Scînteia Tineretului, aprilie 1960 (Anul 15, nr. 3384-3409)

1960-04-01 / nr. 3384

Asamblarea pe bandă transportoare a unei maşini pentru recoltat nutreţul pentru siloz la Fabrica de conveiere din Budapesta. Foto : M.T.I. AM TEMA­TIC­A IN PLIN PROGRES Incontestabili, matematica ro­­mânească a repurtat în ultimii ani succese de mare valoare şti­inţifică. Numărul cercetătorilor în această ştiinţă este incompa­rabil mai mare decit a fost vreo­dată în perioada dintre cele două războaie mondiale. S-au publi­cat în anii puterii populare tra­­tate, cursuri, monografii într-o cantitate de cel puţin zece ori mai mare decit în ultima sută de ani. Matematica romînească a do­­bîndit de asemenea un imens prestigiu peste hotarele ţării. Cercetările matematicienilor ro­­mîni de toate vîrstele, şi în cea mai mare măsură cercetările tinerilor matematicieni, cunosc astăzi o largă difuzare în toate părţile lumii, important şi sem­nificativ pentru calitatea aces­tor cercetări îl constituie fap­­tul că ele sunt apreciate şi uti­lizate în ţări cu veche tradiţie matematică, sau în acele ţări în care există o puternică ac­tivitate matematică. In afara domeniilor clasice ca analiza matematică, meca­nica, teoria funcţiilor complexe, mecanica fluidelor, calculul pro­babilităţilor, unde cercetătorii noştri au dezvoltat vechile tra­diţii ale şcolii matematice ro­­mâneşti obţinînd succese de va­loare ştiinţifică mondială (in do­­meniul ecuaţiilor cu derivate parţiale, în domeniul funcţiilor analitice, în domeniul geome­triei diferenţiale, în domeniul aplicaţiilor mecanicii fluidelor etc), s-a dezvoltat în ultimii ani o serie întreagă de cercetări în noi domenii de investigaţie. Ramuri ale matematicii care nu erau cultivate de loc sau in mod cu totul întîmplător, la urmă cu numai două decenii, au astăzi reprezentanţi nume­roşi şi au o înaltă pregătire. S-au semnalat în această di­recţie cercetările în domeniul to­pologiei, analizei funcţionale, al­gebrei abstracte, teoriei funcţii­lor reale, teoriei plasticităţii, mecanicii fluidelor. Din acest punct de vedere trebuie men­ţionate cercetările de topologie întreprinse la Bucureşti sub di­recta conducere şi pe linia des­chisă în ştiinţă de acad. S. Stoi­­lov, cercetările de analiză nume­rică de la Cluj ale colectivului condus de prof. Tiberiu Popovi­­ciu, cercetări care fac posibile pro­gramarea maşinilor de calcul, precum şi cercetările de aplicare a algebrei şi a logicii matema­tice în teoria mecanismelor au­tomate conduse în Bucureşti de către acad. Gr. G. Moisil, cer­cetări care au cuprins într-o ace­eaşi muncă un mare număr de matematicieni şi ingineri. Succese importante au fost obţinute în domeniul mecanicii fluidelor unde au fost rezolva­te o serie de probleme legate de teoria zborurilor. Seminarul de mecanica fluidelor de la Facul­tatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti, condus de prof. Caius Iacob a format un mare număr de specialişti acad. prof. Miron Nicolescu —­­— în acest domeniu de mare importanţă în ştiinţa şi tehnica contemporană. Geometria care a avut în tre­cut reprezentanţi de seamă ca profesorii Ţiţeica, Myller, con­tinuă să se afirme prin cer­cetările întreprinse în centrul din Bucureşti unde se cul­tivă ramurile moderne ale geometriei ca geometria spaţii­lor riemaniene sau neolonome capitol creat în ştiinţa modernă de acad. G. Vrinceanu. Lecţiile de geometrie ale acad. Vrincea­nu, conducătorul centrului de geometrie de la Bucureşti sunt cunoscute oricărui geometru străin. In acelaşi timp la Cen. Succese ale ştiinţei romîneşti trul de la Iaşi, condus de pro­fesorul Mayer şi la baza de cer­cetări din Timişoara se conti­­nuă vechile cercetări ale şcolii matematice româneşti de geo­metrie diferenţială. Matematica romînească are