Scînteia Tineretului, februarie 1968 (Anul 24, nr. 5815-5840)

1968-02-01 / nr. 5815

Din raţiuni multiple, grija pentru a ajuta pe tineri în acele probleme sociale care-i privesc oyerita cu prisosinţa să figureze pe agenda de lu­cru a fiecărei organizaţii U.T.C. M-aş­­ limita, de pildă, să amintesc că o astfel de grijă decurge înainte de toate, din acea datorie înscrisă în statut şi, pe care ne-am obiş­nuit s-o numim simplu : apă­rarea drepturilor tineretului. Preocuparea pentru rezolvarea în bune condiţii a problemelor lui sociale, alături de întreaga activitate a organizaţiei pri­vind educaţia comunistă a ti­neretului, este însă în acelaşi timp un autentic izvor de pre­stigiu al acesteia în faţa membrilor săi. Mergînd şi mai departe mi-aş perrmlite să spun că ochii cu care priveşte tînă- • rul organizaţia U.T.C. dintr-un loc sau altul de activitate, în­crederea pe care o are, în for­ţele ei şi, mai ales, prompti­tudinea cu care dă curs che­mărilor sale — toate sînt în­­tr-o strînsă corelaţie cu pute­rea şi capacitatea organizaţiei de a da răspuns cerinţelor celor mai diverse ale tinerilor. Şi, ştim, aceste cerinţe sunt cu­prinse într-o bogată şi nuan­ţată paletă de preferinţe şi nevoi. Dintre­­ele, cele sociale, nu pot şi nu trebuie, aşadar, să fie considerate de mina a şaptea. Gîndindu-mă la toate a­­cestea, am avut zilele trecute o banală discuţie cu un tînăr mai mult pentru a-mi verifica o părere. „Spune-mi, l-am­ în­trebat, admiţ­înd că şi în acest an ai fost programat în con­cediu de odihnă tot în lun­a oc­tombrie, ce faci în cazul în care, evident, eşti,­ nesatisfă­cut ?“ Răspunsul a fost, pe cît de real, pe atît de dezarmant: „Mă duc la şeful secţiei şi nu mă las pînă cînd nu rezolv problema“. Simplu, nu ? Dar pe noi, comitetul U.T.C., în cazul în care realitatea din uzină in­firmă singularitatea acestui fapt sau a altuia, aş spune că situaţia trebuie să ne pună pe gânduri. Nu neg că există ca­zuri — şi Uzina „1 Mai“ nu face excepţie — cînd, da­torită numărului de membri, datorită puterii şi influenţei tineretului dintr-o între­prindere sau instituţie, o organizaţie U.T.C., Comi­tetul său sînt ascultate, luate în seamă. Ca secretar al comitetului U.T.C. nu pot spune că nu sînt consultat atît de conducerea tehnico-admi­­nistrativă cit şi de. Comitetul sindicatului atunci cînd,, se ia vreo hotărîre­­cu privire la ti­neri. Ajunşi aici se pune însă în­trebarea : este oare suficientă rezolvarea lucrurilor la acest „nivel“ ? O lume de probleme, care de care mai gingaşe, se ridică îndeosebi la celălalt ni­vel, la secţii şi ateliere. Şi aici U.T.C.-ul ar avea de fapt cîm­­pul său de activitate cel mai larg în chestiuni ce privesc nevoile sociale ale tinerilor. Tînărul de al cărui exemplu ne-am servit mai sus, n-a ape­lat la organizaţia U.T.C. cel puţin dintr-o raţiune: el nu vede în biroul U.T.C. de la locul său de muncă o posibili­tate, nici măcar potenţială, de a-l ajuta. Este aşadar, necesar, după părerea mea, ca organiza­ţia U.T.C. pe raza locului de muncă unde acţionează să se bucure de plenitudinea drep­turilor ce vizează rezolvarea problemelor sociale ale tineri­lor. Şi aici trebuie, înainte de toate, să opereze legislaţia noastră muncitorească. Ne­­fiind o chestiune ce poate fi lăsată la latitudinea­­ fiecărui organ administrativ, grija pen­tru drepturile tineretului tre­buie materializată în preve­deri speciale, încadrată în legi precise. Aici intră, desigur, în primul rînd, aspectele privind respectarea codului muncii, unde trebuie consultaţi repre­zentanţii tineretului. Aici intră cu alte cuvinte, problema con­diţiilor de muncă şi de