Scînteia Tineretului, ianuarie 1955 (Anul 10, nr. 1767-1790)

1955-01-04 / nr. 1767

Tineri maeştri ai artei plastice sovietice în fiecare an în Uniunea Sovietică îşi încep activitatea zeci şi zeci de tineri pic­tori, desenatori, sculptori. Majoritatea sunt absolvenţi ai unor institute speciale de învăţămînt superior din Moscova, Lenin­grad sau din capitala vreunei republici unionale. Elementul de bază al învăţămîntului special în şcoala artistică sovietică este desenul. Studiul principiilor coloritului în pictură, al luminii şi umbrei în grafică, al formei în sculptură, precum şi studiul legilor generale ale compoziţiei se ba­zează pa stăpînirea profundă şi multila­terală a măiestriei desenului. O parte importantă a procesului de în­văţămînt în şcoala artistică sovietică o constituie aşa numita „practică de crea­ţie“ — deplasările studenţilor la marile construcţii, în fabrici şi uzine, în colho­zuri şi mine, unde îşi string material pentru viitoarele lor lucrări. Legătura nemijlocită cu viaţa ţării, cu lupta po­porului pentru construirea societăţii co­muniste constituie chezăşia actualităţii şi bogăţiei de conţinut a viitoarelor lucrări ale tinerilor artişti.. Să urmărim în cîteva exemple cum se dezvoltă creaţia tinerilor artişti plastici sovietici, să vedem la ce lucrează ei şi care le sînt năzuinţele. ■K încă pe vremea cînd era student în anul IV la Institutul „Stfrikov“ din Mos­cova, Vladimir Gavrilov a terminat ta­bloul „Radişcev“. Această pînză dovedea calităţi atît de serioase Incit profesorii institutului au găsit de cuviinţă să o pre­zinte juriului "Expoziţiei unionale de artă din anul 1850 şi Gavrilov a figurat prin­tre participanţii la Expoziţie. Figura lui Alexandr Radişcev, marele gînditor revoluţionar, autorul renumitului pamflet antifeudal „Călătorie de la Pe­tersburg la Moscova“, nu fusese repre­zentată pînă atunci în pictură şi Gavri­lov a dat dovadă de îndrăzneală pornind pe un drum neexplorat. El l-a înfăţişat pe Radişcev într-unul din mom­entele memorabilei sale călătorii între cele două oraşe ruseşti. Ieşind din caretă, scriitorul priveşte peisajul aspru şi trist care se aşterne în faţa hii. In de­părtare se vede un sătuc cu izbe jalnice, dărăpănate, biserica, o ceată de ţărani îmbrăcaţi în zdrenţe. Această privelişte apăsătoare a vieţii mizere, lipsite de li­bertate a iobagilor umple sufletul lui Ra­dişcev de mînie şi durere. El are pumnii strînşi, privirea lui arzătoare este plină de revoltă Piciorul a înfăţişat admirabil caracterul scriitorului — impetuos, inte­gru, firea lui înflăcărată, sufletul său nobil. Totuşi, interesul lui Gavrilov se în­dreaptă nu numai spre trecut. Curînd după aceea el s-a afirmat şi ca un maes­tru, care abordează cu îndrăzneală teme actuale. Artistul a călătorit în regiunea Volgai, unde după război s-au desfăşurat mari construcţii. Impresiile din această călătorie el le-a generalizat în pînza „Pretutindeni strălucesc luminile construc­ţiilor“, în care a întruchipat într-o ima­­ine fină şi complexă, poezia vieţii pas­­ice de fiecare zi a Ţării Sovietice. Aceeaşi structură lirică emoţională ca­racterizează şi marea pictură de gen a lui Gavrilov „în zori. Tinerii cercetători“, prezentată la Expoziţia unională de artă a anului 1952. Acţiunea se petrece în cor­tul de campanie în care şi-au petrecut noaptea tinerii geologi care se află în ex­pediţie. Munca lor nu este uşoară, dar ro­mantismul ei, năzuinţa spre ceea ce n-a fost încă cercetat, constituie patosul aces­tui tablou. în prezent, Gavrilov lucrează la o serie de noi peisaje şi tablouri de gen pe care are de gînd să le prezinte la una din ex­poziţiile din anul viitor. ★ Drumul de creaţie al tînărului artist grafic Nikolai Kalita este mult mai scurt decit cel al lui Gavri­lov Deocamdată se bucură de renume numai o singură lu­crare a sa — o serie de gravuri în lemn care ilustrează comedia lui D. Fonvizin „Neisprăvitul“. Gravurile acestea au fost executate de Kalita în anul 1953 ca lu­crare de diplomă înainte de absolvirea Institutului de artă plastică. In prezent, în Editura de stat a literaturii pentru copii apare piesa „Neisprăvitul“ cu ilus­traţiile tînărului artist. N. Kalita a studiat la perfecţie „secre­tele” tehnicii sale pe care a îndrăgit-o. El nu se supune orbeşte convenţionalismului gravurii în lemn în dauna expresivităţii lucrării. Tinărul artist subordonează în întregime minunatele posibilităţi formale ale gravurii în lemn ideii lucrării. Prin maniera lor, gravurile lui Kalita amintesc întrucîtva desenul haşurat, dar în acelaşi timp se disting