Scînteia Tineretului, ianuarie 1955 (Anul 10, nr. 1767-1790)
1955-01-04 / nr. 1767
Tineri maeştri ai artei plastice sovietice în fiecare an în Uniunea Sovietică îşi încep activitatea zeci şi zeci de tineri pictori, desenatori, sculptori. Majoritatea sunt absolvenţi ai unor institute speciale de învăţămînt superior din Moscova, Leningrad sau din capitala vreunei republici unionale. Elementul de bază al învăţămîntului special în şcoala artistică sovietică este desenul. Studiul principiilor coloritului în pictură, al luminii şi umbrei în grafică, al formei în sculptură, precum şi studiul legilor generale ale compoziţiei se bazează pa stăpînirea profundă şi multilaterală a măiestriei desenului. O parte importantă a procesului de învăţămînt în şcoala artistică sovietică o constituie aşa numita „practică de creaţie“ — deplasările studenţilor la marile construcţii, în fabrici şi uzine, în colhozuri şi mine, unde îşi string material pentru viitoarele lor lucrări. Legătura nemijlocită cu viaţa ţării, cu lupta poporului pentru construirea societăţii comuniste constituie chezăşia actualităţii şi bogăţiei de conţinut a viitoarelor lucrări ale tinerilor artişti.. Să urmărim în cîteva exemple cum se dezvoltă creaţia tinerilor artişti plastici sovietici, să vedem la ce lucrează ei şi care le sînt năzuinţele. ■K încă pe vremea cînd era student în anul IV la Institutul „Stfrikov“ din Moscova, Vladimir Gavrilov a terminat tabloul „Radişcev“. Această pînză dovedea calităţi atît de serioase Incit profesorii institutului au găsit de cuviinţă să o prezinte juriului "Expoziţiei unionale de artă din anul 1850 şi Gavrilov a figurat printre participanţii la Expoziţie. Figura lui Alexandr Radişcev, marele gînditor revoluţionar, autorul renumitului pamflet antifeudal „Călătorie de la Petersburg la Moscova“, nu fusese reprezentată pînă atunci în pictură şi Gavrilov a dat dovadă de îndrăzneală pornind pe un drum neexplorat. El l-a înfăţişat pe Radişcev într-unul din momentele memorabilei sale călătorii între cele două oraşe ruseşti. Ieşind din caretă, scriitorul priveşte peisajul aspru şi trist care se aşterne în faţa hii. In depărtare se vede un sătuc cu izbe jalnice, dărăpănate, biserica, o ceată de ţărani îmbrăcaţi în zdrenţe. Această privelişte apăsătoare a vieţii mizere, lipsite de libertate a iobagilor umple sufletul lui Radişcev de mînie şi durere. El are pumnii strînşi, privirea lui arzătoare este plină de revoltă Piciorul a înfăţişat admirabil caracterul scriitorului — impetuos, integru, firea lui înflăcărată, sufletul său nobil. Totuşi, interesul lui Gavrilov se îndreaptă nu numai spre trecut. Curînd după aceea el s-a afirmat şi ca un maestru, care abordează cu îndrăzneală teme actuale. Artistul a călătorit în regiunea Volgai, unde după război s-au desfăşurat mari construcţii. Impresiile din această călătorie el le-a generalizat în pînza „Pretutindeni strălucesc luminile construcţiilor“, în care a întruchipat într-o imaine fină şi complexă, poezia vieţii pasice de fiecare zi a Ţării Sovietice. Aceeaşi structură lirică emoţională caracterizează şi marea pictură de gen a lui Gavrilov „în zori. Tinerii cercetători“, prezentată la Expoziţia unională de artă a anului 1952. Acţiunea se petrece în cortul de campanie în care şi-au petrecut noaptea tinerii geologi care se află în expediţie. Munca lor nu este uşoară, dar romantismul ei, năzuinţa spre ceea ce n-a fost încă cercetat, constituie patosul acestui tablou. în prezent, Gavrilov lucrează la o serie de noi peisaje şi tablouri de gen pe care are de gînd să le prezinte la una din expoziţiile din anul viitor. ★ Drumul de creaţie al tînărului artist grafic Nikolai Kalita este mult mai scurt decit cel al lui Gavrilov Deocamdată se bucură de renume numai o singură lucrare a sa — o serie de gravuri în lemn care ilustrează comedia lui D. Fonvizin „Neisprăvitul“. Gravurile acestea au fost executate de Kalita în anul 1953 ca lucrare de diplomă înainte de absolvirea Institutului de artă plastică. In prezent, în Editura de stat a literaturii pentru copii apare piesa „Neisprăvitul“ cu ilustraţiile tînărului artist. N. Kalita a studiat la perfecţie „secretele” tehnicii sale pe care a îndrăgit-o. El nu se supune orbeşte convenţionalismului gravurii în lemn în dauna expresivităţii lucrării. Tinărul artist subordonează în întregime minunatele posibilităţi formale ale gravurii în lemn ideii lucrării. Prin maniera lor, gravurile lui Kalita amintesc întrucîtva desenul haşurat, dar în acelaşi timp se