Scînteia Tineretului, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 5790-5814)

1968-01-03 / nr. 5790

REVELION ’68 # REVELION ’68 • REVELION ’68 rul se porneşte...“ In ver­surile tradiţionale ale Plu­­guşorului răsună urări, calde, şi voioase urări de fericire, de pace, de să­nătate... (foto 4). Stăpină peste toţi: mişcarea. E un virtej colorat — braţe în­lănţuite peste umeri, glezne Care se mişcă agil, feţe des­tinse în surisuri largi. A­­ceastă noapte aparţine tine­reţii (foto 5). Mesele întinse şi-au in­­timpinat oaspeţii cu tot felul de bunătăţi. Dar cine poate rămîne prea multă vreme ţintuit pe scaun ? Jur-împrejur sînt zeci de tentaţii, de la înfocata Pe­­riniţă (foto 6) pînă la îm­­bietoarea paradă a modei, (foto 7), de la defilarea mai tuturor vedetelor mu­zicii uşoare (foto 8) pînă la concursul pentru desemna­rea celui mai destoinic... mincăcios. Ca să nu mai vorbim de încurcătura in care trebuie să se fi aflat ciştigătorii marilor premii ale tombolei — un miel şi un purcel viu — de exta­zul pasionaţilor de jocuri electronice — dintre care unii n-au putut fi smulşi toată noaptea din faţa celor trei bile mişcătoare — ori de ilustratele trimise pen­tru desemnarea unei Miss Revelion. Daria Gîlea şi Adriana Româniţi, fetele de la unul din ghişeele P.T.T.R apreciau că s-au vîndut citeva mii de ilustrate ! Spre dimineaţă, cind ve­selia era încă departe de a se fi potolit, reporterul a deschis o „carte de impre­sii“ orală, in care au sem­nat : Petre Nicolaescu, sudor la Uzinele „23 August" ) „A fost minunat ! Fiecare clipă a fost atît de plină, încît... Dar vă rog să mă iertaţi, mă duc să dansez twistul ăsta !“ Georgeta Ţuţuianu, zoo­­tehnistă la I.A.S. Tincă­­beşti: „Mă bucur ca un co­pil. Şi doar am douăzeci şi... (aici a intervenit un zgomot mai puternic al or­chestrei) de ani!“ Marin Alexandru, stu­dent : „Nu s-ar putea or­ganiza asemenea revelioane de cîteva ori pe an ?“ La această ultimă între­bare, organizatorii au şi dat un răspuns : În primele trei zile ale anului, Pavi­lionul găzduieşte seri dis­tractive pentru tineret. Re­velionul nu se poate ter­mina atît de uşor !... (Urmare din pag. I-a) TARE CA PIATRA, IUTE CA SĂGEATA...! A fost un gînd al meu şi a fost în legătură cu ziua în care pămîntul era ca o pasăre uriaşă cu aripă ver­de de grîu răsărit şi o aripă neagră de pămînt arat. Globulară, luna era imensă şi atît de aproape încît a­­veam senzaţia materială că mergînd numai în întîmpi­­nare o voi străpunge. Din lună se prelingea peste fire, spuma laptelui, făina griu­lui, pocnetul biciului, vor­ba omului. Satele se trăse­seră cu casele mai aproape de şosele, de fapt mai a­­proape unele de altele ca într-o imagine teleobiecti­­vizată. In timp ce stăpînii caselor, oamenii, ieşiţi cu mături proaspete în mîini, înalte şi galbene mîngîiau faţa pămîntului pregătin­­du-l pentru o supremă în­­tîlnire. A fost ca şi cum trebuia să treacă peste pă­mînt o sărbătoare la care el avea un rol foarte impor­tant. Era în prima jumă­tate a nopţii, a ultimei nopţi din anul care trecea şi pasărea din gîndul meu cu o aripă verde de grîu răsărit şi o altă aripă nea­gră de pămînt arat plana intr-un zbor lent şi imens. Din lună se prelingea peste fire trosnetul bicelor, clin­chetul clopoţeilor, vorbele omului. Şi a mai fost ceva, a mai fost... Străbăteam drumul acela spre Bărcăneşti, Speteni, spre Pelinul, sate cu şesuri şi vii în curţi în jurul ca­selor cu clinuri moi