Scînteia Tineretului, noiembrie 1963 (Anul 19, nr. 4497-4522)

1963-11-01 / nr. 4497

a Casa de cultură studenţilor Hil Capitală, în ziua de 1 octombrie a bă­tut gongul de inau­­gurare a activităţi­lor pe anul uni­versitar 1963—1964. După o existenţă de cîţiva ani, casa de cultură a studenţilor, şi-a creat o tradiţie bogată şi un bun re­nume în rîndul studenţilor. La acest început de an, prima preocupare a fost împrospăta­rea formaţiilor artistice cu studenţi din anii mai mici, se­lecţionaţi în urma unui concurs. Echipa de teatru a fost astfel înnoită in proporţie de 80 la sută. Pe lingă echipa de dan­suri din ansamblul folcloric, s-a alcătuit o formaţie-şcoală care pregăteşte de pe acum decoruri pentru a împrospăta formaţia existentă. Semnele de înnoire s-au ma­nifestat nu numai în compo­nenţa formaţiilor, ci şi în îmbo­găţirea numărului de echipe existent la casa de cultură. La dorinţa tineretului student iese din Capitală de a se in­strui, de a pătrunde şi a înţe­lege mai bine muzica, a luat ţ­­intă, din toamna aceasta, ,,uni­versitatea muzicală”. Paralel cu urmărirea prelegerilor, stu­denţii au posibilitatea să au­dieze fragmente de muzică sim­fonică, de cameră ca şi con­­certe-lecţii, înregistrări ale con­certelor susţinute de formaţii orchestrale celebre din întreaga lume. Există, de asemenea, preocupări pentru deschiderea „universităţii de arte plastice". Echipa artistică, indiferent de profilul ei, trebuie să acorde repertoriului cea mai mare a­­tenţie, pentru că orice program are rolul de a educa bunul gust pentru ceea ce a valoros şi instructiv. La ansamblul de estradă, de pildă, în alegerea repertoriului s-a stabilit un pro­­gram care să intereseze, să fie specific vieţii studenţeşti. In cupletele satirice, în textele şi melodiile de muzică uşoară, in programul pentru solişti instru­mentali şi al orchestrei primea­ză elementele concrete pe care viaţa cotidiană a studenţilor le­­ oferă; creaţiile cele mai bune I din muzica uşoară romînească şi străină ocupă, şi ele un loc important în repertoriul forma­ţiei. Spectacolul inedit, intitulat „Comedia muzicală fără frec­venţă" îşi propune să surprin­dă actualul din viaţa studenţi­lor, să fie o pledoarie pentru o atitudine plină de răspundere faţă de învăţătură, pentru o comportare demnă. Pentru prima dată formafia de estradă a casei încearcă un gen nou pregătind un specta­col de miniaturi şi varietăţi în regia lui Virgil Sacerdoteanu. Programul va însuma : muzică populară, scene din opere şi operete, numere de circ, gim­nastică artistică, muzică uşoară. Bineînţeles că, în afară de membrii permanenţi ai estradei, spectacolul se bizuie pe un ac­tiv de studenţi de la I.C.F., In­stitutul de teatru şi conserva­tor. Şi despre repertoriul for­maţiei de teatru s-a discutat cu seriozitate. De altfel mişcarea teatrală din jurul casei de cul­tură se apropie de un adevărat teatru studenţesc. Odată cu re­organizarea de anul acesta, s-a reglementat şi programul re­prezentaţiilor formaţiei de tea­tru. S-a stabilit un program fix de spectacole (săptămînal, sîm­­bătă şi duminică), care se bucură de o popularizare la ni­velul întregului centru univer­sitar. In alegerea repertoriului, colectivul de regizori al forma­ţiei s-a orientat spre o tema­tică actuală. In această stagi­une teatrală s-au pus în repeti­ţie trei piese din dramaturgia romînească şi sovietică : „Şeful sectorului suflete" de AL Mi­­rodan, în regia lui Gicu Anton­, „Viaţă nouă" după Poemul pe­dagogic de Makarenko, în regia lui Tadeu