viaţă­­ ale tinerilor. Uzina „1 Mai“ are, spre exemplu, un cămin cu aproape 600 de locuri, un, club, o bibliotecă frumos în-.. zestrată. Din acest punct de vedere lucrurile stau bine. Mă gîndesc însă că sînt întreprin­deri care n-au aşa ceva şi care strîngîndu-şi forţele, 2—3 la un loc, ar trebui să aibă, în primul rînd, un cămin pentru nefamilişti pe­ lingă care să fie nelipsit clubul înzestrat cu mijloace de petrecere în chip plăcut a timpului liber. In un exemplu referitor tot la tinerii din uzina noastră. In ultimii ani poţi număra pe degete acei tineri care primesc bilete la casele de odihnă. In­tr-adevăr, nu-i uşor să găseşti motive aici, ba că tinerii n-au familie (fiind preferaţi munci­torii cu mai multe greutăţi fa­miliale), ba că tinerii nu au UN DOMENIU INSUFICIENT EXPLORAT PROBLEMELE SOCIALE ALE TINER­ILO­R O CAUZĂ NOBILĂ (Urmare din pag. I.) •îrea plenarei C.C. al P.C.R. Pentru pregătirea tinerilor in ve­­derea apărării patriei le dau aces­­tora posibilitatea de a-şi mani­­esta, şi pe acest tărîm, marile dealuri patriotice. Iată de ce sîntem convinşi că acţiunile int­­iate în acest sens vor întruni adeziunea tuturor organizaţiilor U.T.C., a întregului nostru tine­ret. Aşa cum subliniază hotărîrea, conţinutul şi structura activităţii a care mă refer vor înrîuri în bună măsură educaţia tineretului­­ general, c­ontribuind la dezvol­tarea dragostei sale de patrie, a spiritului de ordine­ şi disciplină, a­i sentimentului colectivităţii, a­ curajului şi indem­narii,­ a resur­selor sale fizice. Asemenea trăsă­turi, care­­se cultivă în familie,d­in şcoală, ţiţ vor fi potenţate în­tr-o muncă în care trăieşte nemij­­ocit sentimentul slujirii interese­lor superioare ale ţării. Atras de semnificaţia­ nobilă a acestei activităţi, tineretul va găsi in ea şi prilej de a da curs încli­naţiilor — proprii vîrstei — spre acţiuni, exerciţii, ’ preocupări in care să-i fie puse la încercare vi­goarea şi îndem­înarea, în care să-şi valorifice pasiunea­ pentru tehnică şi să-i dezvolte asemenea trăsături sufleteşti cum sunt tovă­răşia, puterea de dăruire, dragos­tea de natură, romantismul. Cunoştinţele şi deprinderile do­­bîndite în acest cadru îi vor ajuta pe tineri ca, după încorporare, să progreseze mai rapid, să-şi însu­şească în timp scurt întregul su­­mum trebuitor ostaşului modern chemat să mînuiască arme şi o aparatură complexă, variată, gu­vernată de o tehnicitate avan­sată, să facă faţă î­n cîmpul tac­tic unor situaţii extrem de diver­se şi schimbătoare, care solicită la maximum calităţile spirituale, morale şi fizice. Nu-i greu să in­tuim ce plusuri va realiza viitorul rachetist, radiolocatorist, transmi­­sionist, marinar, grănicer, infan­terist, artilerist cînd, luînd star­tul în viaţa militară, va porni de la bun început cu un anume grad de antrenament, cu anumite obişnuinţe, specific ostăşeşti cîş­­tigate mai înainte. Prin excelenţă tinerească, pre­gătirea în vederea apărării pa­triei trebuie să aibă un caracter de mare atractivitate, care să sus­cite permanent interesul. Intr-un cadru organizatoric a­­decvat şi după un program care să îmbine plăcutul, recreativul, utilul; — tinerii pot fi familiari­zaţi cu noţiuni şi deprinderi­­ re-•­feritoare la regulamentele mili­tare generale, instrucţia de front, îndeosebi instrucţia focului cu armamentul uşor de infanterie, topografie, protecţia împotriva armelor de nimicire în masă, pre­gătirea sanitară şi primul ajutor, pregătirea fizică cu caracter apli­cativ militar. Iată de ce activiştii şi instructorii chemaţi să transmi­tă aceste cunoştinţe şi deprinderi trebuie să dovedească un simţ pedagogic