disting printr-o preciziune, printr-o determinare viguroasă a liniilor, accesibilă numai xilografiei. Deosebit de reuşită este gravura care înfăţişează personajul central al comediei — fecioraşul de moşier ,timp şi crud Mitrofanuşca, înconjurat de rubedenii şi de „profesorii“ săi inculţi. Deşi Kalita s-a lăsat uneori antrenat întrucîtva de comicul exterior al pozelor şi situaţiilor, cele mai bune dintre figurile create de el sunt dotate cu aceeaşi expresivitate plină de sarcasm pe care le-o dă şi Fonvizin. în prezent, Nikolai Kalita lucrează la ilustrarea unei alte comedii a lui Fonvizin, „Brigadierul“. El a executat ■ de asemenea gravurile pentru cel mai vechi monument al poeziei ruse „Cuvînt despre oastea lui Igor“. Tinărul gracifian nu se limitează numai la ilustraţii. In vara aceasta el a vizitat locurile legate de viaţa şi creaţia marelui poet rus M. Lermontov. „Prin locurile lui Lermontov“ — astfel este intitulat ciclul de peisaje gravate la care intenţionează să lucreze Kalita în actualul sezon. ★ Rita Gabrenaite, studentă la Institutul de artă plastică din Vilnius lucrează vitralii, acest gen de artă tradiţional în republicile baltice. Prin primul său vitraliu închinat scriitoarei clasice a literaturii democrate lituaniene, Xulia Jemaite, Rita Gabrenaite a realizat un tablou original. Jemaite s-a născut într-o familie ţărănească şi a trăit pînă la sfîrşitul vieţii sale intr-un sat. Aspectul scriitoarei ţărănci, care a avut de străbătut un drum greu în viaţă este aspru şi sever. într-un contrast fin cu această figură se află culorile vii, strălucitoare ale peisajului rustic lituanian care îi serveşte drept fond. Noul vitraliu al artistei R. Gabrenaite — „Proclamarea puterii sovietice în Lituania“, care se află în prezent în pavilionul R.S.S. Lituaniene la Expoziţia Agricolă unională, este pătruns de romantism revoluţionar. Artista a învins cu succes greutăţile care au apărut în mod firesc la rezolvarea acestei teme eroico-romantice, neobişnuită pentru vitraliu. Logica riguroasă a compoziţiei, gama sobră de culori — toate acestea contribuie la crearea unor figuri puternice, impresionante. In prezent, Gabrenaite lucrează la schiţele unor vitralii care vor împodobi noile clădiri din cele mai mari oraşe ale Lituaniei — Vilnius şi Kaunas. Am reprodus aici numai trei biografii de tineri artişti plastici sovietici. Dar am putea cita zeci de alte nume de tineri pictori, artişti grafici, sculptori, care s-au afirmat tot atît de repede şi şi-au ocupat locul în rîndurile maeştrilor artei plastice a U.R.S.S. în Uniunea Sovietică este deschis un drum larg pentru tineretul creator care constituie un schimb puternic şi de nădejde al artiştilor din generaţiile mai vîrstnice. A. Kamenski „Scînteia tineretului“ Pag. 2-a 4 ianuarie 1955 I V PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE şi Din situaţii •»I toate sunt bune“ în numărul 1728 al ziarului nostru a fost publicat articolul „Din situaţii... toate sínt bune“, în care a fost criticată munca defectuoasă a activiştilor comitetului raional U.T.M. Sighet în ceea ce priveşte antrenarea tinerilor în întrecerea socialistă. Articolul arăta că aceste lipsuri se datoresc şi faptului că unii activişti ai comitetului raional nu cunoşteau probleme legate de organizarea muncii într-o întreprindere, ceea ce făcea ca ei să nu poată ajuta concret birourile organizaţiilor de bază U.T.M. respective, în îmbunătăţirea muncii lor. Aşa se explică de ce tov. Berindea Dumitru, activist al comitetului raional deşi a promis membrilor comitetului organizaţiei de bază U.T.M. de la fabrica de mobile „Alexandru Tamaş“ că îi va ajuta să înfiinţeze un post utemist de control, nu a făcut acest lucru. Articolul critica, de asemenea şi unele metode birocratice de muncă folosite de comitetul raional U.T.M. Sighet. Semnalul critic din ziar a făcut ca biroul comitetului raional U.T.M. să-şi analizeze mai atent munca şi să ia măsuri pentru remedierea lipsurilor. Iată răspunsul comitetului raional U.T.M. Sighet: „Articolul „Din situaţii... toate sunt bune‘‘ — care a fost analizat într-o şedinţă de birou a ridicat probleme foarte juste. Pentru lichidarea lipsurilor s-au luat următoarele măsuri în cadrul comitetului raional. Tovarăşii Berindea Dumitru şi Bilanici Nicolae au fost aspru criticaţi pentru lipsurile de care au dat dovadă în munca lor. întreg activul a fost instruit temeinic cu problemele de producţie. Tovarăşii au putut cunoaşte practic cum se înfiinţează o brigadă şi un post utemist de