astăzi o contribuţie din ce în ce mai importantă în domenii foarte variate ale cercetării şti­­inţifice romîneşti ca statistica, economia, lingvistica şi medi­cina, creîndu-se sub ochii noş­tri displine noi ca economia matematică, biologia matemati­că, lingvistica, matematica etc. Cum se explică aceste rea­lizări ale matematicienilor ro­­mîni? Explicaţia rezidă în primul rînd în grija deosebită a puterii populare pentru dezvoltarea şti­inţelor în ţara noastră. Nicio­dată la îndelungata istorie a ţării noastre, ştiinţa nu s-a bucurat de o asemenea preţuire din partea statului, a poporului ca în zilele noastre. Crearea şi îmbunătăţirea permanentă a ba­zei materiale de cercetare a asi­gurat avîntul necontenit al şti­­inţei romîneşti. Au fost create facultăţi de matematică şi fi­zică la toate universităţile din ţară, institute speciale de cer­cetare matematică la Bucureşti, Iaşi, un institut de calcul la Cluj şi o bază de cercetări la Timişoara. In matematici, ca de altfel în toate domeniile de cercetare, acest progres îşi găseşte ex­plicaţia firească în faptul că făurirea societăţii socialiste, ritmul rapid al dezvoltării e­­conomice, reclamă o înaltă teh­­nicitate Această tehnicitate nu poate fi obţinută decît printr-un pro­gres considerabil al ştiinţei, iar întregul progres tehnic necesită o dezvoltare impetuoasă a ra­murilor fundamentale a ştiinţei în care matematica are un rol primordial. Citeva exemple sunt pe de­­plin edificatoare şi din acest punct de vedere. Automatizarea industriei noa­stre cere o deosebită dezvoltare a teoriei constructive a funcţii­lor şi în particular o dezvoltare a metodelor de analiză nume­rică. Pe de altă parte proble­mele automatizării necesită a­­jutorul algebrei, al statisticii matematice şi chiar al logicii matematice. Controlul calităţii produselor cere intervenţia statisticii ma­tematice şi a calculului probabi­lităţilor. Dezvoltarea industriei metalurgice, problema construc­ţiilor moderne, a mijloacelor de transport, chiar şi dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în dome­niul lingvisticii au pus intere­sante probleme de studii în faţa matematicienilor noştri. Iată deci forţele motrice — să spunem aşa — ale acestei dezvoltări a cercetării matema­tice româneşti din ultimii ani. Nu aş vrea să închei această scurtă trecere în revistă a suc­ceselor ştiinţei româneşti fără a sublinia ofertele tot mai dese de colaborare pe care le fac cer­cetătorii străini oamenilor de ştiinţă din ţara noastră pentru atacarea unor probleme co­­mune, strînsa colaborare care s-a închegat în ultimii ani în­tre cercetătorii noştri şi cei mai de seamă savanţi străini în frunte cu oamenii de ştiinţă sovietici. Astăzi, matematica este che­mată să-şi dea partea sa de con­tribuţie din ce în ce mai impor­tantă în domenii foarte variate ale cunoaşterii. în faţa matematicienilor din ţara noastră stau sarcini din ce în ce mai mari. Continuul avîrtt al economiei naţionale, proble­mele deosebite care se pun în faţa ştiinţei şi tehnicii în lupta pentru avîntul industriei noa­stre, ridică în faţa matematicie­nilor sarcini noi pe linia ridi­cării nivelului cercetărilor ma­tematice, în special ale acelor domenii strîns legate de dezvol­tarea producţiei, ca analiza ma­tematică, statistica matematică, teoria mecanismelor automate ş.a. Putem avea întreaga certi­tudine că oamenii de ştiinţă din ţara noastră îşi vor dărui toate eforturile pentru a ridica în permanenţă nivelul cercetă­rilor matematice la înălţimea măreţelor sarcini pe care po­porul nostru le pune în faţa şti­­inţei şi tehnicii româneşti. Exponate româneşti prezentate la Tirgul internaţional din anul acesta de la Leipzig. --------- --------------­ Lungimea de undă a cosmosului: 21 cm Orb­it de fantastice nu s-ar părea vitezele atinse de rache­tele cosmice, ele sunt din păcate insuficiente pentru acoperirea distanţelor gigantice dintre stele şi galaxii. Intr-adevăr, după cum se ştie, sistemul planetar cel mai apropiat de Pămînt este cel al stelei Alfa din Conste­laţia Centaurului care se găseşte la o distanţă de aproximativ 4 ani lumină. Este lesne de calcu­lat că o rachetă ce s-ar depla­sa cu 20 kilometri pe secundă şi-ar atinge ţinta de-abia peste... 