dezvoltat şi experienţă în munca cu tineretul, astfel ca ceea ce vor întreprinde să co­respundă vîrstei participanţilor, să le trezească curiozitatea şi a­­tenţia. Rigiditatea n-ar aduce de­cit deservirii ideii. Dimpotrivă, o atmosferă de firesc, de voie bună, de întrecere tinerească va da rezultatele aşteptate. In spiritul hotărîrii partidului se preconizează, de asemenea, crearea de cercuri tehnico-­aplica­­tive, constituite în raport de con­diţiile existente, pe lingă unităţi militare, întreprinderi, instituţii, şcoli, facultăţi şi comune. Specia­lităţile ce se vor practica în a­­ceste cercuri ca radiotelegrafia şi telefonia, aero şi travomodelis­­mul, zborul cu şi fără motor, înotul, canotajul, iahtingul, auto­­moto, topografia, cercetarea, al­pinismul, schiul etc. îmbină în mod nemijlocit­ şi fericit pasiuni tinereşti cu nevoi de seamă ale pregătirii populaţiei în vederea apărării patriei. La rîndul lor, taberele de odih­nă şi de pregătire,, concursurile, aplicaţiile, demonstraţiile prac­tice, paradele şi marşurile organi­zate la, nivelul, oraşelor şi jude­ţelor, uneori avînd chiar faze re­publicane, vor aduce în peisajul activităţii elemente, care vor avea, de bună seamă, ecou. Credem, totodată, că vor fi bine primite invitaţiile de a vizi­ta şcoli şi unităţi militare, de a asista la trageri demonstrative, vizionările de filme cu caracter militar sau participarea,­ alături de ostaşi, la întreceri sportive şi concursuri artistice de amatori. Aş vrea să mă mai refer la încă un aspect şi anume la mijloacele stimulatorii. In acest sens, folosi­rea unor forme de recompensare ca : acordarea de diplome şi in­signe, dreptul de a alege arma, prioritatea la înaintarea la gradul de fruntaş şi la selecţionarea în şcolile superioare de ofiţeri şi în şcolile de maiştri militari şi de subofiţeri desigur că vor trezi o puternică emulaţie. Subliniem d­in nou că, pe prim plan stă condiţia ca structura şi tematica şedinţelor de pregătire, a exerciţiilor, climatul ce se cre­ează să aibă audienţă în rîndul tinerilor, să le confere momente de satisfacţie sufletească, să le dea din plin convingerea că ceea ce fac este util, răspunde dorinţei lor de a-şi sluji din toate puterile patria. , Sub semnul acestei nobile aspi­raţii, pregătirea în mod organizat a întregului tineret pentru apăra­rea Republicii Socialiste România va cunoaşte succesele pe care ti­nerii ţării, sub conducerea parti­dului, le dobîndesc pe toate cele­lalte tărîmuri. In ceea ce priveşte armata, ea va îndeplini cu dragoste sarcinile ce-i revin din hotărîrea Comite­tului Central al partidului, adu-, cîndu-şi întreaga contribuţie la creşterea »unor apărători de ne­învins ai cuceririlor revoluţionare ale poporului,­ai­ libertăţii patriei.. In acest scop ne vom­ ocupa cu toată atenţia de selecţionarea­ şi pregătirea cadrelor de instructori din rîndul ofiţerilor activi şi de rezervă, de asigurarea bazei ma­teriale"şi elaborarea unei metodi­dici corespunzătoare, precum şi­­de lărgirea ariei de manifestări pe linia­ legăturii dintre atrmată şi tineret. Suntem­ călăuziţi de hotărîrea ferma de a ne aduce întreaga contribuţie îrn activitatea de pre­gătire a tinerilor în vederea apă­rării patriei — cauză nobilă, pro­fund patriotică — convinşi fiind că prin aceasta va spori şi mai mult puterea de apărare,, a Ro­mâniei socialiste. Opt perechi de zîmbete au înflorit în sala plină. MUNCA EDUCATIVA IN RINDUL TINERETULUI aprobările­ care se dau pentru a locui în aceste cămine, des­tinate cu ‘deosebire tinerilor, organizaţia U.T.C. să fie ne­apărat consultata.­­Ea cunoaşte bine pe fiecare tînăr. ..