Scînteia Tineretului, aprilie 1964 (Anul 20, nr. 4626-4651)
1964-04-01 / nr. 4626
Pe şantierul Combinatului de industrializare a lemnului de la Piteşti (Urmare din part. 1) şantierului. Numărului iniţial de constructori — nucleului de „veterani“ ai marilor şantiere — i s-a adăugat, lună de lună, noi şi noi contingente de muncitori, veniţi pentru prima oară la o mare construcţie. De buna lor pregătire depinde, într-o covârşitoare măsură, asigurarea unui ritm înalt de construcţie, îndeplinirea cu succes a angajamentelor noastre. Desprindem, la acest prim capitol al reportajului nostru, citeva iniţiative interesante, care ne amintesc , prin punctul lor de plecare — situaţii ce le-am mai întîlnit pe marile şantiere. Spre deosebire de şantierul Combinatului de industrializare a lemnului de la Turnu-Severin, unde între cursurile de calificare se întindeau inadmisibile pauze ,vacanţa de două-trei luni, cursurile deschise pe şantierul Piteştilor (sub egida aceluiaşi Minister al Industriei Construcţiilor !) funcţionează continuu, ziua închiderii unei serii coincizînd, in mod practic, cu cea a deschiderii seriei următoare. Eficienţa pe planul calificării nu mai are, desigur, nevoie de comentarii. Aceste cursuri „în lanţ“ sunt reclamate de însăşi munca pe şantier care nu cunoaşte „vacanţe“, ci, dimpotrivă, progresive intensificări ale ritmului de construcţie, deci şi ale cererii de cadre calificate.Vom mai sublinia, fie şi numai în treacăt, un alt aspect al acestor cursuri „în lanţ“. Un aspect neglijat la Turnu- Severin, dar apreciat la justa-i valoare pe şantierul Combinatului din Piteşti: perioada de iarnă, devenită la Tr. Severin, după nu ştim ce criterii sentimentale, „vacanţii“, e folosită la Piteşti ca etapă majoră, de vîrf, în calificarea tinerilor constructori. Criteriul sentimental a cedat, în favoarea unui adevăr prozaic şi simplu : iarna e tocmai vremea cînd lucrările şantierului, înregistrind inevitabile curbe descrescătoare, lasă mai mult răgaz pentru învăţătură. O altă iniţiativă valoroasă — pe care o propunem spre studiu tovarăşilor de la alte obiective industriale — este strînsa colaborare ce s-a statornicit, în domeniul calificării, între „constructorul" şi „beneficiarul“ şantierului din Piteşti. S-a pornit, ca şi în cazul iniţiativei expuse mai sus, de la considerarea atentă a vieţii, a faptelor. Majoritatea tinerilor constructori sunt argeşeni. La închiderea şantierului, mulţi dintre ei vor rămine aici, angajîndu-se ca muncitori la combinat. Şantierul însuşi are nevoie, pe lingă constructorii propriu-zişi, de sudori, electricieni, lăcătuşi mecanici, lăcătuşi montări etc., oameni care, o dată calificaţi, îşi vor găsi cu uşurinţă locul în Combinat. Odată ce există şi pentru asemenea meşteşuguri cursuri de calificare pe şantier, nimic mai firesc ca astfel de cursuri să-şi extindă aria acţiunii, să depăşească interesul imediat, cuprinzînd un număr mai mare de tineri — dincolo de exigenţele „la zi“ ale şantierului. Intr-o schemă simplificată, lucrurile se prezintă astfel: dacă şantierul de la Turnu-Severin are nevoie, să zicem, de la sudori, el califică exact lo sudori, urmînd ca „beneficiarul“, cînd va prelua combinatul, să deschidă iarăşi un curs, pentru sudorii de care are nevoie. La Piteşti, numărul de sudori înscrişi la cursurile de calificare de sub egida „constructorului" ţine riguros seama şi de dorinţele „beneficiarului ■ Un lucru simplu, firesc, un „ou al lui Columb“ dacă vreţi, dar