Satul Socialist, noiembrie 1971 (Anul 3, nr. 774-798)

1971-11-02 / nr. 774

. I I SATUSOCIALIST . mu « III ............................................................................................................................................................................................................Mini I wwwwmt—-awH» fu », I t и m* I Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie I ANUL III Nr. 774 | HARTI 2 NOIEMBRIE 1971 | 4 pagini - 30 bani I ÎN DEZBATERE PUBLICA | PROIECTUL LEGII VIEI SI V Pe adresa ziarului nostru continuă să sosească propuneri, sugestii, observaţii asupra proiectelor Legii viei şi a vinului şi a Legii pentru organizarea şi folosirea raţională a resurselor de nutreţuri, aceasta constituind încă o dovadă că cele două do­cumente au fost primite cu viu interes,‘că oamenii muncii din agricultură le consideră, încă din aceas­tă fază, utile instrumente de lucru la a căror elabo­rare definitivă ţin să ia parte. în numărul de astăzi publicăm două intervenţii pe marginea proiectu­lui Legii viei şi vinului. Dorind să facilităm cut mai multor cititori şi colaboratori participarea la dezba­teri, vom afecta şi de aici înainte spaţiu in ziar pro­punerilor şi sugestiilor trimise redacţiei. Ii rugăm, deci, pe cititorii noştri să continue să ne scrie. ÎN PAGINA A 3-A 1 .1 MASURI LEGISLATI­VE CARE STIMU­LEAZĂ PRODUCŢIA VITICOLA. ÎNDREPTAR PRAC­TIC PENTRU POD­I­GORII CÂMPUL OFERĂ INCĂ RESURSE FURAJERE. RECOLT­AŢI-LE ! Raid-ancheta Avînd drept cauză principală lip­sa de nutreţuri, pentru perioada de stabulaţie a animalelor, la nivelul cerinţelor, producţiile animaliere obţinute de cooperativele agricole din judeţul Olt au fost în anii din urmă sub posibilităţi. Firesc ar fi fost ca în această toamnă unităţile în cauză să fi tras învăţămintele cuvenite, luînd măsuri care să ducă la asigurarea unei balanţe furajere corespunzătoare, în condiţiile exis­tenţei unor bogate resurse furajere. Dar lucrurile nu se prezintă — în foarte multe cooperative — aşa. O confirmă, printre altele, stadiul în­­silozării nutreţurilor, principala sursă de furaje suculente. Astfel, din cele 280 700 tone de nutreţuri prevăzute a se însiloza, lucrarea nu s-a efectuat pînă în prezent decît în proporţie de 35 la sută, judeţul Olt situîndu-se printre judeţele cel mai mult rămase în urmă. Şi aceas­ta cu toate că pentru asigurarea balanţei furajere au fost însămîn­­ţate, numai cu porumb în cultură dublă, peste 30 000 de hectare, fără să mai socotim şi alte resurse fu­rajere , lucernă, colete şi frunze de sfeclă, alte resturi vegetale. Pen­tru a sublinia stadiul nesatisfăcă­tor în care decurge lucrarea, amin­tim că din aceste ultime resurse vegetale nu au fost însilozate decit 17152 tone, adică foarte puţin. In raidul efectuat pe această temă, am întîlnit situaţii care do­vedesc preocuparea diferită a uni­tăţilor în rezolvarea acestei proble­ în judeţul Olt de care reclamă maximă urgenţă. Cooperativa agricolă din Mărunţei a însilozat pentru nevoile de hrană a animalelor în perioada de sta­bulaţie, peste 1 000 de tone de nu­treţ. Cantitatea nefiind suficientă, acţiunea continuă în ritm susţinut. Nu aceeaşi preocupare există însă la cooperativa din Bălăneşti, din raza aceleiaşi comune care, deşi are un efectiv de animale mult mai mare decît vecina sa, nu a însilo­zat decît 270 tone nutreţuri. Lipsa de preocupare în această direcţie se manifestă atît din par­tea conducerilor de unităţi cît şi din aceea a consiliilor