Scînteia Tineretului, iunie 1954 (Anul 9, nr. 1585-1610)

1954-06-10 / nr. 1593

. Un pas hotărîtor în viaţă ERGIND PE CALEA gîndului cu ani în urmă cu siguranţă vă amin­tiţi de acel început de septembrie cînd ţinînd strîns mîna mamei sau a tatii, păşeaţi pentru prima dată pragul şcolii elementare. Inima vă tresălta de bucurie, şi în minte vi se înfiripau tot felul de vise. Noţiunea de şcoală nu vă era toc­mai clară dar din spusele părinţilor ştiaţi că de ea este legată posibilitatea reali­zării dorinţelor voastre de a deveni teh­nicieni sau ingineri, aviatori sau învăţă­tori, de a fi asemenea eroilor din povesti­rile istorisite de mama sau de fraţii mai mari. Timpul a trecut repede şi iată că acum, după 7 ani de învăţătură, cînd cunoştin­ţele căpătate la şcoală v-au deschis ochii arătîndu-vă cîte ceva din tainele diferite­lor secitoare de producţie, în faţa voastră se pune cu toată seriozitatea problema a­­legerii drumului pe care să-l urmaţi, pro­fesia pentru care să vă pregătiţi. Posibilităţile pe care le aveţi la dispozi­ţie sînt nelimitate. Vă aşteaptă cu porţile deschise atîtea şcoli medii tehnice, şcoli medii de 10 ani şi profesionale. Tocmai pentru că atît de numeroase sînt profesiile către care vă puteţi îndrepta, este necesar să nu vă pripiţi, să nu faceţi la întîmplare acest important pas din viaţa voastră. De felul cum vei proceda acum depinde viitorul tău, bucuriile şi poate chiar supă­rările pe care ţi le va aduce activitatea ta în producţie, căci ce poate fi mai neplăcut decit să lucrezi într-o meserie care nu te atrage, pentru care nu ai înclinaţii. De aceea voi absolvenţi ai clasei a Vil-a e bine să aveţi în vedere, la aleger­rea şcolii medii, sau profesionale pe lîngă dorinţa voastră, uneori copilărească de a fi marinar, aviator sau constructor şi dacă aveţi sau nu aptitudini pentru a învă­ţa şi practica cum trebuie acea meserie. Şi în privinţa aceasta ,este neapărată nevoie să cereţi sfaturile tovarăşilor profesori, instructorilor de pionieri, colegilor, sau cei care sînteţi utemişti să ţineţi seama de părerea organizaţiei U.T.M.. Majoritatea dintre voi desigur aşa au procedat şi aceştia fără îndoială vor avea rezultate frumoase în şcoală, vor deveni cadre cu o temeinică pregătire. Printre absolvenţii clasei a Vîl-ă mai sînt însă şi unii nehotărîţi încă, sau alţii care au luat o hotărîre proastă. Elevul Sneider de la şcoala elementară de 7 ani nr­ 3 bis din Bucureşti vrea să urmeze şcoala medie tehnică de marină. Intr-adevăr cît se poate de interesantă. Numai că pentru a fi un bun marinar tre­buie să cunoşti bine fizica şi matematica. Or, Sneider e cam certat cu aceste ma­terii, abia a reuşit să obţină note de tre­cere la ele. Va putea el oare să facă faţă cerinţelor unei şcoli medii de marină ? Va putea de­veni un bun marinar ? Cu siguranţă că nu. La elevul Florin Ionescu de la aceeaşi şcoală lucrurile stau altfel. El încă nu e hotărît ce şcoală să urmeze. Nici o materie de curs nu-l interesează în mod deosebit. Părinţii însă vor cu tot dinadinsul ca Florin să devină electrotehnician şi de a­­ceea au hotărît să-l dea la şcoala medie tehnică electrotehnică. Ei nu s-au consul­tat cu şcoala şi de aceea nu ţin seamă de faptul că Florin are la fizică şi matematică — obiecte principale într-o şcoală medie electrotehnică — numai note de 3 şi în general nu manifestă nici o înclinaţie pen­tru această meserie. Iată doar două exemple şi cu siguranţă ca ele