Scânteia Tineretului, ianuarie 1953 (Anul 8, nr. 1150-1174)

1953-01-03 / nr. 1150

Maistrul făcu cu mâna un gest des­curajat. — Vă Încredințez că adunarea nu-1 va ajuta. Cât am discutat cu ea, am învățat-o i-am ajutat ! Iar ea a rămas ca şi înainte, nedisciplinată, leneşă. Nu se va îndrepta... Cifea ti tz­a torul comsomolist al secţiei ,ie şlefuit. Nicolai Cuzmin nu a fost de acord: — Nu ! Dragalina va deveni o lucră­toare bună. Doar e comsomolistă. Această discuţie a avut loc a doua zi după adunarea comsomolistă, consacrată temei „Păstrează-ţi cinstea de tânăr”. La această adunare nu s'au luat hotărîri și, în ciuda obiceiului, nimeni nu a primit sar­cina să urmărească comportarea şlefuitoa­rei Galia Dragalina. Totu­şi, comsomoliştii din secţie nu au uitat-o. Lângă strungul Galinei se opreau adeseori tovarăşii ei. Victor Lebedev, membru în biroul de sec­ţie al Comsomolului a chemat-o la între­cere. Galina i-a spus mirată : — Vrei să­ râzi de mine, Victor? Tu eşti doar cel mai bun şlefuitor, pe când eu... Controloarea Nina Sucicova i-a făgă­duit s-o ajute să-şi ajungă tovarăşii la în­văţământul în cercul politic. Nina Voro­­biova, membră în biroul de secţie a venit să-i amintească Galiei că după schimb va avea loc o convorbire a agitatorului. Seara, Galia a venit la noi, la comitetul de Comsomol. Pe chipul ei se citea frămân­tarea de care era cuprinsă. — Dați-mi un sfat: cum să procedez ? Mi-e rușine de toți, îmi vine să plec din uzină... S-a dovedit că maistrul secției se înșe­lase de data aceasta — adunarea a dat roade.. Comsomoliştii n’au uitat-o pe Galina nici­­măcar pentru o singură zi. Când, după propunerea lor, a fost înfiinţată o şcoală stahanovistă pentru tinerii muncitori, a fost înscrisă în şcoală şi Dragalina. In cu­rând, ea a fost încadrată într’o categorie superioară,’ a­ început să muncească mai bine, înainte nici nu-ţi venea să te uiţi la strungul ei, pe când acum el este totdea­una curăţat, uns, arată ca nou. Şi nimeni nu s'a mai mirat­ atunci când în atelier a apărut o „foaie fulger” cu următorul cu­prins: „Astăzi comsomolistă Galina Dra­gulina a îndeplinit într’im schimb 1,5 nor­me. Toate produsele fabricate de ea sunt de calitate superioară”. In prezent, Galina Dragulina este una din cele mai bune şlefuitoare tinere din secţia sa. Ea este o comsomolistă activă , bună sportivă. Sute de tineri şi ti ier© din uzină sunt stahanovişti. Comso­moliştii: Vasile Poleansch! — lăcătuş, Nil­suchcova — controloare. Mira Crâlova •­itrungar şi mulţi alţii fruntaşi în întrecer­ii activiştii noştri cei mai buni. S’ar părea că aşa ar trebui să fie tc­­omsomoliştii. Dar, după cum se spune,­­ există regulă fără excepţie. Doar cara­terel­e comsomoli­ştilor noştri abia se fo­riează şi de aceea ei mari au lipsuri şi nu fac greşeli. Este foarte important să o­bservi la timp, să 1© îndrepţi la tim­plefuitorul comsomolist Alexandr Arhi­­ev, activist şi responsabil al consiliul sportiv al secţiei şi-a întrerupt învăţăto­rul­ motivul că îi este greu să înveţe. I. Comsomolistul Victor Bogaciov se certa , mama sa, o ji­nea. Membrii comitetului, o­ganizatorii comsomolişti au discutat cu foşti tineri dar fără folos. Atunci s’a" născut ideia de a se organiz­a adunare comsomolistă pe uzină cu tem .Păstrrează-ţi cinstea de tânăr”. De ce ne-a pus nădejdea în adunare ? Dintr-un mod foarte simplu: noi toţi cunoaştem forţa . Adunarea înseamnă colectivul capabil ş­i influenţa pe omul cel mai „incorigibil Această adunare am anunţat-o cu doi săptămâni înainte de a o ţine. Cotanniş­ ne-au ajutat să organizăm în rândurile naratului convorbiri despre marele port al lui Lenin şi Stalin, despre calea de lup a Comsomolului. La această adunare au fost mulţi doriţa de a lua cuvântul. Cu înflăcărare, cu em­­ie vorbeau comsomoliştii şi comunicul despre cinstea tânărului sovietic. Ober­vaţiile critice, propunerile şi sfaturile pr­eloase ne-au ajutat să îmbunătăţim educ­rea tineretului. Despre această adunare noi se vorbeşte şi azi, după o jumăta­te an. Adunarea aceea a lă­sat o urmă adtânc Ne amintim de felul cum s’a schimbat G­lia Dragalina, Alexandr Arhiptev înva acum cu succes la şcoala serală şi nici­­ Victor Bogaciov nu se mai plânge­a cu mama sa. Noi folosim adunările ca şcoală de ed­uaţie comunistă, pentru ca tinerii şă ţin rMp UZW1 că lucreze şi mai bine. „Să ne mândrim cu marca întreprinderii!” acestei teme l-am con­sacrat una din adună­rile comsomoliste