intercoope­­ratiste. Cantităţile diferite de fu­raje însilozate în cooperative din cadrul aceluiaşi consiliu intercoo­­peratist confirmă aceasta. Astfel, în timp ce în cooperative ca Drăgă­­neşti-Olt. Stoicăneşti şi Vîlcele s-au însilozat între 1 500—2 000 de tone de nutreţuri, în alte unităţi vecine, situate în aceeaşi zonă şi cu posibi­lităţi asemănătoare, nu s-au reali­zat decît între 200—350 tone de fu­raje siloz. Este limpede că în rit­mul în care se lucrează, hotărîrea organelor agricole judeţene, a uni­tăţilor de producţie, de a se asigura pentru fiecare animal, pentru peri­oada de stabulaţie, cel puţin cîte D. ZAMFIRESCU A. SURUGIU (Contnuare în pag. a 3-a) --------------------- Citiți în • Comisia de discipli­nă a U.E.F.A. are de lucru... • Etapa a IX-a la fot­bal • Handbal : Avem ne­voie de un spiriduş pag. a 4-a RUBRICA NOASTRĂ • Strălucit succes al tenisului românesc • Constructorul — U.F.R.M.A. Balş — reclamă lipsa a 50 de sortimente şi repere de materiale şi utilaje ; • Beneficiarul — I.P.U.I.L.F.-Dolj — ridică din umeri neputincios : „Ce să facem, dacă baza de aprovizionare nu ni le livrează" ? • Se ţin şedinţe, se încheie minute, se iau angajamente, dar termenele de dare în funcţiune a serelor şi solariilor de la Băileşti, Segarcea şi Calafat se amină de la o lună la alta. • Ce au de spus în această privinţă organele agricole judeţene şi mai ales Direcţia generală de aprovizionare tehnico-materială din mi­nister ? Acţionînd cu fermitate în direcţia concentrării producţiei legumicole în bazine specializate, mai multe coo­perative agricole din jurul Băileşti­­lor, Segarcei şi Calafatului s-au a­­sociat şi împreună cu întreprinde­rea pentru producerea, valorifica­rea şi industrializarea legumelor şi fructelor au trecut la construirea u­­nor sere şi solarii încălzite şi reci. O dată cu începerea lucrărilor s-au ivit şi primele neajunsuri, aşa că, deşi obiectivele din primele două centre aveau ca termen de intrare în funcţiune data de 30 septembrie, iar cele din Calafat — primul tri­mestru al anului viitor — ele se află într-un stadiu constructiv care nu poate satisface. In dorinţa de a afla cauzele aces­tor tergiversări, iată-ne la uzina constructoare. — In ceea ce ne priveşte — ne spune ing. Lucian Butoi, directorul Uzinei de fabricaţii, reparaţii şi montaje în agricultură din Balş — consider că am făcut tot ceea ce a fost posibil. Am primit sarcina AL. ŞTEFANESCU (Continuare *1. pag a 3-a) Cind colaborarea dintre parteneri şchioapătă, încep lamentările, iar lucrările de investiţii bat pasul pe loc LEGUMICULTURA­DE LA RĂSAD LA CONSERVĂ Porumbul a fost depozitat în ham­bare, iar cocenii în parcul de furaje. O dată ce cîmpul a fost eliberat, trac­toristîi execută a­­rături adinei de toamnă, lucrare deosebit de impor­tantă pentru acu­mularea apei în sol. în imagine, un aspect de pe tere­nurile cooperativei agricole din Româ­­nași, județul Sălaj I PRINCIPALA CULTURĂ INDUSTRIALĂ A CINCINALUL i­ n rîndul culturilor agricole cu pondere tot mai însemnată în economia unităţilor producătoare, şi tot mai necesară in­dustriei prelucrătoare, se găseşte şi sfecla de zahăr. Este astfel pe deplin explicabil de ce, in Legea planului cincinal, creş­terea producţiei de zahăr se află în corelaţie directă cu sporirea re­coltelor de sfeclă. Vechilor, cîteva, fabrici de zahăr, — Bacău, Bod — mereu modernizate şi dezvoltate, li s-au adăugat în anii noştri combinatele de la Podari-Craiova, Buzău, Tîrgu-Mureş ş.a., în mă­sură