sînt multe altele, care ne arată cît de nechibzuit se înscriu unii absolvenţi ai claselor VII , la diferitele şcoli medii tehnice pe care să le urmeze. Singuri sau de cele mai multe ori în­demnaţi de părinţi, care nu ţin seama de aptitudinile copiilor lor, nu se sfătuiesc în acest sens cu diriginţii, elevii îşi aleg la întîmplare profesiile, după simplul criteriu că e „mai bănoasă“, mai „deosebită“ decît „celelalte“ sau pe un alt motiv tot atît de puţin întemeiat. Acest fel de a proceda este greşit şi dăunător atît vouă, absolvenţilor cît şi ţarii. Decit sa fii un electrotehnician ne­priceput sau să fii nevoit să pleci din şcoala de macină pentru că nu te împaci cu matematica şi fizica care nu e mai bine să-ţi alegi de la început şcoala către care simţi că ai înclinaţii, că îţi plac ma­teriile ce se învaţă acolo ? Şi doar avem atît de multe şi de feluri­te şcoli medii tehnice, pe care mulţi din­tre voi poate nici nu le cunoaşteţi. Să vrei doar să alegi cu seriozitate şi este cu ne­putinţă să nu dai peste una care să nu ţi se potrivească. Este interesant să urmezi şcolile din domeniul agriculturii ce pregătesc zooteh­­nicieni, viticultori, pomicultori, tehnicieni agricoli care dau patriei recolte sporite de cereale şi fructe tot mai multe şi vite mai bune, de rasă. Şcolile medii tehnice alimentare sau ale ministerului industriei uşoare cu multiple­le lor specialităţi unde se formează cadre­le de nădejde ale producţiei noastre de bunuri de larg consum, care nu atrag elevii din clasa a VII-a? Dar a urma şcoala sanitară pentru a deveni felcer şi a îngriji de sănătatea oa­menilor muncii nu este frumos ? Şi continuînd aşa vom putea înşira nu­mele multor altor şcoli medii tehnice care de care mai interesante, mai folositoare patriei noastre. . Şi dacă în oricare din ele veţi învăţa bine, veţi dovedi tragere de inimă, dra­goste pentru meserie, la terminare veţi putea intra în învăţămîntul superior cu frecvenţă. Bun înţeles însă că nici cei ce vor pleca în cîmpul muncii nu vor rămîne în afara facultăţilor. Există doar destule dintre institute care au cursuri fără frec­venţă sau prin corespondenţă şi ele vă aş­teaptă. Absolvenţi ai claselor a Vll-a, alegeţi-vă şcoala pe care o consideraţi mai bună. Să nu scăpaţi din vedere nici aptitudinile pe care le aveţi căci una din condiţiile succe­sului în muncă este dragostea pentru me­seria ce o practicați. Bucureştii-Noi Cu zece ani in urmă m-au purtat paşii printr-un cartier în­depărtat al Bucur­eştiului de atunci. Un tramvai m-a dus cu hurducăeli şi intermitenţe de a lungul căii Griviţa peste şina Constanţei, departe înainte. Am­ trecut printre şiruri cenuşii şi şterse de căsuţe mici şi strimbe cu ferestre cu­ palma, cu gardul ştirb şi dat rar cu var. Peste ele se vedeau cimpuri sterpe, dez­golite cu pete arse ca atinse de ciumă. Copiii goi, desculţi, să­reau un praf, puneau pietre pe şină şi scoteau limba la noi. Am întrebat pe un om ce trecea pe acolo şi care după portu-i să­rac părea localnic. — Ce cartier este aici, frate? — Aici? Păi... Bucureştii-Noi. Mi-a zîmbit obosit cu ironie şi a plecat spre treburile lui. Halal Bucureştii-Noi ! Un nou Bucureşti al mizeriei, o altă ma­hala la fel de unită, întunecoasă şi murdară ca şi celelalte. Acum, zilele trecute, am venit din nou in carterul acesta, che­mat de vestea unor lucruri de seamă făcute de tinerii de la ,,Boleslav Bier­ut". Am văzut totul: tot ce se vede nou aici. Locuinţe