65.000 de ani ! Să nu uităm că pînă la cele mai îndepărtate stele pe care le-a văzut omul, lumina parcurge a­­proape două miliarde de ani ! Nu există oare o altă metodă de investigaţie a planetelor şi stelelor vecine, o altă cale de a intra în legătură cu fiinţele raţionale care s-ar găsi even­tual pe acele lumi îndepărtate? Iată una din problemele cele mai pasionate ale ştiinţei con­temporane. RADIOCOMUNICAŢII INTERASTRALE încă în anul 1945, s-au reali­zat previziunile teoretice ale celebrilor savanţi sovietici Man­delstam şi Papaleski : între Pă­mînt şi Lună a fost stabilită o legătură prin radiolocaţie. După ce au parcurs cei 390.000 km, fascicolul de raze electromag­netice a fost reflectat de corpul Lunei şi a revenit pe Pămînt. La începutul anului trecut dis­­tanţa a fost mărită pînă la 50 de milioane km , fascicolul de raze a fost emis în direcţia pla­netei Venus, s-a reflectat de ea şi s-a întors pe planeta noastră. Intre timp radioastronomia şi radiofizica au făcut progrese uluitoare şi în ultimii ani se construiesc radiotelescoape din ce în ce mai gigantice. După cum a declarat de cu­rînd prof. I. S. Sklovski, oamenii de ştiinţă proiectează în prezent radiotelescoape cu diametrul o­­glinzii de 300 metri! Cu un ase­menea instrument gigantic vor putea fi recepţionate radiosem­­nale provenite de la planetele cîtorva zeci de mii de stele. Mai rămîne să răspundem la următoarea întrebare deosebit de importantă : pe ce lungime de undă vor putea fi stabilite legăturile radio între planete ? După cum rezultă dintr-un amplu studiu efectuat recent de mai mulţi fizicieni cunoscuţi, va trebui să folosim în acest scop unde mai scurte de 30 de cen­timetri, singurele în stare să o­­colească „furtunile cosmice“ cauzate de aştrii sistemului nos­tru solar, care constituie puter­nice izvoare de radiounde. Dar mai intervine un al doilea fac­tor deosebit de interesant : e­­xistenţa atmosferei pe planetele locuite de fiinţele raţionale care ar putea emite eventuale radio­sem­­nele reduce şi mai mult lun­gimile de undă folosibile. Se pare că lungimea de undă op­timă este de aproximativ 21 de centimetri . După ce astronomul olandez Van de Hulst a emis în anul 1945 ipoteza că atomii de hi­drogen din spaţiul cosmic ra­diază în anumite condiţii unde­­radio cu lungimea de 21 cm. prof. I. S. Sklovski a dedus prin calcul în 1948 intensitatea aces­­tei radiaţii. Trei ani mai tîrzii, a fost în sfîrşit recepţionată „vo­cea“ hidrogenului din cosmos, pe undă a spaţiilor interastrale şi, probabil, unicul mijloc de ra­­diocomunicaţie între fiinţele ra­ţionale de pe diferite planete. CEA MAI INTERESANTĂ RADIOEMISIUNII» Cele de mai sus par desi­gur un fragment dintr-o povesti­re de anticipaţie. Cu toate a­­cestea oamenii de ştiinţă stu­diază de pe acum efectuarea legăturilor interastrale prin ra­dio care vor decurge probabil in felul următor: un emiţător foarte puternic pe 21 cm. lun­gime de undă va transmite în direcţia stelelor interesante din punctul de vedere al vieţii, ra­­dioimpulsuri de natură evident artificială, ca de pildă, codul cifrelor 1, 2, 3... Dacă, după un timp destul de îndelungat, va sosi răspuns la semnalele emi­sie se va trece la realizarea u­­nor transmisiuni organizate. Departe de a constitui simple teorii, cele de mai sus se şi pun in prezent în preatică. La