Scînteia Tineretului, octombrie 1964 (Anul 20, nr. 4782-4808)

1964-10-01 / nr. 4782

Deschiderea unui nou an universitar readuce în laboratoarele, în amfiteatrele şi în spitalele baze de învăţămînt, mii de studenţi pentru a-şi însuşi de la oameni de ştiinţă, academicieni şi cadre didactice cu renume, cunoştinţele necesare specialităţii lor. Studenţilor din anul I al institutelor de medicină — ca şi ai tuturor institutelor — care încep acum o etapă nouă de viaţă li se cere să depimă cu rîvnă eforturi neprecupeţite pentru a-şi forma un sistem materialist de gîndire şi o manualitate fără de care nu se poate vorbi de un viitor medic sau farmacist, în pas cu vremurile noi pe care le trăieşte. Cercetarea ştiinţifică, domeniul experimental, ocupă un loc extrem de important în dezvoltarea medicinii moderne şi oferă tinerilor absolvenţi ai institutelor perspective deosebite de activitate pentm descoperirea noului. Noi înţelegem bucuria Acad. prof. Th. Burghele tinerilor de a se numi studenţi medicinişti, dar ei trebuie să ne ajute în munca de educare şi instruire, luind exemplul dascălilor lor, aşa cum noi am luat exemplul înaintaşilor noştri, deschizători de şcoli în ştiinţele medicale şi farmaceutice. Grija faţă de om este unul dintre cele mai nobile sentimente umanitare, şi această grijă o vor întîlni în tot cursul studenţiei în amfiteatre, în clinici şi laboratoare. Studenţilor din ceilalţi ani de studii, le dorim să fie continuatori agîjitaţi şi hotărîţi ai tradiţiilor noastre ştiinţifice, ai elanului nostru în munca de zi cu zi. Ei trebuie să ne continue activitatea noastră şi să o ridice pe cele mai înalte culmi, mîndrindu-si că au fost elevi la şcoala unde a profesat Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Ion Cantacuzino, Toma Icraescu, Ştefan Minovici, Daniel Danielopolu, Ionescu Mihăeşti şi mulţi alţii — pentru a nu aminti decit cîteva din marile personalităţi ştiinţifice pe care le-a dat ţara noastră. Bucuria noastră va fi cu atît mai mare atunci cînd elevul îşi va depăşi maestrul. E început de toamnă, după rînduelile calendarului de totdeauna... Şi totuşi, noi, oameni ai şcolii, nu simţim de loc nici bruma înăspririi vremii, nici aripa melancolică a vîntului prevestitor al iernii... Pentru noi, dascălii, e primăvară, e soare, e căldură, e bucurie. Pentru noi, acum e început şi un sfîrşit de an. Am dat uitării pînă şi plăcerile unei vacanţe de relativă tihnă şi întremare, la munte sau la mare, şi nu ne pare rău că săptămînile odihnei au trecut atît de repede. Ne-am obişnuit oare cu munca şi cu treaba, încît nu ne găseam în largul nostru fără ocupaţie ? Nu, de sigur că nu ! Nici unul din noi nu eram chiar fără nici o treabă şi nu lipsa de preocupări ne stînjenea recreaţia. Ne lipsea elementul esenţial al vieţii noastre profesia- Acad. prof. C. Dakovkîn nale, ne lipseaţi voi, dragi studenţi! Universitatea, institutele, căminele erau pustii, întunecate, deşi ne aflam în toiul verii însorite. Le lipsea viaţa ! încă înainte de începerea cursurilor, am sesizat o altă atmosferă. Oraşul se primenea, se schimba la faţă, îi pătrundea freamătul sosirii tineretului. Străzile tot mai pline, tot mai vesele, tot mai vii, pe zi ce trecea ! Vin, vin studenţii! Vin ucenicii noştri, colegii noştri mai tineri, dornici de învăţătură înaltă. Alma Mater îşi deschide larg porţile şi îi primeşte la sinul ei. Profesorii şi educatorii lor îi aşteaptă cu drag pe cei care Ie împlinesc rostul lor dăscălesc : să-i înveţe, să-i îndrume şi să-i crească pentru Patria noastră scumpă, Republica Populară Romînă. Iată de ce, în numele dăscălimii universitare vă zic din toată inima: „Bine aţi venit!