noi, parcuri, terenuri sportive. Am văzut o grădină cu alei umbrite de pomi stufoşi, un teatru in aer liber dintre cele mai frumoase, şi un cinematograf cum nu-i altul in Capitală. Tinerii bat mingea pe terenurile dintre fabrici, iar ală­turi pe cimpul înverzit gospodarii întorşi de la lucru, privesc bu­ruienile răsărite printre straturile cu legume. Oamenii aessio­ locuri şi-au clădit străzi întregi cu case noi, arătoase, ridicate, cu împrumut de la stat. Dar cel mai de seamă lucru ce l-a­u văzut acolo au fost cîteva maşini. Da, maşini obişnuite, autocamioane, ce descărcau ciment, pietriş, var pe cîmpul viran de lingă cine­matograf. Am vorbit o vreme cu un meşter ce se arăta un fel de şef pe acolo şi am primit lămu­rire. Pe locul acela se va ridica cvartalul „Griviţa Roşie". Inchi­­puiţi-vă: un careu imens de mii de metri pătraţi închis de blocuri mari cu etaje. Şapte asemenea blocuri cu 192 apartamente vor adăposti pe oamenii acestor locuri. La parterul blocurilor se vor deschide magazine alimen­tare, textile, pieţe, de ţoale. In cuprinsul pătratului închis de blocuri, in grădinile, solariile şi pe alei prunduite vor si urda micuţii. Oh nu! Acesta nu este un vis. Acum, vor începe lucră­rile. Trustul de construcţii nr. 3 care are in sarcină construirea aproape a jumătate din cvartalele trecute în planul celor 1000 de apartamente pentru oamenii muncii din Capitală, a încredin­ţat lucrările întreprinderii de construcţii nr. 301. Aceasta nu a zăbovit prea mult. Şi iată-i înce­­pind cu primul cvartal in cartie­rul acesta străbătut de prefaceri noi. Bucureştii-Noi este un nume vechi. Tirziu, acum, el şi-a că­pătat tinereţe şi prospeţime şi — ce este mai principal — deplinul înţeles al cuvintului. GH. PIETRARU Proletari din toate țorile, uniți-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI MUNCITOR Anul X Seria II-a Nr. 1593­­A PAGINI — 20 BANI Joi 10 iunie 1954 — Un răspuns la chemare —~ Orice s-ar spune — atunci cînd cel de­­ la „Victoria socialistă" din Turda, fabri­că vestită de ciment, au chemat la între­ ' cere toate fabricile din ţară, au ştiut ei ceva şi şi-au zîmbit unul altuia: „Desigur nu se va găsi nimeni să ne întreacă“. Dar iată — cît a trecut de-atunci ? — că nici n-au apucat oamenii de la „Vic­toria socialistă" să intre cu temei în în­trecere că a şi sosit răspunsul. ,,Noi muncitorii de la fabrica de ciment „Ideal“ din Cernavodă, am primit chema­rea la întrecere şi vă dăm­ primul răspuns: fabrica şi-a îndeplinit planul, ba chiar u­­nel­e secţii au depăşiri serioase. Cocătorii Nicolae Datcu, Anton Valu şi Constantin Gilmea,nu au dat secţiei 40 tone chincher peste plan. Brigăzi fruntaşe su­nt şi cele conduse de Constantin Bratu, Gheorghe Davidescu, Constantin Cocor de la rampă şi alţii, care au zilnic depăşiri peste 200 la sută... Aşteptăm veşti îmbucurătoare de la voi" Ce spuneţi tovarăşi de la Turda ? Aşteptăm şi noi răspunsul vostru. DIN POŞTA DE IERI «» ba uzhtele textice Moldova din Botoşani întrecerea socialistă se desfăşoară sub sem­nul luptei pentru tot mai multe fire şi pînză peste plan, de cît mai bună calitate. De la începutul lunii mai şi pînă la 29 ale aceleaşi luni sectorul de filatură a dat peste plan 1216 kg. fire iar sectorul ţesăto­­rie a depăşit planul de producţie cu 14.177 metri de pînză. La obţinerea acestor realizări, o contribuţie însemnată au dat-o brigăzile de tineret, in sectorul de ţesătore, brigada l-a de cali­tate din