Scînteia Tineretului, martie 1960 (Anul 15, nr. 3357-3383)

1960-03-01 / nr. 3357

Ana Coman recordmena ţă­rii noastre la aruncarea greutăţii femei, se pregăteşte intens în această perioadă, iat-o evoluînd in cadrul unui concurs desfăşurat în sala Floreasca II din Bucureşti. Sportivii sovietici au cucerit cele mai multe medalii la­ Olimpiada de iarnă SQUAW VALLEY 29 (Ager­ pres).­­ Duminică în pitoreasca staţiune Squaw Valley din mun­ţii Sierra Nevada a avut loc fe­stivitatea de închidere a celei de-a 8-a Olimpiade albe care a reunit timp de 11 zile în pa­sionante întreceri pe cei m­ai buni schiori, hocheişti şi patina­tori din 30 de ţări ale lumii. Ca şi jocurile desfăşurate cu 4 ani in urmă­­la Cortina d’Am­pezzo, Jocurile Olimpice da iarnă de la Squaw Valley au fost dominate, în ansamblu, de reprezentanţii Uniunii Sovietice care au cucerit cel mai mare număr de medalii (7 de aur, 5 de argint, 9 de bronz) şi au ocupat primul loc în clasamen­tul neoficial pe ţări. După cum transmit agenţiile americane de presă , United Press şi Associated Press, clasa­­mentul neoficial pe ţări la Jocu­rile de la Squaw Valley se pre­zintă astfel : 1. U.R.S.S. 165,5 puncte ; 2. Suedia 71,5 puncte; 3. S.U.A. 71 puncte ; 4. Germa­nia 70,5 puncte; 5. Finlanda 59,5 puncte; 6. Norvegia 53 puncte ; 7. Austria 35,5 puncte; 3. Canada 32 puncte; 9. Franţa 27 puncte; 10. Elveţia 26,5 puncte; 11. R. P. Polonă 16 puncte; 12. Italia 15,5 puncte; 13. Olanda 11 puncte ; 14. R. Cehoslovacă 11 puncte ; 15. Japonia 6,5 puncte; 16. Anglia 2 puncte. Pentru ce ne întrecem la fotbal? (Urmare din pag. I-a) este deosebit de etica ce in pre­­gătirea şi promovarea juniorilor, măreşte răspunderea „veterani­lor*1 şi dezvoltă relaţii tovără­şeşti intre coechipieri. „Bătrinii" nu-i mai consideră rivali pe cei tineri din „schimbul II" ci aşa cum spunea în această consfă­tuire, maestrul emerit al sportu­lui I. Petschovschi îi înconjoară cu grijă, îi ajută direct în pro­cesul de instruire, în promovare, astfel ca momentul predării ştafetei săi găsească bine pregă­tiţi. Ediţia 1958-1959 a Campionatu­lui primei categorii de fotbal a găsit promovate în formaţia uzi­nei elemente tinere deosebit de dotate : Igna, Katzka, Gali, iar mai apoi : Pîrcălab, Petescu şi în ultima vreme Metkaş, Pop, Floruţ. Acum se pregătesc să primească „botezul" categoriei A. Miculan, Macavei, Tasz şi Petschovschi II. Schimbul doi este pregătit să preia bine ştafeta, împletind minunat elanul tinere­ţii cu experienţa „veteranilor". Aşa se încheagă un colectiv pu­ternic care militează cu curaj pentru un fotbal de calitate. Unde se formează calitajile morale ale sportivului de tip nou Curajul, dîrzenia, perseverenţa spiritul de echipă, respect faţă as adversar şi faţă de public, răspunderea pentru onoarea co­­lectivului ce-l reprezintă, dra­gostea faţă de muncă, iată cîte­­va din calităţile morale ale sportivului de tip nou. Unde oare dacă nu în uzină, în focul muncii, în mijlocul unui colectiv exigent, necruţător faţă de lipsurile membrilor săi se for­­mează aceste înalte calităţi mo­­rale ? Ce altceva dacă nu at­mosfera sănătoasă de muncă şi întrecerea creează un teren priel­nic pentru educarea sportivilor ? — Acum cîţiva ani îmi era ruşine să spun că sunt fotbalist, ne-a mărturisit în consfătuire fundaşul Bacuţ. Oamenii din Arad şi mai ales muncitorii uzi­nei noastre, ne priveau cu re­proş. Şi aveau de ce. Marea ma­joritate a membrilor