să prelucreze alte şi alte sute de mii de tone de sfeclă recoltată de unităţile de producţie. Fiindcă şi în cazul sfeclei de zahăr, intensi­ficarea producţiei a însemnat şi înseamnă mecanizare şi îngră­şăminte chimice, săminţă cu mare capacitate de producţie şi agro­tehnică superioară aplicată culturii, astfel incit producţia la hectar să sporească continuu. Cifrele comparative vorbesc de la sine. Dacă în 1950 au fost recoltate 632 800 de tone sfeclă de zahăr, în 1968 s-a obţinut o producţie de 3 936 000 de tone, adică o creştere de peste şase ori. Ritmul de creştere a producţiei la această cultură va fi mult mai susţinut în cincinalul in care ne aflăm. Pe baza lui, se va ob­ţine în medie, anual, intre 4 800 000—4 900 000 tone de sfeclă de zahăr, depăşind cu aproape un milion de tone producţia obţinută cu trei ani în urmă. Pe lingă principala şi cea mai importantă me­nire a ei — aceea de a fi transformată în zahăr — sfecla comple­tează balanţa alimentară a zootehniei cu frunze şi colete, cu me­lasa livrată de fabricile de zahăr, justificînd şi pe această cale atenţia tot mai mare ce se acordă cultivării ei. 1 \ \ \ \ \ \ \ \ \sss \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \s \ \ \ \sss \s­­s \f Control tehnic de calitate : exi­genţă şi responsabilitate. In fo­tografie : Mihai Ioniţâ şi Vasi­le Mureşan, maistru şi respectiv şef de echipă, controlînd un lot de sîrmâ la Uzina de sîrmâ şi produse din sîrmâ din Buzău 0 1 ­­s * * 1 în judeţul Teleorman Se modernizează reţeaua rutieră In judeţul Teleorman se desfă­şoară o largă acţiune de extindere a reţelei de drumuri şi de întreţine­re şi reparare a celor existente. Nu­mai anul acesta, de exemplu, au fost asfaltate drumurile judeţene A­­lexandria-Olteni-Tătărăşti şi Turnu Măgurele-Beciu, s-au executat co­voare asfaltice pe drumurile Drăgă­­neşti-Vlaşca, Videle etc. Totodată, prin contribuţie volunt­ară s-au aş­ternut pe drumurile din preajma lo­calităţilor rurale, circa 90 000 mc pietriş, iar pe o lungime de 420 km s-au săpat şanţuri pentru scurgerea apei. Pînă la sfirşitul anului, din sumele alocate pentru îmbunătăţi­rea reţelei rutiere, vor fi asfaltate încă circa 40 km, iar pe drumurile pietruite se vor executa lucrări de întreţinere pe aproape 600 km. Potrivit prevederilor, în următo­rii ani, în acest judeţ vor fi asfaltaţi încă 178 km, astfel încît, 60 la sută din drumurile judeţului vor fi as­faltate. Pentru executarea acestor lucrări întreprinderea de speciali­tate a fost dotată cu noi utilaje, sta­ţii de preparare a asfaltului, com­­presoare, autocamioane etc. care vor asigura creşterea ritmului de lucru. (Agerpres) • DUMITRU COCOR : Acum, în toamnă, o zi frumoasă face cu­ o lună. • MARIN BALABAN : Sîntem cinci fraţi şi toţi am intrat în partid. • GHEORGHE PIRNOG : Organizaţia noastră numără 272 de co­munişti. Sîntem capabili să realizăm complexele sarcini prezente şi de viitor. • VICTOR GUŢU : Mai sînt oameni care se sustrag de la muncă, se gîndesc mai mult la ei, la interesele lor. • ROM PAVEL : Ce n-au făcut alţii in veacuri, trebuie să facem noi intr-un timp record. • VALERIU CALIN : De pe băncile facultăţii, m-am stabilit aici. O parte din vise le-am şi realizat. Totul e să ai curaj. Tinereţea aparţine curajului. Ei ascult şi încerc să le definesc personalitatea, vorbele lor sînt limpezi şi frumoase ca şi cerul a­­cestei zile de sfîrşit de octombrie. Vorbele lor au acoperirea faptelor, ceea ce spun sintetizează o expe­rienţă de viaţă, dezvăluie