schimbul B condusă de utemistul Vizitiu Emil a produs peste pian 485 metri de pînză. Realizări Însemnate au dobîndit şi celelalte brigăzi cum sînt de exemplu brigăzile a II-a şi a IV-a dii schimbul B care au produs între 500 şi 1925 metri de pînză peste plan. Printre cei ce s-au evidenţiat ca fruntaşi în întrecerea socialistă se numără şi ute­­mistele Goloschi Toni, Curcă Elena, Dimy Aneta și Feodorov Ecaterina care au înre­gistrat importante rezultate în îndeplinirea sarcinilor de plan. Corespondent ADY ABRAMOVICI O Ii mai despart doar cîteva zile de va­canţa mult aşteptată pe elevii conservatoru­lui popular de artă din Craiova. In vederea sfîrşitului de an, clasa de dramă şi comedie a pregătit piesa „Miaşenca“ de scriitorul sovietic A. N. Afinoghinov. Specta­colul a fost prezentat zilele trecute pe scena teatrului Naţional din Craiova. El s-a bucurat de un deosebit succes. Spectatorii au răsplătit cu vii aplauze strădania tînărului colectiv de actor­. Eleva Lucia Baciu interpretă a rolului Maşei a impresionat m­ult publicul prin fe­lul cum a reuşit să se integreze în rol şi în special felul cum a ştiut să redea trecerea Masei de la o stare sufletească la alta. Şi interpretul lui Vasile Ivanovici Coaemov tî­­nărul Constantinescu Mihai a reuşit să redea personajul cît se poate de veridic. Printre cei care posedă reale însuşiri de a deveni buni actori se numără şi tinerii Titi Luca şi Olga Ionescu. Spectacolul prezentat de elevii conserva­torului popular de artă din Craiova consti­­tu­ie o minunată trecere în revistă a cunoş­tinţelor acumulate în cursul unui an de muncă. Corespondent LULU SOLOMON Creşte numărul gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole „Răsărit de soare“.........Drumul fericirii”.......Cale nouă", iată numele unor gospo­dării agricole colective sau întovărăşiri agricole. Şi nu este întîmplător că se dau asemenea nume. Pentru ţăranii muncitori gospodăria colectivă sau întovărăşirea agri­colă înseamnă o viaţă nouă, răsăritul unui trai mai bun, drumul către fericire. Din experienţa gospodăriilor de stat, a celor colective şi a întovărăşirilor, ţăranii muncitori înţeleg că munca în comun, pe tarlale întinse cu tractoarele şi maşinile statului, face posibilă culegerea unor recolte sporite — face viaţa mai îmbelşugată, mai fericită. Iată de ce se unesc mereu alţi ţărani muncitori în gospodării colective şi întovă­răşiri, de ce le dau nume ca cele de mai sus. Răcniţi in­­­egarii“ Zilele trecute, ţăranii muncitori din comu­„Ildbaill UC­EHHUK n.a Copăceni regiunea Piteşti au sărbătorit inaugurarea unei gospodării agricole colective din satul lor. Ei i-au dat — grăitor — numele „Răsărit de Soare". Primii au pornit pe calea muncii laolaltă,­ţăranii muncitori Iancu Tîslea, Nicolae Mis­­loc şi Ilie Băiaşu. Colectiviştii din Copăceni au ales în conducerea gospodăriei lor pe cei mai price­puţi şi harnici ţărani muncitori. Unu­l din aceştia este şi Iancu Tîstea. Dorinţa noilor colectivişti este ca gospodăria lor să se dezvolte tot mai mult, să se întărească neîncetat. Pentru aceasta s-au apucat de lucru cu tragere de inimă. Corespondent SEVER GANCI Sare o viaţă mai îmbelşugată , Vc^,ile desPre s,u0C,iSfIegospodăriilor agri 1__________1_________________2____ cele colective şi ale întovărăşirilor agricole au ajuns şi la ţăranii muncitori din Horezu raionul Balş. Din toate aceste­a horezenii au înţeles că dacă vor porni pe aceeaşi cale, viaţa le va