un „ou al lui Columb“ care la Turnu- Severin încă nu şi-a găsit echilibrul. ...Dar descriind această iniţiativă am şi păşiri pe jumătate, în teritoriul „beneficiarului“. Să ne urmăm, în capitolul ce urmează, investigaţiile. BENEFICIARUL : Şi la noi — ne spune tov. ing. Victor Chelu, directorul combinatului — problema calificării este „problema problemelor", decisivă pentru atingerea parametrilor proiectaţi, pentru o producţie ritmică şi de calitate înaltă ! Fiindcă patru fabrici ale combinatului se află în funcţiune, ne-a interesat, cum era şi firesc, modul în care experienţa în materie de calificare s-a transmis, pe parcurs, de la o unitate la alta, astfel ca ezitările sau lipsurile începutului să nu se repete. La fabrica de mobilă — prima unitate intrată în producţie — s-a vădit, în faza incipientă a lucrului, o deficienţă care a dat de gîndit. Muncitorii — cei chemaţi să mînuiască modemele utilaje — au pătruns în fabrică abia în ajunul inaugurării. Un fel de „oaspeţi" ce abia de-atunci încolo urmau să se familiarizeze cu noua lor situaţie, să devină „oameni do rai casei". Dar cum rămine, în asemenea circumstanţe, cu obligaţia de a realiza cit mai repede indicii tehnico-economiei planificaţi, de a te încadra în graficul de producţie, de a da lucru de calitate superioară?... Trebuie spus că, în această privinţă, lucrurile, la început, n-au stat deloc strălucit. S-au tras însă învăţăturile cuvenite, iar la fabrica de plăci fibro-lemnoase, intrată ulterior în producţie, muncitorii — specializaţi la alte întreprinderi din ţară - au fost aduşi din vreme la Piteşti. Tehnologii au pregătit astfel „la faţa locului", în timp util, întreaga tehnologie de fabricaţie, stabilindu-i cu precizie toate detaliile, iar muncitorii de întreţinere, asistînd la montaj, au învăţat să cunoască bine maşinile şi, implicit, să le stăpînească mai bine.Iată însă, în paralel, o deficienţă în faţa căreia — lucru surprinzător ! — ochii pînă mai adineauri lucizi par a se-nchide... Este vorba de asigurarea combinatului cu numărul de muncitori necesari. La unele din fabricile intrate anterior în producţie s-a constatat, cînd s-a trecut la introducerea schimbului II şi a schimbului III, că numărul muncitorilor pregătiţi în şcoli de calificare nu acoperea necesarul. Ce învăţătură s-a tras? Pentru fabrica de cherestea de foioase, aflată în prezent în construcţie, a fost trimis la specializare un lot de muncitori care, raportat la posturile de producţie prevăzute în schemă, este din nou sub cerinţe. Pentru hala principală de fabricaţie, din cei 96 de muncitori necesari, doar 27 sunt trimişi la specializare, iar alţii, viitorii lăcătuşi de întreţinere, îşi perfecţionează cunoştinţele asistînd la lucrările de montaj. In total, 37. Dar ceilalţi 59 ? O...Nu putem încheia acest capitol fără a înfăţişa, în liniile-i principale, experienţa preţioasă a comitetului U.T.M. al combinatului din Piteşti. O experienţă care, după aprecierea conducerii combinatului, este „de un real ajutor", măsurîndu-şi eficienţa printr-o seamă de fapte. Aflăm, astfel, de existenţa unui „plan special al comitetului U.T.M. pentru sprijinirea ridicării calificării“. In ce „ constă acest plan? Fiecare membru ti al comitetului U.T.M., indiferent § de sarcina pe care o are în comitet, răspunde, pe linia de califica- re, de tinerii unui schimb. Prima * sa datorie este asigurarea frecven- TM ţei la cursul de ridicare a califi- I carii — acţiune ce se desfăşoară § sub sugestiva lozincă: „O absenţă _ la curs = o absenţă în produc- I ţie !" (Semnul de egalitate nefiind, desigur, decit o metaforă, anume pentru a releva importanţa cursului de ridicare a calificării!). Discuţiile la locul de muncă, rubrica „ permanentă „Frecvenţa" introdusă l la postul U.T.M. de control şi în programele brigăzii de agitaţie, sunt cîteva dintre formele practice care sprijină acţiunea. Dar în pla- 8 nul special al comitetului U.T.M., dedicat sprijinirii calificării, sunt incluse şi alte măsuri, ca expu- neri tehnice operative la locul de muncă, concursuri pe meserii etc. Cea mai interesantă ni se pare recentă a „Panoului tehnicii“. Un panou B de dimensiuni respectabile, pe care o sunt afişate, în fiecare luni dimiinaugurarea — de dată recentă — neaţa, „întrebările săptămînii", menite să verifice cunoştinţele tehnice ale tineretului, să dezvolte gustul pentru nou. Fiecare întrebare e însoţită de recomandări bibliografice. Tinerii sínt invitaţi să depună răspunsurile, pînă sim- B bătă seara, în cutia poştală a „Panoului tehnicii". Un colectiv a de tineri ingineri le cercetează, face cuvenita selecţie, iar luni di- ■ mineaţa sunt afişate la loc de onoare, pe acelaşi panou, numele I şi fotografiile „premianţilor", îm- * preună cu răspunsurile lor. Un araticol de sinteză face bilanţul ce- lorlalte răspunsuri, corijînd erorile, atrăgînd atenţia asupra direcţiilor spre care tinerii concurenţi tre- I buie să-şi concentreze efortul de “ studiu (rampa de lansare „spre o evidenţiere fiind, bineînţeles, car- tea tehnică !"). Simplu, atractiv, ■ tineresc, „panoul-concurs" s-a bu g curat din primul moment de un larg ecou printre tineri, ilustrat * de răspunsurile care-i umplu pînă la refuz cutia poştală. Există oare şantier sau uzină care să nu * poată prelua o asemenea fructu- goasă experienţă? Tinerii de la Pi-teşti au preluat-o şi ei, la rin- ■ du-le, de la alţii , au preluat-o, prin intermediul unui articol apă- rut în coloanele noastre, de la tinerii Uzinei de tractoare din Bra- I,șov... Cine va duce mai departe ștafeta ? Ora 7 pe şantier • Cînd unele anomalii îşi prelungesc nepermis de mult consecinţele Şi totuşi.. Acţiunile şi iniţiativele expuse mai sus *— majoritatea de provenienţă recentă — au, cu toate însuşirile lor, o eficienţă încă diminuată. Balastul unui trecut nu tocmai îndepărtat, ale cărui urmări nu s-au șters, frînează adesea înaintarea, întunecînd strălucirea unor succese. Despre ce este vorba ? Să ne adresăm din nou partenerilor noştri. CONSTRUCTORUL — Intr-adevăr! — confirmă ing. Gh. Bejenaru, în fața tabelelor cu cifre pe care le-au extras, la rugămintea noastră, diferitele servicii tehnico-administrative ale marelui șantier. Cu productivitatea muncii nu stăm deloc strălucit. Curba a crescut, ce e drept, de la 90 la sută în trimestrul IV al anului 1963, la 98 la sută în februarie 1964... Dar n-am atins încă indicele planificat... — Care sunt cauzele ? — Cauze obiective : condiţiile iernii. — Şi cauze subiective ?... — Depăşirea numărului de muncitori. — Cu cit ? — Inginerul ezită. Rosteşte cifra după o pauză . — Vreo zoo. — Aşadar, o primă anomalie : să aduci oameni dintr-alt loc de muncă, pentru a-ţi îndeplini propriile-ţi sarcini! Oare asta-i calea cea mai potrivită pentru ridicarea productivităţii muncii pe şantier ? Ce a dus la o asemenea situaţie? A dus, în primul rînd, o slabă preocupare iniţială pentru respectarea termenelor de execuţie. Intirzierile survenite