printr-o preciziune, prin­­tr-o determinare viguroasă a liniilor, accesibilă numai xilografiei. Deosebit de reuşită este gravura care înfăţişează personajul central al come­diei — fecioraşul de moşier ,timp şi crud Mitrofanuşca, înconjurat de rubedenii şi de „profesorii“ săi inculţi. Deşi Kalita s-a lăsat uneori antrenat întrucîtva de comi­cul exterior al pozelor şi situaţiilor, cele mai bune dintre figurile create de el sunt dotate cu aceeaşi expresivitate plină de sarcasm pe care le-o dă şi Fonvizin. în prezent, Nikolai Kalita lucrează la ilustrarea unei alte comedii a lui Fonvi­zin, „Brigadierul“. El a executat ■ de ase­menea gravurile pentru cel mai vechi mo­nument al poeziei ruse „Cuvînt despre oastea lui Igor“. Tinărul gracifian nu se limitează numai la ilustraţii. In vara a­­ceasta el a vizitat locurile legate de viaţa şi creaţia marelui poet rus M. Lermontov. „Prin locurile lui Lermontov“ — astfel este intitulat ciclul de peisaje gravate la care intenţionează să lucreze Kalita în ac­tualul sezon. ★ Rita Gabrenaite, studentă la Institutul de artă plastică din Vilnius lucrează vi­tralii, acest gen de artă tradiţional în re­publicile baltice. Prin primul său vitraliu închinat scrii­toarei clasice a literaturii democrate li­tuaniene, Xulia Jem­aite, Rita Gabrenaite a realizat un tablou original. Jemaite s-a născut într-o familie ţărănească şi a trăit pînă la sfîrşitul vieţii sale intr-un sat. Aspectul scriitoarei ţărănci, care a avut de străbătut un drum greu în viaţă este aspru şi sever. într-un contrast fin cu această figură se află culorile vii, strălu­citoare ale peisajului rustic lituanian care îi serveşte drept fond. Noul vitraliu al artistei R. Gabrenaite — „Proclamarea puterii sovietice în Li­tuania“, care se află în prezent în pavi­lionul R.S.S. Lituaniene la Expoziţia Agri­colă unională, este pătruns de romantism revoluţionar. Artista a învins cu succes greutăţile care au apărut în mod firesc la rezolvarea acestei teme eroico-romantice, neobişnuită pentru vitraliu. Logica rigu­roasă a compoziţiei, gama sobră de culori — toate acestea contribuie la crearea unor figuri puternice, impresionante. In prezent, Gabrenaite lucrează la schi­ţele unor vitralii care vor împodobi noile clădiri din cele mai mari oraşe ale Li­tuaniei — Vilnius şi Kaunas. Am reprodus aici numai trei biografii de tineri artişti plastici sovietici. Dar am putea cita zeci de alte nume de tineri pic­tori, artişti grafici, sculptori, care s-au afirmat tot atît de repede şi şi-au ocupat locul în rîndurile maeştrilor artei plas­tice a U.R.S.S. în Uniunea Sovietică este deschis un drum larg pentru tineretul creator care constituie un schimb puter­nic şi de nădejde al artiştilor din gene­raţiile mai vîrstnice. A. Kamenski „Scînteia tineretului“ Pag. 2-a 4 ianuarie 1955 I­ V PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE şi Din situaţii •»I toate sunt bune“ în numărul 1728 al ziarului nostru a fost publicat articolul „Din situaţii... toate sínt bune“, în care a fost criticată munca defectuoasă a activiştilor comitetului ra­ional U.T.M. Sighet în ceea ce priveşte antrenarea tinerilor în întrecerea socia­listă. Articolul arăta că aceste lipsuri se datoresc şi faptului că unii activişti ai comitetului raional nu cunoşteau proble­me legate de organizarea muncii într-o întreprindere, ceea ce făcea ca ei să nu poată ajuta concret birourile organiza­ţiilor de bază U.T.M. respective, în îm­bunătăţirea muncii lor. Aşa se explică de ce tov. Berindea Dumitru, activist al co­mitetului raional deşi a promis membri­lor comitetului organizaţiei de bază U.T.M. de la fabrica de mobile „Alexan­dru Tam­aş“ că îi va ajuta să înfiinţeze un­ post utemist de control, nu a făcut acest lucru. Articolul critica, de asemenea şi unele metode birocratice de muncă folosite de comitetul raional U.T.M. Sighet. Semnalul critic din ziar a făcut ca biroul comitetului raional U.T.M. să-şi analizeze mai atent munca şi să ia măsuri pentru remedierea lipsurilor. Iată răspunsul co­mitetului raional U.T.M. Sighet: „Articolul „Din situaţii... toate sunt bune‘‘ — care a fost analizat într-o şe­dinţă de birou a ridicat probleme foarte juste. Pentru lichidarea lipsurilor s-au luat următoarele măsuri în cadrul comi­tetului raional. Tovarăşii Berindea Dumitru şi Bilanici Nicolae au fost aspru criticaţi pentru lip­surile de care au dat dovadă în munca lor. întreg activul a fost instruit temeinic cu problemele de producţie. Tovarăşii au putut cunoaşte practic cum se înfiinţează o brigadă şi un post utemist de control. Măsuri