echipei de fotbal trăia departe de colectivul uzinei, de viaţa lui, de proble­mele producţiei. Acum comuniştii, muncitorii uzinei povestesc lucruri fru­­moase despre băieţii din echipa de fotbal... — Pină mai acum ciţiva ani ne spunea comunistul Andreicik, maistru la secţia auxiliară, nu prea dădeam pe la fotbal. Ce să văd ? Cum se im­popoţonau pe piept cu numele uzinei de care-şi aminteau doar în ziua de sala­riu? Acum însă m­i-s dragi. Sunt la fel de buni în producţie ca şi pe terenul de sport. Numai vorbe de laudă ai să auzi despre munca lor în producţie. Eu unul drept să vă spun cînd îi văd la meci nu prea ştiu care-s fundaşi, interi sau înaintaşi. Ştiu însă că acolo-s strungarii Coman şi Nicula, lăcătuşii Izghireanu şi Tîrlea, mecanicul de precizie Petschovschi, timplarul Neamţu sau inginerul Tăucean, care se întrec ca şi în muncă pentru onoarea sportivă a uzinei. In noaptea de revelion a anu­lui 1960 în uzină trebuia făcută o reparaţie urgentă. In scurtă vreme s-a şi prezentat voluntar în tîmplar : fotbalistul Neamţu. Reparaţia necesară a fost făcută bine şi în timp util. Un amănunt. Dar el este do­vada cea mai pregnantă că fotba­liştii de la U.T.A.. sunt acum în primul rînd muncitori apreciaţi pentru munca lor (Floruţ a fost propus pentru primă excepţio­nală). Ei se bucură de încrede­rea, respectul şi simpatia miilor de muncitori ai uzinei. Odi­nioară unii dintre ei erau indi­ferenţi faţă de muncă, acum o preţuiesc, ea fiind elementul principal în procesul de educare într-un spirit nou, sănătos. Schimbarea aceasta nu s-a pe­trecut peste noapte. Atunci cînd Coman s-a prezentat în atelie­rul de strungărie purta un caiet în care vroia să-şi noteze în cîteva ceasuri... tainele strungă­­riei. Muncitorii au rîs la început. In aceeaşi zi însă, Coman i-a simţit aproape. Toţi l-au ajutat. Comunistul Zoltán Pataki i-a fost nu numai maistru, dar şi­ un adevărat părinte. Acum nu odată ai să-l găseşti pe Coman întrebîndu-i pe comunişti cum să-şi facă mai bine un conspect pentru învăţămîntul politic, ce lucrări literare să mai citească. Asemeni lui Coman sunt şi cei­lalţi fotbalişti. Ei se străduiesc să-şi ridice calificarea profesio­nală, nivelul de cultură genera­lă. Tusz şi Pîrcălab doi dintre cei mai talentaţi fotbalişti ară­­dani, îşi completează studiile, frecventînd cursurile liceului seral. Fotbaliştii uzinei sînt buni prieteni. Şi tocmai pentru asta nu trec nimic cu vederea nici­­unuia dintre ei. Acum citeva luni l-au criticat sever ,pe me­zinul echipei, Pîrcălab pentru unele manifestări de vedetism iar pe Sighetu pentru automul­­ţum­ire din care pricină se mai lasă pe tinteală la antrenamente. Aceeaşi poziţie fermă dove­deşte colectivul atunci cînd unii dintre membrii săi nu respectă normele vieţii sportive. Kapaş, Sereş, Izghireanu au simţit deja asprimea criticii, se­veritatea colectivului care au hotărît sancţionarea acestora pentru ignorarea normelor care prevăd trăirea unei corecte vieţi sportive. Sportivii iubesc uzina. Aici au devenit sportivi, aici s-au califi­cat. Aici s-a calificat şi Pîrcălab, aici a fost primit in rîndu­­rile organizaţiei U.T.M. Co­man şi Ţîrlea au fost primiţi în rîndurile membrilor de partid iar Sereş şi Tăucean în rîndu­rile candidaţilor de partid. Si­ghetu şi Coman au fost aleşi in organele conducătoare ale orga­nizaţiei U.T.M. din uzină, fiind în acelaş timp harnici brigadieri ai muncii p­­riotice. Atmosfera sănătoasă care