fi mai bună, familiile lor vor cu­noaşte belşugul. De aceea 30 de familii dintre ei s-au unit într-o întovărăşire agricolă. Comuniştii Gheorghe Olaru, Maria Roşculescu, Constantin Preda, Ion P. Cazangiu şi alţii au fost cei care au luptat pentru întovărăşire şi au depus primele cereri. Intovără­Şiţii din Horezu au pornit de îndată lupta pentru a asigura recolte îmbel­şugate pe ogoarele lor, pentru a întări şi dezvolta necontenit tînăra lor întovărăşire. Corespondenţi NICOLAE ROVENŢA şi IOAN RIZOIU VEŞTI DIN ŢARA SOCIALISMULUI Ce plăcut e să con­struieşti cu mîinile tale maşini compli­cate, asemeni celor cu care se lucrează în uzine, pe şantiere, pe ogoare ! Şi ce mîndri se simt micii tehni­cieni cînd rodul stră­daniei lor, maşina sau aparatul la care au muncit cu atîta dra­goste, sînt preţuite da cei mari. In nenumăratele pa­late ale pionierilor din Uniunea Sovietică e­­xistă cercuri ale tine­rilor tehnicieni, în care elevii, sub îndrumarea unor specialişti cu experienţă pătrund tainele pasionante ale tehnicii. Un asemenea cerc Funcţionează şi in Palatul Pionierilor din oraşul Sverdlovsk. Membrii cercului execută multe lucruri interesante. La o expoziţie de modele a fost expus, printre altele şi modelul escava­­torului păşitor lucrat de ei. Iată-i, în fotografie, lingă modelul escavatorului păşitor, care s-a bucurat de mult succes. Fabricat la Harkov Industria Ucrainei Sovie­tice este o Industrie înflori­toare, în plin avînt. Ea pro­duce numeroase maşini me­nite să uşureze munca omu­lui. In anii celui de al 5-lea plan cincinal, în minele şi abatajele de cărbune au apă­rut multe maşini miniere noi. Uzina „Svei şahtiora" din Harkov a produs o originală maşină de încărcat „P.M.U.­­I“, pentru Irwin area în pantă. Se ştie că încărcarea ste­rilului şi a cărbunelui este o operaţie care necesită un mare volum de muncă. Pînă în ultima vreme, ea nu era mecanizată. Folosirea maşi­nii de încărcat scuteşte pe mineri de munca manuală. Noua maşină poate să în­carce cărbunele sau sterilul pe transportoare şi în vago­­nete. Ea lucrează în abataje­le cu o înclinaţie de 25 gra­de. Una din particularităţile agregatului este mobilitatea mecanismelor de prindere care se pot ridica şi apleca, se pot întoarce în lături cu 25 grade. In abataj maşina înaintea­ză pe sine cu ajutorul unui cablu şi al unui troliu mon­tat în maşină. Ea este adap­tată pentru lucrul în mine care sunt periculoase prin gazele şi praful lor. Lungi­mea agregatului este de 7,2 metri, iar greutatea lui de­li­,8 tone. Maşina este con­dusă de un singur om. Această maşină a fost ex­perimentată în mina nr. 47 din Donbass. S-a dovedit că viteza de înaintare în pantă s-a mărit de trei ori şi ju­mătate, iar productivitatea muncii minerilor a crescut de două ori şi jumătate, încă din timpul experimen­tării agregatului, viteza de înaintare a atins 170 metri liniari pe lună. Creaţia oamenilor muncii In trei­­pavilioane spaţioase­­ale parcului de cultură şi odihnă „Gorki“ din Moscova pot fi admirate peste 2000 de tablouri, sculpturi, bro­derii. Acestea sunt operele oamenilor muncii care îşi închină timpul lor liber artei pref­e­­rate. Trecerea în revistă a lucrărilor artiştilor plastici amatori, care s-a desfăşurat în întrea­ga Uniune Sovietică, a fost o nouă mărturie a înfloririi talentelor populare. 