Scînteia Tineretului, martie 1960 (Anul 15, nr. 3357-3383)
1960-03-01 / nr. 3357
Ana Coman recordmena ţării noastre la aruncarea greutăţii femei, se pregăteşte intens în această perioadă, iat-o evoluînd in cadrul unui concurs desfăşurat în sala Floreasca II din Bucureşti. Sportivii sovietici au cucerit cele mai multe medalii la Olimpiada de iarnă SQUAW VALLEY 29 (Ager pres). Duminică în pitoreasca staţiune Squaw Valley din munţii Sierra Nevada a avut loc festivitatea de închidere a celei de-a 8-a Olimpiade albe care a reunit timp de 11 zile în pasionante întreceri pe cei mai buni schiori, hocheişti şi patinatori din 30 de ţări ale lumii. Ca şi jocurile desfăşurate cu 4 ani in urmăla Cortina d’Ampezzo, Jocurile Olimpice da iarnă de la Squaw Valley au fost dominate, în ansamblu, de reprezentanţii Uniunii Sovietice care au cucerit cel mai mare număr de medalii (7 de aur, 5 de argint, 9 de bronz) şi au ocupat primul loc în clasamentul neoficial pe ţări. După cum transmit agenţiile americane de presă , United Press şi Associated Press, clasamentul neoficial pe ţări la Jocurile de la Squaw Valley se prezintă astfel : 1. U.R.S.S. 165,5 puncte ; 2. Suedia 71,5 puncte; 3. S.U.A. 71 puncte ; 4. Germania 70,5 puncte; 5. Finlanda 59,5 puncte; 6. Norvegia 53 puncte ; 7. Austria 35,5 puncte; 3. Canada 32 puncte; 9. Franţa 27 puncte; 10. Elveţia 26,5 puncte; 11. R. P. Polonă 16 puncte; 12. Italia 15,5 puncte; 13. Olanda 11 puncte ; 14. R. Cehoslovacă 11 puncte ; 15. Japonia 6,5 puncte; 16. Anglia 2 puncte. Pentru ce ne întrecem la fotbal? (Urmare din pag. I-a) este deosebit de etica ce in pregătirea şi promovarea juniorilor, măreşte răspunderea „veteranilor*1 şi dezvoltă relaţii tovărăşeşti intre coechipieri. „Bătrinii" nu-i mai consideră rivali pe cei tineri din „schimbul II" ci aşa cum spunea în această consfătuire, maestrul emerit al sportului I. Petschovschi îi înconjoară cu grijă, îi ajută direct în procesul de instruire, în promovare, astfel ca momentul predării ştafetei săi găsească bine pregătiţi. Ediţia 1958-1959 a Campionatului primei categorii de fotbal a găsit promovate în formaţia uzinei elemente tinere deosebit de dotate : Igna, Katzka, Gali, iar mai apoi : Pîrcălab, Petescu şi în ultima vreme Metkaş, Pop, Floruţ. Acum se pregătesc să primească „botezul" categoriei A. Miculan, Macavei, Tasz şi Petschovschi II. Schimbul doi este pregătit să preia bine ştafeta, împletind minunat elanul tinereţii cu experienţa „veteranilor". Aşa se încheagă un colectiv puternic care militează cu curaj pentru un fotbal de calitate. Unde se formează calitajile morale ale sportivului de tip nou Curajul, dîrzenia, perseverenţa spiritul de echipă, respect faţă as adversar şi faţă de public, răspunderea pentru onoarea colectivului ce-l reprezintă, dragostea faţă de muncă, iată cîteva din calităţile morale ale sportivului de tip nou. Unde oare dacă nu în uzină, în focul muncii, în mijlocul unui colectiv exigent, necruţător faţă de lipsurile membrilor săi se formează aceste înalte calităţi morale ? Ce altceva dacă nu atmosfera sănătoasă de muncă şi întrecerea creează un teren prielnic pentru educarea sportivilor ? — Acum cîţiva ani îmi era ruşine să spun că sunt fotbalist, ne-a mărturisit în consfătuire fundaşul Bacuţ. Oamenii din Arad şi mai ales muncitorii uzinei noastre, ne priveau cu reproş. Şi aveau de ce. Marea majoritate a membrilor