Scînteia Tineretului, noiembrie 1962 (Anul 18, nr. 4188-4213)

1962-11-01 / nr. 4188

Opt zîmbete frumoăse Mihu Dragomir iese de ochiul is­coditor al fotore­porterului, opt zîmbete tinereşti care vor colinda, prin paginile zia­rului, întreaga ţa­ră. Obişnuit, ca orice cititor, să întîlnesc în aceste pagini chipul celor ce se disting, zi de zi, pe marele front al mun­cii noastre paşnice, privesc zîmbetele în care se oglinde­şte viitorul, întrebîndu-mă: „Ce aţi realizat voi, băieţi şi fete cu ochii atît de curaţi şi încrezători ? Ştiu, din minţile şi mîinile voastre n-a apărut încă nici o clădire impună­toare, maşinile conduse de voi încă n-au creat alte maşini, nici un metru de ţesătură, n-aţi recoltat încă nici un bob de griu. Numele voastre nu sunt cunoscute acum decit de familii, de colegi şi de profe­sori.­­Aveţi nume simple, dar care mîine vor putea fi cu­noscute t­ot de toţi: Clemenţici Mariana, ■ B­uduri !Raâ­ca, Umi­­ţă Elena, Dobre Florentina, Tăriceanu Mihaela, Simiones­­cu Paul, Bratu Smaranda, Muşatescu Virgil. Care dintre voi va fi agronom, metalur­gist, profesor, medic, aviator, încă nu ştim, şi poate că nici voi nu ştiţi prea bine. Dar încă de pe acum cină purtaţi uniforma modestă de elevi, aţi înţeles unul dintre faptele esenţiale ale vieţii noastre : să te pregăteşti pentru a păşi în viaţă cit mai stăpin pe tine însuţi. Dintre cele zece cifre care înregistrează, deocamda­tă, lupta voastră necontenită pentru pregătire, le-aţi ales pe cele mai de sus. Cifrele, se ştie, reprezintă o abstracţiune. Dar pentru voi ele reprezintă ceva mult mai concret decât orice obiect material. Ele re­prezintă dorinţa voastră de a răspunde cu toată însufleţirea dragostei şi grijii cu care vă înconjoară întregul popor. O­­chiul iscoditor al fotoreporte­rului s-a ales pe voi, numai cîţiva, dintr-o singură şcoală, Şcoala medie nr. 4 Aurel Vlaicu. Dar, alături de voi, văd zîmbetele altor mii de colegi ai voştri, din toate şco­lile din ţară, o generaţie care mîine va stupim tainele ştiin­ţelor pămîntului, apelor şi cerului, răstind în comunism cu fruntea­­sus, demni de în­crederea ce le-a acordat-o partidul şi poporul. Alte cifre vor lua atunci locul notelor înscrise acum în carnetele voastre, şi în acele cifre se va oglindi, în toată străluci­rea, contribuţia voastră la crearea bunăstării şi fericirii patriei. Drum bun in viaţă, prieteni! “ Scrisoarea pe care ne-a trimis-o eleva Beberedhe­ Elena din clasa a IX-a , de la Şcoa­la medie din Olteniţa e scur­tă ca o telegramă. Ne comu­nică primele note pe care le-a obţinut în acest an şcolar: la română 9, la matematică 9, la zoologie 9, la istorie 9, la geografie 9. Răspunsul nostru este, de asemenea, scurt: „Felicitări şi nu uita că şi 10 e notă bună !