“ Tradiţionala urare de „Bine aţi venit, dragi studenţi“, cu care intîmpinăm la fiecare început de an universitar miile de tineri ce urcă treptele facultăţilor noastre, capătă anul acesta un plus de afectivitate. După marea sărbătoare a poporului nostru — cea de a 20-a aniversare a Eliberării ţării de sub jugul fascist — păşim acum în primul an din cel de-al treilea deceniu de viaţă liberă. Pe lingă acest motiv de emoţie şi bucurie generală, studenţii şi cadrele didactice ale Universităţii noastre au un motiv special de a trăi clipe cu adevărat unice, de adîncă emoţie, de bucurie şi entuziasm , numai peste cîteva zile de la această festivitate de început de an şcolar, Universitatea din Bucureşti va îmbrăca hainele sărbătoririi centenarului său. Cu acest prilej vom putea vorbi cu mîndrie despre numeroasele succese de seamă ale universităţii noastre şi Acad. prof. &h. Mihoc vom sublinia încă o dată, ca şi astăzi, grija părintească pe care partidul şi Statul nostru o acordă învăţămîntului superior, pregătirii cadrelor de specialişti din diferite domenii. Festivităţile centenarului vor cuprinde acţiuni multe şi variate, la care vor participa şi numeroşi oaspeţi de peste hotare, personalităţi de seamă ale culturii şi învăţămîntului. Plimbîndu-mi privirile asupra voastră, dragi studenţi, atenţia îmi este reţinută mai întîi de cei care, începînd de astăzi, îşi rostesc cu mîndrie titlul de student al celei mai mari universităţi din ţară, cei care păşesc la asaltul culturii , şi ştiinţei într-un an memorabil îndemnul ce vi-l adresez, îndemn pe care vi-l adresează astăzi toate cadrele didactice pu care veţi avea prilejul să lucraţi, este de a învăţa în aşa fel încît să faceţi cinste facultăţilor care s-au primit, şcolilor din care aţi venit, profesorilor şi părinţilor voştri. Vouă, celorlalţi, care aţi trecut de pragul începutului, care v-aţi obişnuit cu bucuriile, dar şi cu exigenţele vieţii de student, vă urez să continuaţi anul acesta activitatea cu şi mai mult avînt. Deşi nu mai am de mult vîrsta celor 20 de ani (de 17 ani sînt numai rector de institut), de fiecare dată, la începutul unui nou an universitar, mă încearcă emoţiile celor care pentru prima oară păşesc pragul institutului. Cu siguranţă că nici nu s-ar putea altfel, noi, profesorii, sîntem doar în contact permanent cu tinereţea de la care ne întreţinem aprinsă flacăra ovilitului continuu, a entuziasmului şi căreia dorim să-i transmitem, ca un fel de compensaţie — într-o mişcare osmotică — puţin cite puţin, cite un coeficient de maturizare. Tuturor ne sînt prezente în minte şi în suflet grandoarea şi entuziasmul sărbătorii naţionale a poporului nostru: cea de-a XX-a aniversare a Eliberării patriei de sub jugul fascist. Bilanţul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej cu prilejul acestei mari sărbători a subliniat minunatele realizări dobîndite de poporul nou- Acad. prof. Nicolae Petrulian dru, sub conducerea partidului, în cei 20 de ani de viaţă liberă, realizări care vor servi ca imbold în munca de zi cu zi şi pentru studenţimea noastră. Institutul de petrol, gaze şi geologie este o creaţie a regimului nostru democrat. Date fiind bogăţiile imense ale subsolului patriei, in special petrolul şi gazele, institutul nostru are frumoasa misiune de a pregăti, la nivelul ştiinţei şi tehnicii mondiale, cadre de specialişti valoroşi. Şi în Institutul de petrol, gaze şi geologie au venit şi vin mereu studenţi şi aspiranţi din zeci de ţări ale lumii pentru a se pregăti sau a-şi desăvîrşi pregătirea. Anul acesta, în institutul nostru se va desfăşura şi un curs internaţional postuniversitar de perfecţionare în domeniul geologiei şi petrolului , ceea ce constituie o frumoasă carte de vizită pentm ţara noastră. Ca vechii profesor şi conducător de institut, adresez celor aproape 2 000 de studenţi ai Institutului de petrol, gaze şi geologie, ca şi întregii studenţimi din patria noastră, un salut fierbinte de dascăl şi de părinte. Problema pregătirii cadrelor necesare agriculturii socialiste se află permanent în atenţia