des­chise. Biroul de par­tid ne-a dat sfatul să invităm la adunare pe cei mai vechi muncitori, care pot povesti tineretului despre istoria uzinei, despre si­tuaţia oamenilor muncii înainte de revo­luţie. In seara aceea, clubul era plin până la refuz. Unul după altul se urcau vorbitorii la tribună. Pensionarul Novicov, normato­rul Şustrov, controlorul Lazăr şi alţii au arătat că nu există pentru tineretul sovietic o mai mare fericire decât acela de a trăi şi munci în minunata noastră epocă. Bă­trânii muncitori chemau pe tineri şi tinere să preţuiască marea uzină, să muncească în mod stahanovist. Un eveniment important In viaţa orga­nizaţiei comsomoliste a fost discutarea re­zultatelor celei de a VIII-a Plenare a C.C. al Comsomolului. Pregătindu-ne pentru a­­dunarea consacrată rezultatelor Plenarei, noi am apreciat din punct de vedere critic întreaga activitate a comitetului şi birouri­lor de secţii. Brigada de control a mai ve­rificat odată modul în care este organizată mu­nca în schimburile de seară şi de noap­te. Resortul de producţie al comitetului a controlat cum îşi îmbunătăţesc calificarea tinerii noştri muncitori. Participanţii la adunare au discutat şi stabilit căile pentru Îndeplinirea hotărîri­­lor celei de a VIII-a Plenare. La adi­nare am fost criticaţi pe bună dreptate că nu cuprindem­ sub influenţa noastră întregul tineret, că desfăşurăm slab munca sportivă. Concluziile adunării le-a tras biroul de partid. In ateliere şi secţii au avut loc a­­dunări de partid şi comsomoliste consa­crate problemei „Despre munca organiza­ţiei comsomoliste“. Toate acestea au dat rezultate bune. Cea de a VIII-a Plenară a C.C. al Com- Gomolului a obligat comitetele de comso­mol să antreneze mai larg tineretul în în­văţătură la şcolile serale, la şcolile tehnice şi institutele prin corespondenţă. Cum să îndeplinim această sarcină ? Ne-am sfătuit in această privinţă, cu organizatorii de pa­rtid ai secţiilor, cu elevii înşişi. Toţi au dat aceeaşi idee: să organ­­zăm o adu­nare comsomolistă deschisă. Electromonto­­rul comsomolist Felix Maltin, care a ab­solvit anul acesta şcoala medie, a propus ca la adunare să nu se facă nici un fel de dare de seamă, ci înşişi tinerii şi tinerele să vorbească despre modul în care îmbină ei munca cu învăţătura. „Certificatul meu de absolvire” — a­­ceasta a fost ordinea de zi a adunării. Pentru aceasta s-au pregătit mulţi comso­­molişti. In curtea uzinei a fost afişat un număr special al gazetei de perete „Unde vom învăţa”. Ca şi înainte, la adunare au participat tovarăşii noştri mai mari. Comsomoliştii Elena Andrianova, Boris Rodchevici, Boris Aripin şi alţii au po­vestit cum au dobândit ei certificatele de absolvire a şcolii medii şi că acum învaţă la institute serale. Interesantă a fost cu­vântarea comunistului I. Ghindin, şe­ful atelierului de strunguri automate. El a absolvit şcoala medie, fără a-şi întrerupe munca în producţie iar acum termină în­văţătura la institut. A-ţi croi un drum la viaţă, — a spus el, — înseamnă a învăţa în permanenţă. Mulţi din tovarăşii prezenţi au rugat pe loc comitetul să le ajute să se înscrie la şcoala serală. Noi ne-am convins, în repetate rânduri, cât de folositoare sunt adunările nu numai pentru toţi comsomoliiştii ci şi pentru activişti. Dacă conducătorul comsomolist stă pe loc, uită că datoria lui este de a în­deplini cererile tineretului, adunarea îl în­dreaptă. Critica și autocritica făcută în adunare ne ajută să lichidăm lipsurile. La noi există următoarea regulă — de a Informa pe comsomoliști despre modul în care se îndeplinesc hotărîrile luate îna­inte. Nu­ uităm nici pe acei car© răspund la critică prin fapte concrete : pentru el găsim întotdeauna un cuvânt călduros. Uzina noastră poartă de trei ani tit­lul de întreprindere a muncii stahomoviste colective. Tinerii și tinerele luptă pentru­ca uzina lor să devină o întreprindere a producţiei de calitate su­perioară. In pre­zent, opt ateliere şi 79 brigăzi dau numai producţie de calitate superioară. In zilele Întrecerii în cinstea Congresului al XIX- lea noi tineri au devenit raţionalizatori. De exemplu, comsomolistul Evsei Şor şi tânărul maistru Evghei Comarov au­ con­struit un strung pentru prelucrarea rulmen­ţilor care va spori de 5—6 ori productivi­tatea muncii. ...Astfel, de la o adunare la alta organi­zaţia noastră creşte, cresc tovarăşii noştri. (Din „Comsomolscala Pravda”). Din experienţa Comsomolului