“ • Orele de clasă, pregătirea lecţiilor pentru a doua zi, respectarea programulu zil­nic de şcoală au intrat din nou în preocuparea elevilor de la Şcoala tehnică agricolă din Alexandria,­­ încă din primele zile­­ de şcoală, organizaţia U.T.M. din şcoala noastră a manifestat a­­ceeaşi grijă pentru organiza­rea timpului liber ca şi pen­tru ridicarea nivelului la în­văţătură. Astfel, , au fost organizate vizionări de filme şi specta­cole în colectiv, activităţi sportive şi cultural-artistice. Numărul elevilor care s-au înscris în acest an şcolar la i­n­formaţiile artistice de dan­suri, teatru şi cor este mult mai mare faţă de anul trecut, de la ION VASILESCU elev • Am ţinut să începem ulti­mul an de şcoală cu rezultate bune la învăţătură. Hotărirea noastră din prima zi de şcoală a fost ca primele note să fie note bune. Pînă acum, toţi elevii au respectat hotărirea colectivă, pregătindu-se temei­nic pentru lecţii. Primele note obţinute în clasa noastră au marcat primele succese. Elevii Cathărin Dragoş, Titel Ligia, Medoia Carolina, Grigo­­rescu Florica Şi alţii care au fost ascultaţi la matematică, fizică, chimie sau română au obţinut numai note bune şi foarte bune. Primele not­i, primele succe­se ne vor fi tovarăşi credin­cioşi în drumul nostru în tot timpul anului şcolar. Toţi utemiştii din clasa a XI-a sunt hotărîţi să absolve şcoala cu rezultate bune şi foarte bune la învăţătură. de la NICOLAE CRISTESCU elev Şcoala medie nr. 2 Caransebeş ION IRIZA elev Şcoala profesională „Timpuri noi“-Bucur­eşti —---pg-----r*---|---- „Care este contribuţia colec­tivului din care faci parte la dezvoltarea în rindul elevilor a strădaniei pasionate de a acu­mula cunoştinţe solide şi multi­laterale, la nivelul zilei de azi şi de mîine ? Sunt combătute lenea, indisciplina ?” Iată întrebările pe care le-am adresat, în cadrul unei discuţii cu mai mulţi elevi de la Complexul şcolar din Bir­ Iad. Majoritatea celor care au luat cuvîntul au vorbit despre succesele obţinute în colectiv şi cu ajutorul colectivului. — Sîntem un colectiv unit, pasionat după o activitate boga­tă, interesantă — spunea eleva Buruiană Gabriela, din clasa a IX-a A. Cu toate acestea, unii dintre noi mai uită uneori că principala sarcină este învăţă­tura, că sîntem datori să ne pre­gătim temeinic pentru muncă şi viaţă. Aşa s-a întîmplat cu eleva Nestian Paraschiva, care încă din primele zile de şcoală a adunat în catalog o serie de note slabe la mai multe obiecte. Ati­tudinea ei a indignat întreaga clasă. Colegii au criticat-o aspru, i-au spus că atitudinea de nepă­sare faţă de învăţătură se va în­toarce, mîine, împotriva ei. Peste tot, în pauze, la inter­nat, se discuta acelaşi caz. Ne-am bucurat atunci, pentru că sim­ţeam în reacţia colegilor forţa sănătoasă a unui colectiv puter­nic, menit să o trezească din „amorţeală“ pe colega noastră. Dacă ar fi acţionat numai un elev sau doi, sau numai biroul U.T.M. al clasei, poate colega noastră n-ar fi înţeles cât de gra­vă e fapta ei. Dar, aşa, văzînd că întreaga clasă se ridică ca unul singur împotriva atitudinii ei, a început să se gîndească se­rios la ceea ce face. Acest proces de conştiinţă l-a folosit. — Şi la noi — arată în cu­vîntul său eleva Berje Dorina, din clasa a X-a D ■—­ colectivul acţionează cu promptitudine ori de cite ori este nevoie. Nu de mult, Eftimiu Radu, unul dintre elevii fruntaşi la învăţătură, s-a adresat cu obrăznicie tovarăşu­lui profesor Mihăilescu. Chiar în acea zi am organizat o scurtă adunare cu întreaga clasă. In adunarea care a fost convocată, au luat cuvîntul Chirică, Bolda­­che, Dinu Florica şi alţi cîţiva elevi. Indignaţi de purtarea cole­gului nostru, ei au arătat că fapta lui