la construcţia fabricii de mobilă, neexecutarea lucrărilor de finisare la fabrica de binale şi la cea de placare — ca să dăm numai două exemple — au declanşat, cum era şi firesc, o „reacţie în lanţ" a tergiversărilor, răsturnarea graficelor de execuţie. Formula „graficului de execuţie" a avut, multă vreme, doar un sens figurat. Un grafic general coordonator, judicios întocmit, care să cuprindă lucrările de construcţii, instalaj şi montaje, a fost pus la punct abia în ultima vreme, graţie măsurilor luate de şeful şantierului, ing. Gh. Bejenaru. Urmărirea graficului se face pe baza planurilor operative, repartizate pe echipe şi brigăzi prin planuri calendaristice. Rămine, ca îndatorire principală de viitor, respectarea întocmai a graficului, fără nici o amînare de termene, fără nici o discontinuitate a muncii. Organizarea lucrului „în lanţ" — care asigură efectuarea în paralel a lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaje — metodă recent introdusă pe şantier, va aduce, în condiţia strictei ei aplicări, succese în sporirea productivităţii muncii.Acestei metode, de altfel, i se datorează, pe lingă îmbunătăţirea calităţii lucrărilor, creşterea productivităţii muncii pe şantierul fabricii de cherestea de foioase, de la 90 la sută în trimestrul al IV-lea al anului 1963, la 98 la sută în februarie 1964). O altă pricină a productivităţii scăzute o constituie, după cum se ştie, absenţele, întîrzierile de la lucru, „rebutul de timp" în procesul producţiei. Semnalăm însă, la acest capitol, o recentă acţiune a organizaţiei U.T.M. de pe şantier, acţiune a cărei eficienţă s-a probat de-acum pe deplin. Titlul acestei acţiuni — aşa cum îl desprindem din planul de muncă al comitetului U.T.M. — e laconic, dar sugestiv : „Ora 7 pe şantier". O acţiune ce se recomandă singură : periodic, la ora începerii lucrului, se efectuează — pe baza obişnuitului control administrativ al absenţelor — o analiză a cauzelor, o confruntare a „motivărilor" cu realitatea. In actuala etapă a şantierului, cînd lucrările sînt intr-un stadiu avansat, cînd fiecare lot al construcţiei e un mozaic de formaţii de lucru, o absenţă — una singură ! — provoacă grave tulburări procesului de producţie. Absenţa unui fierar-betonist, de exemplu, devine astfel, raportată la consecinţele în producţie, o triplă „absenţă" : odată cu fierarul-betonist, nu mai lucrează nici dulgherul, nici betonistul, fiindcă nu le este asigurată devansarea lucrării. Acestea sunt premizele pe care organizaţia U.T.M. şi-a clădit — cu iniţiativă şi competenţă — ofensiva împotriva absenţelor. „Ora 7 pe şantier" Din dimineaţa sosirii noastre, la ora 7, am asistat la desfăşurarea concretă a acţiunii. La lotul 2, unde lucrează zoo de tineri de diferite profesii (fierari-betonişti, dulgheri, betonişti, instalatori, mozaicari etc.), patru membri ai comitetului U.T.M., împărţiţi la cele patru puncte de lucru, preluau din mina meşterilor, situaţia prezenţei la lucru. La unul din loturi, la o brigadă de fierari betonişti, 3 tineri absenţi. La sfîrşitul schimbului, o vizită la locuința fiecăruia dintre ei. Erau, poate, bolnavi? Nu... Unul avusese „un caz în familie" (adică o petrecere), altul „o treabă foarte importantă" (un bilet de cinema la matineu), iar al treilea, încurcat, roșind la fiecare cuvint, avea să declare că „n-are nici o scuză obiectivă"... A doua zi, în faţa întregii brigăzi, meşterul amintea întîmplarea, opunîndu-i exemple de disciplină în muncă