Adunarea comsomolistă • o şcoală de educaţie comunistă D. Marchdov secretarul Comitetului Comsomolist al Uzine de Stat de rulmenţi Nr. 32 din Moscova Pentru o bogată activitate sportivă în timpul iernii Roadele muncii însufleţite La începutul lunii Decembrie, când iarna se anunţase cu un strat subţire de zăpadă, în oraşul Cluj s-a ţinut o şedinţă la care au luat parte reprezentanţi ai comitetului regio­nal U.T.M., C.F.S. şi ai consiliului sindical regional. La această şedinţă s-a discutat în primul rând situaţia pregătirilor făcute în vederea bunei desfăşurări a sezonului sportiv de iarnă, şi s’au luat măsuri pentru terminarea amena­jării celor trei pârtii de ski din apropierea oraşului şi a celor 5 patinoare din oraş. La aceste baze sportive de iarnă se vor antrena un număr mare de tineri. Ţinând seama de faptul că mulţi tineri nu cunosc skiulşi,clatinajul, pe lângă aceste baze spor­tive vor funcţiona şcoli de iniţiere. Comite­tul regional U.T.M. şi-a propus ca în acest sezon un număr de 3.000 de tineri să înveţe ski­ul şi să obţină norma de ski a complexu­lui G.M.A. In oraşul Cluj, patinajul este un sport prac­ticat cu pasiune de către mulţi tineri. Aici se antrenează mulţi fruntaşi ai patinajului nos­tru, campioni ai R.P.R. Colectivele sportive din oraş acordă o mare atenţie amenajării bazelor sportive de iarnă. Colectivul sportiv al fabricii „Ianoş Herbak", de pildă, şi-a pregătit din vreme patinoarul său. Deasemenea, consiliul colectivului spor­tiv s-a îngrijit din vreme să pună la dispo­ziţia holkeîştilor şi a patinatorilor toate ma­terialele necesare. Magazia colectivului spor­tiv posedă acum suficiente materiale sportive de iarnă. Holteiştii vor avea pentru acest se­zon aproape 20 de perechi de ghete şi pa­tine noi. Anul acesta secţia de patinaj, al că­rei număr de membri a crescut simţitor, va avea şi patinatori artistici. Pentru aceasta au fost procurate 19 patine şi 12 perechi de ghete. Patinatorii de viteză au un anul acesta mai mult cu 9 perechi de patine de viteză. Cea mai importantă secţie pe ramuri de sport este cea de ski - sport preferat al ti­nerilor din fabrică. Secţia cuprinde în acest sezon pe­ste 120 de membri, dintre care a­­proape 50 sunt fete. Şi skiorii vor avea la îndemână toate materialele necesare pentru antrenament şi­ concurs. Şahul este deasemeni practicat de peste 500 de. .tineri din fabrica aceasta. De curând, un campionat desfăşurat cu mult interes a de­semnat pe cel mai bun jucător de şah al fa­bricii, tovarăşul Capso Emeric. Şi colectivele sportive de la sate au dat o deosebită atenţie pregătirilor sezonului de iarnă. In numeroase comune din regiunea Cluj au fost făcute de către tineri în ore de muncă voluntară şi prin mijloace proprii, patinoare şi pârtii pentru ski. Prin munca depusă pentru pregătirea nou­lui sezon sportiv s-a evidenţiat ca un exem­plu demn de urmat colectivul sportiv din co­muna Zaul de Câmpie, raionul Sărmaş. Orga­nizaţia de bază U.T.M. de aici a sprijinit în­deaproape activitatea colectivului sportiv. Tinerii firm­ifieți cu multă tragere de inimă la construire­a unui patinoar şi a unei tram­buline pentru ski. Utemistul Moldoveanu Pamfil, profesor de educaţie fizică la şcoala elementară din această comună, sprijină cu tragere de inimă activitatea tinerilor sportivi. Sub îndrumarea lui, membrii cercului sportiv din comună­ şi-au făcut 54 patine de lemn, 9 garnituri de şah, 4 săniuţe şi 11 perechi de skiuri. Şi tinerii din comunele Valea Largă, Mociu, Miheşul de Câmpie, Rociu, şi-au con­struit prin mijloace proprii patine, skiuri, să­niuţe şi garnituri de şah. Muncind cu însu­fleţire, sportivii din regiunea Cluj întâmpină pregătiţi sezonul sportiv de iarnă. • Vorbă multă dar treabă...? înainte de a intra în sediul colectivului sportiv al uzinei Sovromtractor, atenţia ne-a fost atrasă de o vitrină plină cu cupe, meda­lii şi alte­ distincţii sportive. Bogata activitate sportivă — ne-am zis. Şi nu ne-am înşelat. Cupele şi medaliile din rafturi, aşezata cu grijă, vorbesc despre o bogată activitate sportivă desfăşurată în tim-Ziarul nostru a întreprins cu ajutorul tovarăşilor: Dumitru Sulică, maestru al sportului la ski, Pustai Ladislau, antre­norul lotului R.P.R. de patinaj, Vacar Lu­dovic, căpitanul echipei de hochei „Avân­tul”, campioană a R.P.R., Carol Szabó şi Cosma Ervin, corespondenţi voluntari ai ziarului nostru, un raid-anchetă în unele regiuni ale ţării, urmărind felul cum