pentru îmbunătăţirea muncii s-au luat şi în unele organizaţii de bază U.T.M. Astfel, la fabrica de mobilă „Ale­xandru Tamaş" s-a înfiinţat un post ute­mist de control. Biroul organizaţiei de bază U.T.M. a fost instruit arătîndu-i-se cum trebuie să-şi desfăşoare munca bri­găzile şi posturile utemiste de control. Tot în vederea ridicării nivelului politic şi ideologic al tinerilor s-a activizat for­ma de învăţămînt politic. Asemenea mă­suri au fost luate şi la cooperativa „30 Decembrie“. Critica adusă de „Scînteia tineretului“ constituie pentru noi un ajutor preţios”. ★ Răspunsul comitetului raional U. T. M. Sighet arată o serie de măsuri menite să îmbunătăţească activitatea unor organiza­ţii de bază U.T.M. şi a comitetului raional însuşi. Se poate vedea însă că biroul co­mitetului raional nu a luat măsuri pen­tru înlăturarea lipsurilor şi în celelalte întreprinderi din raza raionului. S-a ne­glijat de asemenea faptul că antrenarea tinerilor pentru îndeplinirea integrală a planului de producţie constituie una din cele mai importante sarcini ale organiza­ţiilor de bază U.T.M. şi că în acest sens trebuie să muncească în primul rînd or­ganizaţiile de bază din întreprinderi. Iată deci că sunt necesare o serie de alte măsuri pe care comitetul raional U.T.M. Sighet trebuie să le ia de urgenţă. Din scrisorile primite la redacţia Pentru o interesantă şi instructivă organizare a timpului liber al elevilor se sosesc la redacţie numeroase scri­sori. Scriu tineri muncitori, ţărani, stu­denţi, elevi, unii cerînd sfatul, alţii din dorinţa de a transmite tuturora experien­ţa lor de muncă, împărtăşindu-ne bucu­rii ca şi necazuri. Dintre ultimele scrisori primite am reţinut cîteva în care autorii, elevi în diferite şcoli răspîndite pe întreg cuprinsul ţării, ne vorbesc despre felul cum colegii lor îşi petrec timpul liber. De la Şcoala pedagogică romina din Si­ghet ne scrie elevul Torz Grigore. Elevii acestei şcoli, datorită îndrumărilor primite din partea corpului didactic şi a organiza­ţiei U.T.M. îşi petrec timpul liber într-un mod plăcut şi instructiv, împreună cu pro­fesoara Bodea Livia, elevii au vizitat gos­podăria de stat Sighet şi fabrica de trico­taje „Unitatea”. In cadrul acestor vizite ei au stat de vorbă cu muncitorii care le-au vorbit despre realizările regimului nostru democrat-popular. Aceste vizite i-a ajutat pe elevi să­­înţeleagă mai bine schimbă­rile survenite în viaţa acestor locuri, în trecut, una dintre cele mai înapoiate re­giuni ale ţării noastre Tovarăşa Dubac Alexandrina, directoare a Şcolii elementare mixte din satul Mo­­druzeni, regiunea Bîrlad, ne-a trimis o scrisoare. Ea povesteşte excursia pe care elevii şcolii au făcut-o la gospodăria agri­colă colectivă din sat. Excursia a fost pre­gătită din vreme. Directoarea a vizitat cî­teva zile la rînd gospodăria, a stat de vorbă cu preşedintele şi cu colectiviştii interesîndu-se de aspectele cele mai inte­resante ale muncii din această unitate so­cialistă. La gazeta de perete a şcolii au apărut articole despre lupta partidului pentru transformarea socialistă a agricul­turii. Vizita propriu zisă a elevilor a durat cîteva ore în care timp au stat de vorbă cu tractoriştii, care le-au explicat din ce se compune un tractor, cum funcţionea­ză, ce importanţă are pentru obţinerea unor recolte bogate, aratul mecanic etc. Elevii au stat de vorbă cu colectiviştii care le-au povestit despre viaţa lor nouă de azi, rod al îndrumărilor primite din partea partidului. Această vizită le-a per­mis elevilor să înţeleagă înalta frumuseţe a vieţii noi pe care o trăieşte ş­i ţărăni­mea muncitoare, ea constituind tot­odată un mijloc bun de educare a acestora în spiritul respectului pentru munca fizică. Vizitele organizate în întreprinderi sau unităţile socialiste din agricultură îi ajută pe elevi la adîncirea cunoştinţelor teore­tice. Corespondenţa noastră Ursan Alia de la Şcoala medie de 10 ani din Rîmnicu Vîlcea ne scrie despre vizita pe care ele­vele clasei a X-a au făcut-o la fabrica de cărămizi din oraş. Vizita n-a rămas fără urmări. Intr-o şedinţă a cercului de fizico­­chimie „Lomonosov” eleva Diaconescu Ioana a prezentat un referat intitulat: procesul de fabricaţie a cărămizilor. Ţi­­nînd seama de cele văzute la fabrică, re­ferenţa a alcătuit un material viu, inte­resant care a putut constitui o bună bază de discuţii Organizarea timpului liber ridică însă şi alte aspecte. In numeroase şcoli orga­nizaţiile U.T.M. îndrumă pe elevi spre lec­tură, dezvoltîndu-le gustul pentru litera­tura romînă şi sovietică. Corespondenţii