Arsenie, „Steaua iară hume''' de Mihail Sebastian, in regia lui Virgil Sacerdoteanu. S-a început şi pregătirea unui spectacol memorial Shakespe­are, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la naşterea ma­­­­relui dramaturg, în regia şi sce­­nografia lui Tadeu Arsenie. Ansamblul folcloric, creat a­­nul trecut la casa de cultură ca formaţie reprezentativă a centrului universitar, se com­pune din echipa de dansuri, orchestra de muzică populară, solişti vocali şi instrumentişti. In repertoriul formaţiei de dan­suri s-a simţit nevoia înnoirii. Programul de suite, oltenească, ardelenească, moldovenească, dansul „Căluşul’’, care se află in repetiţie au atins un anumit grad de omogenitate în execu­ţie, de perfecţionare. Studenţi din această formaţie ar dori să se deplaseze şi la sate, la hore, în căminele culturale, pentru a cunoaşte mai bine autenticita­tea jocurilor pe care le pregă­tesc. La această dorinţă s-ar putea răspunde stabilind ca dintre cele 12 deplasări pe care conducerea casei de cultură le-a proiectat pe Valea Praho­vei şi pe litoral, cîteva să fie făcute în alte regiuni, pentru ca formaţia de dansuri să-şi îmbogăţească programul cu jocuri noi, specifice diferitelor localităţi. Formaţia corală a casei de cultură a fost in anul acesta neglijată. Repertoriul formaţiei n-a fost stabilit şi, deocamdată, nu se ştie precis dacă mai exi­stă sau nu un cor al casei. A­­ceastă lipsă este motivată de conducerea casei de cultură prin... lipsa popularităţii forma­ţiei în rîndul studenţilor. A­­cesta să fie adevărul ? Credem, mai aurind, că este vorba de o neglijenţă a conducerii casei de cultură. Cintecul de masă a fost cultivat întotdeauna cu în­flăcărare şi entuziasm. O for­maţie corală care are un pro­gram de cintece dintre cele mai frumoase şi este bine îndru­mată, se bucură de aceeaşi re­putaţie in fata publicului­ stu­denţesc ca şi cea mai bună for­maţie de estradă. Am vrea să mai facem o re­­­­e marcă. Formaţia de estradă ar trebui să-şi asigure un colec­tiv de creaţie, un post de co­respondenţi, care să alimenteze permanent cupletele satirice cu lapte concrete, identităţi pre­cise, pentru a înlătura definitiv din programele sale elementul general, care nu se referă la nici un fapt autentic. De ase­menea, s-ar cere imperios for­maţiei de teatru să-şi includă în repertoriul său, şi o piesă in­spirată din viaţa studenţilor. La casa de cultură există şi­­ un cenaclu de creaţie — „Mi­hail Eminescu” — la care parti­cipă numeroşi tineri talentaţi. El ar putea contriui la progra­mele formaţiilor artistice prin crearea unor lucrări originale din viaţa studenţilor. Acest lu­cru a fost în mai multe rinduri sesizat de studenţi. Conducerea casei de cultură ar trebui să fie mai receptivă la aceste sesizări. Casa de cultură a studenţilor este considerată şi un centru de îndrumare metodică a forma­ţiilor culturale din institute. Semnalăm ca un fapt pozitiv că exista permanent o strînsă legătură intre casa de cultură şi institute. Sfera de colaborare se referă la sprijinul dat de casa de cultură pentru reorga­nizarea brigăzilor artistice şi a altor formaţii artistice. Pe mă­sură ce activitatea culturală ia amploare în institute, casa de cultură vine în ajutorul lor cu indicaţii privind repertoriul, in­­terpretarea, rezolvări regizorale şi montarea spectacolelor. Cen­trul metodic al casei a propus fiecărui institut un repertoriu pentru echipele de teatru, din care amintim: „in căutarea extraordinarului”, „Nota zero la purtare”, recital