control. Măsuri pentru îmbunătăţirea muncii s-au luat şi în unele organizaţii de bază U.T.M. Astfel, la fabrica de mobilă „Alexandru Tamaş" s-a înfiinţat un post utemist de control. Biroul organizaţiei de bază U.T.M. a fost instruit arătîndu-i-se cum trebuie să-şi desfăşoare munca brigăzile şi posturile utemiste de control. Tot în vederea ridicării nivelului politic şi ideologic al tinerilor s-a activizat forma de învăţămînt politic. Asemenea măsuri au fost luate şi la cooperativa „30 Decembrie“. Critica adusă de „Scînteia tineretului“ constituie pentru noi un ajutor preţios”. ★ Răspunsul comitetului raional U. T. M. Sighet arată o serie de măsuri menite să îmbunătăţească activitatea unor organizaţii de bază U.T.M. şi a comitetului raional însuşi. Se poate vedea însă că biroul comitetului raional nu a luat măsuri pentru înlăturarea lipsurilor şi în celelalte întreprinderi din raza raionului. S-a neglijat de asemenea faptul că antrenarea tinerilor pentru îndeplinirea integrală a planului de producţie constituie una din cele mai importante sarcini ale organizaţiilor de bază U.T.M. şi că în acest sens trebuie să muncească în primul rînd organizaţiile de bază din întreprinderi. Iată deci că sunt necesare o serie de alte măsuri pe care comitetul raional U.T.M. Sighet trebuie să le ia de urgenţă. Din scrisorile primite la redacţia Pentru o interesantă şi instructivă organizare a timpului liber al elevilor se sosesc la redacţie numeroase scrisori. Scriu tineri muncitori, ţărani, studenţi, elevi, unii cerînd sfatul, alţii din dorinţa de a transmite tuturora experienţa lor de muncă, împărtăşindu-ne bucurii ca şi necazuri. Dintre ultimele scrisori primite am reţinut cîteva în care autorii, elevi în diferite şcoli răspîndite pe întreg cuprinsul ţării, ne vorbesc despre felul cum colegii lor îşi petrec timpul liber. De la Şcoala pedagogică romina din Sighet ne scrie elevul Torz Grigore. Elevii acestei şcoli, datorită îndrumărilor primite din partea corpului didactic şi a organizaţiei U.T.M. îşi petrec timpul liber într-un mod plăcut şi instructiv, împreună cu profesoara Bodea Livia, elevii au vizitat gospodăria de stat Sighet şi fabrica de tricotaje „Unitatea”. In cadrul acestor vizite ei au stat de vorbă cu muncitorii care le-au vorbit despre realizările regimului nostru democrat-popular. Aceste vizite i-a ajutat pe elevi săînţeleagă mai bine schimbările survenite în viaţa acestor locuri, în trecut, una dintre cele mai înapoiate regiuni ale ţării noastre Tovarăşa Dubac Alexandrina, directoare a Şcolii elementare mixte din satul Modruzeni, regiunea Bîrlad, ne-a trimis o scrisoare. Ea povesteşte excursia pe care elevii şcolii au făcut-o la gospodăria agricolă colectivă din sat. Excursia a fost pregătită din vreme. Directoarea a vizitat cîteva zile la rînd gospodăria, a stat de vorbă cu preşedintele şi cu colectiviştii interesîndu-se de aspectele cele mai interesante ale muncii din această unitate socialistă. La gazeta de perete a şcolii au apărut articole despre lupta partidului pentru transformarea socialistă a agriculturii. Vizita propriu zisă a elevilor a durat cîteva ore în care timp au stat de vorbă cu tractoriştii, care le-au explicat din ce se compune un tractor, cum funcţionează, ce importanţă are pentru obţinerea unor recolte bogate, aratul mecanic etc. Elevii au stat de vorbă cu colectiviştii care le-au povestit despre viaţa lor nouă de azi, rod al îndrumărilor primite din partea partidului. Această vizită le-a permis elevilor să înţeleagă înalta frumuseţe a vieţii noi pe care o trăieşte şi ţărănimea muncitoare, ea constituind totodată un mijloc bun de educare a acestora în spiritul respectului pentru munca fizică. Vizitele organizate în întreprinderi sau unităţile socialiste din agricultură îi ajută pe elevi la adîncirea cunoştinţelor teoretice. Corespondenţa noastră Ursan Alia de la Şcoala medie de 10 ani din Rîmnicu Vîlcea ne scrie despre vizita pe care elevele clasei a X-a au făcut-o la fabrica de cărămizi din oraş. Vizita n-a rămas fără urmări. Intr-o şedinţă a cercului de fizicochimie „Lomonosov” eleva Diaconescu Ioana a prezentat un referat intitulat: procesul de fabricaţie a cărămizilor. Ţinînd seama de cele văzute la fabrică, referenţa a alcătuit un material viu, interesant care a putut constitui o bună bază de discuţii Organizarea timpului liber ridică însă şi alte aspecte. In numeroase şcoli organizaţiile U.T.M. îndrumă pe elevi spre lectură, dezvoltîndu-le gustul pentru literatura romînă şi