voluntari din şcoli ne scriu despre orga­nizarea de cercuri literare, creşterea nu­mărului de cititori la biblioteci etc. Eleva Lupu Maria de la Şcoala de ener­gie electrică din Iaşi ne scrie că sub în­drumarea profesoarei Mănescu Eugenia a fost organizat un cerc literar. In cadrul acestui cerc se prezintă referate asupra diferitelor cărţi romîneşti şi sovietice. De curînd, a fost prezentat un referat asupra romanului „întunecare” de Cezar Petrescu. S-au mai ţinut referate asupra romanelor „Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, „Aşa s-a călit oţelul“ de N. Ostrovschi, „Oţel şi zgură“ de V. Popov şi altele. Scrisori care relatează de asemenea despre înfiinţarea de cercuri literare ne-au mai venit şi din alte şcoli. Tătaru Dumitru, elev la Şcoala pedagogică din Bacău şi Iftode Vasile, elev la Şcoala teh­nică viticolă din Huşi, ne scriu despre interesul cu care cea mai mare parte a elevilor participă la şedinţele cercului li­terar sau frecventează biblioteca şcolii. Despre activitatea unui asemenea cerc literar ne scrie o interesantă corespon­denţă Şi Mureşanu Marcel de la Şcoala de 10 ani din Huedin, regiunea Cluj. Membrii acestui cerc au găsit o formă interesantă pentru deşteptarea gustului la citit al ele­vilor : ghicitorile literare. Activitatea cercului nu se opreşte însă aici. Pentru vacanţa de iarnă membrii cercului şi-au propus să colinde satele raionului în ve­derea culegerii de folclor necesar alcătui­rii unui album literar. Multiple sunt aspectele organizării tim­pului liber al tineretului nostru. Demnă de remarcat este iniţiativa corpului didactic şi al elevilor de la Şcoala pedagogică mixtă Cîmpulung Muscel. In scrisoarea trimisă ziarului nostru de către Dogaru­ Ioan se arată că, sub îndrumarea profe­sorilor, elevii au alcătuit un ansamblu ar­tistic format din cor, echipă de dansuri, de teatru etc. In cadrul unui spectacol dat în faţa locuitorilor oraşului a fost pre­zentată piesa „Cerere în căsătorie” de Cehov, s-au executat cîntece populare ro­mîneşti şi sovietice, au fost recitate poezii. Cluburile din şcoli reprezintă un minu­nat mijloc de organizare a timpului liber al elevilor. Despre activitatea unuia din aceste cluburi ne scrie eleva Dumbră­­veanu Garofiţa de la Şcoala medie de 10 ani nr. 2 din Năsăud. In fiecare dumini­că după amiază la clubul şcolii se orga­nizează meciuri de tenis de masă, campio­nate de şah, audiţii muzicale. Clubul cu­prinde şi o bibliotecă cu o sală de lectu­ră unde elevii găsesc cărţile cele mai noi şi mai interesante. Fără îndoială, formele de organizare a timpului liber sunt cu mult mai variate. De aceea, organizarea timpului liber în­tr-un mod cit mai instructiv şi interesant rămîne o sarcină permanentă a organiza­ţiilor U.T.M. Folosind marile posibilităţi pe care statul nostru le pune la îndemîna oamenilor muncii, organizaţiile U.T.M. au datoria de a îndruma tineretul spre o ac­tivitate interesantă, cu un puternic con­ţinut patriotic, capabilă să-l ridice la nivelul conştiinţei omului co-structor al socialismului. Colectiva şi-a cumpărat Era prin luna ianuarie 1954. Intr-o a­­dunare generală a membrilor gospodă­riei agricole colective din comuna Checia, regiunea Timişoara, colectiviştii discutau printre altele şi problema transporturi­lor. Aceasta, după cum reeşise din bilanţ, fusese una din problemele care frămin­­taseră mult pe colectivişti în anii tre­cuţi. Luînd cuvîntul, tovarăşul Ion Faur, in­ginerul gospodăriei, a arătat atunci co­lectiviştilor marile avantaje ce le pot a­­duce contractările de animale. Tot atunci, el a arătat că problema transporturilor poate fi rezolvată cu uşurinţă îngrăşînd animale şi contractîndu-le cu statul. Pen­tru aceasta el a supus spre aprobarea a­­dunării generale proiectul de îngrăşare şi contractare în cursul anului a 200 porci. în scurt timp după aceea, gospodă­ria a încheiat contract cu O.R.A.C.A. pentru cei 200 porci, îngrijirea lor a fost încredinţată unor colectivişti de nădejde ca Burian Pavel şi Petre Simion. Acum cîtva timp, conform contractului, cei 200 porci au fost livraţi. Pentru ei, co­­­lectiviştii din Checia au primit suma de peste 200.000 lei Totodată li s-au redus 3523 kg. carne de porc din cotă, precum şi însemnate cantităţi de porumb. Din banii obţinuţi astfel, colectiviştii din Checia şi-au cumpărat prin U.R.C.C. Timişoara un camion nou marca „Molo­tov“ precum şi hamuri pentru cai. Ei au mai luat de asemenea cherestea pentru construcţii. In acest fel planul lor s-a în­deplinit. Nu vor mai întîmpina greutăţi la transporturi. Acum au