ilustrate cu numele unor tineri ca D. Trandafir, Teodor Constantin, Curcan Constantin, Neacşu Alexandru etc. Continuarea şi pe viitor a acestui fel de a privi problemele disciplinei se impune, pentru organizaţia U.T.M. a „Constructorului", ca o chestiune de primă însemnătate. Să ne întoarcem acum la celălalt participant în dezbaterea noastră. BENEFICIARUL : — Pe anul 1963 — ne spune : tov. Iulian Ioaniţescu, inginerul, şef al combinatului , indicele de productivitate a muncii a fost atins doar în proporţie de 84 la sută. O seamă de consumuri specifice au fost depăşite. La fabrica de mobilă, de exemplu, consumurile specifice au fost depăşite cu 39 mc cherestea răşinoase, 123 mc cherestea de fag, 6 448 kg nitrolac. La fabrica de placaje, consumul de buşteni a fost depăşit cu 930 metri cubi... — Care sînt cauzele ? — Obiective : constructorul n-a dat în folosinţă unele instalaţii. Amînarea punerii în funcţiune a instalaţiei de conservare a buştenilor a dus la degradarea unei importante cantităţi de materiale. — Sunt şi cauze de ordin subiectiv, privind, de pildă, organizarea producţiei ? — Trebuie să recunoaştem că da... Ne-aţi putea vorbi despre ele ? — Răspunsul pe care mi-l cereţi presupune o pregătire mai lungă. Depistarea integrală a cauzelor încă nu s-a făcut; mai sînt lucruri care reclamă clarificări... — Presupunem, totuşi, că s-a făcut o analiză a depăşirii consumurilor specifice pe anul 1963... — Ingăduiţi-ne să socotim remarca dv. ca o sugestie. Nu, o asemenea analiză nu s-a făcut. Dar o vom face, o vom face cît de curînd !... Ne uităm la fila de calendar... Sfîrşit de martie 1964. Au trecut, aşadar, aproape trei luni de cînd bilanţul consumurilor specifice impunea o atentă evaluare a cauzelor, soldată cu măsuri operative concrete. Şi între timp, buştenii continuă să se degradeze „din cauze obiective"... (Fie-ne îngăduită o întrebare : oare în lipsa instalaţiei amintite, nu s-ar fi putut asigura umiditatea necesară prin simpla stropire periodică a buştenilor ce se aflau în conservare ?). Şi între timp, „cauzele subiective", ţinînd de organizarea producţiei, continuă să funcţioneze netulburate, ca unele ce nu-s încă „clarificate"... (Fie-ne îngăduite, iarăşi, cîteva întrebări : s-a făcut tot ce-i posibil pe linia înaltei calificări a muncitorilor şi tehnicienilor, în vederea cunoaşterii perfecte a procesului tehnologic, a exploatării raţionale a utilajelor ? Ce măsuri s-au luat pentru îmbunătăţirea calităţii produselor semifinite ? In 1963, la fabrica de placaj s-au obţinut bunăoară, 60 m.c. placaj scurt — placaj de calitate inferioară, care nu poate fi folosit la fabrica de mobilă... Şi, în sfîrşit, o ultimă nedumerire : cînd se va asigura, totuşi, o temperatură constantă in secţia de turnare a nitrolacului — măsură care va contribui la respectarea consumului specific al acestui material ?). încheiem dialogul cu „beneficiarul" aici... Ar fi multe întrebări de adresat, dar ne stăpînim curiozitatea. Tovarăşul inginer-şef al combinatului din Piteşti ne-a făgăduit că analiza consumurilor specifice va avea loc „cît de curînd". Aşteptăm concluziile ei. Aşteptăm răspunsul la întrebări. Pînă atunci, ne vom ocupa, în capitolul următor, de o altă problemă, mai importantă decit s-ar părea la prima vedere... • Despre influenţa cocorilor asupra ritmului şi calităţii „Păsările călătoare" — vechile cunoştinţe de pe şantierul din Slatina ! —■ reapar şi aici, punin! sub aripi diplome de studii superioare. Dar