domneşte în colectivul echipei U.T.A., intransigenţa faţă de lipsurile unuia sau altuia dintre fotbalişti dovedeşte încă o dată ce valoare are munca productivă, participarea activă a fotbaliştilor la întreaga viaţă a uzinei, în for­­marea acelor calităţi morale ca­racteristice sportivului de tip nou. Ridicarea măiestriei fotbalistice Activitatea concretă de instrui­­re şi de ridicare a nivelului de pregătire a e­chipei se realizează prin lecţii comune de antrena­ment cu întreaga echipă sau pe grupe precum şi în lecţii de an­trenament individual. Tema lec­ţiei de antrenament este foarte variată, atractivă, fapt care in­fluenţează pozitiv participarea jucătorilor la munca de in­struire. Lecţiile de antrenament comun, cuprind în totalitate jucătorii, îi mobilizează într-un efort cres­cendo şi-i ţine permanent atenţi la lecţie în scopul însuşirii trep­tate, temeinice a cunoştinţelor de ordin tehnic sau tactic. Me­ritul revine deopotrivă antreno­rului care foloseşte mijloace variate cit şi strădaniei, voin­ţei şi perseverenţei cu care mun­cesc fotbaliştii pentru ridica­rea măiestriei sportive. Cu tot caracterul comun, lecţia conţine într-o anumită parte şi indivi­dualizare, in care scop sunt fo­losiţi cu succes „veteranii“: maestrul emerit al sportului Iosif Petschovschi şi maestrul sportului Zoltán Farmati. U.T.A. a susţinut citeva întil­­niri de antrenament şi verifi­care a stadiului de pregătire. In fiecare meci a obţinut victo­ria. Băieţii manifestă o remar­cabilă vervă de joc pentru un fotbal de calitate. In legătură cu aceasta tuturor celorlalte formaţii din prima categorie de fotbal a campionatului republi­can, şi în mod expres echipei „Dinamo Bucureşti", le-a fost adresată în consfătuire... ...o chemare la întrecere ce i-a îndemnat oare pe fot­baliştii Uzinei textile Arad să adreseze o asemenea chemare ? Dorinţa de a ridica tot mai sus calitatea fotbalului. Ori acest lucru se poate realiza nu urmă­rind rezultate imediate „puncte" care să-i salte in clasament, ci însuşirea de către fiecare jucă­tor a tehnicii superioare, forma­rea unor fotbalişti cu înalte ca­lităţi morale. Aceasta este calea cea mai sănătoasă pe care poate şi trebuie să urce in clasament fiecare echipă. In consfătuire au fost formu­late de către fotbaliştii echipei U.T.A. obiectivele acestei che­mări la întrecere: a) Creşterea calităţii fotbalu­lui practicat de fiecare echipă prin aplicarea orientării comune a fotbalului nostru care prevede practicarea unui joc deschis, teh­nic, bărbătesc cu participarea tu­turor jucătorilor din formaţie orientat pentru o mai mare eficacitate pe extreme. Ţelul fie­­cărui fotbalist, al fiecărei echipe să fie ridicarea măiestriei spor­tive, nu goana după puncte, după victorii cu orice preţ. b) O comportare ireproşabilă pe terenul de sport (fără nici o sancţiune) in muncă, în so­cietate. Respect desăvîrşit faţă de adversar, const­­erindu-l pe acesta, aşa cum se cuvine, un tovarăş de întrecere. c) Continuitate şi grijă în pro­movarea juniorilor in scopul a­­firmării şi pregătirii elementelor tinere, dotate. Fiecare maestru al sportului, fiecare fotbalist con­sacrat, să primească in griji la pregătirea unui junior pentru a fi promovat In categoria A. O întrecere de cros ? Nu, fotbaliştii de la U.T.A, în timpul unui antrenament care are ca obiec­tiv relaxarea după recenta întănire cu formaţia „Metalul Reşiţa“. Un nou atac reuşit al baschetba­listelor de la Ştiinţa, care