constituie o încălcare grosolană a disciplinei şcolare. Eftimiu ar fi vrut să se scuze, să invoce o sumedenie de mo­tive cu care să se justifice în faţa colegilor. Dar n-a avut cu­rajul. Pentru că simţea că toţi elevii clasei noastre nu ar fi admis nici o justificare. Ştia că n-are altă soluţie decit să-şi ceară scuze şi altădată să nu mai dovedească o asemenea atitudine. A luat apoi cuvîntul eleva Vi­­lea Paula, din clasa a IX-a H. Ea a arătat că cei mai mulţi e­­levi din clasa lor îşi îndeplinesc în mod conştiincios îndatoririle ce le revin şi, în primul rînd, aceea de a învăţa. Notele bune şi foarte bune predomină; ab­senţele nemotivate au fost lichi­date ; elevii se comportă civilizat­­ pe stradă, la şcoală, în socie­tate. — Mai sunt însă printre noi unii — spunea ea în continuare — a căror atitudine contrastea­ză cu cea a colectivului. Lupeş Mihai s-a „remarcat” prin cu­vintele grosolane cu care se a­­dresează elevilor din clasele mai mari. Aşa crede el că este mai interesant, că se remarcă în faţa colegilor. Gîţei Măndiţa a foptat la o lucrare scrisă, iar Deteşanu Valeriu a bruscat-o pe una din colegele noastre. In faţa acestor abateri de la disciplină, colecti­vul nu a rămas indiferent. Ca­zurile celor trei elevi au fost dezbătute într-o adunare ful­ger. Utemiyoi au cerut ca a­­ceştia să fie discutaţi şi în adu­narea generală a organizaţiei U.T.M. de an, pentru ca toţi e­­levii să tragă învăţămintele cu­venite. Prin atitudinea fermă şi promptă faţă de abaterile unor colegi, noi vrem să-i ajutăm să înţeleagă că nu prin copiat, prin grosolănii, prin „curajul“ de a nu învăţa te remarci în faţa co­legilor ci, dimpotrivă, noi, majo­ritatea elevilor îi preţuim pe acei elevi sîr­uincioşi, care în­ţeleg şi respectă frumuseţea con­duitei şcolare. — Organizaţia U.T.M. — spu­nea eleva Puiu Mioara, din cla­sa a XI-a G, care a luat cuvîntul în continuare —­ ne cere să în­văţăm azi mai bine ca ieri, mîine mai bine ca azi, să fim exigenţi cu noi înşine, să iubim colecti­vul in care trăim şi muncim, să luptăm pentru onoarea lui. Pen­tru că generaţiei noastre le sînt caracteristice dragostea de mun­că, frumuseţea şi bogăţia spiri­tuală, visele înalte. Ni se pare foarte ruşinos la un tînăr, astăzi, lipsa spiritului de răspundere faţă de învăţă­tură. Şi ne întrebăm, cum se mulţumesc Nechiforescu Anica şi Preda Ion, colegi cu noi, să se scalde in apa călduţă a medio­crităţii ? 5, 6 şi foarte rar cite un­e — acestea sînt notele pe care le obţin ei. Iar cînd sînt traşi la răspundere, găsesc fel de fel de scuze. „Cînd n-ai voinţă, îţi găseşti uşor şi scuze — le-am spus noi, cerimdu-le să rupă odată cu delăsarea. Noi nu admitem această filo­zofie a mediocrului. Le-am ară­tat şi lor cit de grav este să-ţi iroseşti atiţia ani de şcoală — cei mai frumoşi ani — calculind să-ţi iasă o medie de 5. Şi atît. Le-am spus nu o dată că nimeni nu are nevoie de o pregătire de nota 5. Aşa înţelegem noi ade­vărata colegialitate. — Nouă — spunea elevul Lap­­teş Constantin, din clasa a X-a E — nu ne-a plăcut niciodată egoistul, omul care priveşte cu nepăsare viaţa colectivului, care nu-şi ajută colegii. Aşa sunt la noi în clasă elevele Georgescu Marieta şi Dumitru Rodica. A­­fectate, încrezute, cu