partidului şi statului nostru. Institutului agronomic „N. Bălcescu“ din Bucureşti, ca şi celorlalte institute cu acelaşi profil din ţară, îi revină sarcina de a asigura instruirea unui număr sporit de specialişti cu o înaltă calificare, multilateral pregătiţi, devotaţi cauzei construirii socialismului, capabili să rezolve cu competenţă problemele pe care le ridică agricultura noastră socialistă în plin avînt. Inaugurăm astăzi un nou an de muncă asiduă, de studiu organizat. Cei mai mulţi dintre cei peste 3 000 de studenţi, care urmează cursurile celor trei facultăţi ale Institutului nostru, cunosc îndeaproape condiţiile optime de studiu şi de viaţă pe care le au la dispoziţie. Felcitîndu-i călduros pe cei aproape 800 de tineri care anul acesta păşesc prima dată în institutul nostru, Acad. prof. Eugen Rădulescu pentru succesul obţinut la concursul de admitere şi cu prilejul începerii primului lor an de studii superioare, le amintesc că aici vor găsi tot ceea ce au nevoie pentm o pregătire temeinică. Pentm a răspunde chemării lor sociale, specialiştii pe care-i pregătesc institutele agronomice trebuie să fie oameni întregi, cu bogate cunoştinţe teoretice şi practice, oameni legaţi de popor, cu dragoste de muncă şi de profesiunea lor, cu simţ de răspundere, cu prestigiu în societate. Vă aşteaptă o muncă grea, dar plină de satisfacţii. Studiile cărora v-aţi dedicat vă vor cere eforturi mari, o muncă intensă şi perseverentă, deoarece agricultura realizează o sinteză complexă a datelor şi rezultatelor multor ştiinţe. Să vă lumineze permanent hotărîrea de a deveni specialişti care, printr-o muncă entuziastă, creatoare, să contribuiţi la ridicarea nivelului material şi cultural al poporului nostru. Cadrele didactice nu precupeţesc nici un efort spre a vă ajuta să vă pregătiţi cit mai temeinic. La vremea echinoxului de toamnă, cînd soarele cumpăneşte ziua cu noaptea aruncînd văpăi poleite de aur peste exuberanţa verii, care se trece, şi peste belşugul toamnei, care începe, valuri de tineri şi tinere grăbesc spre porţile universităţilor şi institutelor de învăţămint superior, vestind primăvara noului cin universitar. In inimile lor pulsează nerăbdătoare nădejdi şi ovilituri. Aceleaşi simţăminte însufleţesc şi inimile îndrumătorilor lor, ale profesorilor care îi aşteaptă cu drag şi fidelitate an de an, retrăind în fiecare toamnă clipele ele adîncă emoţie ale reînceperii cursurilor, ale ciclului anual care le dă iluzia tinereţii fără sfîrşit. Această iluzie hrăneşte totuşi o realitate puternică şi înfloritoare, aceea a tinereţii permanente a învăţămîntului care infringe timpul, mergînd cu prospeţime înainte. Cuvintele calde de bun Acad. prof. N. Teodorescu venit cu care sînt intimpinaţi studenţii sînt însoţite de îndemnurile de a se integra cu tot sufletul şi cu toate forţele, de la început, în viaţa universitară, de a considera ca un ţel scump însuşirea şi stăpînirea cunoştinţelor ce li se predau. Facultatea de matematică şi mecanică, mîndră de rolul social de prim plan pe care matematica şi mecanica îl au în viaţa modernă şi, în primul rind, în construcţia socialistă, îşi pregăteşte cu grijă viitorii absolvenţi, înarmîndu-i cu mijloacele subtile şi pătrunzătoare ale ştiinţei actuale. Patria noastră are nevoie de matematicieni şi mecanici cu o înaltă calificare ştiinţifică şi profesională, cercetători, cadre didactice pentru învăţămîntul mediu şi superior, specialişti pentru nevoile tehnicii şi economiei naţionale. Toţi aceştia se bucură de stima şi aprecierea unanimă în instituţiile în care-şi desfăşoară activitatea. De aceea, la început de an universitar, bucuria şi emoţia reluării muncii trebuie să fie pentru toţi studenţii, începători sau înaintaţi, chezăşia viitoarelor succese în munca nobilă de cucerire a cunoştinţelor. Fiecare tînăr care păşeşte astăzi în anul I şi-a ales