ştie sau măcar are , capacitatea potenţială de a şti, ce do­resc tinerii. Acesta este un temei pentru­ care consulta­rea organizaţiei U.T.C. în orice problemă­ privind tineretul n-ar trebui * să 'formeze obiect de discuţie. ‘ . Mă gîndesc, de ase­mene, la vechime în cîmpul muncii ş.a.m.d. Din păcate, organizaţia U.T.C., la nivel uzinal, dar şi la nivel de secţie, nu are­ in­strumentul necesar cu care să poată interveni. Poate că în această problemă ce nu este proprie, numai uzinei noastre, n-ar fi rău ca încă de la re­partizarea biletelor de odihnă pe întreprinderi sau instituţii să fie specificată proporţia (în concordanţă cu numărul tine­­lor pînă la­­28-30 de ani) în , care să le fie­ acordate biletele respective. . . In sfîrşit, în acest context aş înscrie extinderea drepturilor organizaţiei U.T.C., care să aibă, alături de Comitetul sin­dicatului, punteri depline de control privind calitatea­­-,şi condițiile în care, se, . servește masa la cantine, medii! în. care sunt satisfăcute cererile de,jre- - cuințe ale' tînerilor. Practic asemenea ~,dMstaini ^V- ^ în multe cazuri o formalitate, de pozițiâi.jprg^riizațidî țJT.C! neținîndu-se seama nici măcar la zile mari, cum se spune.­...... Sunt convins­ că rezolvarea lor va fi de natură să confere organizaţiei U.T.C. un­ suport real de autoritate în faţa tutu­ror tinerilor. I. BURADA secretar al Comitetului U.T.C. Uzina „1 Mai“ — Ploieşti Anticipam prea puţin emoţia degajată de festivitatea momen­tului la care aveam să asist, cî­­teva ore mai tîrziu, răspunzînd unei invitaţii adresate de cîţiva studenţi. Intr-o sală spaţioasă, împodobită strălucitor cu ghir­lande şi confetti, cu o lumină difuză, străbătută intim de voio­şie molipsitoare şi umor sănătos, cîteva perechi de tineri partici­pau la un festin de o puternică vibraţie afectivă : se logodeau doi colegi, şi prieteni în acelaşi timp, studenţii Aurica Ioja şi Traian Ciocan. Şi chiar dacă „convivii" nu beneficiau de a­­bundenţa gastronomică,, firească pentru­ un asemenea moment, buna - dispoziţie şi entuziasmul reclamate ad hoc de mica reu­niune constituiau reperele unei atmosfere ce propunea un au­tentic prilej de relaxare, după cîteva ore , de studiu intens. Fe­­licitări pornite din adîncul ini­mii, urări de fericire şi succes, adresate în egală măsură de co­legi, cadre didactice, membri ai comitetului U.T.C. Mani­festarea avea­ loc într-una din sălile Institutului pedagogic din Oradea*. De fapt, de la ei a şi pornit o asemenea apre­ciată iniţiativă de a sărbători, în­tr-un cadru* adecvat, momentele deosebite din viaţa personală a fiecărui membru al organizaţiei. Numai cu o­ săptămînă în urmă, studenţii anului al III-lea de la Facultatea de istorie-geografie aniversau, în aceeaşi sală, ziua de naştere a doi colegi : Nico­­lae Pogan şi Viorica Horvath. Comitetul U.T.C. a răspuns prompt ideii, asigurînd spaţiul necesar şi totodată elementele, auxiliare necesare completării fastului. „Noi am apreciat din capul locului asemenea iniţiative de o utilitate neîndoielnică — ne spu­ne tovarăşul FLORIN DRUŢĂ, locţiitor al secretarului comitetu­lui U.T.C. pe institut. Pe lingă modalitatea superioară, decentă, de relaxare, pe care o oferă, ma­nifestarea are un caracter intrin­sec educativ, de cimentare a re­laţiilor colegiale, de­­cunoaştere intimă a membrilor organizaţiei noastre. Vă închipuiţi la ce tem­peratură trăieşte tînărul sărbăto­rit cînd este înconjurat de un an­turaj sincer, cu intenţii gene­roase“. Discuţiile purtate cu numeroşi studenţi am­ relevat oportunitatea unor astfel de întîlniri, implica­ţiile fertile pe care le au­ în cîmpul vast al conştiinţei prin vizarea acelor zone mai greu ex­­plorabile­ în cadrul unor con­fruntări oficiale, în acelaşi timp ei propuneau o extindere a for­melor de oficiere a evenimente­lor amintite, conferindu-Ie un caracter amplu, prin desfăşurarea într-un cadru­ exterior celui în care-şi­­ consumă preocupările diurne. Excursiile, de exemplu, capătă în “ asemenea împrejurări semnificaţii aparte.