de versuri con­temporane „Tăunul". In luna mai se va desfăşura o decadă a teatrului studenţesc, la care vor participa toate formaţiile centrului universitar. Din acest tablou de reorganizare nu lip­sesc îndrumările precise pentru munca fiecărui artist amator. Acum, în toate toanele de ac­tivităţi ale casei de cultură —­­la estradă, la teatru, în ansam­blul folcloric, în cercul chitar­­iştilor, la cineciub — se­­ mun­ceşte cu dragoste, cu pasiune. Se repetă cu seriozitate şi în­deosebi... fără întîrzieri. E con­cludent faptul că prima repeti­ţie a formaţiilor, fixată la 1 octombrie, a avut loc cu 96 la sută din studenţii prezenţi, că intr-un interval scurt, pe scena casei de cultură s-au prezentat şapte spectacole, că predomină un ritm continuu, de repetiţii şi vizionări. După cum se vede, programul din acest an al casei de cul­tură a studenţilor anunţă o ac­tivitate bogată, continuă, cu­prinzătoare. LUCIA LOGHIN ■ Oft la fulger la o nouă ştiinţă - aeroionica i -aţi imaginat vreo­dată că aerul, ma­sele de aer, din jurul nostru pre-­­ zintă o „sursă de hrană“ cu o va­loare cu totul deo­sebită pentru vieţuitoare ? Cu un mic supliment de nu­treţ „aerian“ mai bine zis de de ioni de... oxigen, păsările dau mai multe ouă, oile dau lună mai bună, iar vacile lapte mai gras. Nu numai atît. Aeroionii au găsit o bază de aplicare cu re­zultate de-a dreptul surprin­zătoare în diverse comparti­mente ale medicinei umane. Un grup de oameni de ştiin­ţă au început de acum cerce­tările în domeniul unei noi discipline care studiază aceste­ fenomene — aeroionica. Cum s-a ajuns la aceste concluzii ? Observaţii izolate asupra fe­nomenelor electrice din atmo­sferă s-au făcut mai de mult. Numeroşi experimentatori au făcut la început legătura din­tre scînteia electrică şi fulge­rul din nori, sau trăznet şi atmosfera pămîntului. S-a constatat, apoi, că aerul cel mai curat este la munte sau în apropierea mării, dar mult timp nu s-a cunoscut ex­plicaţia. In urmă s-a descope­rit în aceste locuri prezenţa ozonului. Acest gaz cu un rol foarte important pentru viaţa de pe pămînt reprezintă de fapt o stare specială a oxige­nului, care ia naştere cînd oxi­genul este supus acţiunii elec­tricităţii sau acţiunii anumitor radiaţii. Proprietăţile electrice ale ae­rului au fost studiate cu un interes deosebit de către me­dici şi biologi abia în ultimii ani. Astăzi se ştie că cel de-al „cincilea ocean“ aerul­­ con­ţine nenumărate particule e­­lectrizate denumite ioni, care i­au naştere sub influenţa ra­diaţiilor prezente în perma­nenţă în atmosferă (emisiunile radioactive, razele cosmice, descărcările electrice pe timp de furtună etc.). Odată formaţi, aceşti ioni „primari“ (ioni pozitivi şi ne­gativi de azot, oxigen sau bioxid de carbon) îşi măresc masa prin „captarea“ mai multor molecule neutre din jur. Ei primesc denumirea de ioni mici — pozitivi sau nega­tivi, după natura sarcinii elec­trice pe care o poartă — sau aeroioni. în afară de ionii uşori, în atmosferă se găsesc şi ioni grei, care se formează prin „fixarea“ ionilor uşori pe di­ferite particule solide aflate în suspensie în aer (praf, fum, picături de ceaţă etc.). Aero­ionii mari (grei) sunt de 1 000— 2 000 de ori mai grei decât io­nii uşori şi prin conţinutul lor constituie o caracteristică a in­salubrităţii aerului.