specialitatea care i-a plăcut mai mult, spre care a simţit o atracţie mai mare, şi pentru care are aptitudini deosebite. Învăţătura de ieri, cu care făcea faţă zilnic cerinţelor la diferite discipline şcolare, trebuie să fie înlocuită de aici înainte, cu studiul continuu şi profund, cu munca personală independentă şi sistematică, cu lecturi şi conspectări, cu folosirea consultaţiilor. Cadre didactice cu experienţă, îndată după festivitatea deschiderii anului universitar, îi edifică pe studenţii din anul I asupra modului cum trebuie să înveţe la diferite discipline, cum să caute bibliografia, cum să găsească o carte la bibliotecă, asupra modului cum să se comporte în instituţia de învăţămînt superior şi în afara ei etc. Studenţii reţin cu grijă aceste îndrumări şi ştiu să tragă folos din ele. Prof. univ. dr. I. Curea Trebuie să se mai reţină de la început faptul că o bună pregătire nu se poate mărgini numai la studiul specialităţii alese. Societatea noastră socialistă are nevoie de cadre pregătite multilateral, capabile să facă faţă cerinţelor tot mai numeroase. Tineretul universitar trăieşte, în perioada studiilor superioare, frumuseţea preîmplinirlor, iar împlinirea — dobîndirea calificării în profesiunea aleasă — se află la capătul unei munci tenace. Fiecare student este un specialist în devenire, iar calitatea de student, depinde, în primul rind, de calitatea studiului. Noţiunea de a studia implică o adevărată pasiune pentru munca intelectuală, izvorîtă dintr-o sete nemărginită de cunoaştere multilaterală şi aprofundată a specialităţii pe care ţi-ai ales-o, dintr-o nemărginită dorinţă de a deveni stăpîn deplin al profesiunii tale. Transpuse toate acestea pe coordonatele studenţiei, reiese limpede că, ceea ce i se cere tînămlui aflat astăzi pe băncile facultăţii este integrarea totală în cadrul disciplinei universitare. An universitar 1964—65, „bine ai venit !“. Iţi adresează această urare studenţii patriei, profesorii lor. Ţi-o adresează toţi cei care participă la bucuriile tineretului nostru universitar. Şi numărul lor este impresionant; întregul popor, care-şi pune nădejdi trainice în studenţimea patriei, o înconjoară cu încredere şi dragoste. Reintîlnirea sau întîlnirea cu facultatea, înseamnă, în fiecare an, începutul unui urcuş pe o nouă treaptă a verticalei ştiinţei. In cadrul tradiţionalelor festivităţi care au loc astăzi în fiecare institut de învăţămînt superior — şi au loc 47 de asemenea festivităţi în 15 centre universitare — se vor rosti îndemnuri de rodnice succese, solemne angajamente pentru ca anul inaugurat să fie un an de învăţătură asiduă, calde cuvinte de recunoştinţă pentru darurile cu care i-a întîmpinat şi acest an uni- Conf. univ. ing. Victor Hoffman versitar. Amfiteatre şi săli de cursuri în haine noi, aducînd parfumul prospeţimii. Laboratoare cu zestre mai bogată în aparatură modernă. Biblioteci cu numeroase noutăţi ştiinţifice şi literare. Cămine confortabile — orăşelele noastre studenţeşti, care-şi extind mereu spaţiul — adăugind peisajului arhitectonic noi frumuseţi — şi în care trăiesc, învaţă, se odihnesc, se distrează 63 la sută din studenţii patriei. Cuvintelor de caldă mulţumire li se adaugă faptele — rezultatele studenţilor la învăţătură, mereu mai bune, pe măsura exigenţelor sporite. Aşadar, încep noul an universitar circa 125 000 de studenţi, aproape de cinci ori mai mulţi decât în anul „prosper“ al burgheziei — 1938. Peste o sută de mii de tinerii cărora partidul, statul, întregul popor le-au asigurat cele mai bune condiţii de viaţă şi învăţătură, cerîndu-le în schimb un singur lucru — să înveţe. Dar să înveţe cu dăruire, să nu piardă nici o clipă din anii preţioşi ai studenţiei. miHTUL SUPERIOR In cifre • Astăzi încep anul universitar circa 125 000 studenţi — la cursurile de zi, serale şi fără frecvenţă, comparaţia cu anul „prosper“ al