camion. Corespondent ION NIŢU camion Vom şti să apărăm viaţa noastră nouă Plini de încredere în viitor, oamenii muncii din patria noastră au păşit pra­gul noului an — 1955. Stăpîn in ţara sa, bucurindu-se de drepturi şi libertăţi cum n-a mai cunoscut nicicînd în trecut, avînd o orînduire de stat de o coeziune şi de o trăinicie internă nemaiintîlnită în tot cursul istoriei sale, poporul nostru îşi dedică toate forţele în­floririi şi întăririi patriei. împreună cu întregul popor, tînăra noa­stră generaţie luptă cu nestăvilit elan pentru dezvoltarea economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai al celor ce mun­cesc, pentru creşterea continuă a puterii patriei şi a capacităţii ei de apărare în faţa înteţirii uneltirilor agresive ale cercu­rilor imperialiste. Tineretul nostru este hotărît să facă totul, şi la nevoie să-şi dea chiar şi viaţa, pentru apărarea scumpei sale patrii — Republica Populară Romî­nă. Mai mult ca oricind, tinerii din ţara noastră au ce apăra. Ei văd în R.P.R. pa­tria în care le sînt deschise toate căile spre o viaţă mereu mai fericită. Ei văd în regimul democrat-popular orînduirea care le asigură o tinereţe plină de bucuria muncii creatoare, posibilitatea îndeplinirii celor mai îndrăzneţe visuri. Republica Populară Română dă tinerei noastre gene­raţii tot ceea ce face tinereţea mai dorită, mai frumoasă, mai luminoasă. ★ Partidul şi guvernul ţării noastre acordă o atenţie deosebită condiţiilor de viaţă, de muncă, de învăţătură şi de odihnă ale ti­neretului. Grija părintească faţă de ne­voile şi năzuinţele tineretului se împle­teşte strîns cu încrederea în forţa sa crea­toare. „La noi în ţară, sub soarele regi­mului democratic — spune tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — tineretul are putinţa să-şi dea energia şi avîntul pentru a construi o viaţă mai bună, pentru el şi întregul popor. In fiecare kilometru de şosea, în fiecare cărămidă pusă, tinerii noştri văd chezăşia viitorului luminos care se deschide în faţa ţării noastre... Noi con­struim nu numai o ţară nouă, ci şi un ti­neret nou, un cetăţean nou al ţării noas­tre“. împreună cu întregul popor, luptînd sub conducerea partidului, tineretul nos­tru dobîndeşte pe zi ce trece o viaţă tot mai luminoasă. Fiecare tinăr muncitor din ţara noastră are bucuria şi mîndria de a munci pentru el însuşi, pentru bunăstarea şi fericirea poporului, pentru binele pa­triei. Tineretului din ţara noastră dreptul la muncă, la învăţătură, la odihnă şi sport i se pare un lucru obişnuit, de la sine în­ţeles. Dar între prezent şi trecutul nu prea depărtat, cînd ţara noastră gemea sub călcîiul exploatatorilor autohtoni şi străini, este o deosebire fundamentală. Pentru ca noi să putem cunoaşte viaţa luminoasă de azi, s-au jertfit cei mai buni fii ai poporu­lui, neînfricaţii comunişti, în timpul regi­mului burghezo-moşieresc tinerii muncitori erau crincei exploataţi, odată ca munci­tori şi odată ca tineri. Ei primeau salarii mult mai mici decit salariile — şi acelea de foamete — ale muncitorilor vîrstnici. In timpul uceniciei tinerii erau bătuţi crunt şi duceau o viaţă de robi. La fel de grea şi umilitoare era viaţa tinerilor ţărani muncitori care trudeau, de la răsăritul soa­relui pînă la răsăritul stelelor, sub biciul ciocoiesc pentru o amărîtă coajă de pîine. Tineretul era lipsit de drepturi politice (se ştie — de pildă — că „Constituţia“ din 1938 dădea drept de vot cetăţenilor doar de la vîrsta de 30 de ani). Fiilor oamenilor muncii le era închis drumul spre lumina cărţii şi a învăţăturii, şi erau ţinuţi de­parte de comorile culturii. Acestui trecut blestemat, Republica noastră Populară i-a pus lespede greu de mormînt. Tineretul din R.P.R. nu cunoaşte flage­lul şomajului, ameninţarea crizelor. Rolul conducător şi dezvoltarea continuă a for­maţiunii socialiste în cadrul economiei na­ţionale asigură in mod real dreptul la muncă şi condiţii de viaţă din ce în ce mai bune pentru cei ce muncesc, în ţara noastră, tinerii şi tinerele din orice ramură de activitate se bucură de salariu egal la muncă egală. Posibilităţile de ridicare necontenită a calificării sunt nelimitate. O vastă reţea de cursuri de calificare, de şcoli profesionale, medii, tehnice, insti­tute de învăţămînt superior şi universi­tăţi asigură condiţiile pentru dezvoltarea celor mai variate aptitudini şi talente ale tineretului. In şcolile rezervelor de muncă mii de tineri îşi însuşesc măiestria unui şir întreg de meserii în cele mai bune condi­­ţiuni. Săli de cursuri, ateliere, cantine, cămine, cluburi frumos amenajate