echipei de fotbal trăia departe de colectivul uzinei, de viaţa lui, de problemele producţiei. Acum comuniştii, muncitorii uzinei povestesc lucruri frumoase despre băieţii din echipa de fotbal... — Pină mai acum ciţiva ani ne spunea comunistul Andreicik, maistru la secţia auxiliară, nu prea dădeam pe la fotbal. Ce să văd ? Cum se impopoţonau pe piept cu numele uzinei de care-şi aminteau doar în ziua de salariu? Acum însă mi-s dragi. Sunt la fel de buni în producţie ca şi pe terenul de sport. Numai vorbe de laudă ai să auzi despre munca lor în producţie. Eu unul drept să vă spun cînd îi văd la meci nu prea ştiu care-s fundaşi, interi sau înaintaşi. Ştiu însă că acolo-s strungarii Coman şi Nicula, lăcătuşii Izghireanu şi Tîrlea, mecanicul de precizie Petschovschi, timplarul Neamţu sau inginerul Tăucean, care se întrec ca şi în muncă pentru onoarea sportivă a uzinei. In noaptea de revelion a anului 1960 în uzină trebuia făcută o reparaţie urgentă. In scurtă vreme s-a şi prezentat voluntar în tîmplar : fotbalistul Neamţu. Reparaţia necesară a fost făcută bine şi în timp util. Un amănunt. Dar el este dovada cea mai pregnantă că fotbaliştii de la U.T.A.. sunt acum în primul rînd muncitori apreciaţi pentru munca lor (Floruţ a fost propus pentru primă excepţională). Ei se bucură de încrederea, respectul şi simpatia miilor de muncitori ai uzinei. Odinioară unii dintre ei erau indiferenţi faţă de muncă, acum o preţuiesc, ea fiind elementul principal în procesul de educare într-un spirit nou, sănătos. Schimbarea aceasta nu s-a petrecut peste noapte. Atunci cînd Coman s-a prezentat în atelierul de strungărie purta un caiet în care vroia să-şi noteze în cîteva ceasuri... tainele strungăriei. Muncitorii au rîs la început. In aceeaşi zi însă, Coman i-a simţit aproape. Toţi l-au ajutat. Comunistul Zoltán Pataki i-a fost nu numai maistru, dar şi un adevărat părinte. Acum nu odată ai să-l găseşti pe Coman întrebîndu-i pe comunişti cum să-şi facă mai bine un conspect pentru învăţămîntul politic, ce lucrări literare să mai citească. Asemeni lui Coman sunt şi ceilalţi fotbalişti. Ei se străduiesc să-şi ridice calificarea profesională, nivelul de cultură generală. Tusz şi Pîrcălab doi dintre cei mai talentaţi fotbalişti arădani, îşi completează studiile, frecventînd cursurile liceului seral. Fotbaliştii uzinei sînt buni prieteni. Şi tocmai pentru asta nu trec nimic cu vederea niciunuia dintre ei. Acum citeva luni l-au criticat sever ,pe mezinul echipei, Pîrcălab pentru unele manifestări de vedetism iar pe Sighetu pentru automulţumire din care pricină se mai lasă pe tinteală la antrenamente. Aceeaşi poziţie fermă dovedeşte colectivul atunci cînd unii dintre membrii săi nu respectă normele vieţii sportive. Kapaş, Sereş, Izghireanu au simţit deja asprimea criticii, severitatea colectivului care au hotărît sancţionarea acestora pentru ignorarea normelor care prevăd trăirea unei corecte vieţi sportive. Sportivii iubesc uzina. Aici au devenit sportivi, aici s-au calificat. Aici s-a calificat şi Pîrcălab, aici a fost primit in rîndurile organizaţiei U.T.M. Coman şi Ţîrlea au fost primiţi în rîndurile membrilor de partid iar Sereş şi Tăucean în rîndurile candidaţilor de partid. Sighetu şi Coman au fost aleşi in organele conducătoare ale organizaţiei U.T.M. din uzină, fiind în acelaş timp harnici brigadieri ai muncii priotice. Atmosfera sănătoasă