se desfăşoară acţiunile pentru asigurarea unui bogat sezon de iarnă. Publicăm mai jos constatările făcute cu prilejul raidului, pul­verii, despre victoriile fotbaliştilor, boxeu­rilor, atleţilor. — Ele n’au fost cucerite cu una cu două. Sunt rezultatul unei munci intense — ne-a spus tovarăşul Aurel Kis, preşedintele colec­tivului sportiv, vrând parcă să spună că, a­­ceastă muncă intensă, el însuşi a desfăşura­t-o. Uzina noastră are mulţi sportivi şi se mândreşte cu ei. Insă... avem prea multe sar­cini. Uite, acum de pildă, sezonul ăsta sportiv de iarnă. Şi uite aşa din vorbă în vorbă, discuţia des­pre sezonul sportiv de iarnă se încinse. Cu acest prilej am aflat că tineretul din fabrică are mari posibilităţi de a practica sporturile de iarnă. La Poiana Stalin sunt două ca­bane. Aici skiorii uzinei pot poposi, se pot odihni și antrena. — Nu ne gândeam însă că iarna o si vie așa pe nepoftite. Ne-a cam luat așa, pe ne­pregătite, se scuză tovarășul Aurel Kis. Cabanele mai trebuesc amenajate pe ici, pe colo. Dar se face. Asta nu-i o problemă. Totul e să ne sprijine direcţia uzinei. Şi, asta-i doar sarcina şi datoria ei... încolo, vă rog să credeţi, e aproape făcut... Ce-i drept, tre­­bue să merg şi eu pentru a vedea cabanele, dar n’am avut timp până acum. Dar... spriji­nul direcţiei să-l avem, şi totul e gata. L-am întrerupt: — Dar, ce ne-ar putea spune, tovarăşe Kis, despre secţiile pe ramurile de sport, specifice acestui sezon . — Despre secţiile de ski, hokel, patinaj, gimnastică... întrebaţi ? — Da, tocmai despre ele e vorba. Trecându-şi mâna prin păr, se gândi ni­ţel, apoi cu atenţie răsfoi un dosar cu scoarţe pătate de cerneală. — Da... secţiile acestea au fost reorga­nizate. Am reorganizat şi birourile lor de conducere. In decursul acestui sezon, nenu­măraţi membri ai colectivului nostru vor avea posibilitatea să le practice. Nimeni nu-i împiedică — spuse plin de importanţă tova­răşul Kis, ridicându-şi privirea din dosar. Dimpotrivă, colectivul sportiv va pune la dispoziţia celor doritori baze sportive, echi­pament şi tot ce ei vor avea nevoie... Intr’adevăr, colectivul sportiv are intenţii foarte bune. Dar numai intenţii... Să avem puţintică răbdare, şi totul o să fie gata. — Să îngheţe, şi atunci vom face pati­noar— se grăbi să ne spună tovarăşul Kis. — Bine, dar ceilalţi sportivi n’au aceeaşi părere. Ei au început să pregătească pati­noarele. — Se grăbesc, îi ştiu eu, spuse liniştit to­varăşul Kis. Noi suntem destul de operativi şi dacă... mai ştiu eu... vom apela la bună­tatea celor de la Spartak, ne vor primi şi pe noi, sunt băieţi buni. Secţia de ski va fi cea mai numeroasă, ne informează mai departe tovarăşul preşe­dinte. Dar, deocamdată, din cei 10 membri ai secţiei, unul doar a făcut o singură dată antrenament. — N’avem skiuri de performanţă, aştep­tăm de la Asociaţie. In magazie sunt câteva zeci, aşezate cu grijă, care stau în aştepta­rea skiurilor. Dar, astea sunt pentru înce­pători. E drept, unele vor trebui reparate pe ici, pe colo, trebue să le punem legăturile. Cred că nici asta nu-i o problemă. Vizitarea sălii de gimnastică ne-a produs o deosebită impresie. — Sala se foloseşte? — Da. Zilnic se antrenează aici boxeuri, voleybalişti, atleţi, fotbalişti şi tovarăşul Kis continua să ne înşire sportivii ce se antre­nează aici. In condiţii bune, — dă el asigu­rări — şi sub directa îndrumare a antreno­rilor. — Foarte bine. Dacă nu mă înşel însă, aţi oftat să număraţi printre aceşti sportivi fe­riciţi cu minunate condiţii de antrenament, şi pe gimnaşti, nu-i aşa? — Sigur că da, şi ei se vor putea bucura de această sală, dar deocamdată... sunt pla­nificaţi mai târziu. — De ce mai târziu? — Da, şi asta-i adevărat, însă nu avem o echipă de gimnastică. Vom avea mai târziu. Nu-i nici asta o problemă... — spune liniştit tovarăşul, preşedinte. , Trebue să ţineţi seama că sezonul sportiv e mare, durează câteva luni. Iar acum, abia suntem la început. Muncitorii noştri vor face sport — continuă să ne asigure tovarăşul preşedinte. Avem şi o sală de popice. Va fi gata în curând. Acum, deabia se amenajează. Ce să mai lungim vorba ? La noi se va face sport. Are dreptate tovarăşul preşedinte când spune că „se va face sport“ căci, deocam­dată, după cum se vede, nu se face. La colectivul sportiv Metalul Sovromtrac­tor sunt largi posibilităţi pentru asigurarea unui bogat sezon sportiv de iarnă, numai că tovarăşul preşedinte al colectivului spor­tiv preferă să pălăvrăgească despre faptul că toate merg sau vor merge ca pe roate, în loc să ia măsuri pentru a face ca tinerii din această uzină să cunoască şi să practice în număr mare sporturile de iarnă. După cum se vede, tovarăşii din comitetul organizaţiei de bază U.T.M. din această uzi­nă nici nu s’au gândit că e de datoria lor să contribue la asigurarea unui bogat sezon sportiv de iarnă. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. trebue să sprijine colectivul sportiv, pentru ca tinerii foarte nerăbdători de a practica sporturile de iarnă să aibă condiţiile asigurate. Iar tovarăşul preşedinte al colectivului sportiv să fie ajutat să înţe­leagă că nu-i suficient să spui „va fi totul în regulă“, „să ne ajute direcţiunea“, pen­tru ca sarcinile să se rezolve, ci trebue,­­mai ales, să muncească el însuşi. „Au uitat“ de complexul G. M. A. O deosebită preocupare pentru acest sezon au arătat elevii din şcolile raionului Mier­­curea-Ciuc. Comitetul organizaţiei U.T.M. de la şcoala pedagogică din oraşul Miercu­­rea-Ciuc, împreună cu colectivul sportiv, au discutat problemele ridicate de sezonul spor­tiv de iarnă. Din vreme elevii şi-au revizuit skiurile şi patinele cu care vor lua parte la concursuri. De curând, în şcoală a început desfăşu­rarea unui campionat de şah organizat de colectivul sportiv, la care participă şi corpul didactic. Prin diferite forme de agitaţie, or­ganizaţia de bază U.T.M. mobilizează elevii să participe la acest campionat. Pentru pio­nierii şi şcolarii mai mici, în timpul vacan­ţei se va organiza un concurs de săniuţe. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a neglijat însă o problemă deosebit de impor­tantă: pregătirea şi antrenarea aspiranţilor pentru trecerea normelor F.G.M.A. şi G.M.A. Acum sunt posibilităţi pentru antrenarea ti­nerilor la trecerea normei de gimnastică şi la practicarea altor sporturi de sală. Cu toate acestea comitetul organizaţiei de bază U.T.M. nu s-a îngrijit de a stimula interesul tinerilor pentru gimnastică, normă obligato­rie din cadrul complexului. Deasemeni, el a uitat să se îngrijească de antrenarea aspi­ranţilor la trecerea normelor de patinaj, nu a desfăşurat o largă­­muncă pentru a face să crească numărul celor ce vor să practice acest sport. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. de la şcoala pedagogică se va putea mândri cu o bogată viaţă sportivă a şcolii în timpul iernii numai atunci când va pune în centrul activităţii sale complexul G.M.A. ★ Pentru ca sezonul sportiv de iarnă să fie bogat, organizaţiile de bază U.T.M. îm­preună cu colectivele sportive trebue să ia măsuri pentru desfăşurarea unei bogate ac­tivităţi sportive de sală: şah, voley, tir, gim­nastică G.M.A., etc. In acelaş timp trebue intensificată munca pentru asigurarea con­diţiilor necesare antrenării tinerilor la spor­turile specifice de iarnă: patinaj, holtei şi ik. „Scânteia tineretului“ Pag. 2 la 3 Ianuarie 1953 Pe urmele materialelor nepublicate Un tânăr corespondent voluntar al ziaru­lui nostru, tovarăşul Crivăţ Ion ne-a scris că la cantina de pe şantierul tineretului de la Fieni sunt o serie de deficienţe. El arata că gestionarul Tănase Constantin nu-şi face conştiincios datoria şi că el şi-a însuşit o parte din alimentele cantinei pentru consu­mul său propriu. Ziarul nostru a semnalat acest caz foru­rilor în drept pentru a cerceta şi a lua mă­suri de îndreptare. Acestea ne răspund acum că gestionarul în­­cauză a fost schimbat din conducerea cantinei şi trecut în altă muncă fără gestiune, iar alimentele pe care şi le-a însuşit l-au fost imputate.­­ ★ Corespondentul voluntar Cismaru Constan­tin a demascat într’o scrisoare adresată zia­rului nostru cazul chiaburului Dumitru Ner­­mezoi din comuna Predeşti regiunea Craio­va, care nu şi-a predat Încă cotele de cereale datorate statului pe anul 1952. Corespon­dentul mai arăta că acest chiabur se află în restanţă cu importante cantităţi de cereale pe care le datorează statului, încă din anul 1931. La sesizarea noastră Sfatul Popular raio­nal Craiova ne-a răspuns că într’adevăr s’a constatat că chiaburul Nermezoiu cu 32 ha. pământ, nu şi-a predat cotele nici pe anul 1951 şi nici pe anul 1952, pentru care fapt a şi fost trimis în judecată. ★ Tânărul Crişan Victor ne-a scris o cores­pondenţă în care ne-a arătat că la Şcoala Pedagogică de băieţi din Blaj sunt o serie de materiale sportive printre care şi o bară