ceva esenţial din fiinţa, din existenţa lor. Ii ascult şi în mărturisirile lor, izvorîte din convingeri intime, de­finitive, descopăr, îndrăznesc să afirm, fizionomia morală a unei localităţi. Evident, în trăsăturile ei fundamentale. In orice localitate din ţară, comuniştii sunt prezenţa cea mai dinamică, forţa hotărî­toare care determină tot ceea ce înţelegem prin ampla, strălucita noţiune de progres. Victor Guţu : La anul, în noiem­brie, voi împlini 10 ani de cînd sînt preşedintele cooperativei a­­gricole din Gherăseni. De la o toamnă la alta, împotriva unor in­temperii, am recoltat roade tot mai bogate, cooperativa s-a dez­voltat într-un chip remarcabil, aş spune. Am ajuns la un venit de 16 milioane de lei. Cel mai impor­tant e că, de la un an la alt an, a sporit eficienţa muncii. Mă trag dintr-o familie de intelectuali, părinţii au fost profesori. N-am urmat cariera alor mei, am deve­nit inginer agronom şi satisfacţiile pe care le trăiesc sînt legate de lu­crarea pămîntului şi de viaţa sa­tului. Aici, la Gherăseni, am înţe­les satul, aspiraţiile lui spre civili­zaţie. Oamenii au mintea deschisă înnoirilor. Iată acordul global. In judeţul Buzău, sînt trei coopera­tive agricole unde adunările gene­rale au hotărî­t ca plata muncii să se facă numai în bani. Socoteala finală urmează să o facem, şi a­­tunci fiecare va fi răsplătit după rezultatele pe care le-a obţinut. A­cordul global acţionează şi pe pla­nul conştiinţei, el cuprinde un principiu moral de valoare, cel ce vizează echitatea, însămînţările le-am terminat. Mai avem puţin la culesul porumbului. Dumitru Cocor : Acum, în toam­nă, o zi frumoasă face cît o lună. Muncim din zori pînă se întunecă. Eu răspund de o echipă şi sînt şi se­cretarul organizaţiei de bază. Sîn­tem în echipă 16 membri de partid, adică aproape toată echipa for­măm organizaţia de bază. Cum să nu muncim ? Orice om se cinsteşte prin muncă. Dar dacă eşti comu­nist, trebuie să fii şi exemplu. Marin Balaban : Să fii fruntaş în muncă, fruntaş în sat, om în­tre oameni. Noi sîntem cinci fraţi şi toţi am intrat în partid, pentru că toţi iubim munca, dreptatea şi cinstea. Ar fi o întreagă poveste să vă spun cum am crescut noi, cum ne-a crescut mama. Tata s-a pierdut în război şi mama a ţinut şi locul tatei. N-am uitat vorbele ei : „Cînd o răsări soarele, Marine, să nu te prindă în casă, ci pe cîmp“. Dacă ar fi trăit tata, tot aşa ne-ar fi învăţat. Am asudat mult în со-­ pilărie pe ogor, dar nu m-am ales cu cine ştie ce. Nu erau timpul rile noastre. Azi, am un rost. Azi simt şi văd că e timpul nostru. Noi trăim o împlinire, ni­ e viaţa aşezată pe o temelie sigură. Trăim o împlinire în familie, în sat, în toată ţara. Niciodată un partid nu s-a ocupat de om, de gîndurile şi inima lui, ca partidul nostru co­munist. Ar fi interesant să schiţezi o paralelă între viaţa lui Dumitru Cocor şi cea a lui Marin Balaban Ultimul spune că ar fi o poveste întreagă dacă şi-ar evoca copilăria. La fel ar putea spune şi Dumitru Cocor. In fond, fiecare om are po­vestea lui, mai bogată în eveni­mente şi întîmplări, ori mai săra­că, sinuoasă, pasionantă, ori dimpo­trivă, fără multe meandre, mai lină. Dumitru Cocor s-a născut în 1932, e căsătorit, are o fată, elevă la şcoala din Gherăseni. Marin Balaban e mai mare cu un an, e şi el căsătorit, are patru copii, un băiat şi trei fete ; ultima, Daniela, a împlinit 13 luni. Ceilalţi sunt e- PETRE DINCU (Continuare in pag. a 2-a) ÎNALTELE VIRTUŢI ALE COMUNIŞTILOR

Next