sovietică. Corespondenţii voluntari din şcoli ne scriu despre organizarea de cercuri literare, creşterea numărului de cititori la biblioteci etc. Eleva Lupu Maria de la Şcoala de energie electrică din Iaşi ne scrie că sub îndrumarea profesoarei Mănescu Eugenia a fost organizat un cerc literar. In cadrul acestui cerc se prezintă referate asupra diferitelor cărţi romîneşti şi sovietice. De curînd, a fost prezentat un referat asupra romanului „întunecare” de Cezar Petrescu. S-au mai ţinut referate asupra romanelor „Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, „Aşa s-a călit oţelul“ de N. Ostrovschi, „Oţel şi zgură“ de V. Popov şi altele. Scrisori care relatează de asemenea despre înfiinţarea de cercuri literare ne-au mai venit şi din alte şcoli. Tătaru Dumitru, elev la Şcoala pedagogică din Bacău şi Iftode Vasile, elev la Şcoala tehnică viticolă din Huşi, ne scriu despre interesul cu care cea mai mare parte a elevilor participă la şedinţele cercului literar sau frecventează biblioteca şcolii. Despre activitatea unui asemenea cerc literar ne scrie o interesantă corespondenţă Şi Mureşanu Marcel de la Şcoala de 10 ani din Huedin, regiunea Cluj. Membrii acestui cerc au găsit o formă interesantă pentru deşteptarea gustului la citit al elevilor : ghicitorile literare. Activitatea cercului nu se opreşte însă aici. Pentru vacanţa de iarnă membrii cercului şi-au propus să colinde satele raionului în vederea culegerii de folclor necesar alcătuirii unui album literar. Multiple sunt aspectele organizării timpului liber al tineretului nostru. Demnă de remarcat este iniţiativa corpului didactic şi al elevilor de la Şcoala pedagogică mixtă Cîmpulung Muscel. In scrisoarea trimisă ziarului nostru de către Dogaru Ioan se arată că, sub îndrumarea profesorilor, elevii au alcătuit un ansamblu artistic format din cor, echipă de dansuri, de teatru etc. In cadrul unui spectacol dat în faţa locuitorilor oraşului a fost prezentată piesa „Cerere în căsătorie” de Cehov, s-au executat cîntece populare romîneşti şi sovietice, au fost recitate poezii. Cluburile din şcoli reprezintă un minunat mijloc de organizare a timpului liber al elevilor. Despre activitatea unuia din aceste cluburi ne scrie eleva Dumbrăveanu Garofiţa de la Şcoala medie de 10 ani nr. 2 din Năsăud. In fiecare duminică după amiază la clubul şcolii se organizează meciuri de tenis de masă, campionate de şah, audiţii muzicale. Clubul cuprinde şi o bibliotecă cu o sală de lectură unde elevii găsesc cărţile cele mai noi şi mai interesante. Fără îndoială, formele de organizare a timpului liber sunt cu mult mai variate. De aceea, organizarea timpului liber într-un mod cit mai instructiv şi interesant rămîne o sarcină permanentă a organizaţiilor U.T.M. Folosind marile posibilităţi pe care statul nostru le pune la îndemîna oamenilor muncii, organizaţiile U.T.M. au datoria de a îndruma tineretul spre o activitate interesantă, cu un puternic conţinut patriotic, capabilă să-l ridice la nivelul conştiinţei omului co-structor al socialismului. Colectiva şi-a cumpărat Era prin luna ianuarie 1954. Intr-o adunare generală a membrilor gospodăriei agricole colective din comuna Checia, regiunea Timişoara, colectiviştii discutau printre altele şi problema transporturilor. Aceasta, după cum reeşise din bilanţ, fusese una din problemele care frămintaseră mult pe colectivişti în anii trecuţi. Luînd cuvîntul, tovarăşul Ion Faur, inginerul gospodăriei, a arătat atunci colectiviştilor marile avantaje ce le pot aduce contractările de animale. Tot atunci, el a arătat că problema transporturilor poate fi rezolvată cu uşurinţă îngrăşînd animale şi contractîndu-le cu statul. Pentru aceasta el a supus spre aprobarea adunării generale proiectul de îngrăşare şi contractare în cursul anului a 200 porci. în scurt timp după aceea, gospodăria a încheiat contract cu O.R.A.C.A. pentru cei 200 porci, îngrijirea lor a fost încredinţată unor colectivişti de nădejde ca Burian Pavel şi Petre Simion. Acum cîtva timp, conform contractului, cei 200 porci au fost livraţi. Pentru ei, colectiviştii din Checia au primit suma de peste 200.000 lei Totodată li s-au redus 3523 kg. carne de porc din cotă, precum şi însemnate cantităţi de porumb. Din banii obţinuţi astfel, colectiviştii din Checia şi-au cumpărat prin U.R.C.C. Timişoara un camion nou marca „Molotov“ precum şi hamuri pentru cai. Ei au mai luat de asemenea cherestea pentru construcţii. In acest fel planul lor s-a îndeplinit. Nu vor mai întîmpina greutăţi la transporturi. Acum