de acrobaţii. Corespondentul critica faptul că acestea stau neîntrebuinţate, pline de praf, în atelierul de lucru manual şi nu sunt puse la dispoziţia elevilor şcolii. In urma sesizării noastre, comitetul raio­nal U.T.M. Târnăveni ne-a răspuns că a cer­cetat situaţia la faţa locului şi a reorganizat colectivul sportiv de la această şcoală. Bara de acrobaţii a fost instalată şi acum este folosită de elevi. In R.S.S. Ucrainiană învaţă uriaşul număr de 216.000 studenţi. Ei se bucură de cele mai bune condiţii de învăţătură. In fotografie, în observatorul astronomic ■1 Universităţii „I. Franco“ din Lvov, o stu­dentă lucrând la un aparat Sfaturi agrotehnice Să creăm condiţiile­­ pentru o bogată recoltă de legumi Urmând politica partidului de industria­lizare socialistă şi de întărire economică a ţării, oamenii muncii din Patria noastră ob­ţin mereu însemnate succese. Se construesc noi fabrici, se înalţă centrale electrice, fur­nale, etc. Ridicarea acestor măreţe con­strucţii a făcut ca numărul muncitorilor şi funcţionarilor să crească considerabil, a­­tingând în 1952 cifra de 2.500.000, faţă de 1.300.000 cât erau în 1948. Odată cu aceasta a trebuit să sporească şi producţia bunuri­lor de larg consum, ce sunt necesare oa­menilor muncii. Prin grija guvernului şi partidului s-au înregistrat succese impor­tante în domeniul aprovizionării cu îmbră­căminte, încălţăminte, pâine, carne, grăsimi, zahăr şi alte produse alimentare. Totodată însă, aprovizionarea cu legume şi zarzava­turi a rămas în urmă faţă de cerinţele tot mai mari ale oamenilor muncii. Aşa cum arată Hotărîrea partidului şi guvernului cu privire la crearea zonelor le­gumicole în jurul oraşelor şi centrelor­ in­dustriale, sporirea suprafeţelor grădinilor de zarzavat este o datorie a fiecărei gospodării de stat, gospodării colective, întovărăşiri a­­gricole şi a fiecărui ţăran muncitor, mai ales în satele din jurul marilor centre mun­citoreşti. Cultivarea legumelor aduce foloase nu nu­mai oamenilor muncii de la oraşe, ci şi cul­tivatorilor. Un hectar de legume atunci când este bine îngrijit dă o producţie în valoare de 5—10 ori mai mare decât un hectar cultivat cu cereale. Gospodăria agricolă co­lectivă din comuna Borş, regiunea Oradea, a câştigat din vânzarea legumelor, de pe o suprafaţă de numai 20 hectare, peste 300.000 lei cu toate că, în bună parte, cul­turile au avut de suferit de pe urma unui îngheţ de primăvară. Banii câştigaţi mă­resc atât fondul indivizibil al gospodăriei, cât şi câştigurile colectiviştilor. Datorită în mare măsură cultivării legumelor, membrii acestei gospodării colective au câştigat câ­te 7 lei pentru o zi-muncă. Pentru a asigura însă o recoltă bogată de legume, trebue o muncă neobosită de pregătire şi îngrijire a culturilor. O impor­tanţă deosebită are alegerea terenului pen-­­tru grădina de zarzavat. Legumele sunt plante cărora le plac mai ales pământurile negre, bogate în hrană şi bine încălzite de soare. O condiţie principală pentru terenul pe care se vor cultiva legume e ca el să fie aşezat în apropierea unei ape (râu, lac etc.) din care să ne putem alimenta pen­tru stropiri sau irigări. Dacă lipseşte o sursă de apă naturală, se pot săpa fântâni din care vom lua apa trebuitoare. In regiunile unde plouă din belşug tere­nurile irigate vor fi folosite numai pentru legumele care au cea mai mare nevoe de apă. Culturile care dau rezultate bune şi fără apă, nu vor fi folosite în terenurile irigate. O bună recoltă poate fi asigurată numai prin pregătirea din timp a muncilor Pregătirile trebuesc începute încă din toam­nă pentru ca primăvara, momentul prielnic semănării sau plantării răsadurilor, să ne găsească cu toate lucrările puse la punct. Lucrările de pregătire privesc atât câmpul pe care vom face grădina de zarzavat, cât şi răsadniţele în care vor creşte răsaduri. De mare însemnătate este îngrăşarea pă­mântului cu bălegar, deoarece datorită în­­grăşării, legumele dau recolte mult sporite. Este bine să se dea cât mai mult bălegar,, de la 20.000 la 30.000 kg. la hectar şi chiar mai mult. Fiindcă legumele­ în general sunt plante care consumă multă apă în timpul creşterii şi desvoltării lor, trebue să întrebuinţăm toate mijloacele pentru mărirea cantității apei din pământ. Un mijloc foarte bun îl constitue reţinerea zăpezii cu parazăpezi. Hotărîrea arată necesitatea culturilor for­­ţate de legume, precum şi a producerii răsa­durilor în paturi calde şi