despre asta, în giumănul viitor. La Muzeul Satului Foto : AGERPRES Buni gospodari în timpul iernii, tinerii colectivişti din comuna Buhoci, raionul Bacău, au fost prezenţi la reparatul uneltelor, condiţionarea seminţelor şi transportatul gunoiului de grajd pe cîmp. De asemenea, ei au confecţionat în zilele reci peste 55 000 de araci pentru susţinerea viţei de vie. Zilele acestea colectiviştii au început primele lucrări din campania agricolă de primăvară. Confecţionarea din timp a aracilor ne-a permis să cîştigăm timpul pe care l-am fi folosit în plină activitate pentru aceasta. TITI GODOCI colectivist Oţelăriilor — fier vechi Elevii centrului şcolar forestier din Blaj s-au angajat să predea la I.C.M. în trimestrul II din acest an şcolar, 2 500 kg fier vechi. Zilele acestea, ultima chitanţă de predare a metalelor vechi, a adăugat la cantitatea predată anterior încă 500 de kg. Pînă la 21 martie 1964 am colectat și predat 3.250 kg fier vechi. ALEXANDRU CIOBOTARU elev RADIOGRAFIA STUDIULUI INDIVIDUAL Imosfera se aseamănă întrutotul cu cea care domină sălile de operaţii. De altfel, ceea ce şi-au propus să realizeze cei 63 de studenţi din anul II medicină generală de la I.M.F. Tg. Mureş în dezbaterea profesională nu-i altceva decit o operaţie. Şi încă una din cele dificile. Sesiunea din iarnă , cele două examene, foarte importante pentru profesiunea de medic, şi un colocviu, au dovedit că in munca anului se manifestă lipsuri serioase. E adevărat, marea majoritate — 52 de studenţi sunt integralişti şi cei mai mulţi cu note bune şi foarte bune. Din acelaşi colectiv fac insă parte şi ciţiva studenţi care nu au reuşit să promoveze nici unul din cele două examene. Li s-a dat cuvintul să explice ei înşişi cauzele pentru care rezultatele Ie sunt nesatisfăcătoare. S-a îfltîmplat ca de obicei. In loc de cauze au scos la iveală motive, scuze. Zita Stoiancovici că nu face parte din nu ştiu ce grupă unde are o colegă de liceu cu care era obişnuită să înveţe, Hosu, că i-a „căzut“ un subiect care şi in timpul semestrului I,a fost „antipatic“, Szabó că s-a pregătit, dar s-a intimidat (are peste 20 de ani), ceilalţi, la fel. Trebuiau ajutaţi aceşti studenţi să-şi vadă lipsurile, greşelile, trebuiau descoperite adevăratele cauze ale insucceselor la examene. S-a procedat, de aceea, la o analiză metodică, minuţioasă, multilaterală. Activitatea din anul acesta, ca şi cea din anul trecut, a fiecăruia din studenţii amintiţi a fost supusă unui adevărat examen radiologie. Şi, pe film, lucrurile sunt clare, indiscutabile. Cauzele nepromovării examenelor pot fi rezumate in citeva cuvinte, ele fiind în general aceleaşi. Mai întîi este faptul că unii studenţi nu frecventează cu regularitate cursurile şi seminariile (analiza a pus in evidenţă strinsa legătură dintre frecvenţă şi promovarea examenelor. Câţiva studenţi au rămas restanţieri fiindcă le-au căzut subiecte predate tocmai in zilele în care jurnalele de grupă îi notau ca absenţi). Dar de multe ori prezenţa la cursuri şi seminarii nu înseamnă, aşa cum ar fi necesar, şi o participare activă, plină de interes, de dorinţa de a învăţa cât mai mult. Sunţt studenţi care nu-şi iau notiţe decit sporadic, iar la seminarii se prezintă de multe ori nepregătiţi. O altă cauză este aceea că nu acordă suficientă atenţie lucrărilor practice, toată pregătirea lor rezumindu-se la citirea cursurilor. In medicină, mai mult decit în alte domenii, poţi să Înţelegi, să-ţi însuşeşti ansamblul