au dispus duminică, în sala Dinamo de formaţia I.C.F- cu scorul 55-35 _____________________________________ Fr,nnvinei • ir Echipa sovietică de hochei pe gheaţă cu mingea Dinamo Moscova, care se află în turneu în Suedia, a învins cu scorul de 3—2 echipa selecţionată a ora­şului Jönkopping. ir în cadrul unei reuniuni atletice desfăşurate la Berlin pe teren acoperit atletul Siegfried Herman (R.D. Germană) a rea­lizat cea mai bună performanţă mondială în proba de 1.500 m, cu timpul de 3’44”7/10. Kr în finala turneului interna­ţional de fotbal pentru juniori de la Viareggio se vor întâlni echipele Dukla Praga şi A.S. Mi­lano. în jocurile din semifinale Dukla a învins cu 4—3 pe Fio­rentina, iar A.S. Milano a în­trecut cu 2—0 pe F.C. Bologna­r. La 28 februarie a avut loc la Moscova întîlnirea internaţio­nală de hochei pe gheaţă cu mingea (bandy) dintre echipa sovietică Tsk Mo şi echipa se­lecţionată a Finlandei. Hocheiştii sovietici au terminat învingători cu scorul de 3—0. h­ In continuarea turneului pe cărei întreprinde în Iugoslavia echipa sovietică de baschet Skvo Riga a jucat duminică la Bel­grad cu echipa locală Sport Klub Belgrad. Baschetbaliștii so­vietici au repurtat victoria cu Orele de curs se terminaseră, împre­ună cu directorul şcolii rămăsesem de vorbă cu elevii clasei a Vll-a din satul Năneşti, comuna On­­ceşti a raionului Si­­gh­et. Şi poate am fi rămas mult de vorbă uitând de întunericul nopţii care învăluie satul cu căsuţele lui ca nişte cuşmi albe risipite pe apa Izei, dacă în clasă nu ar fi intrat un om către care ne întoarserăm cu toţii privirile. Cel ce ne tulburase discuţia era un băr­bat înalt, voinic cu o cuşmă brumarie, puţin lăsată pe o sprinceană. Era îm­brăcat cu haină şi pantaloni largi albi, din postav gros, mi­­ţos, tivit pe la cusă­ceiul portului de aici, din Maramureş. La subţioară purta ca pe o comoară o cutie de şah. A­proipiindu-se de noi, se adresă direc­torului pe un ton blind : — Mai In­tir zi­aţi mult cu copiii ? Astă seară ştiţi, e miercuri, iar sala e repartizată cercului de şah. Aşa l-am cunoscut pe Ion Boliş, secre­tarul organizaţiei U.T.M. din satul Nă­neşti, un harnic acti­vist sportiv. Am rămas in seara aceea şi am asistat la disputele începători­lor care ascultau cu viu interes explicaţii­­le lui Botiş : calul e o piesă de mare im­portanţă în cîmpul de şi se retrage, se de­plasează lateral ur­­mînd întotdeauna drumul literei „Ll­. Băieţi şi fete cu obraji îmbujoraţi de sănătate, în frumoase­le porturi maramure­şene, în faţa tablelor de şah, urmărind ex­plicaţiile ca nişte şco­lari foarte sîrguin­­cioşi notau în carne­ţele sau pe simple petice de hîrtie, după tablă, rolul fiecărei piese în parte în cîmpul de luptă. ...La Năneşti, un cătun de munte cu 200 de case, sunt pe­ste 250 de şahişti din­­tre care aşa cum spu­ne Botiş, „60 îi bat şi pe cei de la oraş Şahul are o veche tradiţie aci la Nă­­ne­şti. în 1955, 1956, 1957, flăcăii şi fetele din Năneşti, au ob­ia fazele regionale ale Spartachiadelor tineretului. Şi nu în­tâmplător, căci, după cum se vede, şahul are aici un caracter cu, adevărat de masă. Meritul aparţine in bună măsură entu­ziastului Ion Botiş. Pasionat jucător, o­­dată cu alegerea sa ca secretar al organi­zaţiei U.T.M., Ion Botiş a antrenat un număr mai mare de tineri la învăţarea jocului de şah. Cu băieţii treaba a mers uşor, la şcoală şi la căminul cultural au fost organizate doua cercuri de ini­ţiere