gesturi din „vedete”, cele două prietene îşi ocolesc colegii şi-i tratează cu o indiferenţă revoltătoare. — Şi noi avem un caz aproape asemănător în clasă — povestea eleva Mihaela Harnagea, din clasa a XI-a E. Elevii acestei clase au observat că Manea Mi- ■ hai şi Cernătescu Georgeta au­­ început să neglijeze şcoala■ Co- ■ legii i-au criticat aspru. Indig-­m­naţi de îndrăzneala colegilor, cei I doi s-au supărat şi s-au retras ■ într-o bancă din fundul clasei­ n Acum nu mai vorbesc cu nimeni. I Ambii elevi — Lapteş Con- * stantin şi Mihaela Harnagea —­­ mărturiseau în încheiere colegi-­­ lor : „La un moment dat noi am ■ crezut că nu mai avem ce face ■ cu­ colegii noştri despre care el v-am vorbit. Le-am pus eticheta ■ de incorigibili şi încăpăţînaţi. Fi- a­reşte, făceam o greşeală. De atîtea­­ ori am reuşit să aducem pe dru-­­ mul cel bun colegi care greşeau, B şi acum vom reuşi. Adevărul este B că noi, ceilalţi colegi, în loc să-i ■ criticăm aspru, să-i ajutăm ■ să vadă în critica noastră un a■ a jutor tovărăşesc, i-am izolat. In o prima noastră adunare generală , U.T.M. de an vom­ discuta neapă- B rat despre adevărata colegiali- “ tate. Colegii noştri, despre care a v-am vorbit, vor înţelege mai I bine atunci că noi le sîntem­­ buni tovarăși, și le dorim să _ meargă alături de întregul colec- I tiv, în pas cu el. ADRIAN VASILESCU Ce discutăm în adunările generale n clasa a XI-a, problema pregăti­rii elevilor peri' •tru viaţă se pune cu mai piuită activ­itate ca oricînd. Lucrul acesta e de înţeles. In clasa a XI-a eşti a­­proape la vîrsta majoratului, curînd termini şcoala medie, dai­ examenul de maturitate. Pornind de la ideea necesi­tăţii unei temeinice pregătiri pentru viaţă, darea de seamă prezentată în adunarea de a­­legeri a organizaţiei de an a elevilor din clasa a XI-a de la Şcoala medie nr. 8 „Nicolae Bălcescu“ din Cluj şi-a propus să analizeze modul în care or­ganizaţia U.T.M. de an s-a pre­ocupat în anul şcolar trecut de ridicarea la elevi a simţu­lui de răspundere faţă de în­văţătură. Intenţia — lăudabilă — a fost realizată doar în parte. Ce adunări generale U.T.M. s-au desfăşurat în organiza­ţia U.T.M. a claselor a X-a în anul şcolar trecut ? Lista­­ foarte săracă dacă ne referim, aşa cum e şi firesc, la conţinu­tul lor. Astfel, s-a desfăşurat o adunare generală U.T.M. des­pre „Comportare utemiştilor în şcoll şi o altă adunare care a avut pe ordinea de zi „Rezultatele la învăţătură şi practică“. Acestea au fost sin­gurele adunări generale U.T.M. care s-au ţinut in anul şcolar trecut. Darea de seamă vor­beşte şi de alte adunări, numai că probleme ca, de pildă, „Re­alizări din regiunea Cluj“ care pot fi teme foarte bune pentru un simpozion, un jurnal vor­bit, un concurs gen „Drumeţii veseli“, o seară de poezie etc, nu-şi găsesc locul cel mai ni­merit ca singur punct pe ordi­nea de zi a unei adunări generale U.T.M. In adunările generale U.T.M. se dezbat pro­bleme privind îndeplinirea de către utemişti a principalei lor sarcini — învăţătura — pri­vind modul în care se formea­ză profilul moral-politic al elevilor ca viitori constructori ai socialismului şi comunismu­lui în patria noastră. lată de ce în cadrul adunărilor gene­rale