sfîr­­şitul acestui an, va fi terminată construcţia unei aparaturi ultra­­sensibile de recepţie pe 21 cm., care va fi combinată cu un mare radiotelescop. Solicitat să-şi dea părerea despre aceste lucrări, profesorul I. S. Sklovski a declarat: „Proiectul mi se pare foarte interesant şi merită toată aten­ţia. E de la sine înţeles că nu trebuie să aşteptăm rezultate imediate. S-ar putea să treacă multe decenii pînă să se recep­ţioneze un semnal artificial e­­mis de fiinţe raţionale din alte lumi, deoarece distanţele între stele sînt extrem de mari“. Este posibil ca ştiinţa contem­porană să ne pună la dispozi­ţie mai curînd decît credem mij­loacele tehnice necesare spre a putea intra în legătură cu fiinţele iraţionale de pe alte pla­nete. în ziua în care „pămîn­­tenii" vor primi cel dintîi mesaj de la o altă „omenire" va avea loc fără îndoială cea mai in­teresantă emisiune din întreaga istorie a radio-ului. Ing. I. IONESCU Cum vom putea stabili legături radio cu alte planete Viaţa în Deltă De curînd literatura de popularizare a ştiinţei s-a îmbogăţit cu o nouă şi valo­roasă lucrare: „Viaţa în Deltă“ a prof. univ. N. Bot­­nariuc recent publicată în E­­ditura tineretului Prin lucrarea­ aceasta ma­selor largi de cititori li se deschide posibilitatea să cu­noască mai în profunzime şi să înţeleagă bogăţia şi com­plexitatea formelor de viaţă din Deltă. Un element nou valoros al lucrării prof. Botnariuc cons­tă în aceea că autorul nu se limitează la descrierea unor aspecte disparate ale modu­­lui de viaţă şi înfăţişării vie­ ţuitoarelor care populează Delta. El reuşeşte să lege fe­nomenele extrem de com­plexe ale lumii vegetale şi a celei animale, arătînd pe rînd evoluţia Deltei in diferitele ei etape. ing. N. D. „Piramida îngropată" Editura ştiinţifică a publi­cat de curînd traducerea lu­crării „Piramida îngropată" a arheologului M. Zakaria Goneim cunoscător temeinic al vechilor construcţii egipt­­ene, în „Piramida îngropată“ este istorisită — descoperirea unei piramide construită a­­cum 2780—­2720 ani î.e.n. Parcurgînd cartea cititorul află numeroase și interesante date privind cultura şi isto­ria vechiului Egipt. Pe lingă acestea autorul dă un număr considerabil de date privi­toare la construcţia pirami­delor, în general. In felul a­­cesta cititorul îşi poate face o imagine mai clară asupra modului cum vechii egipteni au reuşit să construiască din piatră monumentele care au înfruntat secolele. „Piramida îngropată" pre­zintă cititorilor o imagine in­teresantă a muncii arheolo­gice de pe un mare șantier, constituind o lectură intere­santă și instructivă. A. BALTAREȚU Un milion kg. de legume la hectar O nouă aplicaţie a semiconductoarelor Zi de zi ne putem convinge că „minunile" tot mai numeroase înfăptuite cu ajutorul semicon­ductoarelor de diferite tipuri stau cu cinste alături de cele mai excepţionale cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane. Iată însă că o ştire recent venită ne înştiinţează asupra ului­toarelor perspective pe care le deschid semiconductoarele în domeniul „legumiculturii“. Pînă de curînd randamentul semiconductoarelor a fost de a­­proximativ 10 la sută. De cu­rînd, la Academia de Ştiinţe a U.R.S.S. a avut loc o adunare generală consacrată dezvoltării fizicii semiconductoarelor. Cu a­­cest prilej cunoscutul fizician sovietic acad. A. Ioffe a prezen­tat un referat în care a arătat că cu ajutorul semiconductoare­lor gazoase și cu vid energia termică poate fi transformată în electricitate în proporţii de cca. 60 la sută. Gazele şi vidul, a arătat sa­vantul, sînt şi ele semiconduc­toare ca şi unele cristale, lichi­de şi sticla. El a subliniat că folosirea pe scară largă a semi­conductoarelor gazoase şi cu vid va permite să se obţină cu mult mai multă energie electrică