le fac munca şi viaţa mai dragă. Numai în anul 1953 au absolvit şcolile profesio­nale 49.500­­tineri. In invăţămîntul mediu şi superior se numără de peste patru ori mai mulţi elevi şi studenţi decît se nu­mărau în trecut, în timpul regimului ca­pitalist. In anii puterii populare, visul ti­neretului nostru de a învăţa, de a-şi în­suşi comorile ştiinţei, tehnicii şi culturii a devenit realitate. Tinerii din rîndul minorităţilor naţio­nale se bucură astăzi în Republica noastră Populară de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi tinerii romîni. In întreaga ţară re­ţeaua de şcoli a minorităţilor naţionale cuprinde 3500 de unităţi şcolare şi pre­şcolare precum şi universităţi în care în­vaţă în limba maternă numeroşi elevi şi studenţi din rîndul minorităţilor naţionale. Regimul democrat-popular oferă pe zi ce trece posibilităţi tot mai largi şi mai variate de manifestare a tineretului în domeniul cultural, artistic şi sportiv. Clu­buri, teatre, biblioteci, cămine culturale, reviste şi ziare etc . stau la dispoziţia tineretului. In cluburile muncitoreşti, în biblioteci, tinerii găsesc numeroase cărţi care-i ajută în munca lor, care le lumi­nează mintea. La sate există peste 1200 cămine culturale înzestrate cu numeroase cărţi. Editura Tineretului a tipărit pînă în prezent peste 1.000 de titluri de cărţi pen­tru tineret cu un tiraj de circa 17.000.000 exemplare. In ţara noastră tineretul se bucură din plin de posibilitatea de a face sport, de dreptul la odihnă. Baze sportive, case de odihnă, ştranduri, terenuri pentru diverse sporturi, echipament sportiv, toate stau la ■dispoziţie tinerei generaţii din toate col­ţurile republicii. Competiţiile şi întrecerile sportive antrenează astăzi sute şi sute de mii de tineri. In fiecare an zeci şi zeci de mii de tineri muncitori, studenţi şi elevi îşi petrec concediul de odihnă In cele mai pitoreşti regiuni ale patriei. N-au cunos­cut tinerii muncitori pe vremea orînduirii burghezo-moşiereşti bucuria de a urca pe crestele împădurite ale falnicilor noştri Carpaţi şi nici pe aceea de a înota în va­lurile Mării Negre. Acum însă, tot mai mulţi tineri străbat plini de voie bună plaiurile şi munţii ţării. La Sinaia şi la Vasile Roaită, la Predeal şi Govora, în numeroasele staţiuni balneo-climaterice 375.000 de oameni ai muncii tineri şi vîrstnici şi-au petrecut anul acesta con­cediul de odihnă. De asemenea, 125.000 de copii şi-au petrecut vacanţa în tabere spe­cial amenajate la munte sau la mare. Republica Populară dă cele mai depline drepturi politice tineretului nostru munci­tor. Constituţia ţării noastre garantează tineretului dreptul de vot de la 18 ani, dreptul de a fi ales în organele puterii de stat de la 23 de ani, dreptul de orga­nizare, libertatea cuvîntului şi a scrisului, libertatea întrunirilor şi a demonstraţiilor.­­ Uniunea Tineretului Muncitor, care nu­mără peste un milion de membri, consti­tuie o mărturie grăitoare a dreptului de asociere a tineretului. Tineretul exercită drepturile sale cu mândrie. Alături de în­tregul popor, tînăra generaţie participă cu însufleţire şi cu pricepere la conducerea treburilor statului. In sfaturile populare activează mii de tineri deputaţi. Numeroşi tineri sunt de­putaţi în Marea Adunare Naţională. Din rîndurile tineretului sunt crescute cu grijă cadre de conducere în toate domeniile de activitate. In numeroase instituţii, între­prinderi, gospodării agricole de stat şi colective, în armată, în organizaţii ob­şteşti, tinerii ocupă posturi de răspundere. Tinerele fete, în trecut dispreţuite şi so­cotite inapte pentru vreo muncă de în­credere, îndeplinesc astăzi cu succes cele mai diferite funcţii în activitatea social­­economică şi culturală a statului nostru. O mare realizare a regimului democrat­­popular e crearea armatei populare, scut al istoricelor cuceriri ale poporului mun­citor. Spre deosebire de trecut, cînd satis­­facerea stagiului militar reprezenta pen­tru tinerii muncitori şi ţărani un chin, un lanţ de umilinţi şi suferinţe, astăzi ar­mata este o adevărată şcoală a poporu­lui. Şi nu există cinste mai mare pentru un tinăr decît aceea de a contribui la în­tărirea armatei populare, de a-şi însuşi cu­ mai bine măiestria militară pentru a putea răspunde la nevoie cum se cuvine acelora care ar îndrăzni să calce inviola­bilitatea graniţelor sfinte ale patriei. ★ Bucuria muncii libere, conştiinţa că toate eforturile sale sunt puse în slujba făuririi vieţii noi, înfloritoare, într-o pa­trie liberă şi puternică, înaripează tine­retul spre fapte măreţe, spre fapte