reci. E necesar ca în această perioadă să se revizuiască şi să se repare tocurile şi fe­restrele de răsadniţă, şi ia nevoie să construiască altele noi, potrivit cu intinc^a rea ce dorim să o dăm răsadniţelor, să se socotească dacă rogojinile pentru coperirea răsadniţelor sunt suficiente şi,­ dacă nu sunt, să se procure sau, mai bine, , să se confecţioneze altele noi în gospodine! Deasemenea trebuesc verificate, reparate şi completate uneltele de care e nevoie la ră­sadniţe : furci, lopeţi, greble, tărgi, site de pământ etc. Atât uneltele cât şi tocurile şi ferestrele de răsadniţe se vor ţine în magazii bune. In niciun caz nu vor fi lăsate afară, în bătaia vântului şi a ploii, pentru a nu se strica. E­ bine ca magazia să se afle ,nn imediată, apropiere a locului ales pentru montarea ră­sadniţelor, pentru a face economie de muncă la instalarea lor. Locul pentru răsadniţe va fi ales cu cv cea mai mare îngrijire. E necesar ca el să­­fie drept, sau cel mult cu o mică înclinaţie. Tre­bue să fie apărat de vânturi, de aceea se alege de obicei un loc la adăpostul clădiri-* lor. In cazul când nu putem aşeza răsad-' niţele la adăpostul unor clădiri, ele se­ vor împrejmui pe toate laturile, sau cel pu­ţin pe laturile din bătaia vântului, cu un gard de, 2,5—3 m. înălţime sau chiar mai înalt.­­ Astfel ,vom reuşi să facem ca în câmpu­rile de răsadniţe să fie mai puţin frig decât în exterior. Strângerea şi depozitarea bălegarului care va fi întrebuinţat la răsadniţe trebue să fie o preocupare permanentă. Bălegarul se depo­zitează într’u­l loc ferit de vânturi sau inun­daţii, în şire înalte de 3,5—4 m. şi late de cel mult 2 m., sau în grămezi de forma unei căciuli cu înălţimea de 1,5—2 m. Tot în această perioadă se poate incepe aprovizionarea cu seminţe. Este recomandat să se procure seminţele de la gospodăriile de stat care au sectoare speciale de produs se­minţe, îngrijite de muncitori şi tehnicieni calificaţi. Seminţele existente în gospodărie sau procurate pe alte căi, vor fi controlate­, şi curăţate cu atenţie. Păstrarea seminţelor se va face în încăperi uscate, cu posibilităţi de aerisire, la adăpost de şoareci, şobolani, păsări, sau alte distrugătoare. In luptă pentru sporirea suprafeţelor cul­tivate cu legume şi pentru obţinerea de re­colte ridicate pe aceste suprafeţe, un factor activ trebue să-l constitue organizaţiile da bază U.T.M. de la sate, din gospodăriile a­­gricole de stat, din gospodăriile colective şi din întovărăşirile agricole. Pentru sporirea suprafeţelor cultivate cu legume, organizaţiile de bază U.T.M. trebue să conlucreze cu sfaturile populare, cu con­ducerile gospodăriilor de stat sau ale gospo­dăriilor colective, ajutându-se să prevadă în planul pe 1953 un număr mai mare de hectare rezervate grădinilor de zarzavat. Or­ganizaţiilor de bază U.T.M de la sate le mai revine sarcina de a lămuri fiecărui ţăran muncitor necesitatea cultivării legumelor. E necesar ca organizaţiile de bază U.T.M. să-şi mobilizeze membrii la lupta pentru obţinerea unei calificări superioare. Utemiştii trebue să contribue din plin la mărirea re­coltelor de legume, însă pentru aceasta tre­­bue să înveţe necontenit, să cunoască cele mai înaintate metode de cultivare şi îngrijire a legumelor. In acest scop, organizaţiile de bază U.T.M. au datoria să ducă o largă muncă de lămurire în rândul tinerilor de la sate, în vederea recrutării şi trimiterii lor la şcoli şi cursuri pentru pregătirea şi spe­cializarea în domeniul legumicol. Utemiştii trebue să studieze Hotărîrea par­tidului şi guvernului, s-o discute în adunările generale, să cunoască sarcinile ce le revin şi să lupte cu tărie pentru îndeplinirea lor.­­Astfel ei îşi vor aduce contribuţia la rezol­varea acestei însemnate probleme de stat, pe linia ridicării continui a nivelului de trai al oamenilor muncii din patria noastră. „Are multe sarcini, de care să mă ocup mai întâi?” Despre cercul politic pentru studierea Statu­tului U.T.M. ne pot vorbi utemiştii din gos­podăria agricolă colectivă „Viaţa Nouă“ şi din comuna Sagna, raionul Roman. De­­pildă tovarăşul Divili Laurenţiu ne va povesti că anul trecut, el împreună cu alţi tineri colec­tivişti, au făcut parte dintr-o grupă de con­vorbiri politice unde au învăţat despre viaţa şi lupta tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej des­pre unele probleme în legătură cu construirea socialismului în ţara noastră. „Ce interesante erau consfătuirile