la care seară de seară a sporit numă­rul participanţilor. Mai grea a fost mun­ca de antrenare şi d‘mobilizare a fetelor la cercurile de iniţie­Numeroasele încer­cări de mobilizare a fetelor la cercurile de şah rămăseseră fă­ră nici un rezultat concret. Unele mame *nu-şi lăsau fetele să meargă seara la că­min, în una din seri Bo­tiş a luat de subţioasă şahul şi a bătut în poartă la bădia Mi­­hai Pînja. La cele două fete ale lui Pin­­ja, Ileana şi Maria se adunaseră în seara a­­ceea la o clacă cîteva fete. Cum a fost pri­mit la clacă Boliş de către fete nu am reu­­şit să aflu. In seara aceea insă, în casa lui Pînja s-a consti­tuit primul cerc al fetelor din Nănești pentru învăţarea jo­­cului de şah. In se­rile care au urmat aici, la Mihai Pînja şi Mioara am­ desle­gat tainele acestui joc şi l-au îndră­git, Maria Mold­o­­veanu, Maria Nemeş, V­ancea Ileana şi Van­­cea Maria, Gödjon Anuţa şi altele. In săptămînile şi lunile care au urmat, cercuri de şah au fost orga­nizate de către orga­nizaţia U.T.M. în casă la Gh. Boncea, la Jura Ion, Nemeş Pe­tre şi în alte case. Astăzi în Năneşti, un cătun de munte, după mult cîntata apa a Izei, în Maramureş unde odinioară, pe vremea burgheziei, domnea cea mai săl­batică mizerie, nu există casă fără juca­tor de șah. Șahiștii din Confruntările fotbaliştilor înaintea deschiderii sezonului Activitatea fotbalistică a continuat duminică în Capi­tală şi în ţară. Pe stadionul din Ciuleşti într-un meci dis­putat dimineaţa echipa Ra­pid in vervă de joc a între­cut cu scorul de 7—1 (4—­0) echipa Prahova-Ploeşti. Stadionul Dinamo a găzduit după-amiază meciul dintre e­­chipele cluburilor Dinamo din Bucureşti şi Bacău. Fotbaliştii bucureşteni au ciş­­tigat cu scorul de 4—2(1—0)• ★ In meciurile din ţară au fost înregistrate următoarele rezultate : C.C.A. — Clubul sportiv Giurgiu 13—1 (4—0), Petrolid Ploeşti—Ştiinţa Cluj 1— 3 (1—2); Farul Constan­ţa—Wisla Crakovia (RP■ Po­lonă) 2—0 (2—0); U. T. Arad—Minerul Lupeni 2—1 (1—1); Metalul Tirgovişte — Tractorul Oraşul Stalin 2— 0 (1—0). ★ în ultimul meci al turneu­lui din R.P.F. Iugoslavia, echipa de fotbal Progresul Bucureşti a jucat duminică in oraşul Tuzla cu reprezenta­tiva locală. Fotbaliştii rominii au obţinut victoria cu scorul de 5—0 (3—0) prin punctele realizate de Baboie (3), Di­­nulescu şi Oaidă. Pregătirea atleţilor noştri In vederea Crosului Balcanic încă din toamna anului 1959, majoritatea atleţilor noştri fon­­dişt­i şi-au început pregătirile cu minuţiozitate în vederea unei comportări cit mai bune la cea de-a V-a ediţie a Crosului Bal­canic, care se va desfăşura în­ Bucureşti la 20 martie a.c.’ Este îndeobşte cunoscut că an­trenamentele de fond necesită consumarea unei mari cantităţi de energie, precum şi o necon­tenită educare a voinţei, a per­severenţei, a dirzeniei. Şi munca aceasta nu este u­­şoară. Campioana R.P.R. lapros, Georgeta Duimitrescu, parcurge adesea într-o zi de antrenament pina la 20 km., iar Constantin Grecescu, ajunge uneori la 30-35 km. Nici ploaia, nici gerul sau viscolul nu i-au ţinut în casă pe fondiştii noştri, care după preocupările lor profesionale, şi-au îndeplinit zilnic cu conşti­inciozitate sarcinile antrenamen­tului. Concursul de verificare de du­minică al crasiştilor noştri frun­taşi, a arătat că el se află în­tr-un stadiu de pregătire mulţu­mitor. Astfel cursa senioarelor de 2.000 m., a fost cîştigată de Todorov Elisabeta, care a dove­dit multă voinţă