vite­jeşti. Antrenat în focul întrecerii socia­liste, însuşindu-şi cu stăruinţă cuceririle ştiinţei şi tehnicii, luptînd pentru o agri­cultură înaintată, participînd la făurirea unei culturi naţionale în formă, socialis­te în conţinut, tineretul nostru muncitor îşi manifestă forţa creatoare, patriotismul înflăcărat, dragostea de viaţă şi de pace. Conştiinţa de stăpîni în ţara lor dă pu­tere neasemuită tinerilor, curajul de a în­vinge orice greutăţi şi un înalt spirit de sacrificiu. Brigadierii Ion Dodan şi Tă­­nase Lupu de pe şantierul hidrocentralei „V. I. Lenin” au salvat de la inundaţie piese importante ale instalaţiilor intrînd în apă de cinci ori pe vreme de iarnă ge­roasă. La termocentrala „Ovidiu II‘‘ tînă­­rul Babuşca Iordan s-a urcat într-o noapte de viscol fără scară pe schelă şi fiind în pericol de a fi smuls, a pus ca­blul pe troliul care transporta beton pen­tru planşee, salvînd betonul de la îngheţ. Recunoştinţa faţă de tot ce a primit de la Republica noastră Populară este în­demn tinerei generaţii să-şi strîngă şi mai mult rîndurile în jurul partidului, să-şi pună întreaga sa energie şi capaci­tate în slujba înfloririi patriei, în slujba apărării cuceririlor poporului muncitor. Alături de întregul popor, tineretul nos­tru a sărbătorit cu un puternic avînt poli­tic şi de muncă cea de a 7-a aniversare a proclamării Republicii Populare Române. El a întîmpinat această aniversare scum­pă, în condiţiile luptei viguroase şi hotă­­rîte dusă de popoarele puternicului lagăr al păcii şi socialismului, de toţi oamenii iubitorii de pace, pentru zădărnicirea noi­lor planuri agresive ale imperialiştilor a­­ţîţători la război. O nouă primejdie ame­ninţă în prezent securitatea şi pacea con­tinentului european. Prin acordurile de la Londra şi Paris cercurile agresive din Apus în frunte cu cele din S.U.A., se gră­besc să repună pe picioare militarismul german, încadrînd Germania occidentală în coaliţiile m­ilitare agresive îndreptate împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor lagărului socialist. Conferinţa de la Moscova — la care a răsunat glasul ferm al ţărilor de­mocratice şi iubitoare de pace printre care şi ţara noastră — a atras atenţia popoarelor Europei asupra pericolului grav al reînvierii wehrmachtului hitlerist, chemînd din nou toate ţările Europei să-şi întărească eforturile pentru asigu­rarea păcii şi securităţii Europei. Ţările participante la Conferinţa de la Moscova au avertizat pe amatorii imperialişti de noi agresiuni că nu se vor lăsa surprinse de evenimente şi că, în cazul ratificării acordurilor de la Paris, vor fi nevoite să ia măsuri neîntîrziate pentru a-şi întări capacitatea lor de apărare spre a putea opune forţelor armate ale statelor agresi­ve o forţă nu mai puţin puternică. Poporul român care astăzi e liber şi stăpîn pe soarta lui şi care în trecut a cunoscut ororile şi jugul militarismului german, aprobă cu căldură Declaraţia Conferinţei de la Moscova şi este gata să facă totul pentru a apăra pacea şi secu­ritatea patriei sale dragi. Tinerii din ţara noastră, ca şi toţi oamenii muncii, ştiu că cea mai de preţ contribuţie la întărirea patriei şi apărarea păcii o constituie ac­tivitatea în producţie, activitatea creatoa­re la locul de muncă a fiecăruia dintre noi. A lupta pentru ridicarea productivi­tăţii muncii, pentru deplina folosire a ca­pacităţii de producţie a maşinilor şi uti­lajului, pentru un regim sever de econo­mii, pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii — iată sarcini de cinste ale ti­nerilor patrioţi. O atenţie deosebită tre­buie acordată reducerii continue a preţu­lui de cost al produselor, reducere care să asigure pe de o parte ieftinirea mărfu­rilor şi în acelaşi timp sporirea acumulă­rilor socialiste care dau statului demo­crat-popular posibilitatea să dezvolte necontenit economia, să întărească mereu capacitatea de apărare a ţării, să ridice ni­velul de trai al celor ce muncesc. In numele vieţii noi din satele patriei, tinerii noştri ţărani muncitori sunt chemaţi să-şi în­tărească eforturile pentru sporirea pro­ducţiei agricole şi a productivităţii mun­cii pe ogoare şi la creşterea animalelor, pentru aplicarea metodelor agrotehn­ie înaintate, pentru intensificarea schimbu­lui de mărfuri între sat şi oraş. Oamenii muncii din ţara noastră au primit cu bucurie Hotărîrea partidului şi guvernului privitoare la desfiinţarea sis­temului de aprovizionare pe bază de car­tele şi raţii. Trecerea la comerţul desfă­şurat al produselor industriale şi alimen­tare constituie un eveniment de mare