au camion. Corespondent ION NIŢU camion Vom şti să apărăm viaţa noastră nouă Plini de încredere în viitor, oamenii muncii din patria noastră au păşit pragul noului an — 1955. Stăpîn in ţara sa, bucurindu-se de drepturi şi libertăţi cum n-a mai cunoscut nicicînd în trecut, avînd o orînduire de stat de o coeziune şi de o trăinicie internă nemaiintîlnită în tot cursul istoriei sale, poporul nostru îşi dedică toate forţele înfloririi şi întăririi patriei. împreună cu întregul popor, tînăra noastră generaţie luptă cu nestăvilit elan pentru dezvoltarea economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc, pentru creşterea continuă a puterii patriei şi a capacităţii ei de apărare în faţa înteţirii uneltirilor agresive ale cercurilor imperialiste. Tineretul nostru este hotărît să facă totul, şi la nevoie să-şi dea chiar şi viaţa, pentru apărarea scumpei sale patrii — Republica Populară Romînă. Mai mult ca oricind, tinerii din ţara noastră au ce apăra. Ei văd în R.P.R. patria în care le sînt deschise toate căile spre o viaţă mereu mai fericită. Ei văd în regimul democrat-popular orînduirea care le asigură o tinereţe plină de bucuria muncii creatoare, posibilitatea îndeplinirii celor mai îndrăzneţe visuri. Republica Populară Română dă tinerei noastre generaţii tot ceea ce face tinereţea mai dorită, mai frumoasă, mai luminoasă. ★ Partidul şi guvernul ţării noastre acordă o atenţie deosebită condiţiilor de viaţă, de muncă, de învăţătură şi de odihnă ale tineretului. Grija părintească faţă de nevoile şi năzuinţele tineretului se împleteşte strîns cu încrederea în forţa sa creatoare. „La noi în ţară, sub soarele regimului democratic — spune tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — tineretul are putinţa să-şi dea energia şi avîntul pentru a construi o viaţă mai bună, pentru el şi întregul popor. In fiecare kilometru de şosea, în fiecare cărămidă pusă, tinerii noştri văd chezăşia viitorului luminos care se deschide în faţa ţării noastre... Noi construim nu numai o ţară nouă, ci şi un tineret nou, un cetăţean nou al ţării noastre“. împreună cu întregul popor, luptînd sub conducerea partidului, tineretul nostru dobîndeşte pe zi ce trece o viaţă tot mai luminoasă. Fiecare tinăr muncitor din ţara noastră are bucuria şi mîndria de a munci pentru el însuşi, pentru bunăstarea şi fericirea poporului, pentru binele patriei. Tineretului din ţara noastră dreptul la muncă, la învăţătură, la odihnă şi sport i se pare un lucru obişnuit, de la sine înţeles. Dar între prezent şi trecutul nu prea depărtat, cînd ţara noastră gemea sub călcîiul exploatatorilor autohtoni şi străini, este o deosebire fundamentală. Pentru ca noi să putem cunoaşte viaţa luminoasă de azi, s-au jertfit cei mai buni fii ai poporului, neînfricaţii comunişti, în timpul regimului burghezo-moşieresc tinerii muncitori erau crincei exploataţi, odată ca muncitori şi odată ca tineri. Ei primeau salarii mult mai mici decit salariile — şi acelea de foamete — ale muncitorilor vîrstnici. In timpul uceniciei tinerii erau bătuţi crunt şi duceau o viaţă de robi. La fel de grea şi umilitoare era viaţa tinerilor ţărani muncitori care trudeau, de la răsăritul soarelui pînă la răsăritul stelelor, sub biciul ciocoiesc pentru o amărîtă coajă de pîine. Tineretul era lipsit de drepturi politice (se ştie — de pildă — că „Constituţia“ din 1938 dădea drept de vot cetăţenilor doar de la vîrsta de 30 de ani). Fiilor oamenilor muncii le era închis drumul spre lumina cărţii şi a învăţăturii, şi erau ţinuţi departe de comorile culturii. Acestui trecut blestemat, Republica noastră Populară i-a pus lespede greu de mormînt. Tineretul din R.P.R. nu cunoaşte flagelul şomajului, ameninţarea crizelor. Rolul conducător şi dezvoltarea continuă a formaţiunii socialiste în cadrul economiei naţionale asigură in mod real dreptul la muncă şi condiţii de viaţă din ce în ce mai bune pentru cei ce muncesc, în ţara noastră, tinerii şi tinerele din orice ramură de activitate se bucură de salariu egal la muncă egală. Posibilităţile de ridicare necontenită a calificării sunt nelimitate. O vastă reţea de cursuri de calificare, de şcoli profesionale, medii, tehnice, institute de învăţămînt superior şi universităţi asigură condiţiile pentru dezvoltarea celor mai variate aptitudini şi talente ale tineretului. In şcolile rezervelor de muncă mii de tineri îşi însuşesc măiestria unui şir întreg de meserii în cele mai bune condiţiuni. Săli de cursuri, ateliere, cantine, cămine, cluburi frumos amenajate