­­ In urma numeroaselor expe­rienţe pe animale şi cercetări clinice s-a stabilit cu certitu­dine că aeroionii exercită o acţiune fiziologică diferită, în timp ce ionii grei din atmosfe­ră sunt dăunători vieţii şi să­nătăţii organismelor, aeroionii uşori, în special ionii de oxi­gen negativi din aer stimulea­ză şi normalizează buna func­ţionare a organismelor. S-a demonstrat că păsările care,pe lingă hrana obişnuită, primesc şi un supliment de „nutreţ aerian“ bogat în ioni de oxigen negativi se dezvoltă mai repede şi dau mai multe ouă. Cu acelaşi „tratament“ vacile dau lapte mai mult şi mai gras, porcii se îngraşă mai rapid. Crescute în atmosferă ionizată, oile au dat o calitate de lină mai bună, iar caii şi alte animale s-au dezvoltat mai rapid şi mai armonios. Invers, cobai şi iepuri plasaţi intr-un mediu complet lipsit de ioni negativi s-au îmbolnăvit şi în scurt timp au murit. Dar omul ? îmbogăţirea ae­rului respirat de oameni cu aeroioni uşori (ioni negativi de oxigen) contribuie la mărirea rezistenţei organismului faţă de boli şi oboseală. S-a de­monstrat că inhalarea de ioni negativi ameliorează starea generală, favorizează atenţia, creşte capacitatea de muncă, scade tensiunea arterială, ră­reşte pulsul şi respiraţia (care devine mai amplă), creşte nu­mărul globulelor roşii şi con­centraţia hemoglobinei. Sub influenţa ionilor grei se ob­servă fenomene contrarii: a­pare senzaţia de oboseală, du­rerile de cap, scade atenţia, pulsul şi respiraţia devin mai frecvente, iar tensiunea arte­rială creşte. După o prealabilă verificare experimentală s-a trecut la fo­losirea aeroionizării negative în practica medicală. Aproape nu există capitol al patologiei în care tratamentul cu­­aeroioni negativi aplicat cu ajutorul u­­nor „mașini speciale de aer curat“, să nu-și fi dovedit e­­fectele salutare. Pînă în prezent aeroioniza­­rea negativă a fost utilizată cu suc­ces în astmul bronşic, hi­pertensiune arterială, h­ataruri­­le căilor respiratorii superioa­re, astenia nervoasă, tusea convulsivă, plăgi şi ulceraţii greu vindecabile. Aeroionizarea constituie, de asemenea, o metodă profilac­tică de prim ordin. Aparatele de aeroionizare artificială au o acţiune minunată de purifica­re a aerului de praf şi de mi­croorganisme dăunătoare. Ele pot crea în mine, fabrici, in­stituţii, creşe, spitale, un cli­mat asemănător cu cel al sta­ţiunilor de munte. Acelaşi a­­parat datorită simplităţii, per­mite bolnavilor să aspire la domiciliu aer saturat cu ioni negativi. Cercetări făcute de curînd au demonstrat că în sălile aglo­merate creşte numărul de ioni pozitivi — paralel cu o im­presionantă scădere a ionilor de oxigen negativi — ceea ce a determinat studierea posibi­lităţii aeroionizării localurilor, sălilor de clasă, de specta­cole etc. Toate acestea şi multe alte probleme similare fac obiectul aeroionicii — noua ştiinţă care studiază influenţa aerului io­nizat asupra vieţii. Dr. I. IRIMESCU • Influenţa aeroionilor asupra vieţii . Tratamente prin „climă artificială“. • Biologii în explorarea celui de-al „cincilea ocean“ Seri cultural - distractive proape în fiecare joi seara, tinerii din Cîmpul­ung Moldovenesc ştiau că în sălile primi­toare ale Casei de cultură vor putea dansa, se vor putea întîlni. Ascultau uneori o conferinţă, mai mult sau mai puţin inte­resantă; odată, se pare, au în­cercat chiar să înveţe şi un cîntec tineresc dar... cam atît. De astă dată însă, în seara de­dicată lor, tinerii din Cîmpu­­lung Moldovenesc au găsit alt­ceva la Casa de cultură, o ma­nifestare culturală complexă, în care distracţia a fost îmbi­nată cu acţiuni avind caracter educativ ce i-a interesat şi i-a determinat pe tineri — aşa cum ne mărturisea tînârul muncitor