care domneşte în colectivul echipei U.T.A., intransigenţa faţă de lipsurile unuia sau altuia dintre fotbalişti dovedeşte încă o dată ce valoare are munca productivă, participarea activă a fotbaliştilor la întreaga viaţă a uzinei, în formarea acelor calităţi morale caracteristice sportivului de tip nou. Ridicarea măiestriei fotbalistice Activitatea concretă de instruire şi de ridicare a nivelului de pregătire a echipei se realizează prin lecţii comune de antrenament cu întreaga echipă sau pe grupe precum şi în lecţii de antrenament individual. Tema lecţiei de antrenament este foarte variată, atractivă, fapt care influenţează pozitiv participarea jucătorilor la munca de instruire. Lecţiile de antrenament comun, cuprind în totalitate jucătorii, îi mobilizează într-un efort crescendo şi-i ţine permanent atenţi la lecţie în scopul însuşirii treptate, temeinice a cunoştinţelor de ordin tehnic sau tactic. Meritul revine deopotrivă antrenorului care foloseşte mijloace variate cit şi strădaniei, voinţei şi perseverenţei cu care muncesc fotbaliştii pentru ridicarea măiestriei sportive. Cu tot caracterul comun, lecţia conţine într-o anumită parte şi individualizare, in care scop sunt folosiţi cu succes „veteranii“: maestrul emerit al sportului Iosif Petschovschi şi maestrul sportului Zoltán Farmati. U.T.A. a susţinut citeva întilniri de antrenament şi verificare a stadiului de pregătire. In fiecare meci a obţinut victoria. Băieţii manifestă o remarcabilă vervă de joc pentru un fotbal de calitate. In legătură cu aceasta tuturor celorlalte formaţii din prima categorie de fotbal a campionatului republican, şi în mod expres echipei „Dinamo Bucureşti", le-a fost adresată în consfătuire... ...o chemare la întrecere ce i-a îndemnat oare pe fotbaliştii Uzinei textile Arad să adreseze o asemenea chemare ? Dorinţa de a ridica tot mai sus calitatea fotbalului. Ori acest lucru se poate realiza nu urmărind rezultate imediate „puncte" care să-i salte in clasament, ci însuşirea de către fiecare jucător a tehnicii superioare, formarea unor fotbalişti cu înalte calităţi morale. Aceasta este calea cea mai sănătoasă pe care poate şi trebuie să urce in clasament fiecare echipă. In consfătuire au fost formulate de către fotbaliştii echipei U.T.A. obiectivele acestei chemări la întrecere: a) Creşterea calităţii fotbalului practicat de fiecare echipă prin aplicarea orientării comune a fotbalului nostru care prevede practicarea unui joc deschis, tehnic, bărbătesc cu participarea tuturor jucătorilor din formaţie orientat pentru o mai mare eficacitate pe extreme. Ţelul fiecărui fotbalist, al fiecărei echipe să fie ridicarea măiestriei sportive, nu goana după puncte, după victorii cu orice preţ. b) O comportare ireproşabilă pe terenul de sport (fără nici o sancţiune) in muncă, în societate. Respect desăvîrşit faţă de adversar, consterindu-l pe acesta, aşa cum se cuvine, un tovarăş de întrecere. c) Continuitate şi grijă în promovarea juniorilor in scopul afirmării şi pregătirii elementelor tinere, dotate. Fiecare maestru al sportului, fiecare fotbalist consacrat, să primească in griji la pregătirea unui junior pentru a fi promovat In categoria A. O întrecere de cros ? Nu, fotbaliştii de la U.T.A, în timpul unui antrenament care are ca obiectiv relaxarea după recenta întănire cu formaţia „Metalul Reşiţa“. Un nou atac reuşit al baschetbalistelor de