noastre şi cu câtă nerăbdare aşteptam ziua în care aveam să cunoaştem încă un episod din lupta partidului şi a conducătorului nostru iubit“ îşi aminteşte tovarăşul Divili. Nu acelaş lucru se poate spune şi despre actuala activi­tate a cercului politic pentru studierea Statu­tului U.T.M. Elevii nu frecventează regulat cercul politic, seminariile nu sunt destul de vii iar lecţiile nu sunt atractive. Dacă vei întreba care este cauza acestor lipsuri, tov. Civili te va îndruma pentru a căpăta lă­muriri mai amănunţite la tovarăşul Crustea Vasile, propagandistul acestui cerc. „Eu sunt învăţător şi fac parte din organi­zaţia de bază U.T.M. ”, ne spune tovarăşul Ciustea Vasile. Noi, utemiştii din comună, am cerut comitetului raional U.T.M. Roman ca şi în organizaţia noastră să se deschidă anul a­­cesta o formă de învăţământ politic. Şi astfel la 15 octombrie a luat fiinţă cercul politic pe care-l conduc şi care cuprinde .26 tineri ute­­mişti din două organizaţii de bază U.T.M.“ Dacă-l întrebi cum reuşeşte să îndrume stu­diul cursanţilor şi să­ coordoneze munca semi­­nariilor vei afla că datorită numeroaselor sar­cini ce i-au fost încredinţate, cu toate stră­duinţele lui de a se achita în mod conştiincios de ele, nu a reuşit până acum să se ocupe se­rios de cercul politic. „Pe lângă îndatoririle profesionale, am munca de instructor al deta­şamentului de pionieri, sunt instructor sportiv, recent am fost ales membru în comitetul or­ganizaţiei de bază U.T.M. şi mai am şi sar­cina de propagandist“ — spune tovarăşul Ciustea Vasile, înfiinţarea unui singur cerc politic pentru cursanţii din două organizaţii de bază, deci modul greşit de organizare al cercului politic şi supraîncărcarea propagandistului cu sar­cini, fac ca cercul politic să nu se desfăşoare în bune condiţiuni iar rezultatele muncii să nu fie satisfăcătoare. Propagandistul nu reu­şeşte ca timp de o oră şi jumătate cât du­rează seminarul, să antreneze la discuţia unei lecţii pe toţi cei 25 de cursanţi şi nu reuşeşte să îndrume şi să controleze, în intervalul din­tre două lecţii, studiul individual al cursan­ţilor. Datorită sarcinilor pe care le are, tova­răşul Ciustea Vasile, îşi duce munca de pro­pagandist cu superficialitate. El nu are timp să se ocupe de perfecţionarea metodelor de predare şi seminarizare. In predarea pri­melor două lecţii din programul cercului po­litic, singurul material pe care l-a citit tova­,­răşul Ciustea au fost lecţiile respective din cartea „Materiale pentru cercurile care stu­diază Statutul. U.T.M.“. Lecţiile ţinute de el sunt monotone, nu trezesc interesul elevilor pentru studiu, deoarece propagandistul nu fo­loseşte în expunere exemple din literatură, material demonstrativ şi nu leagă expunerea de viaţa cursanţilor. Acestea toate îndepăr­tează utemiştii de cercul politic. Ce părere a­u activiştii comitetului raional U. T. M. Roman despre situaţia cercului po­litic din comuna Sagna ? Acest cerc cu­prinde cursanţii din două organizaţii de bază U.T.M., iar propagandistul are încă trei sar­cini afară de cea de propagandist. Numărul destul de mare al utemiştilor din ambele or­ganizaţii de bază care cereau să studieze în cercul politic, punea problema organizării a câte unui cerc politic atât în organizaţia de bază U.T.M. din gospodăria agricolă colec­tivă cât şi în organizaţia de bază U.T.M. din comună. Faptele arată că aici s-a muncit formal, neţinându-se seama de necesităţi în organizarea anului de învăţământ politic. Propagandiştilor trebue să li se acorde o deosebită atenţie: ei sunt aceia care fac ute­miştilor şi tineretului în cercurile politice edu­caţia marxist-leninistă. Supraîncărcarea pro­pagandistului cu sarcini duce la faptul că acesta desfăşoară o muncă superficială, ni­velul ideologic al lecţiilor fiind scăzut. Pe de altă parte, n’a făcut bine nici tova­răşul Ciustea când şi-a asumat mai multe sarcini. El trebuia să-şi cântărească posibi­lităţile şi timpul liber, să vadă dacă e în stare să-şi ducă toate sarcinile la îndeplinire în mod corespunzător. Comitetul raional U.T.M. Roman are "dato­ria să îndrume comitetele organizaţiilor de bază U.T.M., cum să împartă sarcini concrete fiecărui utemist, astfel ca toţi membrii or­ganizaţiei să fie antrenaţi la îndeplinirea sar­cinilor, iar propagandiştii să aibe condiţiile necesare pentru a desfăşura o muncă plină de conţinut, la un nivel ideologic corespunzător* L­IU CREŢI­A SIMIONESCU -

Next