de cunoştinţe numai după ce stăpineşti zeci şi sute de lapte mărunte, de date disparate, strinse cu migală, cu perseverenţă, cu trudă chiar. Or, aceste cunoştinţe nu şi le-au putut însuşi acei studenţi care la lucrările practice au dovedit puţin interes, au muncit fără pasiune, aşteptind de fiecare dată să se termine mai repede aceste ore. Dar cauza principală s-a dovedit a fi lipsa unui studiu individual permanent, sîrguincios. Cei mai mulţi dintre studenţii restanţieri au învăţat doar in perioada examenelor. Materia fiind vastă, iar timpul scurt au învăţat pe sărite, nereuşind să asimileze decât superficial cunoştinţele. Tot datorită faptului că nu studiază ritmic, zi de zi, aceşti studenţi nu reuşesc să înţeleagă materia, să-i pătrundă esenţa, să şi-o însuşească în mod logic.Poţi să priveşti două ore la microscop, dar dacă dinainte nu ştii ce trebuie să urmăreşti, ce trebuie să observi, tot nimic nu reţii). Şi orici apelează la memorie, nici histologia, nici anatomia, nici celelalte discipline ce se studiază la medicină nu pot fi învăţate ca o poezie, aşa cum încearcă unii studenţi, şi incă în timpul sesiunii. Cele alte lucruri n-au ieşit în evidenţă, atunci cînd, pentru comparaţie, in cursul şedinţei, s-a Întreprins o analiză tot atit de minuţioasă şi a activităţii unor studenţi fruntaşi. Cum reuşesc ei să obţină rezultate bune ? De pildă, Kikeli Paul, unul din cei care la toate examenele susţinute in doi ani de facultate a obţinut numai zece. Că n-are nici o absenţă, că n-a pierdut o oră de curs sau de seminar, că la toate lucrările practice s-a prezentat pregătit, puţind astfel să utilizeze bine acest timp, sunt desigur fapte ce trebuie luate in consideraţie. Dar, ceea ce explică în cea mai mare măsură succesele lui este felul cum munceşte. Colegii de cămin, colegii de an afirmă că nu e zi în care Kikeli să nu studieze cel puţin 4 ore. De obicei, face lucrul acesta la bibliotecă. ,,Aş studia la cămin — ne mărturiseşte el — dar aici nu se poate. E întotdeauna gălăgie. In sălile de lectură, ca şi pe coridoare e circulaţie mare, se cintă, se fluieră, se bate din picioare“ (atenţie tovarăşi din conducerea căminului 29 B !!). Studiul şi-l organizează melodic, pe baza unui plan săptămînal („îmi place să respect o cadenţă săptămânală, să merg cu toate disciplinele la acelaşi nivel. Aceasta mă ajută să fiu întotdeauna la zi cu materia. Să luăm ca exemplu tot anatomia. A doua zi n-are seminar, ci lucrări practice. Kikeli însă citeşte cursul, studiază apoi „atlasul anatomic", îşi face însemnări, schiţe. A doua zi îi va fi uşor să recunoască formaţiile, va şti ce să urmărească, ce să reţină, va putea învăţa mult. Aşa procedează la toate materiile. Niciodată nu s-a prins că materia e vastă, că nu i-ar ajunge timpul. Studiind-o zi de zi, temeinic, în sesiune nu face altceva decit să sintetizeze, să sistematizeze cunoştinţele pe care şi Ie-a însuşit de-a lungul atitor zile de muncă. Minodora Călbureanu procedează, în linii mari, la fei,folegii îi spun „fata bibliotecii“ fiindcă aici o poţi găsi tot timpul, chiar şi atunci cînd are numai o „fereastră“, o oră liberă, între două cursuri. Intre această poreclă, admirativă fără îndoială, şi notele bune ale Minodorei e o legătură evidentă. Şi apoi, Minodora are cele mai bune notiţe. Nu-i lipseşte nici un curs- Şi ce ordonate, ce sistematice îi sunt nu numai notiţele, ci şi desenele, schiţele. Dar la lucrările practice! Dorinţa de a rezolva problemele