de­cît prin mijloacele cunoscute astăzi fără să fie nevoie de ma­şini, cazane, turbine sau genera­toare. Aceasta înseamnă, a pre­cizat acad. Ioffe că în momen­tul de faţă are loc o adevărată revoluţie în ştiinţa semiconduc­toarelor care va duce la o nouă etapă în dezvoltarea energeticii şi a tehnicii frigorifice. Nu este departe ziua, cînd Soarele va deveni, cu ajutorul semiconduc­toarelor, o sursă de energie mult mai ieftină decît cărbu­nele sau ţiţeiul şi de multe ori mai ieftină decît hidrocentralele. O altă parte a referatului dezvoltat de savantul sovietic a fost consacrată unei probleme de-a dreptul uluitoare: biofizica dezvoltării plantelor cu ajutorul semiconductoarelor. Cu ajutorul unui aparataj de mare precizie au putut fi de­terminate exact, pentru prima oară, intensitatea şi compoziţia spectrală a luminii, cantitatea de căldură, de apă şi de substanţe nutritive necesare dezvoltării plantelor. Studierea tuturor a­­cestor condiţii, a arătat acad. Ioffe, a permis să se tragă con­cluzia că nu clima ci existenţa surselor de energie constituie factorul hotăritor pentru creşte­rea plantelor. Potrivit calculelor efectuate, de pe un singur metru pătrat de suprafaţă iluminată cu elec­tricitate se pot obţine pînă la 100 kg .de legume anual, ceea ce înseamnă că de pe un hectar se pot obţine un milion de kg. le­gume. Siberia cu sursele ei ine­puizabile de energie ieftină, a încheiat celebrul fizician, va fi aprovizionată cu produse ali­mentare şi legume proaspete în tot cursul anului şi cu mult mai bine decît o fac astăzi, de pildă, gospodăriile specializate de lin­gă Moscova şi Leningrad. Ing. G. P. La uzina electromecanică experimentală din Moscova se con­struiesc redresori cu mercur de înaltă tensiune destinaţi pentru liniile pentru transportul energiei electrice cu curent continuu. Foto : TASS Acupunctura... atomică Considerată mult timp doar ca o curiozitate rezervată unor rari iniţiaţi, acupunctura, stră­veche metodă de tratament chi­neză, este pe cale de a cuceri o recunoaştere ştiinţifică în cele mai multe cercuri medicale din toată lumea. Tratamentul prin „înţepătură“ denumit in limba chineză „den“ are o istorie de cel pu­fin douăzeci și cinci de secole, in care timp a suferit nume­roase transformări, frecvente pe­rioade de înflorire și de de­clin. In ce constă tehnica acupunc­turii clasice ? In introducerea in piele a unor ace cu scopul de a se produce, pe cale reflexă, anumite fenomene favorabile or­ganismului. Se folosesc în gene­ral, acele din aur, argint, pla­tină, dar există medici care ob­ţin rezultate foarte bune şi cu simple ace de seringă. Locul înţepăturii este preci­zat după schemele alcătuite de vechii medici chinezi. El nu corespunde niciodată regiunii dureroase. Pentru durerea de cap, de pildă, locul înţepăturii este la nivelul degetului mare al miinii, pentru combaterea unei colici hepatice (criză de ficat) locul de acupunctura este situat deasupra ochiului drept etc. Bolile care se pot trata prin metoda acupuncturii clasice, sunt foarte variate. Se obţin rezultate deosebit de favorabile In special în bolile funcţionale, adică in tulburările intervenite in funcţionarea diferitelor or­gane. Astfel în nevralgii, nevro­ze cardiace sau digestive, mi­grene, dureri reumatice etc. pro­centul de vindecare se ridică la 90 la sută. In celelalte boli, a­­cupu­­ctura produce de cele mai multe ori ameliorări. Acţiunea de ameliorare sau vindecare a acupuncturii este un fapt constatat, dar datorită cărui mecanism ? La această în­trebare nu s-a dat încă un răs­puns teoretic precis. Prin înţeparea pielii în anu­mite puncte, se produce un re­flex nervos. Acupunctura are drept scop să declanşeze şi să reglementeze reacţiile sistemului nervos resta­bilind funcţionarea normală a