regimului burghezo-moşieresc — 1938 — cînd numărul studenţilor era de 26 489 nu mai are nevoie de comentarii. Cifrele vorbesc de la sine. • Faţă de 17 studenţi la 10 000 de locuitori in 1938, proporţia a crescut la 60. • In anul 1938 îşi deschideau cursurile 16 instituţii de învăţămint superior cu 33 de facultăţi, în 4 centre universitare. Astăzi au loc 47 de festivităţi în cele 47 de instituţii de învăţămînt superior, care totalizează anul acesta 178 de facultăţi. Noua geografie universitară a patriei arată că pe hartă au apărut 15 centre universitare. „ Studenţii din Capitală şi din alte centre universitare ale ţării vor avea la dispoziţie în acest an de învăţămînt noi amfiteatre, săli de studii şi laboratoare. Astfel, tinerii care învaţă la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Capitală vor primi 12 noi săli de proiecte. Pentru studenţii Institutului politehnic din Cluj s-au construit recent incă două amfiteatre, iar la Facultatea de farmacie din acelaşi oraş s-au amenajat noi săli de curs. Studenţilor timişoreni li se vor da în folosinţă o aulă şi amfiteatre, care împreună vor totaliza mai mult de 700 locuri. La Institutul politehnic din oraşul Galaţi au fost amenajate 7 laboratoare noi, dotate cu aparatură modernă. • 2 194 de cadre didactice au predat în învăţămîntul superior în anul 1938 ; în anul 1963—1964, aproape 12 000 cadre didactice au îndrumat studenţimea patriei pe drumul ştiinţei. Complexul studenţesc Grozăveşti îşi primeşte oaspeţii obişnuiţi — studenţii i intrat în anul I. Emoţiile admiterii au rămas departe, în urmă şi aştepţi cu nerăbdarea puţin uimită a debutului, uneori şi a vîrstei, prima oră de curs. Eşti în anul 11 sau în III, studenţia nu mai reprezintă un „miracol" — cel mult al devenirii — şi aştepţi noul an cu sentimentul, înţelegerea şi, de ce nu, conştiinţa unui an nou, de efort. A unui an greu, a unor noi discipline, şi printre ele vei întîlni, cine ar putea şti ziua, începutul cert al profesiei, acea pagină sau capitol de curs care va însemna, într-o zi, specialitatea ta. Ai intrat în ultimii ani, în anul IV sau V şi, dintr-o dată, uimitoare schimbare, nu mai eşti simplul student de pînă mai ieri, ci viitorul medic, viitorul electronist, viitorul geolog. Eşti unul din cei circa 125 000 de studenţi, neapărat pasionat, neapărat perseverent, pentru că de un asemenea viitor specialist, cu nume şi identitate creatoare, avem neapărată nevoie. Impetuoasa dezvoltare a ţării, amploarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice în plină desfăşurare în întreaga lume cu repercusiuni în cele mai variate domenii — te solicită la un nou conţinut şi definirea calităţii tale de student. Mediocritatea devine anti-profesia ta şi tu, unul din cei circa 125 000, răspunzi solidar pentru toţi, dacă mîine în producţie, în cercetare, în învăţămînt intră un specialist sau, dimpotrivă, un om care n-a ştiut să răspundă încrederii. Şi acestei încrederi trebuie să înveţi să-i răspunzi. Ai 18, 20 sau 22 de ani. Ai ajuns pe băncile şcolii atunci cind învăţămîntul, transformat structural devenise lege de stat, o lege socialistă, obligindu-te să te gîndeşti la viitorul tău, să te pregăteşti şi să devii ceea ce părinţilor tăi, ani la rind, printr-o lege nescrisă, le era interzis. Intre 1921 şi 1931, din cei aproape 200 000 de studenţi înscrişi în învăţămîntul superior — pe o perioadă deci de 10 ani — au putut urma facultăţile, cite erau pe atunci, doar 23 000. Ceilalţi, 170 000, au trebuit să accepte drama ratării la care-i obliga nesiguranţa materială, condiţiile de muncă şi viaţă nu numai nestudenţeşti ci şi neomeneşti. Şi din aceeaşi istorie a învăţămîntului pentru tine azi incredibilă, în 1938, cifră senzaţională pentru Romînia de atunci, figurau ca studenţi 26 de mii. In 1964, numai în anul I, vor fi mai mulţi decit erau atunci în întregul învăţămînt. Eşti