mai ales în fi­nalul ci­r­ei. Ea a fost urmată de Antonescu, Dumitrescu şi Pâuleţ, la mici intervale. Toate aceste atlete la care se alătură Grecescu Florica vor forma lotul ţării noastre care ne va repre­zenta la Crosul Balcanic. De remarcat că t­înăra munci­toare metalurgistă din Roman, Pâuleţ Lucia, deşi este in primul an de seniorat, a reuşit frumoasa performanţă să intre în lotul re­prezentativ întrecinci atlete con­sacrate ale acestei probe. între­cerea băieţilor desfăşurată pe o distanţă de 10.000 m, a prile­juit o luptă dîrză al cărei eşti­­gător, Constantin Grecescu, a fost desemnat doar pe ultimii metri. Meritoasa a fost evoluţia tî­­nărului Barabaş Andrei, afirmat puternic in ultimul an, care ală­turi de Grecescu, s-a desprins cu autoritate de restul concuren­ţilor in finalul alergării. Pentru viitor, este necesar ca Barabaş să facă curse mai curajoase, ob­­ţinind avantaj înainte de fina­lul alergării, fiindcă altfel, va pierde ades in faţa alergătorilor cu viteză mai mare decit a lui pe ultimii metri ai cursei. In urma celor doi au sosit Bîrdan, Stuzelniţki, Pricop, Lupu, Florea, care vor alcătui de asemenea echipa ţării noastre pentru dis­puta de la 20 martie. O bună pregătire a demonstrat tînârul fondist Lupu, care este pentru prima oară selecţionat in reprezentativa ţării, înaintea citorva atleţi experimentaţi: Florea, Weiss, Aioanei, Veliciu, Cojocaru, Dinu Cristea, Baba­­raica, Tom­a Voicu. Dreptul care şi­­-a cîştigat cu ocazia acestui concurs de verificare de a face parte din echipa ţării noastre la Crosul Balcanic, poate fi un bun prilej de afirmare, devenind în viitorul apropiat unul din fon­diştii de bază ai ţării. In ceea ce priveşte veşnicul „tînăr“ Dinu Cristea, a trebuit la cei 49 ani sâ se incline de astadată în faţa asaltului­­tine­retului cu toate că şi-a apărat cu ardoare şansa. La citeva locuri in urma lui s-a clasat fiul lui, Dinu Marin, care de abia de citeva luni s-a hotărît să se pregătească cu ambiţie şi per­severenţă şi să meargă după exemplul tatălui său pe culmile măiestriei sportive, pentru care este suficient dotat fiziceşte. Pentru timpul rece, vintul şi terenul moale pe care s-a aler­gat, precum şi tempoul de cursă mai redus pe prima parte î­n verificarea seniorilor, timpul de 35’22,5 realizat în cursa de 10.000 m este satisfăcător. îm­bucurătoare este performanța realizată în proba feminină de 2.000 m. 7’28, care arată că reprezentantele noastre vor pu­tea alerga la 20 martie în jur de 7 minute, timp care le dă posibilitatea să aspire la victoria pe echipe. Cele aproape 3 săptămini care au mai rămas pînă la desfăşura­rea Crosului Balcanic, trebuie fo­losite cu multă seriozitate şi perseverenţă. Intensitatea antre­namentelor trebuie să crească. De asemenea, chiar de pe acum vor trebui stabilite planurile tac­tice ,de desfăşurare a cursei, în acelaşi timp trebuie urmărită formarea unei suduri trainice între componenţii echipelor, fie­care atlet integrîndu-se intr-un tot omogen, care să lupte cu multă voinţă pentru victoria ţării noastre. SILVIU DUMITRESCU antrenor al lotului R. P. R. Duminică au continuat între­cerile fazei pe oraş a cam­pionatului republican indivi­dual şi pe echipe de scrimă. Vă prezentăm o imagine din întrecerea sabierilor desfăşu­rată în sala din incinta Stadionului Tineretului (foto­grafia din stingă). Fază din întii un rec de fotbal „Rapid Bucure­ști“-,, Prahova Ploești" (fotografia din