organelor. Pe lingă această acţiune, cer­cetările mai noi au arătat că in efectele acupuncturii trebuie să se ţină seama şi de acţiunea electrică a metalului introdus în piele, precum şi de anumite reacţii chimice (declanşarea for­mării unor substanţe chimice ca histamine etc.). După părerea biologului francez Jaques Méné­­trier, acţiunea acupuncturii con­­stă pur şi simplu în a descărca condensatori electrici ce se for­mează în mod natural în corpul omului, cu ajutorul unor ace confecţionate din metale foarte bune conductoare, în Uniunea Sovietică, unde a­­cupunctura este studiată cu un deosebit interes, se experimen­tează in prezent o metodă ba­zată pe amplificarea efectelor electro­chimice ale acelor cla­sice. Medicii sovietici preconi­zează o acupunctura atomică în care acele de aur sau din me­tale nepreţioase, să fie înlocuite cu fascicole de particole atomice. Aceste m­scicole, compuse din aur, cobalt, şi fosfor radioactiv, „bombardează" locurile preci­zate de schemele clasice chine­zeşti. Primele rezultate sunt spectaculoase, obţinîndu se vin­decări în boli care nu au bene­ficiat in trecut de nici un tra­tament obişnuit. Acupunctura „atomică" mai este folosită sub forma ei modificată („locală“) şi în tratamentul can­cerului aflat fie pe suprafaţa corpului, fie in ţesutul celular subcutanat, la mică ar­încime. Metoda aceasta utilizează „ace radioactive" introduse direct în ţesu­tul tumorii, din loc in loc, la adincimi şi distanţe determi­nate. Se folosesc ace cu săruri de radiu şi cobalt. Faţă de ve­chile metode de iradiere ex­ternă, metoda acelor radioactive permite acţiunea nemijlocită a­­supra tumorii. Acupunctura atomică, este studiată in prezent alături de cea clasică, în multe ţări ale lumii. Anul trecut a avut loc în oraşul Gorki (U.R.S.S.) o consfătuire asupra acupuncturii la care au participat medici re­numiţi din Moscova, Leningrad, Kuibîşev etc., şi in cadrul că­reia s-au adus contribuţii im­portante la practicarea acestei metode. In Franţa, la Clermond- Ferrand s-au ţinut recent Zilele internaţionale ale acupuncturii, la care s-au făcut comunicări despre tratamentul unor boli grave ca infarctul miocardic, tu­berculoza, paralizia — cu ajuto­rul acupuncturii. Dr. E. ROSIANIS La noua uzină constructoare de maşini de la Kramatorsk a început fabricarea unei puter­nice prese de forjat cu o forţă de presare de opt mii tone. Colaboratori ai institutului de cercetări ştiinţifice pentru aparate şi instrumente chirurgicale arată oaspeţilor străini noul aparat sovietic pentru saturarea vaselor sanguine și a nervilor. Foto : TAS» Calorifere naturale Tinerii geologi de la Institutele de cer­cetări şi prospecţiuni din Budapesta au descoperit recent noi şi extrem de bogate resurse de ape ter­male. Du­pă părerea spe­cialiştilor, în regiu­nea Alföld există mari posibilităţi de a se exploata aceste inepuizabile surse de căldură, adevărate calorifere naturale. S-a elaborat astfel un proiect prin care apele calde ce izvo­răsc din pămînt să fie folosite pe scară largă în agricultură. Datorită lor, în ciu­da anotimpurilor reci în uriaşele sere ce se vor construi, vara va domni în perma­nenţă, în localităţile Kar­cag, Debreţin, Szom­­bathely au şi început lucrările de construc­ţie a instalaţiilor de captare a apelor ter­male. Aparat portabil pentru măsurarea zgomotului La Institutul de a­­parate radiofonice al Politehnicii din Wro­­claw s-a construit un aparat portabil pen­tru măsurarea zgo­motului. El va fi de mare folos în acţiu­nea de combatere a zgomotelor produse de diferite motoare şi agregate care stau dăunătoare sănătăţii omului. Cu ajutorul lui se vor putea sta­bili locurile unde sunt cele mai puternice zgomote şi se vor pu­tea lua măsuri de combatere pe mij­loace tehnice mo­derne.

Next