unul dintre ei. Pentru tine s-a schimbat pînă şi geografia universitară a ţării. De la cele numai patru centre universitare, care nu erau mari, s-a ajuns azi la 15 centre repartizate în regiunile ţării. Pentru fiecare din cei peste o sută de mii de studenţi se investesc anual peste 50 000 lei. Şi-i investesc cei care au avut încredere în tine. 47 de institute de învăţămînt superior în locul celor 16 existente în 1938, 178 de facultăţi. Avem 12 000 de cadre didactice. Încearcă să-i raportezi la numărul total de studenţi. In 1924, în urmă cu 40 de ani, ziarul „Dimineaţa", sub titlul: „Din viaţa studenţilor — mizeria de la cantine — stări de lucruri intolerabile —lipsa şi frigul" — aducea cuvenitul „elogiu“ învăţămîntului de atunci. In 1964 secţia de pediatrie de la I.M.F. Bucureşti se transformă în facultate; la Timişoara se înfiinţează o grupă de specializare în calculatoare electronice; la Iaşi şi Bucureşti se dau în folosinţă noile clădiri ale Facultăţii de horticultură şi, respectiv, de construcţii civile. Dar treci peste cifre. Nu te opri la faptul desprins dintr-o mie de fapte. Caută semnificaţia lor. Eşti unul din cei circa 125 000. Şi investiţiile înseamnă eforturi. Eforturi dublate de dragoste, de răspundere, de înţelegere, de o mare preţuire. Şi va trebui, din nou, să răspunzi. Un răspuns care începe încă de azi, din prima zi şi se continuă, trecînd prin aceşti cinci ani de o înaltă ucenicie etică şi profesională, pînă la acel mare examen final al profesiei, al maturităţii, al răspunderii civice, al întrebării, teribil de simple: Ce ştii ? Ce eşti în stare să faci? Şi, uneori, dimpotrivă — menajamentul va dispare — ce nu ştii încă să faci ? Profesorii vor fi lîngă tine. Asistenţii te vor urmări la fiece seminar. Colegii — şi nu mă îndoiesc că vei şti să ţi-i faci — te vor scutura, există un „scuturat" colegial. Ai să-l afli. Şi vei mai fi sfătuit: învaţă azi, nu amina, nu te pregăti în asalt... Sfaturi la care vei reflecta. Şi vei afirma apoi: înţeleg, ştiu totul bine şi sigur. Şi, important, decisiv, e să ştii! Dar să ştii cu adevărat! Să ştii cum se face un conspect, cum se parcurge un manual, ce înseamnă un seminar pregătit, să ştii, pe scurt, să înveţi, pentru că a învăţa... e o meserie grea. Dar asociaţiile studenţeşti, al cărui membru vei fi, colegii din anii mai mari, utemişti ca şi tine, vor şti să-ţi transmită această ştafetă a experienţei profesionale. Nu te sfii s-o preiei. Transmite-o mai departe, îndatoririle mari ale pregătirii profesionale nu se termină însă, cît ar părea de ciudat, la ieşirea din amfiteatru, la terminarea seminarului. Preocupările tale nu se pot limita la frecventarea bibliotecii şi nici la studiul individual. Eşti membrul unei grupe şi opinia ei colectivă, sprijinul reciproc în momentele decisive, interesul real şi participarea la viaţa colegilor tăi, depăşind importanţa lor imediată pentru fiecare în parte te vor pregăti, în ansamblu, pentru colectivul de muncă al cărui membru de drept, titular, vei deveni peste ani. Eşti unul din cei circa 125 000 de studenţi, viitori intelectuali ai unei ţări cunoscînd cea mai profundă înnoire, intrată azi în competiţia mondială a dezvoltării ştiinţificotehnice. De la pasionatele taine ale microstructurii la linia aerată a construcţiilor moderne ale acestor ani, de la aprofundarea complicatelor probleme ale biologiei solului la cele mai pasionante probleme ale comunicaţiilor-radar, de la arta marilor pianişti, la poezia acestor ani de construcţie — ţi se deschide în faţă cel mai larg timp de activitate şi afirmare creatoare. Socialismul în mers, te-a inclus in detaşamentul celor circa 125 000 de viitori specialişti, constructori ai noii societăţi socialiste. In faţa anilor care vin şi a celor care ţi-au deschis acest drum , va trebui din nou să răspunzi. DOREL DORIAN RĂSPUNDERILE STUDENŢIEI