şi plopi în plicuri, cu oameni care se numesc şi se strigă cu „Finule“, „Nasule“, „Cus­cre“, „Cumnate“ şi care se îmbie : — Treci pe la mine că dacă am dat cep la butoiul nou şi i-am pus şi canea înseamnă că trebuie să vii. Şi timpul se consumă şi aripa verde a păsării în­cepe să piară cu încetul şi tot cu încetul pierea şi ari­pa neagră într-o zbatere tăcută şi demnă. Se apro­pie clipa orei. Suntem­ oas­peţi. Ni se face loc la masă, în jurul mesei şapte băieţi şi şapte fete. Aici, între drumuri şi între case rîse­­tele, jocurile şi cântecele celor 14 tineri dau cu pri­sosinţă măsura bunăstării. Paharele, prin grija gazde­lor, sunt de negotit. Se cin­steşte, se joacă, se rîde şi din timp în timp în odaie intră în grupuri de cite 2—3 colindătorii. Şi am cin­stit şi am urat cu Tănase Alexandru, Marin Marin, Ruxandra Ivănescu, Aure­lia Mircea, şi am cinstit şi am urat cu fiii şi fiicele a­­celei bucăţi de pămînt, par­te din trupul păsării din gîndul meu. Şi de la Spe­teni pînă peste alte case şi drumuri, la Pelinul, am re­­întîlnit pasărea renăscută şi intrată în stăpînirea nou­lui an. A fost un gînd al meu în legătură cu ziua în care pămîntul era ca o pasăre uriaşă, cu aripă verde de grîu încolţit şi o altă aripă neagră de pămînt arat. Şi a mai fost ceva, a fost urarea copiilor , sorcovirea oamenilor şi a pămîntului ! „Sorcova vesela Să trăiţi, sft-mbătrlniţi Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra iute ca săgeata La anul şi la mulţi ani !* ION CUCU zii şi seara dintre ani, din „sacii cu surprize", cu care principalii săi organizatori plecaseră din Bucureşti, au ieşit la iveală urările Plu­­guşorului şcolar, răvaşe, sute de metri de ghirlande multicolore, desene, epigra­me, cîntece, monologuri, poezii, daruri pentru toate vîrstele copilăriei şi adoles­cenţei. T. ION MISS­­REVELION VĂ SALUTĂ Lumină, culori, veselie, tinereţe, efervescenţă, voio­­şie, iată doar citeva ele­mente definitorii ale celor 8 revelioane mari, organi­zate pentru tinerii din Cluj, de către comitetele U.T.C. şi Asociaţiile studenţeşti. Ora 21. Pe străzi, mare agitaţie. Afişe mari anun­ţaseră cu mult timp in urmă marele revelion al tinerilor, la Sala Armatei. Organizatorii, spre lauda lor, au reuşit să facă din­­tr-o uriaşă sală de sport un cadru intim, plăcut, fapt care a atras o deosebită afluenţă de amatori. Aici au aplaudat un bogat pro­gram muzical-distractiv şi s-au distrat de minune mai mult de 1000 de tineri. La ora la care i-am vizi­tat, studenţii de la Institu­tul de medicină şi cei de la Politehnică tocmai o ale­geau pe Miss revelion. Suzana Brindel, întrunind unanimitatea juriului de­ţine satisfacţia acordării acestui titlu. Lucrul cel mai dificil a fost insă, imediat, găsirea unui par­tener de dans, căci, fireşte, pretendenţii nu erau pu­ţini... ...La cantina complexului studenţesc am ajuns ceva mai tirziu de ora 12, cind tocmai se anunţa o lo­godnă ! Repetăm urările noastre şi în scris atit acestei perechi, cit şi tu­turor celor ce se vor logodi in 1968 ! ADRIAN BARBU harapnicelor şi răpăitul to­belor. De undeva răzbat tropote de cai şi, iată, de pretutindeni vin flăcăi cu stele în frunte, urmaţi de alaiul comişilor. Poate tot aşa să fi răsu­nat noaptea şi acum 4 veacuri în Cetatea marelui Ştefan. Poate. Dar nicioda­tă oamenii acestor locuri străvechi nu au putut fi mai liberi şi mai stăpîni pe soarta lor. Suntem­ în noap­tea ce vesteşte sosirea nou­lui an, 1988. Dinspre