le fac munca şi viaţa mai dragă. Numai în anul 1953 au absolvit şcolile profesionale 49.500tineri. In invăţămîntul mediu şi superior se numără de peste patru ori mai mulţi elevi şi studenţi decît se numărau în trecut, în timpul regimului capitalist. In anii puterii populare, visul tineretului nostru de a învăţa, de a-şi însuşi comorile ştiinţei, tehnicii şi culturii a devenit realitate. Tinerii din rîndul minorităţilor naţionale se bucură astăzi în Republica noastră Populară de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi tinerii romîni. In întreaga ţară reţeaua de şcoli a minorităţilor naţionale cuprinde 3500 de unităţi şcolare şi preşcolare precum şi universităţi în care învaţă în limba maternă numeroşi elevi şi studenţi din rîndul minorităţilor naţionale. Regimul democrat-popular oferă pe zi ce trece posibilităţi tot mai largi şi mai variate de manifestare a tineretului în domeniul cultural, artistic şi sportiv. Cluburi, teatre, biblioteci, cămine culturale, reviste şi ziare etc . stau la dispoziţia tineretului. In cluburile muncitoreşti, în biblioteci, tinerii găsesc numeroase cărţi care-i ajută în munca lor, care le luminează mintea. La sate există peste 1200 cămine culturale înzestrate cu numeroase cărţi. Editura Tineretului a tipărit pînă în prezent peste 1.000 de titluri de cărţi pentru tineret cu un tiraj de circa 17.000.000 exemplare. In ţara noastră tineretul se bucură din plin de posibilitatea de a face sport, de dreptul la odihnă. Baze sportive, case de odihnă, ştranduri, terenuri pentru diverse sporturi, echipament sportiv, toate stau la ■dispoziţie tinerei generaţii din toate colţurile republicii. Competiţiile şi întrecerile sportive antrenează astăzi sute şi sute de mii de tineri. In fiecare an zeci şi zeci de mii de tineri muncitori, studenţi şi elevi îşi petrec concediul de odihnă In cele mai pitoreşti regiuni ale patriei. N-au cunoscut tinerii muncitori pe vremea orînduirii burghezo-moşiereşti bucuria de a urca pe crestele împădurite ale falnicilor noştri Carpaţi şi nici pe aceea de a înota în valurile Mării Negre. Acum însă, tot mai mulţi tineri străbat plini de voie bună plaiurile şi munţii ţării. La Sinaia şi la Vasile Roaită, la Predeal şi Govora, în numeroasele staţiuni balneo-climaterice 375.000 de oameni ai muncii tineri şi vîrstnici şi-au petrecut anul acesta concediul de odihnă. De asemenea, 125.000 de copii şi-au petrecut vacanţa în tabere special amenajate la munte sau la mare. Republica Populară dă cele mai depline drepturi politice tineretului nostru muncitor. Constituţia ţării noastre garantează tineretului dreptul de vot de la 18 ani, dreptul de a fi ales în organele puterii de stat de la 23 de ani, dreptul de organizare, libertatea cuvîntului şi a scrisului, libertatea întrunirilor şi a demonstraţiilor. Uniunea Tineretului Muncitor, care numără peste un milion de membri, constituie o mărturie grăitoare a dreptului de asociere a tineretului. Tineretul exercită drepturile sale cu mândrie. Alături de întregul popor, tînăra generaţie participă cu însufleţire şi cu pricepere la conducerea treburilor statului. In sfaturile populare activează mii de tineri deputaţi. Numeroşi tineri sunt deputaţi în Marea Adunare Naţională. Din rîndurile tineretului sunt crescute cu grijă cadre de conducere în toate domeniile de activitate. In numeroase instituţii, întreprinderi, gospodării agricole de stat şi colective, în armată, în organizaţii obşteşti, tinerii ocupă posturi de răspundere. Tinerele fete, în trecut dispreţuite şi socotite inapte pentru vreo muncă de încredere, îndeplinesc astăzi cu succes cele mai diferite funcţii în activitatea socialeconomică şi culturală a statului nostru. O mare realizare a regimului democratpopular e crearea armatei populare, scut al istoricelor cuceriri ale poporului muncitor. Spre deosebire de trecut, cînd satisfacerea stagiului militar reprezenta pentru tinerii muncitori şi ţărani un chin, un lanţ de umilinţi şi suferinţe, astăzi armata este o adevărată şcoală a poporului. Şi nu există cinste mai mare pentru un tinăr decît aceea de a contribui la întărirea armatei populare, de a-şi însuşi cu mai bine măiestria militară pentru a putea răspunde la nevoie cum se cuvine acelora care ar îndrăzni să calce inviolabilitatea graniţelor sfinte ale patriei. ★ Bucuria muncii libere, conştiinţa că toate eforturile sale sunt puse în slujba făuririi vieţii noi, înfloritoare, într-o patrie liberă şi puternică, înaripează tineretul spre fapte măreţe, spre fapte