la Ştiinţa, care au dispus duminică, în sala Dinamo de formaţia I.C.F- cu scorul 55-35 _____________________________________ Fr,nnvinei • ir Echipa sovietică de hochei pe gheaţă cu mingea Dinamo Moscova, care se află în turneu în Suedia, a învins cu scorul de 3—2 echipa selecţionată a oraşului Jönkopping. ir în cadrul unei reuniuni atletice desfăşurate la Berlin pe teren acoperit atletul Siegfried Herman (R.D. Germană) a realizat cea mai bună performanţă mondială în proba de 1.500 m, cu timpul de 3’44”7/10. Kr în finala turneului internaţional de fotbal pentru juniori de la Viareggio se vor întâlni echipele Dukla Praga şi A.S. Milano. în jocurile din semifinale Dukla a învins cu 4—3 pe Fiorentina, iar A.S. Milano a întrecut cu 2—0 pe F.C. Bolognar. La 28 februarie a avut loc la Moscova întîlnirea internaţională de hochei pe gheaţă cu mingea (bandy) dintre echipa sovietică Tsk Mo şi echipa selecţionată a Finlandei. Hocheiştii sovietici au terminat învingători cu scorul de 3—0. h In continuarea turneului pe cărei întreprinde în Iugoslavia echipa sovietică de baschet Skvo Riga a jucat duminică la Belgrad cu echipa locală Sport Klub Belgrad. Baschetbaliștii sovietici au repurtat victoria cu Orele de curs se terminaseră, împreună cu directorul şcolii rămăsesem de vorbă cu elevii clasei a Vll-a din satul Năneşti, comuna Onceşti a raionului Sighet. Şi poate am fi rămas mult de vorbă uitând de întunericul nopţii care învăluie satul cu căsuţele lui ca nişte cuşmi albe risipite pe apa Izei, dacă în clasă nu ar fi intrat un om către care ne întoarserăm cu toţii privirile. Cel ce ne tulburase discuţia era un bărbat înalt, voinic cu o cuşmă brumarie, puţin lăsată pe o sprinceană. Era îmbrăcat cu haină şi pantaloni largi albi, din postav gros, miţos, tivit pe la cusăceiul portului de aici, din Maramureş. La subţioară purta ca pe o comoară o cutie de şah. Aproipiindu-se de noi, se adresă directorului pe un ton blind : — Mai Intir ziaţi mult cu copiii ? Astă seară ştiţi, e miercuri, iar sala e repartizată cercului de şah. Aşa l-am cunoscut pe Ion Boliş, secretarul organizaţiei U.T.M. din satul Năneşti, un harnic activist sportiv. Am rămas in seara aceea şi am asistat la disputele începătorilor care ascultau cu viu interes explicaţiile lui Botiş : calul e o piesă de mare importanţă în cîmpul de şi se retrage, se deplasează lateral urmînd întotdeauna drumul literei „Ll. Băieţi şi fete cu obraji îmbujoraţi de sănătate, în frumoasele porturi maramureşene, în faţa tablelor de şah, urmărind explicaţiile ca nişte şcolari foarte sîrguincioşi notau în carneţele sau pe simple petice de hîrtie, după tablă, rolul fiecărei piese în parte în cîmpul de luptă. ...La Năneşti, un cătun de munte cu 200 de case, sunt peste 250 de şahişti dintre care aşa cum spune Botiş, „60 îi bat şi pe cei de la oraş Şahul are o veche tradiţie aci la Năneşti. în 1955, 1956, 1957, flăcăii şi fetele din Năneşti, au obia fazele regionale ale Spartachiadelor tineretului. Şi nu întâmplător, căci, după cum se vede, şahul are aici un caracter cu, adevărat de masă. Meritul aparţine in bună măsură entuziastului Ion Botiş. Pasionat jucător, odată cu alegerea sa ca secretar al organizaţiei U.T.M., Ion Botiş a antrenat un număr mai mare de tineri la învăţarea jocului de şah. Cu băieţii treaba a mers uşor, la şcoală şi la căminul cultural au fost organizate doua cercuri de