150.000 de oa­meni ai muncii­­au participat la această tre­cere în revistă. Expoziţiile care cuprindeau operele lor au fost vizitate de peste 20 mili-­­oane de oameni. Dintre aceste opere, un ju­riu format din maeştri de seamă ai artei plas­tice a selecţionat pe cele mai valoroase pen­tru prima Expoziţie unională a creaţiei artis­tice a muncitorilor şi funcţionarilor. Temele pe care şi le-au ales artiştii — trac­torişti şi şoferi, strungari şi bibliotecari, în­văţători şi funcţionari — sînt variate : trecu­tul istoric al patriei lor, lupta pentru pace, prietenia popoarelor, viaţa de muncă creatoa­re a oamenilor sovietic. Iată o pînză cu tit­lul „Marea familie". Pictorii — membri ai studioului de pictură din clubul uzinei „Com­presor“, au reprezentat o serbare în colhoz. Portretul minerului Tomir­ov, Erou al Muncii Socialiste e opera unui zugrav. Deosebit de interesante­­sunt ilustraţiile la cărţi, sculpturile în lemn, în os. Lăcătuşul M. Vasiliişin a trimis la expoziţie o mare com­poziţie sculpturală după motivele operelor lui Puşkin, la care a lucrat peste doi ani. Cu măiastră iscusinţă au brodat 150 de muncitoare de la uzina „Kirov“ din Lenin­grad un imens panou închinat celei de a 150-a aniversări a uzinei lor. Funcţionara Nekova­ a executat o broderie pe pînză — —• portretele laureaţilor Premiului Internaţio­nal Stalin­­„Pentru întărirea păcii între po­poare“. O gospodină a trimis un admirabil peisaj brodat „Muntele Mogutovaia". In vara aceasta, 300 dintre autorii celor mai bune lucrări se vor intîlni la Moscova, la o conferinţă de creaţie. ... In cartea de impresii a expoziţiei au apărut primele însemnări. „Am păstrat o im­presie minunată, — scriu doi studenţi ai şcolii superioare ,,Bauman" — Am simţit încă oda­tă cît de mult este atras poporul nostru de mrlă şi cît de adine a pătruns arta în masele largi ale oamenilor muncii“. TRANSFORMATOARE PATRIEI Lucruri de fapt o­­bişnuite întîlnite la fie­care pas şi totuşi deo­sebit de importante . Pînă mai deunăzi ute­­mistele Nicoliţa Ghiţu şi Margareta Cazan, proaspete absolvente ale unei şcoli profesio­nale, repartizate la fa­brica „Electroputere" din Craiova, lucrau sfi­oase, fără încredere în forţele lor. Ajutate ne­­încetat de maiştrii şi muncitorii cu experien­ţă, ele sînt astăzi fruntaşe în întrecerea socialistă. Executînd bobinarea şi ansamblarea trans­formatorilor, ele dau zilnic o normă mai mult. (Fotografia nr. 1). Montarea transforma­­torilor e una din ope­raţiile cele mai dificile. Ea cere o înaltă califi­care profesională, pri­cepere şi mult spirit de iniţiativă. Executînd montarea transformato­rilor, tinerii Tom­a Mi­litarii şi Petre Şandru prin trăinicia şi calita­tea montajului au de­venit cei mai cunoscuţi montatori din fabrică. (Fotografia nr. 2). Fruntaşii în între­cerea socialistă, Ste­­nie Guginaş şi Ilie Ma­rin asistă la introduce­rea transformatorului în cură. Această operaţie se face cu deosebită grijă şi atenţie. (Foto­grafia nr. 3). De fiecare dată cînd transformatorul e gata, urmează cea din urmă operaţie : controlul teh­nic. La bancul de pro­be tovarăşul Constan­tin Vătan ascultă cum se comportă bobinajul unui transformator de S.itOO KV.A. la proba de străpungere. (Foto­grafia nr. 4). Foto : DUMITRU F. DUMITRU Reuniune tovărăşească Primăvară. Aerul este înmiresmat de parfu­mul florilor de mai, de castanii înfloriţi din parc. Trecătorii animează străzile orăşelului side­rurgic. Unii din ei poartă în mîini buchete de liliac înflorit, narcise, lăcrămioare, lalele. Te întîlr­eşti cu feţe vesele şi zîmbitoare.. Din megafoane se revarsă duioşi cîntecul rîndu­­nelei. ...