ceferist Valerian Bandaru (de altfel unul din animatorii serii culturale) — „să aştepte cu nerăbdare joia următoare“. Manifestarea culturală, ca atare nu iese din ceea ce nu­mim noi „obişnuit“. Cei peste 160 de tineri, muncitori din în­treprinderile oraşului, coope­ratori, elevi etc. au audiat o interesantă expunere cu tema „Figuri de comunişti din lite­ratura noastră, contemporană”. Ei au cercetat cu atenţie, in pauze, între dansuri, standul de cărţi cu titlurile şi autorii prezentaţi. Au participat apoi la unt concurs ghicitoare pe teme literare, dotat cu mici premii. Unii dintre cei pre­zenţi in sală, cum ar fi, de pildă, Onofrei Ţebreanu ,sau Virginia Prundeanu s-au do­vedit pasionaţi cititori ai lite­raturii contemporane, dînd răspunsuri bune la întrebări. După ce s-a mai dansat, tinerii au participat la jocuri distrac­tive şi la „Dansul eroilor căr­ţii“. S-au căutat „eroii”... Au întrebat unul despre altul, cei care ...„nu se cunoşteau“ , le-au chestionat pe bibliotecarele de la biblioteca raională, aflate toate în sală, au răsfoit „pe furiş“ vreo carte aflată la stand. O­­ asemenea seară cultural­­distractivă le-a plăcut tineri­lor. Acţiunea de „mobilizare“ a tinerilor la Casa de cultură va deveni, desigur, simplă: ti­nerii vor veni cu interes, parti­­cipînd ei înşişi la stabilirea şi pregătirea programului mani­festărilor culturale dedicate lor. Şi, fireşte, sugestiile vor fi multe ca şi realizările. Casa de cultură poate veni în întâm­pinarea cerinţelor şi dorinţelor tinerilor prin permanentizarea activităţilor cu conţinut bogat şi variat. In cadrul serilor cul­turale se pot organiza întîlniri cu fruntaşi din întreprinderile şi instituţiile raionului, întîl­niri pe profesii, întîlniri cu oa­menii de ştiinţă şi cultură, cu eroi ai muncii socialiste, sim­pozioane literare, procese tite­­­rare, concursuri­ ghicitoare le­gate de viaţa şi munca tinere­tului, seri de învăţare a cînte­­cului şi poeziei, expuneri etc. — toate acestea îmbinate cu dans, cu activităţi distractive. Casa raională de cultură din Cîmpulung Moldovenesc poate organiza asemenea seri cultu­­ral-distractive model şi la că­minele săteşti, pentru a extin­de experienţa bună. De altfel, în primul rînd, — cu sprijinul tinerilor din organizaţiile U.T.M. din oraş — va trebui ca asemenea manifestări model să fie extinse, să devină obiş­nuite la Casa de cultură. ŞERBAN RADULESCU Doi dintre cei 100 membri ai cercului de pictură de la Casa de cultură din Reşiţa in plină activitate creatoare. Foto: AGERPRES La cercul de muzică al Casei pionierilor din Braşov, pionierii învaţă­ cele mai frumoase cin­tece pioniereşti Foto : N. STELORIAN AVANS ÎN GRAFICUL ANUAL (Urmare din pag. I) Procesul calificării nu s-a oprit însă odată cu încheierea cursur­­rilor ci a continuat pe tot par­cursul anului, în acest scop au fost folosite forme difer­ite. Ingi­nerul gospodăriei, Gh. Dumitres­­cu, a fost solicitat, în repetate rînduri, să ţină expuneri pe di­ferite teme curente, legate de hrănirea vacilor în funcţie de furajele existente în gospodărie într-o perioadă sau alta a anului. Organizaţia U.T.M. a acordat, de asemenea, o atenţie mai mare ci­tirii literaturii de specialitate. Una din formele folosite, în scopul stimulării gustului tinerilor pen­tru citit, a fost şi organizarea unui concurs „Cine ştie meserie, cîştigă”, la care s-a dat bibliogra­fie obligatorie. Apoi, cînd la G.A.S. Tutova s-a organizat, pe plan raional, un curs de şapte zile pe teme zootehnice, la pro­punerea organizaţiei