iniţiere la care seară de seară a sporit numărul participanţilor. Mai grea a fost munca de antrenare şi d‘mobilizare a fetelor la cercurile de iniţieNumeroasele încercări de mobilizare a fetelor la cercurile de şah rămăseseră fără nici un rezultat concret. Unele mame *nu-şi lăsau fetele să meargă seara la cămin, în una din seri Botiş a luat de subţioasă şahul şi a bătut în poartă la bădia Mihai Pînja. La cele două fete ale lui Pinja, Ileana şi Maria se adunaseră în seara aceea la o clacă cîteva fete. Cum a fost primit la clacă Boliş de către fete nu am reuşit să aflu. In seara aceea insă, în casa lui Pînja s-a constituit primul cerc al fetelor din Nănești pentru învăţarea jocului de şah. In serile care au urmat aici, la Mihai Pînja şi Mioara am deslegat tainele acestui joc şi l-au îndrăgit, Maria Moldoveanu, Maria Nemeş, Vancea Ileana şi Vancea Maria, Gödjon Anuţa şi altele. In săptămînile şi lunile care au urmat, cercuri de şah au fost organizate de către organizaţia U.T.M. în casă la Gh. Boncea, la Jura Ion, Nemeş Petre şi în alte case. Astăzi în Năneşti, un cătun de munte, după mult cîntata apa a Izei, în Maramureş unde odinioară, pe vremea burgheziei, domnea cea mai sălbatică mizerie, nu există casă fără jucator de șah. Șahiștii din Confruntările fotbaliştilor înaintea deschiderii sezonului Activitatea fotbalistică a continuat duminică în Capitală şi în ţară. Pe stadionul din Ciuleşti într-un meci disputat dimineaţa echipa Rapid in vervă de joc a întrecut cu scorul de 7—1 (4—0) echipa Prahova-Ploeşti. Stadionul Dinamo a găzduit după-amiază meciul dintre echipele cluburilor Dinamo din Bucureşti şi Bacău. Fotbaliştii bucureşteni au ciştigat cu scorul de 4—2(1—0)• ★ In meciurile din ţară au fost înregistrate următoarele rezultate : C.C.A. — Clubul sportiv Giurgiu 13—1 (4—0), Petrolid Ploeşti—Ştiinţa Cluj 1— 3 (1—2); Farul Constanţa—Wisla Crakovia (RP■ Polonă) 2—0 (2—0); U. T. Arad—Minerul Lupeni 2—1 (1—1); Metalul Tirgovişte — Tractorul Oraşul Stalin 2— 0 (1—0). ★ în ultimul meci al turneului din R.P.F. Iugoslavia, echipa de fotbal Progresul Bucureşti a jucat duminică in oraşul Tuzla cu reprezentativa locală. Fotbaliştii rominii au obţinut victoria cu scorul de 5—0 (3—0) prin punctele realizate de Baboie (3), Dinulescu şi Oaidă. Pregătirea atleţilor noştri In vederea Crosului Balcanic încă din toamna anului 1959, majoritatea atleţilor noştri fondişti şi-au început pregătirile cu minuţiozitate în vederea unei comportări cit mai bune la cea de-a V-a ediţie a Crosului Balcanic, care se va desfăşura în Bucureşti la 20 martie a.c.’ Este îndeobşte cunoscut că antrenamentele de fond necesită consumarea unei mari cantităţi de energie, precum şi o necontenită educare a voinţei, a perseverenţei, a dirzeniei. Şi munca aceasta nu este uşoară. Campioana R.P.R. lapros, Georgeta Duimitrescu, parcurge adesea într-o zi de antrenament pina la 20 km., iar Constantin Grecescu, ajunge uneori la 30-35 km. Nici ploaia, nici gerul sau viscolul nu i-au ţinut în casă pe fondiştii noştri, care după preocupările lor profesionale, şi-au îndeplinit zilnic cu conştiinciozitate sarcinile antrenamentului. Concursul de verificare de duminică al crasiştilor noştri fruntaşi, a arătat că el se află într-un stadiu de pregătire mulţumitor. Astfel cursa senioarelor de 2.000 m., a fost cîştigată de Todorov Elisabeta, care a dovedit multă voinţă mai ales