propuse, de a învăţa, e atit de puternică incit it-o lasă să părăsească nici un moment masa de lucru. Precum se vede, nu-i vorba numai de preţul pe care-l dau Minodora şi ceilalţi studenţi fruntaşi fiecărui ceas, fiecărei clipe. E vorba în primul rînd de pasiunea în studiu, de sirguinţă, de dragostea lor faţă de profesiunea pentru care se pregătesc. Tocmai aceste lucruri lipsesc celor cîţiva studenţi, rămaşi restanţieri. Cauzele au fost, aşadar, descoperite, diagnosticul e cit se poate de precis. Dar pentru ca operaţia să poată fi considerată reuşită e necesară aplicarea tratamentului corespunzător. Măsurile stabilite cu prilejul acestei dezbateri dovedesc hotărirea anului II medicină generală de a-şi îmbunătăţi activitatea, de a ridica calitatea muncii fecărui student. Perseverînd în aplicarea lor, unindu-şi eforturile vor putea reuşi să determine şi pe cei a căror muncă lasă deocamdată de dorit, să acorde atenţia cuvenită studiului individual, să privească cu mai multă seriozitate răspunderile lor ca studenţi, ca viitori medici. NicOLAE ARSENIE Teatrul de stat din Oradea. Concert dat de violonistul Ştefan Puha cu orchestra filarmonică din Oradea Foto : AGERPRES Prin muncă patriotică In primele zile de primăvară utemişti din Răpişig, raionul Gurahonţ, regiunea Crişana au început acţiunea de muncă patriotică la curăţatul mărăcinilor şi al muşuroaielor de pe păşune. Numai în trei zile au fost curăţate peste 50 ha păşune. Cu acelaşi entuziasm, tinerii din această comună participă la protejarea terenurilor însămînţate cu grîu, ameninţate de inundaţie. Pînă în prezent s-au săpat şanţuri de scurgere a apei pe 20 ha. CRIŞAN TEODOR colectivist Contractează lina Colectiviştii din comuna Smeeni, regiunea Ploieşti, s-au convins pe deplin că toate contractele pe care le încheie gospodăria colectivă cu statul le aduc însemnate venituri bănești. Iată de ce, un număr din ce în ce mai mare dintre cei care cresc ei și în gospodăria lor personală (conform prevederilor statutare) încheie contracte directe cu statul. Pînă acum, astfel de contracte corespondenţi voluntariar. In turneu Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de stat „Oltenia“ a prezentat in faţa colectiviştilor din comuna Rojiştea, raionul Segarcea, un program de muzică populară. Sala căminului cultural devenise neîncăpătoare pentru cei 450 de spectatori care au răsplătit cu vii aplauze interpretarea artiştilor Tita Bărbulescu, Alexandru Grozuţă, Constantin Chisăr, nicolae BARBU elev Succes meritat La căminul cultural din comuna Salcia, raionul Turnu Măgurele, îşi desfăşoară activitatea mai multe formaţii artistice de amatori printre care un grup vocal bărbătesc, o echipă de teatru, o brigadă artistică de agitaţie. In cadrul formaţiilor artistice activează si un număr mare de tineri. Numeroasele spectacole date atit în comună cit şi in satele din apropiere s-au bucurat de succes. Zilele acestea brigada artistică de agitaţie a prezentat în faţa colectiviştilor un nou program inspirat din munca de fiecare zi a colectiviştilor. Grosu Sofia, Roşu Stanca, Andrei S. Ion, Militaru Radu (care a reuşit să obţină de la lotul de 85 porci pe care îi îngrijeşte o creştere totală pe lună in greutate de 1 462 kg) sunt doar cîţiva dintre fruntaşii gospodăriei, lăudaţi de brigada artistică. LUNGU ALEXANDRU colectivist s-au încheiat pentru o cantitate de 600 de kg de lună, care urmează să fie livrată odată cu începerea tunsului oilor. C. BERESCU I. BĂNICĂ