U.T.M. din sectorul zootehnic, au fost tri­mişi şi utemiştii Mihai Damian, Ionel Stanciu, N. Stoian. Alţi ti­­tineri au participat la un schimb de experienţă care a avut loc la Casa agronomului din Iaşi, înda­tă ce s-au întors, din iniţiativa organizaţiei U.T.M. a fost orga­nizată cite o seară de întrebări şi răspunsuri cu care prilej ti­nerii au vorbit despre cele învă­ţate la cursul de 7 zile din G.A.S. Tutova şi la schimbul de experienţă de la Casa agronomu­lui din Iaşi. Preocuparea comitetului U.T.M pentru calificarea tinerilor cres­cători de animale, străduinţa a­­cestora pentru a-şi însuşi temei­nice cunoştinţe zootehnice, fap­tul că ei au devenit îngrijitori permanenţi şi cunosc bine anima­lele pe care le au în primire au început să dea rezultate practice valoroase. Cînd Constantin D. Constantin şi-a luat în primire, acum trei ani, lotul său de vaci, producţia de lapte a acestora era scăzută pentru că atît îngrijirea cit şi furajarea erau făcute­ la întîmplare. De pildă, vacile nu erau furajate raţional şi mai cu seamă la ore fixe. Dimineaţa, concentratele li se dădeau nu în­tre ora 5,30—6, ci pe la 8. Apă, în loc să îi se dea la ora 11, li se dădea la 13. Mulsul se făcea uneori la 5 dimineaţa şi trei după amiază, alteori la 7 dimineaţa şi opt seara. Acest sistem defectuos producea perturbaţii. Efectul : producţie scăzută de lapte. Cînd şi-a luat lotul său de vaci în pri­mire, Constantin D. Constantin din primele zile el a respectat cu stricteţe programul de grajd. Totodată, s-a preocupat de fura­jarea raţională, în funcţie de greutatea corporală şi de pro­ducţia animalelor. Iată „noul“ adus de el în îngrijirea animale­lor, şi producţia a crescut me­reu. Producţii scăzute de lapte a­­veau şi vacile din lotul luat în primire de utemistul Ion Stan­ciu. Punînd în practică cele în­văţate de-a lungul întregului proces de ridicare a calificării profesionale — despre care am amintit — el a reuşit să obţină rezultate mereu mai bune. Datorită faptului că vacile pri­mesc acum hrană la ore fixe, pe bază de raţii ştiinţific întocmite; că în grajd se păstrează curăţe­nie ; că mulsul se face după re­gulile zootehnice — fiecare vacă din cele două loturi dau în pre­zent producţii anuale de lapte mai mari cu peste 1 000 de litri decit acum trei ani, cînd au fost luate în îngrijire de cei doi tineri. Rezultate asemănătoare au obţinut toţi ceilalţi atemişti îngrijitori de animale. Iată, deci, prin ce fapte î­şi jus­tifică tinerii amintiţi necesitatea prezenţei lor în sectorul zooteh­nic. Iată, pe scurt, cum a înţeles organizaţia U.T.M. de aici să-şi îndeplinească sarcina de a con­tribui la rezolvarea uneia din problemele importante care stă­teau în faţa gospodăriei. Fireşte, nu s-a ajuns la o limită ; pro­ducţiile obţinute nu reflectă încă potenţialul real al animalelor. Trebuie reţinut însă faptul că ele sunt în creştere, că la această creştere tinerii îngrijitori au a­­dus o importantă contribuţie şi că, aşa cum prevăd angajamen­tele lor, sporurile vor fi mereu mai , mari. Continuînd cu mai multă perseverenţă acţiunile bune organizate pînă acum, ini­ţiind altele noi, manifestînd mai multă preocupare şi faţă de lăr­girea orizontului­ cultural al ti­nerilor îngrijitori, faţă de viaţa lor de fiecare zi, organizaţia U.T.M. de aici ii va ajuta pe aceştia să obţină rezultate mai bune în producţie, să obţină în perioada de iarnă producţii con­stante de carne și lapte. Condiţii bune pentru iernat (Urmare din pag. I) sur­ pentru folosirea lor cu