vitejeşti. Antrenat în focul întrecerii socialiste, însuşindu-şi cu stăruinţă cuceririle ştiinţei şi tehnicii, luptînd pentru o agricultură înaintată, participînd la făurirea unei culturi naţionale în formă, socialiste în conţinut, tineretul nostru muncitor îşi manifestă forţa creatoare, patriotismul înflăcărat, dragostea de viaţă şi de pace. Conştiinţa de stăpîni în ţara lor dă putere neasemuită tinerilor, curajul de a învinge orice greutăţi şi un înalt spirit de sacrificiu. Brigadierii Ion Dodan şi Tănase Lupu de pe şantierul hidrocentralei „V. I. Lenin” au salvat de la inundaţie piese importante ale instalaţiilor intrînd în apă de cinci ori pe vreme de iarnă geroasă. La termocentrala „Ovidiu II‘‘ tînărul Babuşca Iordan s-a urcat într-o noapte de viscol fără scară pe schelă şi fiind în pericol de a fi smuls, a pus cablul pe troliul care transporta beton pentru planşee, salvînd betonul de la îngheţ. Recunoştinţa faţă de tot ce a primit de la Republica noastră Populară este îndemn tinerei generaţii să-şi strîngă şi mai mult rîndurile în jurul partidului, să-şi pună întreaga sa energie şi capacitate în slujba înfloririi patriei, în slujba apărării cuceririlor poporului muncitor. Alături de întregul popor, tineretul nostru a sărbătorit cu un puternic avînt politic şi de muncă cea de a 7-a aniversare a proclamării Republicii Populare Române. El a întîmpinat această aniversare scumpă, în condiţiile luptei viguroase şi hotărîte dusă de popoarele puternicului lagăr al păcii şi socialismului, de toţi oamenii iubitorii de pace, pentru zădărnicirea noilor planuri agresive ale imperialiştilor aţîţători la război. O nouă primejdie ameninţă în prezent securitatea şi pacea continentului european. Prin acordurile de la Londra şi Paris cercurile agresive din Apus în frunte cu cele din S.U.A., se grăbesc să repună pe picioare militarismul german, încadrînd Germania occidentală în coaliţiile militare agresive îndreptate împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor lagărului socialist. Conferinţa de la Moscova — la care a răsunat glasul ferm al ţărilor democratice şi iubitoare de pace printre care şi ţara noastră — a atras atenţia popoarelor Europei asupra pericolului grav al reînvierii wehrmachtului hitlerist, chemînd din nou toate ţările Europei să-şi întărească eforturile pentru asigurarea păcii şi securităţii Europei. Ţările participante la Conferinţa de la Moscova au avertizat pe amatorii imperialişti de noi agresiuni că nu se vor lăsa surprinse de evenimente şi că, în cazul ratificării acordurilor de la Paris, vor fi nevoite să ia măsuri neîntîrziate pentru a-şi întări capacitatea lor de apărare spre a putea opune forţelor armate ale statelor agresive o forţă nu mai puţin puternică. Poporul român care astăzi e liber şi stăpîn pe soarta lui şi care în trecut a cunoscut ororile şi jugul militarismului german, aprobă cu căldură Declaraţia Conferinţei de la Moscova şi este gata să facă totul pentru a apăra pacea şi securitatea patriei sale dragi. Tinerii din ţara noastră, ca şi toţi oamenii muncii, ştiu că cea mai de preţ contribuţie la întărirea patriei şi apărarea păcii o constituie activitatea în producţie, activitatea creatoare la locul de muncă a fiecăruia dintre noi. A lupta pentru ridicarea productivităţii muncii, pentru deplina folosire a capacităţii de producţie a maşinilor şi utilajului, pentru un regim sever de economii, pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii — iată sarcini de cinste ale tinerilor patrioţi. O atenţie deosebită trebuie acordată reducerii continue a preţului de cost al produselor, reducere care să asigure pe de o parte ieftinirea mărfurilor şi în acelaşi timp sporirea acumulărilor socialiste care dau statului democrat-popular posibilitatea să dezvolte necontenit economia, să întărească mereu capacitatea de apărare a ţării, să ridice nivelul de trai al celor ce muncesc. In numele vieţii noi din satele patriei, tinerii noştri ţărani muncitori sunt chemaţi să-şi întărească eforturile pentru sporirea producţiei agricole şi a productivităţii muncii pe ogoare şi la creşterea animalelor, pentru aplicarea metodelor agrotehnie înaintate, pentru intensificarea schimbului de mărfuri între sat şi oraş. Oamenii muncii din ţara noastră au primit cu bucurie Hotărîrea partidului şi guvernului privitoare la desfiinţarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele şi raţii. Trecerea la comerţul desfăşurat al produselor industriale şi alimentare constituie un eveniment de mare