Sala Sporturilor, aflată în preajma cunoscu­telor combinate industriale se revarsă tumultul cinte­­cului, veseliei. Sute de ti­neri reprezentînd însăşi ti­nereţea Sucevei de azi au venit aici să-şi petreacă îm­preună tradiţionala noapte de început şi sfîrşit de an. 12 băieţi şi fete, simboli­­zînd cele 12 luni oficiază triumfal primirea. Sub u­­riaşa cupolă a sălii se în­tretaie jocul de lumină al reflectoarelor descoperind o lume feerică. Deodată, zeci de braţe se prind in­tr-o horă strămoşească ce capătă proporţiile vestite­lor petreceri bucovinene. Sunt aici, la revelionul tine­retului sucevean, printre sutele de dansatori, nenu­măraţi eroi ai unor repor­taje trecute sau recente, chimişti şi proiectanţi, lăcă­tuşi şi profesori, energeti­­cieni şi funcţionari. I-am reîntîlnit pe Gheorghe E­­remia, pe Constantin Axin­­te şi Dumitru Grigoraş, pe Ion Tcaciuc, fiecare dintre ei făcîndu-şi cu mîndrie bi­lanţul muncii lor, al succe­selor, proiectînd cu îndrăz­neală altele în zilele noului an. ION BELDEANU Joc al fanteziei (Învăţători şi profesori din comuna Pelinul — Urziceni, sărbătorind revelionul) SCHIŢA BIOGRAFICĂ Ultimeie clipe ale anului care trece, primele clipe ale anului care vine. Intre acest hotar, aici, in sala împodobită sărbătoreşte, peste 750 de oameni ai uzine­i „Griviţa Roşie" tră­iesc momente de bucurie. Anul care trece a fost plin de roade bogate. In bătălia cu timpul, cu noul, cu tehnica, colectivul uzinei a repurtat succese impor­tante. Dacă ar fi să amin­tim numai faptul că s-a realizat o producţie de utilaj tehnologic pentru industria chimică şi rafi­nării, dublă faţă de anul precedent, că s-au depăşit sarcinile de plan la pro­ducţia marfă vândută şi în­casată cu 10 milioane lei, că s-au obţinut beneficii su­plimentare in valoare de aproape 17 milioane lei şi este destul. Prezenţi, ca de altfel in întreaga viaţă a uzinei, ti­nerii, dau tonul acestei seri de veselie. Pe unii îi ştim mai demult, pe alţii ii cunoaştem acum. Iată-l undeva, pe lăcătuşul mon­­tat­or Ion Mainov. Alături soţia — Luminiţa. E vesel, fericit. Anul acesta s-a că­sătorit, iar în septembrie — ziua 29, ar preciza dinsul — a venit pe lume Claudiu, fiul său. Anul viitor, lăcă­tuşul montator va termina liceul şi „sigur" va merge la facultate. ţ,Nu pot să exprim In cu­vinte bucuria pe care o re­simt in aceste clipe. In anul de care mă despart mi-a mers bine in familie, la şcoală, in uzină“. Biografiile tuturor tine­rilor au ceva comun. Ală­turi de muncă, fiecare în­vaţă, fiecare iubeşte. Poate că din întregirea acestor elemente se naşte zimbetul frumos şi veselia omnipre­zente in astă-seară pe feţele tuturor. ...Vocea crainicului de la posturile de radio vesteşte ultimele clipe ale anului. Metronomul măsoară in bă­tăi grave anul care trece. In sfîrşit, „La mulţi ani­­“. OH. GHIDRIGAN ÎN DECOR NATURAL La 138 km de Capitală, spectacolul de strălucire şi frumuseţe pe care l-a cu­prins sărbătoarea revelio­nului elevilor liceului „I. L. Caragiale“ a avut anul a­­cesta ca decor natural am­bianţa alpină de la Dîmbu- Morii. In şirul celor 10 zile de excursii, patinaj, schi şi jocuri distractive pe care 112 elevi împreună cu pro­fesorii lor le petrec aici, revelionul s-a înscris în jurnalul vacanţei drept cel mai important eveniment în sfîrşit, împodobind lora- LA PORŢILE SUCEVEI De la Zamca şi pînă pe dealul Cetăţii se aud ură­rile colindătorilor punctate de şfichiuiri năpraznice ale