în finalul cirei. Ea a fost urmată de Antonescu, Dumitrescu şi Pâuleţ, la mici intervale. Toate aceste atlete la care se alătură Grecescu Florica vor forma lotul ţării noastre care ne va reprezenta la Crosul Balcanic. De remarcat că tînăra muncitoare metalurgistă din Roman, Pâuleţ Lucia, deşi este in primul an de seniorat, a reuşit frumoasa performanţă să intre în lotul reprezentativ întrecinci atlete consacrate ale acestei probe. întrecerea băieţilor desfăşurată pe o distanţă de 10.000 m, a prilejuit o luptă dîrză al cărei eştigător, Constantin Grecescu, a fost desemnat doar pe ultimii metri. Meritoasa a fost evoluţia tînărului Barabaş Andrei, afirmat puternic in ultimul an, care alături de Grecescu, s-a desprins cu autoritate de restul concurenţilor in finalul alergării. Pentru viitor, este necesar ca Barabaş să facă curse mai curajoase, obţinind avantaj înainte de finalul alergării, fiindcă altfel, va pierde ades in faţa alergătorilor cu viteză mai mare decit a lui pe ultimii metri ai cursei. In urma celor doi au sosit Bîrdan, Stuzelniţki, Pricop, Lupu, Florea, care vor alcătui de asemenea echipa ţării noastre pentru disputa de la 20 martie. O bună pregătire a demonstrat tînârul fondist Lupu, care este pentru prima oară selecţionat in reprezentativa ţării, înaintea citorva atleţi experimentaţi: Florea, Weiss, Aioanei, Veliciu, Cojocaru, Dinu Cristea, Babaraica, Toma Voicu. Dreptul care şi-a cîştigat cu ocazia acestui concurs de verificare de a face parte din echipa ţării noastre la Crosul Balcanic, poate fi un bun prilej de afirmare, devenind în viitorul apropiat unul din fondiştii de bază ai ţării. In ceea ce priveşte veşnicul „tînăr“ Dinu Cristea, a trebuit la cei 49 ani sâ se incline de astadată în faţa asaltuluitineretului cu toate că şi-a apărat cu ardoare şansa. La citeva locuri in urma lui s-a clasat fiul lui, Dinu Marin, care de abia de citeva luni s-a hotărît să se pregătească cu ambiţie şi perseverenţă şi să meargă după exemplul tatălui său pe culmile măiestriei sportive, pentru care este suficient dotat fiziceşte. Pentru timpul rece, vintul şi terenul moale pe care s-a alergat, precum şi tempoul de cursă mai redus pe prima parte în verificarea seniorilor, timpul de 35’22,5 realizat în cursa de 10.000 m este satisfăcător. îmbucurătoare este performanța realizată în proba feminină de 2.000 m. 7’28, care arată că reprezentantele noastre vor putea alerga la 20 martie în jur de 7 minute, timp care le dă posibilitatea să aspire la victoria pe echipe. Cele aproape 3 săptămini care au mai rămas pînă la desfăşurarea Crosului Balcanic, trebuie folosite cu multă seriozitate şi perseverenţă. Intensitatea antrenamentelor trebuie să crească. De asemenea, chiar de pe acum vor trebui stabilite planurile tactice ,de desfăşurare a cursei, în acelaşi timp trebuie urmărită formarea unei suduri trainice între componenţii echipelor, fiecare atlet integrîndu-se intr-un tot omogen, care să lupte cu multă voinţă pentru victoria ţării noastre. SILVIU DUMITRESCU antrenor al lotului R. P. R. Duminică au continuat întrecerile fazei pe oraş a campionatului republican individual şi pe echipe de scrimă. Vă prezentăm o imagine din întrecerea sabierilor desfăşurată în sala din incinta Stadionului Tineretului (fotografia din stingă). Fază din întii un rec de fotbal „Rapid București“-,, Prahova Ploești" (fotografia din dreapta). Vaticanul