chibzuinţă. Suprafeţele de pe care se produc furaje fibroase sunt li­mitate. Am iniţiat în schimb acţiuni pentru depozitarea u­­nor cantităţi mai mari de fu­raje suculente şi în special si­loz. Avem asigurate aproxima­tiv 2 500 de tone de siloz. La însilozat am folosit coceni verzi din cultura dublă ames­tecaţi cu coceni uscaţi, frunză de sfeclă şi colete. Vom mai dispune, de asemenea, de 80— 85 vagoane de tăieţei de sfeclă contractaţi cu Fabrica de za­hăr Podari, beneficiara sfeclei de zahăr cultivată în gospo­dăria noastră.­­ furajarea tineretului por­cin supus îngrăşării vom fo­losi în mod judicios cele 80 de vagoane dovleci realizaţi în cultură intercalată şi pepeni verzi. în felul acesta, fără a se înlocui total vom realiza eco­nomii de concentrare de 5—8 vagoane care vor fi folosite la hrănirea vacilor de lapte şi a păsărilor. Pentru înlăturarea oricărei posibilităţi de risipă şi îmbu­nătăţirea conţinutului în sub­stanţe nutritive proteice, în apropierea adăposturilor am construit o cameră pentru­­, pregătitul furajului. Camera fiind dotată cu o tocătoare e­­lectrică pentru rădăcinoase şi bostănoase şi o moară cu cio­cănele, creează posibilităţi foarte bune pentru folosirea cu o mai mare eficacitate a rezervelor de bostănoase­ şi a caietelor de sfeclă. Aici vom prepara saramuri pen­tru corectarea gustului co­cenilor ; furajele grosiere repartizate animalelor puse la îngrăşat vor fi tratate cu uree şi melasă; se vor pre­para diferite amestecuri (tăie­ţei de sfeclă cu pleavă şi co­ceni etc.) vom alcătui mai a­­les pentru păsări amestecuri diferite în funcţie de specii, ca­tegorie de vîrstă, şi stare fizio­logică. Realizînd o furajare cu raţii complete din punct de vedere nutritiv se înlătură pierderile provocate de caren­ţe alimentare şi se asigură menţinerea ridicată a produc­ţiei la nivelul celei înregistra­te în perioada de întreţinere a animalelor la păşune. In laboratorul de medicină nucleară al Institutului On­cologic din Capitală. Foto : AGERPRES Electromagnet ridicător folosit in automatizare Un colectiv alcătuit din spe­cialişti de la Institutul de elec­tronică generală şi teoretică şi de la alte patru institute ale Şcolii superioare pentru elec­tronică din Ilmenau (R. D. Germană) a realizat primele electromagnete de ridicare, foarte necesare pentru lucrări­le de mecanizare şi automati­zare în industrie. Aceşti electromagneţi ridică­tori, sunt folosiţi şi pentru re­glarea ventilelor pneumatice şi la automatizarea maşinilor­­unelte. Prin folosirea lor, pro­ductivitatea muncii poate fi considerabil sporită şi ele asi­gură un număr mare de co­nectări. In curînd va începe producţia în serie a primului tip de electromagneţi ridică­tori la întreprinderea P.G.H. „Mechanik“ din Zeila-Mehlis (R. D. Germană). Celelalte ti­puri vor fi construite la între­prinderea „Elektroschaftge­­räte“ din Oppach. Noutăţi ştiinţifice _____ Material de înaltă rezistenţă sticloplastic Oamenii de ştiinţă din Ar­menia au propus pentru indus­trie, un material sticloplastic superior tuturor celor existen­te pînă în prezent din punct de vedere al durabilităţii şi termorezistenţei. Noul material rezistă la un impuls electric de o tensiune mult mai mare decit cea la care rezistă alte materiale di­­electrice sintetice şi nu este inferior decit porţelanului. După părerea specialiştilor, noul produs sintetic va găsi o largă folosire în electrotehni­că, construcţia de maşini şi in­strumente. Nou radiotelescop Belgia şi Olanda intenţio­nează să construiască în co­mun