dreapta). Vaticanul şi sportul iată că Vaticanul a în­ceput sâ se ocupe de sport deşi nu are de gind să re­comande preoţilor să dea jos rasa şi să arunce cu greutatea sau să sară gardurile. Nu, de­parte de aşa ceva. Cercurile clericale sunt avide de condu­cere, vor să acapareze toate domeniile vieţii publice. Or, Forum Italico, locul de reşe­dinţă al comitetului olimpic italian, a rămas singurul sec­tor in care Vaticanul nu şi-a impus dictatul. Şi atunci, din citadela obs­curantismului a pornit ofen­siva împotriva conducerii ac­tuale a sportului italian. Mo­dalităţi: slăbirea diverselor fe­deraţii, compromiterea lotului olimpic şi deci un strălucit pretext pentru îndepărtarea fruntaşilor comitetului olim­pic. Scopul: Vaticanul în­cearcă să-şi impună politica sa obscurantistă în sport, să subordoneze sportul italian politicii reacţionare a cercu­rilor clericale, să-l transforme intr-un instrument de propa­gandă al acestora şi într-o sursă de venituri. Vaticanul a pornit la treabă. Mai întii a folosit discor­dia şi semănarea neîncrederii, în această privinţă Vaticanul se găseşte în ape prielnice şi ştie să navigheze fără busolă. S-a pornit la subminarea unor federaţii, la încurajarea fricţiunilor şi disensiunilor, la dezlănţuirea patimilor şi a ranchiunelor personale. Aşa s-a procedat la Federaţia de fotbal, unde s-a profitat de confuzia creată şi a fost strecurat la conducere, prin trucarea alegerilor, un oare­care Agneli. Aşa s-a procedat la federaţiile de ciclism, box şi scrimă. Rezultatul : la în­ceputul anului, la cîteva luni de jocurile olimpice, loturile controlate de respectivele fe­deraţii sunt prost pregătite. Conducerile au fost ocupate cu manevrele de culise şi au lăsat sportivii in plata dom­nului. Aceste lucruri se petrec oa­recum mai la lumină. O altă etapă, mult mai importantă, s-a desfăşurat în penumbră. Peste noapte şi fără zgomot „Corriere dello Sport“ şi tipo­grafia SAIE a fost preluată de către un grup de adepţi ai lui Fanfani, fostul lider democrat-creştin, în această afacere s-a investit peste o jumătate de miliard de lire. Acesta nu este un simplu capriciu, cum nu e o toană nici proiectul creării unui pu­ternic ziar de seară la Roma, nici ofensiva de acaparare de către acelaşi grup a presei meridionale şi în special a ziarelor „Il Mattino“ din Na­poli şi la „Gazzetta del Mezz­­ogiorno“ din Bari. Pericolul pentru sport şi pentru şansele sportivilor ita­lieni la jocurile olimpice este evident. Vaticanul este însă deosebit de perseverent în ce priveşte amestecul său în sport. Se pare că el este interesat nu numai în acapararea şi influenţarea sportului italian, ci şi în desfăşurarea jocurilor olimpice. Mesajul de priete­nie­ al jocurilor, principiile ce stau la baza lor nu sunt pe placul pontifilor catolici. De aceea au dat un ucaz clerical prin care se interzice preoţi­lor şi­ slujitorilor bisericii ro­mane participarea sub orice formă la jocurile olimpice. Vaticanul se teme că tinere­ţea, exuberanţa, prietenia ce leagă pe sportivii din toată lumea ar putea contamina pe sacerdoţi şi le-ar da de gîn­­dit. Prin urmare sportul, cu tot ce reprezintă el pentru tine­ret, cu semnificaţiile sale, cu nobila sa misiune de a îm­prieteni sportivii lumii, are un nou vrăjmaş declarat. Va­ticanul a hotărît să se ocupe de sport, să-l infecteze, să-l folosească în scopuri opuse celor pe care le urmăreşte mişcarea sportivă amatoare internaţională. AL. GÎRNEAŢA

Next