U.T.M. desfăşurate anul trecut în organizaţia U.T.M. de an a claselor a X-a ar fi fost foarte bine să se dezbată teme 1i ,rog să fiu „Cum ne pre­gătim pentru a deveni cadre de nădejde ale construcţiei so­cialiste în patria noastră“, „Despre adevărata şi falsa co­legialitate“ şi multe altele care priveau în cel mai înalt grad atitudinea faţă de învăţătură a elevilor, preocupările­ lor de viitor, comportarea lor în viaţă. Aşa după cum am arătat, în realitate, astfel de adunări nu s-au ţinut. Era deci de aş­teptat ca darea de seamă să critice acest lucru şi să dea sugestii privind măsurile ce trebuie luate pentru ca pe vii­tor situaţia aceasta să nu se mai repete. Darea de seamă nu a făcut acest lucru, din care cauză nici cei care au luat cuvîntul la discuţii nu au analizat temeinic modul în care adunările generale U.T.M. au contribuit la educarea co­munistă a elevilor. Ba, mai mult, in loc să vadă în slaba muncă educativă cauza mani­festărilor de delăsare la învă­ţătură, de chiul, de indiSSÎfllU nă ale unor elevi, unii vorbi­tori, ca, de pildă, Doina To­­dea, au dat toată vina pe... grupele de ajutorare, care ar fi existat doar cu numele. Luînd cuvîntul tovarăşa pro­fesoară Ana Popescu, din par­tea organizaţiei de partid, a arătat pe bună dreptate că nu despre grupele de ajutorare trebuie vorbit la clasele a X-a sau a XI-a, unde elevii se află în pragul maturităţii, ci de munca politico-educativă pe care trebuie s-o desfă­şoare organizaţia U.T.M., de opinia combativă a fiecărui utemist faţă de manifestările negative ale colegilor lor, în clasele a XI-a de la Şcoala medie nr. 8 din Cluj nu exi­stă■ elevi incapabili, care nu pot să înveţe ; mai există, însă, din păcate, unii leneşi, indis­­ciplinaţi. Aceştia au, intr-ade­văr, nevoie de ajutor, de aju­torul organizaţiei U.T.M., al celorlalţi colegi pentru a înţe­lege ce înaltă îndatorire au faţă de societatea noastră, aceea de a învăţa, de a se pregăti cu seriozitate pentru intrarea lor în viaţă. In acest sens s-a conturat şi viitoarea activitate a orga­nizaţiei U.T.M. Dintre măsurile stabilite, u­­nele se referă în mod concret la îmbunătăţirea conţinutului adunărilor generale U.T.M. S-a stabilit, astfel, ca mem­brii biroului U.T.M. de an să discute cu cei mai buni ute­miști, care să facă propuneri privind problemele ce urmează să fie discutate, să se formeze colective de utemiști care să lucreze la întocmirea referate­lor. Prima adunare va discuta despe felul în care se pregă­tesc elevii să încheie ultimul an de şcoală. AUREL GEORGESCU Elevi ele la Complexul şcolar d­in Bârlad In practică la Fabrica de rulmenţi din localitate. Foto : N. STELORIAN Seară distractivă Zilele trecute la Şcoala me­die din Moineşti a avut loc o seară distractivă pregătită de elevii claselor a X-a şi a XI-a. S-a desfăşurat un con­curs pe teme de politică ex­ternă în care concurenţii au dat dovadă de o temeinică cu­noaştere a evenimentelor in­ternaţionale. Cele mai bune răspunsuri le-a dat elevul Ţi­gănuş Constantin din clasa a XI-a, secţia reală, care a pri­mit drept răsplată numeroase cărţi. Tot atît de interesantă a fost şi ultima parte a progra­mului — dansul — desfăşurat sub formă de întrecere . Cine dansează mai corect şi