OMNI­PREZENŢA VESELIEI In regiunea Mureş-Autono­­mă Maghiară, noaptea albă de la cumpăna anilor a fost un prilej de petrecere comu­nă. In casele de cultură, clu­buri şi cămine culturale s-au întîlnit bogatele tradiţii săr­bătoreşti ale Anului Nou. Nu­meroase carnavaluri ale tine­retului au avut loc în oraşele şi satele regiunii, la Odorheii, Miercurea Ciuc, Tîrnăveni sau Luduş, la Vlăhiţa, Jidvei, Batoş, Dedrad, Petelea şi al­tele. Obiceiurile populare ca Pulguşanul şi Turca, îndepăr­tarea simbolică a anului vechi şi urările de an nou rodnic, s-au desfăşurat în toată fru­musețea lor potrivit obiceiu­rilor de prin partea locului. Anul vechi s-a îngropat la Ho­­dac în mijlocul satului, iar la Brincovenesc, cînd mai nos şi-a făcut apariţia, un om mai cu dat la vorbă a „ziig urării* cuvenite într-o atare împre­jurare. Revelionul tineretului din Tg. Mureş a fost animat de voia bună a peste 2 000 de tineri muncitori, intelectuali, elevi şi studenţi — români, maghiari şi germani — înfră­ţiţi şi acum ca pretutindeni în viaţă. Elevii şi-au petrecut re­velionul la liceul Bollyai, în timp ce studenţii Institutului medico-farmaceutic şi al In­stitutului pedagogic îşi făceau auzite răvaşele, urările şi snoa­vele în spaţioasa cantină a complexului. Alte sute de ti­neri au participat la carna­valul din somptuoasele săli ale Palatului culturii. Aici, după ce au asistat la un spec­tacol de varietăţi susţinut în premieră de către actorii Tea­trului de stat din localitate au urcat în Sala oglinzilor unde s-a desfăşurat dansul. Prelungirea nelipsitului joc popular al periniței era să ducă la epuizarea resurselor... orchestrei. C. POGACEANU GAUDEAMUS Revelionul studenţilor arhitecţi — „Proiect ’68“ — a oferit o nouă afirmare a priceperii şi fanteziei cu­noscuţilor „scenografi“ ai reuniunilor distractive stu­denţeşti — Cristian Tănă­­sescu, Cindrel Lupe şi Dan Matache. Intr-un decor fee­ric, pentru alcătuirea că­ruia a fost nevoie de in­genioasa combinaţie de lu­mină şi culoare ce a inun­dat sălile din brazi, lam­pioane, ghirlande, beteală, pictură pe sticlă şi... zîm­­betele gazdelor, a avut loc o fascinantă întîlnire a muzelor şi viitorilor disci­poli ai acestora, căci arhi­tecţilor le-au fost oaspeţi colegi de la Teatru şi Con­servator­, .... In spectacolul vesel cu care studenţii au însoţit despărţirea de „1967“, in­terpreţii amatori de la Arhitectură au încercat chiar şi imposibilul pentru a nu părea mai puţin ta­lentaţi decit invitaţii lor — posibili viitori mari artişti ai scenei româneşti. ...„Gaudeamus“ îndrăgi­tul imn studenţesc a inun­dat sala cantinei „Groză­veşti", unde aproape 1000 de studenţi au aşteptat împreună cu profesorii lor sosirea Noului An. Pentru împlinire şi fericire, au toastat cu viitori matema­ticieni, geologi, geografi, stimaţii lor dascăli, acade­micienii Grigore Moisil, Miltiade Filipescu, Nicolae Teodorescu ION TRONAC VIZIBILITATE PERFECTA Aici, în masivul Bucegi, la 1400 metri altitudine, în îm­părăţia zăpezilor înalte, nop­ţile sunt adinei şi tăcute ca stâncile dimprejur. Aşa a fost şi în noaptea de revelion. Cân­tecele, uralele şi clinchetul paharelor n-au răzbit pînă aici, pentru că zeci de kilome­tri despart staţia meteorolo­gică din vîrful Bocîrţa de orice aşezare omenească. Nu­mai după ploaia steluţelor multicolore, ca nişte flori de foc, ce se cerneau din cer la miezul nopţii în calea lui # REVELION ’68 • REVELION ’68 # REVELION ’68 • REVE.'

Next