cel mai mare radiote­lescop din lume. Dispozitivul, care se va spri­jini pe o serie de piloni cu o înălţime de 20 şi 40 m, va in­clude o antenă cu două braţe, fiecare braţ avind o lungime de 5 km, 100 de oglinzi para­bolice cu diametrul de 30 ,de m şi una de 70 de m. Specialiştii precizează că an­tena va permite colectarea de date ştiinţifice şi de date teh­nologice. Graţie sensibilităţii extraordinare a acestui instru­ment, gradul de percepere a zgomotului stelelor va fi echi­valent cu cel făcut de un mo­tor de bicicletă aflat la o dis­tanță de 1 km. Studiile sunt deja f­oarte a­­vansate. Realizarea noului ra­­diotelescop se va cifra la a­­proximativ 400 000 000 de franci belgieni. Mihail Şolohov . „PE DONUL LINIŞTIT” Editura pentru literatură u­­niversală a adus în librării în­tr-o nouă ediţie bibliofilă, o carte dragă: „Pe Donul liniştit” Nou prilej de întîlnire cu una din cele mai importante opere ale literaturii sovietice, cu arta lui Şolohov, unul din cei mai mari prozatori ai epocii noas­tr’e. Prezentînd cu o rară forţă şi autenticitate artistică destinul istoric al căzăcimii din regiu­nea Donului, Mihail Şolohov oglindeşte de fapt, Rusia în anii Marii Revoluţii Socialiste. De a­ltfel, însuşi autorul afir­ma că ar fi fericit ca cititorii să vadă în paginile romanului său nu atît stricta descriere a vieţii cazacilor de pe Don ci­ îndeosebi „acele schimbări co­losale ale moravurilor, ale vie­ţii şi psihologiei oamenilor, schimbări care au avut loc în urma războiului şi a revolu­ţiei“. Scriitorul surprinde ge­nial mişcarea maselor, încleştă­rile de clasă, înfruntarea teri­bilă a lumii comuniste care se naşte, cu lumea veche care dis­pare. Tragedia lui Grigore Me­­lehov, a acestui om puternic şi de o mare bogăţie sufletească este proiectată pe un amplu fundal social. Sînt cărţi care odată citite rămîn aproape de inima ta o viaţă întreagă. Ori de cite ori le-ai citi te întîmpină cu ace­eaşi prospeţime şi cu aceeaşi tulburătoare lume de oameni şi idei. O asemenea carte este „Pe Donul liniştit“* John Steinbeck : „FRUCTELE MINIÉI” In curînd se va împlini un sfert de secol de la apariţia romanului cel mai reprezenta­tiv al scriitorului american John Steinbeck, „Fructele mu­nciei“. Despre această carte încă de la apariţie s-a spus că „a zguduit America ; este un roman homeric care îţi taie suflarea şi îţi fringe inima“. Intr-adevăr, tragedia micilor fermieri ruinaţi, exodul lor d­e-a lungul Şoselei 66 spre li­vezile din ţinuturile californie­­ne, simt descrise cu un realism sobru, zguduitor. In familia Joadl, scriitorul personifică mi­­lioanele de dezmoşteniţi ai soartei, oameni robuşti şi ta­lentaţi, care se sfărîma însă în angrenajul odios al lumii capi­taliste. Tragismul peregrinări­lor acestei nefericite familii în căutare de lucru, denunţă o crimă oribilă săvîrşită de orîn­­­­duirea capitalistă asupra unor­­ oameni care n-au altă vină de- i ci­ aceea că vor să muncească. Document acuzator al unui sis­tem social care generează ase­menea tragedii, românu­l „Fructele mîniai“ este şi o in­vitaţie la solidaritate. Oameni­lor nu poate să le fie indife­rentă soarta semenilor lor. însuşi titlul cărţii împrumu­tă cuvintele unui vers dintr-un celebru cîntec antiselavagist. Oamenii trebuie să-şi vorbeas­că unul altuia, să se unească şi atunci suferinţa nu va mai pu­tea îrţfrînge pe nimeni. „In su­fletele oamenilor — scrie John Steinbeck — fructele mintei se coc în aşteptarea culesului ce va să vie“. E mesajul optimist al acestei cărţi.

Next