mai frumos. ZOMBOTTI MARIA clasa a X-a Marca Lucretia din clasa a Vill-a a Școlii medii nr. 1 „Vasile Alecsandri“ din Galați, este o pa­sionată cititoare. La ora de dirigense .Cu dirigintele nostru, tova­răşul Virgil Dorin, discutăm adeseori în cursul săptămînii. In pauze, după ore şi de cite ori se ivesc unele probleme pe care nu le putem rezolva singuri îi cerem sprijinul. Ora de dirigenţie din fiecare sîm­­bătă o aşteptăm însă întot­deauna cu nerăbdare. In aceste ore discutăm des­pre învăţătură, despre activi­tatea practică, despre com­portarea noastră. La ultima oră, de pildă, ute­­mistul Gheorghe Adam a pre­zentat un referat asupra re­zultatelor obţinute de către elevii clasei noastre de la în­ceputul anului şcolar şi pînă acum. Primele note, şi prime­le ore de practică constituie un început bun. Despre for­mele şi metodele de muncă prin care vom putea a­­sigura încheierea cu succes a ultimului an de şcoală vom mai discuta şi în alte ore de dirigenţie ca şi în adunările generale U.T.M. Pregătirea viitorilor pionieri înd copiii împlinesc 9 ani, cea mai mare nazuința a lor este ca, ajungînd la a­­ceastă’ virsta, să­ de­vină purtători ai cravatei roșii. Dar pentru acest eveniment trebuie să se pregătească temeinic. Ei au nevoie de ajutorul instructorului, al pionierilor mai mari. O experienţă bună în această privinţă a dobîndit-o colectivul de instructori de la Şcoala de 8 ani nr. 4 din Ploieşti. Aici, pre­gătirea şcolarilor pentru a deveni pionieri începe cu mult înainte de primirea lor în organizaţie. Iată cum au fost pregătiţi cei 30 de pionieri din clasele a lll-a, care au fost primiţi în organizaţia de pionieri de la începutul acestui an şcolar. La consiliul pedagogic, care a avut loc în septembrie, s-a discutat, printre altele, şi despre munca cu pionierii. Constanta A­­gapie, instructoare superioară, a prezentat o scurtă informare a­­supra principalelor sarcini care stau în faţa organizaţiei de pio­nieri în perioada următoare. In felul acesta, cei patru instructori de detaşamente (toţi cadre didac­tice) ca şi învăţătorii au aflat că în luna octombrie se vor face pri­miri de noi pionieri din rîndul şcolarilor din clasele a lll-a (pre­gătirea lor a început încă din clasa a ll-a şi a continuat în timpul vacanţei de vară), că pentru pre­gătirea copiilor este nevoie şi de ajutorul fiecărui cadru didactic. Maria Cîlţea, instructoare de de­taşament, a primit sarcina să se ocupe, împreună cu pionierii din detaşamentul său, de pregătirea şcolarilor ce urmau să devină pionieri. în ce a constat această pregă­tire ? Pionierii mai mari, în frunte cu preşedinta de unitate, Mariana Georgescu, şi cu preşedinţii de detaşament şi de grupe s-au îm­prietenit cu cei mai mici învăţînd jocuri şi cîntece pioniereşti, făcînd lecturi în colectiv din presa pen­tru copii, participînd împreună la acţiuni de folos obştesc (îngriji­rea florilor, curăţarea grădinii­ şi curjii şcolii, a claselor etc), îm­preună cu instructorii de pionieri şi învăţătorii claselor, pionierii au organizat vizionări de filme şi spectacole în colectiv, excursii, vizite în întreprinderi şi în cartie­rele noi, întîlniri cu fruntaşi în producţie. Participînd la cîteva adunări pioniereşti cu teme ca : „Simbolurile pioniereşti”, „Cinstea de a purta cravata roşie", „Cum a Invatat Vladimir Ivici Lenin" sau la adunări de alegere a preşedin­telui de gripă, de detaşament, viitorii pionieri au înţeles că nu e suficient să împlineşti nouă ani pentru a deveni pionier, că pen­tru aceasta e nevoie să înveţi foarte bine, să fii disciplinat, cinstit şi curajos. Stînd de vorbă cu oricare din­tre cei 30 de pionieri care, zilele trecute, au format detaşamentul nr. 5 de la Şcoala de 8 ani nr. 4 din Ploieşti, vei găsi în glasul lor încă urmele emoţiei pe care au trăit-o în ziua cînd au primit cravata roşie de pionier. Dacă-ţi vor repeta angajamentul pe care l-au rostit în faţa detaşamentului cînd au fost primiţi în organizaţia de pionieri, pe faţa lor vei citi aceeaşi hotărîre de a da viaţă cuvintelor „Sînt gata întotdea­una !" Instructorii de pionieri, pionierii mai mari, cadrele didac­tice, i-au ajutat să descifreze sensul adînc al acestor cuvinte, să înţeleagă că a fi gata oricînd pentru cauza partidului înseamnă a învăţa, a te pregăti cu sîrguinţă să fii de folos patriei. Iată-i numai pe cîţiva dintre noii pionieri : Florin Rădulescu, Octavian Stănculescu, Radu Pă­­traşcu, Emil Comănescu, Iuliana Băicoianu şi Teodor Ionescu — toţi cu note de 10 pe linie, dis­ciplinaţi şi buni colegi. Dar să vedem cum se face pre­gătirea şcolarilor pentru a deveni pionieri şi la alte m­ităţi de pio­nieri din Ploieşti. La Şcoala medie nr. 1, de pildă, s-a ţinut o sin­gură adunare de primire de noi pionieri în acest an şcolar. A­­ceastă adunare a fost pregătită numai de către instructoarea su­perioară. Cei 6 şcolari, care au fost de curînd primiţi în organi­­zaţia de pionieri, au fost pregă­tiţi numai cu o săptămînă înainte de adunare. Pregătirea aceasta s-a limitat doar la cunoaşterea simbo­lurilor pioniereşti (şi acestea su­perficial) şi a principalelor înda­toriri ale pionierului. La pregătirea lor, instructorul de detaşament n-a participat ; n-au fost atraşi nici pionierii mai mari. Adunarea, care trebuia să aibă un caracter sărbă­toresc, n-a fost de loc pregătită. Părinţii nici n-au fost invitaţi la adunare. Ce amintiri vor păstra a­­ceşti pionieri de la prima lor adu­nare pionierească ? Această între­bare ar fi trebuit să şi-o pună in­structorii de pionieri. Şi la Şcoala de 8 ani nr. 7 se face o pregătire superficială, for­mală, am putea spune, a şcolari­lor pentru a deveni pionieri. Şi aici, această muncă e lăsată doar în seama instructoarei superioare Floarea Sava. Experienţa din numeroase şcoli arată că perioada de pregătire a şcolarilor pentru a deveni pionieri trebuie să dureze cîteva luni. In­structorii de pionieri trebuie să le explice şcolarilor care se pre­gătesc să devină pionieri că, învăţînd bine pe băncile şcolii, ei îndeplinesc o sarcină de mare răspundere. ILARIA CHITIMIA Club nou La căminul elevilor Şcolii profesionale de ucenici din Moreni, raionul Cîmpina, re­novat în acest an, s-a deschis, de curînd, un club dotat cu o bogată bibliotecă, televizor şi radio, cu şahuri şi masă de tenis. In cadrul clubului acti­vitatea se desfăşoară zilnic, dînd posibilitate elevilor din cămin să-și petreacă timpul liber în mod plăcut și folosi­tor. SANDU DUMITRU elev

Next