însemnătate pe drumul trasat de Hotărîrea plenarei din august 1953 a C.C. al P.M.R. cu privire la continua ridicare a nivelului de trai al populaţiei muncitoare. Eforturile oamenilor muncii pentru sporirea producţiei industriale şi agricole au dat roade. Mîndri de rezultatele obţinute, oamenii muncii din patria noastră răspund grijii pe care le-o arată partidul şi guvernul intensifieîndu-şi lupta pentru asigurarea avîntului conţinu al economiei noastre naţionale. De munca rodnică, disciplinată, plină de iniţiativă a fiecărui om al muncii, a fiecărui tinăr, depinde folosirea imenselor resurse de care dispunem, astfel incit statul nostru democrat-popular să aibă toate cele necesare atît pentru întărirea capacităţii de apărare a patriei, cit şi pentru înfăptuirea măsurilor de continuă ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc. Poporul nostru şi-a cucerit libertatea cu multe sacrificii şi şi-o apără cu dîrzenie. Cea mai înaltă expresie a patriotismului, cea mai strălucită întruchipare a luptei pentru apărarea cuceririlor poporului muncitor, pentru libertatea şi fericirea patriei, o găsesc tinerii în lupta partidului, a comuniştilor în fruntea întregului popor. Tineretul nostru ştie că datoreşte viaţa sa liberă şi senină luptei dîrze dusă de partid pentru sfărîmarea lanţurilor robiei burghezo-moşiereşti. Partidul este părintele iubit al tineretului nostru. El ne fereşte de greşeli şi dibuiri. Cu partidul în frunte nu ne înspăimântă nici o greutate şi nici un duşman. Clădind cu braţele noastre puternice temeliile socialismului, noi ne rostim răspicat împreună cu întregul popor muncitor voinţa noastră, aşa cum spune şi tinărul poet Dan Deşliu in versurile sale: „Şi de-ar cuteza cumva rău de oriundeva spre popor să-ntindă flinte vor pieri! Să ţină minte". Mai unit ca oricînd în jurul partidului şi guvernului, poporul nostru, mîndru că face parte din uriaşul lagăr al păcii şi socialismului în frunte cu U.R.S.S., păşeşte plin de încredere şi siguranţă spre viitor, pe drumul democraţiei populare, pe drumul socialismului. E. RUCAR § Utemistul Han Iacob, ajutat de co- 8 8 munistul Augustin Petru de la fabrica * * 8 de încălţăminte „Ştefan Plavăţ“ din I Timişoara au dat comerţului socialist 8 8 nenumărate modele de încălţăminte, ? 8 luptînd totodată pentru continua îmbu- » § nătăţire a calităţii. 88 In clişeu, comunistul Augustin Petru § 8 şi tinărul tehnician Han Iacob iu cringe la noi modele de încălţăminte. Itoooooooocooocoooeooooocooooooooooooooooooooooooooeoooot La şcoala de tractorişti ...Mulțumit, profesorul făcu o însemnare în catalog şi apoi puse o nouă întrebare : — Din ce se compune pompa de injecţie ? Mai mulţi elevi din clasă au ridicat mina. Ochii profesorului se opriră asupra unui elev înalt, oacheş ce părea gata să sară din bancă. — Răspunde. Elevul Saragea Vasile se ridică ; bucuria cu care aşteptase să fie întrebat îi îmbujoră obrazul, privirea i se aţinti un ’va departe... El explică scurt şi limpede tot ce învăţase despre pompa de injecţie. — Bine, tovarăşe Saragea — i se adresă profesorul. Apoi lecţia se desfăşură în aceeaşi atmosferă plină de atenţie şi interes. ★ La Şcoala profesională de tractorişti din Vădeni, regiunea Craiov , învaţă peste 80 de elevi veniţi din diferite colţuri ale ţării. în primăvara trecută Saragea Ion muncea alături de mama sa la cîmp, pe petecul lor de ogor din comuna Leleşti, regiunea Craiova. La începutul toamnei s-a înscris la Şcoala profesională de tractorişti din Trădeni. Puţin timp după începerea curselor, văduva Ana Saragea din Leleşti a primit o scrisoare în care fiul ei ii spunea printre altele: „La şcoală o duc bine abia aştept să vina ziua cînd vom începe practica“. . 1' ■ a.s.H. 1 „E grea munca de tractorist, dar este o adevărată mîndria cînd te gindeşti, că prin ea poţi contribui la obţinerea recoltelor bogate, la creşterea bunei stări a poporului muncitor“. Aşa gîndea şi Stara Vasileta şi vremea cînd era îngrijitor la gospodăriei de stat din Deveselu, regiunea Craiova. Cîd a citit prospectul privitor la şcoala de tractorişti, Vasile a cerut să se înscrie şi el. Conducerea gospodăriei l-a trimis apoi la Vădeni. La început i s-a părut greu fiindcă eu reţinea denumirile tehnice, dar pînă la urmă s-a deprins. Adesea după orele de program cerea profesorilor să-i explice problemele nelămurite, insistînd asupra tuturor amănuntelor. Ajutorul părintesc al profesorilor îl simt toţi elevii iar nivelul pregătirii lor creşte tot mereu. Corespondent. TEOFIL SILVE