„Zbori tu rîndunea Zbori dragostea mea“... care întăreşte farmecul amurgului. Sîmbătă după masă este timp de odihnă pentru tineretul combinatului. Unii, împreună cu familiile lor, cu cei dragi, vor merge să vadă piesa „Mielul turbat" de A. Baranga, spectacol prezentat de teatrul de stat din Petroşani, în turneu. Alţii vor participa la o seară­­ îlenară închinată lui Maiakovski, seară literară organizată de astă dată de organi­zaţia U.T.M. de la serviciul administrativ al combinatului. Sala de festivităţi din pavilionul tehnic este pregătită de sărbătoare. Perdele grele de catifea roşie, lumini multe şi sclipitoare îi dau o notă deosebită. Cortina este trasă. Cine poate şti ce surprize se pregătesc î­n spatele ei, după du-te vino între scenă şi uşa de la intrare ? Ochii se îndreaptă spre utemistul Crişan Emil de la secţia laminoare care cu chitara pe spate trece grav spre scenă. In hol te aţin aceste versuri : „Să fii comunist, asta ştii ce-i ? Să gîndeşti, să-ndrăzneşti şi să vrei". Deasupra, portretul lui Maiakovski In căr­bune. Un alt portret al lui Maiakovski în culori îl vom găsi în sală, aşezat pe un piede­stal şi înconjurat de flori. Amîndouă tablou­rile sînt lucrate de utemistul Lăzărescu Liviu de la secţia decorativă a combinatului. Tot el a prezentat numeroşilor auditori o conferinţă documentată despre viaţa şi opera poetului — unul dintre întemeietorii poeziei socialiste. Programul a arătat că în ansamblul artistic al combinatului se formează adevăraţi artişti. Au fost citite poeziile lui Maiakovski „Paşa­port sovietic“ şi „Chemare“. Un mic grup format dintr-un acordeonist şi chitarişti au acompaniat cîntăreţii amatori. Dorina Alexandrescu, laborantă, o bună in­terpretă a­ cîntecelor populare, a cîntat mai multe melodii printre care şi cîntecul despre rîul din apropiere „Vine Strein­­ de la munte". Au mai cîntat Cariciuc Elena, Farcaş E., Potîrnac Gheorghe şi elevul Curcubată Mi­hai de la şcoala medie tehnică siderurgică. Cu toţi împreună au ascultat „Intr-un sătu­leţ", „Cale lungă drum de fier, „Firicel de bumbăcel", „Hai, vino mîine". Un vals a încheiat programul artistic dînd semnalul, ca un maistru de ceremonii, începerii dansului. Tineretul a petrecut timpul vesel şi educativ. El a înconjurat cu atenţie pe comuniştii care au venit la reuniunea tovărăşească. Printre oaspeţi se găseau şi tov. Buda Victor, secre­tarul organizaţiei de partid ca şi tovarăşi de la comitetul raional de partid. La bufet băieţii ofereau fetelor prăjituri şi portocale. Pînă seara tîrziu a ţinut reuniunea tovără­­şească a tineretului de la combinatul siderur­gic ,,Gh. Gheorghiu-Dej“. KUHTA DARIA O expoziţie ştiinţifico-anatomică Recent, la Conservatorul de stat „Ciprian Porumbescu , din Capitală, s-a deschis o expoziţie ştiinţifică-anm­atom­ică. . Expoziţia cuprinde 80 de planşe în care sînt redate anatomia şi fiziologia aparatului vocal, respiraţia în canto, emisiunea vocală, tehnica consoanelor şi vocalelor, cultura fi­­z­ologică a vocii, gimnastica pregătitoare studiului vocal, precum şi diverse lucrări or­­ginale şi traduceri. Printre lucrările origi­nare sunt expuse Psihologia cîntului, Dicţio­nar al cîntului şi altele, lucr­ari necunoscute pînă acum în literatura noastră muzicală. Expoziţia este vizitată zilnic cu un viu interes de către compozitori, studenţi şi pro­fesori ai şcolilor de muzică din Capitală. (Agerpres)

Next