în­semnătate pe drumul trasat de Hotărîrea plenarei din august 1953 a C.C. al P.M.R. cu privire la continua ridicare a nivelului de trai al populaţiei muncitoare. Efortu­rile oamenilor muncii pentru sporirea pro­ducţiei industriale şi agricole au dat roade. Mîndri de rezultatele obţinute, oa­menii muncii din patria noastră răspund grijii pe care le-o arată partidul şi gu­vernul intensifieîndu-şi lupta pentru asi­gurarea­ avîntului conţinu al economiei noastre naţionale. De munca rodnică, disciplinată, plină de iniţiativă a fiecărui om al muncii, a fiecărui tinăr, depinde folosirea imense­lor resurse de care dispunem, astfel in­cit statul nostru democrat-popular să aibă toate cele necesare atît pentru întărirea capacităţii de apărare a patriei, cit şi pen­­tru înfăptuirea măsurilor de continuă ri­dicare a nivelului de trai al celor ce mun­cesc. Poporul nostru şi-a cucerit libertatea cu multe sacrificii şi şi-o apără cu dîrze­­nie. Cea mai înaltă expresie a patriotismu­lui, cea mai strălucită întruchipare a luptei pentru apărarea cuceririlor po­porului muncitor, pentru libertatea şi fe­ricirea patriei, o găsesc tinerii în lupta partidului, a comuniştilor în fruntea în­tregului popor. Tineretul nostru ştie că datoreşte viaţa sa liberă şi senină luptei dîrze dusă de partid pentru sfărîmarea lanţurilor robiei burghezo-moşiereşti. Partidul este părintele iubit al tineretu­lui nostru. El ne fereşte de greşeli şi di­buiri. Cu partidul în frunte nu ne înspăi­mântă nici o greutate şi nici un duşman. Clădind cu braţele noastre puternice te­meliile socialismului, noi ne rostim răs­picat împreună cu întregul popor munci­tor voinţa noastră, aşa cum spune şi ti­nărul poet Dan Deşliu in versurile sale: „Şi de-ar cuteza cumva rău­ de oriundeva spre popor să-ntindă flinte vor pieri! Să ţină minte". Mai unit ca oricînd în jurul partidului şi guvernului, poporul nostru, mîndru că face parte din uriaşul lagăr al păcii şi so­cialismului în frunte cu U.R.S.S., păşeşte plin de încredere şi siguranţă spre vii­tor, pe drumul democraţiei populare, pe drumul socialismului. E. RUCAR § Utemistul Han Iacob, ajutat de co- 8 8 munistul Augustin Petru de la fabrica * * 8 de încălţăminte „Ştefan Plavăţ“ din I Timişoara au dat comerţului socialist 8 8 nenumărate modele de încălţăminte, ? 8 luptînd totodată pentru continua îmbu- » § nătăţire a calităţii. 8­8 In clişeu, comunistul Augustin Petru § 8 şi tinărul tehnician Han Iacob iu crin­­g­e la noi modele de încălţăminte. Itoooooooocooocoooeooooocooooooooooooooooooooooooooeoooot La şcoala de tractorişti ...Mulțumit, profesorul făcu o însem­nare în catalog şi apoi puse o nouă în­trebare : — Din ce se compune pompa de in­jecţie ? Mai mulţi elevi din clasă au ridicat mina. Ochii profesorului se opriră asupra unui elev înalt, oacheş ce părea gata să sară din bancă. — Răspunde. Elevul Saragea Vasile se ridică ; bucu­ria cu care aşteptase să fie întrebat îi îm­­bujoră obrazul, privirea i se aţinti un ’­va departe... El explică scurt şi limpede tot ce învăţase despre pompa de injecţie. — Bine, tovarăşe Saragea — i se adresă profesorul. Apoi lecţia se desfăşură în aceeaşi at­mosferă plină de atenţie şi interes. ★ La Şcoala profesională de tractorişti din Vădeni, regiunea Craiov , învaţă peste 80 de elevi veniţi din diferite col­ţuri ale ţării. în primăvara trecută Saragea Ion mun­cea alături de mama sa la cîmp, pe petecul lor de ogor din comuna Leleşti, regiunea Craiova. La începutul toamnei s-a înscris la Şcoala profesională de tractorişti din Tră­­deni. Puţin timp după începerea curse­lor, văduva Ana Saragea din Leleşti a primit o scrisoare în care fiul ei ii spunea printre altele: „La şcoală o duc bine abia aş­tept să vina ziua cînd vom începe prac­tica“. . 1' ■ a.s.H.­ 1 „E grea munca de tractorist, dar este o adevărată mîndria cînd te gindeşti, că prin ea poţi contribui la obţinerea recolte­lor bogate, la creşterea bunei stări a po­porului muncitor“. Aşa gîndea şi Stara Vasileta şi vremea cînd era îngrijitor la gospodăriei de stat din Deveselu, regiunea Craiova. Cîd a citit prospectul privitor la şcoala de tractorişti, Vasile a cerut să se înscrie şi el. Conducerea gospodăriei l-a trimis apoi la Vădeni. La început i s-a părut greu fiindcă eu reţinea denumirile tehnice, dar pînă la urmă s-a deprins. Adesea după orele de program cerea profesorilor să-i expli­ce problemele nelămurite, insistînd asu­pra tuturor amănuntelor. Ajutorul părintesc al profesorilor îl simt toţi elevii iar nivelul pregătirii lor creş­te tot mereu. Corespondent. TEOFIL SILVE

Next