şi sportul iată că Vaticanul a început sâ se ocupe de sport deşi nu are de gind să recomande preoţilor să dea jos rasa şi să arunce cu greutatea sau să sară gardurile. Nu, departe de aşa ceva. Cercurile clericale sunt avide de conducere, vor să acapareze toate domeniile vieţii publice. Or, Forum Italico, locul de reşedinţă al comitetului olimpic italian, a rămas singurul sector in care Vaticanul nu şi-a impus dictatul. Şi atunci, din citadela obscurantismului a pornit ofensiva împotriva conducerii actuale a sportului italian. Modalităţi: slăbirea diverselor federaţii, compromiterea lotului olimpic şi deci un strălucit pretext pentru îndepărtarea fruntaşilor comitetului olimpic. Scopul: Vaticanul încearcă să-şi impună politica sa obscurantistă în sport, să subordoneze sportul italian politicii reacţionare a cercurilor clericale, să-l transforme intr-un instrument de propagandă al acestora şi într-o sursă de venituri. Vaticanul a pornit la treabă. Mai întii a folosit discordia şi semănarea neîncrederii, în această privinţă Vaticanul se găseşte în ape prielnice şi ştie să navigheze fără busolă. S-a pornit la subminarea unor federaţii, la încurajarea fricţiunilor şi disensiunilor, la dezlănţuirea patimilor şi a ranchiunelor personale. Aşa s-a procedat la Federaţia de fotbal, unde s-a profitat de confuzia creată şi a fost strecurat la conducere, prin trucarea alegerilor, un oarecare Agneli. Aşa s-a procedat la federaţiile de ciclism, box şi scrimă. Rezultatul : la începutul anului, la cîteva luni de jocurile olimpice, loturile controlate de respectivele federaţii sunt prost pregătite. Conducerile au fost ocupate cu manevrele de culise şi au lăsat sportivii in plata domnului. Aceste lucruri se petrec oarecum mai la lumină. O altă etapă, mult mai importantă, s-a desfăşurat în penumbră. Peste noapte şi fără zgomot „Corriere dello Sport“ şi tipografia SAIE a fost preluată de către un grup de adepţi ai lui Fanfani, fostul lider democrat-creştin, în această afacere s-a investit peste o jumătate de miliard de lire. Acesta nu este un simplu capriciu, cum nu e o toană nici proiectul creării unui puternic ziar de seară la Roma, nici ofensiva de acaparare de către acelaşi grup a presei meridionale şi în special a ziarelor „Il Mattino“ din Napoli şi la „Gazzetta del Mezzogiorno“ din Bari. Pericolul pentru sport şi pentru şansele sportivilor italieni la jocurile olimpice este evident. Vaticanul este însă deosebit de perseverent în ce priveşte amestecul său în sport. Se pare că el este interesat nu numai în acapararea şi influenţarea sportului italian, ci şi în desfăşurarea jocurilor olimpice. Mesajul de prietenie al jocurilor, principiile ce stau la baza lor nu sunt pe placul pontifilor catolici. De aceea au dat un ucaz clerical prin care se interzice preoţilor şi slujitorilor bisericii romane participarea sub orice formă la jocurile olimpice. Vaticanul se teme că tinereţea, exuberanţa, prietenia ce leagă pe sportivii din toată lumea ar putea contamina pe sacerdoţi şi le-ar da de gîndit. Prin urmare sportul, cu tot ce reprezintă el pentru tineret, cu semnificaţiile sale, cu nobila sa misiune de a împrieteni sportivii lumii, are un nou vrăjmaş declarat. Vaticanul a hotărît să se ocupe de sport, să-l infecteze, să-l folosească în scopuri opuse celor pe care le urmăreşte mişcarea sportivă amatoare internaţională. AL. GÎRNEAŢA