­­Există şi aici un..început promiţător.. cîteva deplasări efectuate spre ..Cluj, Baia • Mare, Arad, prilejuite de • @ © . • • aniversări ale colegilor impun o abordare perseverentă. Despre interesul pe care or­ganizaţia U.T.C. din Institutul pedagogic îl manifestă constant faţă de evenimentele ce punc­tează viaţa personală a membri­lor ei ni s-a vorbit elogios şi la Comitetul orăşenesc Oradea al U.T.C. „Iniţiativa studenţilor de la in­stitut­ii,ne relata tovarăşul AU­­­­REL SIMUŢ, prim-secretar­­al comitetului­ orăşenesc­, este cu atît mai meritorie, eu cit în ul­timul timp noi am militat ca în cadrul tuturor organizaţiilor din oraş să fie experimentate moda­lităţi cît mai diverse de cunoaş­tere a fiecărui membru, a gîn­­durilor care-i frămîntă, preocu­pările sale intime. îmi amintesc că în urmă cu cîteva luni, parti­cipînd la o adunare generală a uteciştilor de la I.R.I.C., o tînără a propus, printre altele, ca la fiecare logodnă sau onomastică să fie prezentă întreaga organi­zaţie. Prin asta cred însă că e cîştigată şi organizaţia că­reia, ca să parafrazez un vechi proverb latin, nu trebuie să-i scape nimic din ce-i omenesc, tineresc. Tovarăşul Simut vorbea şi des­pre alte modalităţi a căror uzi­tare­­ oferă tînărului uterist sa­tisfacţii deosebite.­ In cadrul Ca­sei tineretului din oraş ■■ va lua fiinţă, îţi scurt timp, uri cerc de­dicat în exclusivitate probleme­lor de o structură complexă «care frămîntă pe tînărul aflat îţi, plin proces de formare a personali­tăţii sale. întrebărilor, adresate de tineri prin poştă, li se:* vor pregăti răspunsuri de către un colectiv de specialişti — în ma­joritate psihologi şi pedagogi, întruniţi săptămînal, ‘ membrii cercului au posibilitatea a­­profundării cunoaşterii aspec­telor practice ale vieţii, mai puţin abordate la o astfel, de vîrstă. ', I ROMULUS DIACONESCU „ORGANIZAŢIA NOASTRA RECEPTIVĂ LA ÎNTimtăLE NOASTRE“ • La redacţie sosesc zilnic tot mai multe scrisori din care răzbate preocuparea organizaţiilor L.T.C., cadrelor şi tinerilor pentru aflarea celor mai bune soluţii în ceea ce priveşte îmbunătăţirea activităţii U.T.C. Pornind de la valorificarea experienţei acumu­late în munca de pînă acum, tinerii vin­­cu­ propuneri interesan­te de activităţi, corespunzătoare particularităţilor lor de vîrstă, îndeletnicirii şi preferinţelor lor, in concordanţă cu etapa actu­ală. Spicuim, succint, cîteva dintre aceste propuneri. • Pornind de la observaţii făcute de-a lungul anilor în multe locuri, din regiunea Maramureş (Vişeul­­de Sus, Baia Sprie, Cărei, Sighetul Marmaţiei) propun înfiinţarea, în oraşe şi comunele mai mari, a unor cluburi ale tineretului, înzestrate cu o bază mate­rială propice desfăşurării unor bogate­ şi variate activităţi cul­tural - artistice şi distractive. De realizarea acestor­ activităţi să se ocupe, tineri pricepuţi, cu spirit de iniţiativă, avînd sprijinul unor profesori şi altor cadre competente, talentate. Cei care se vor evidenţia în organizarea acţiunilor să fie stimulaţi prin acor­darea de preţuri, excursii şi alte distincţii“.(VASILE ŞIMON, ac­tivist U .T.C. — Baia Mare). .. „ • „Desigur, numeroase sunt activităţile pe care le pot iniţia de acum înainte organizaţiile U.T.C. Pen­tru­ deplina reuşită a unora dintre ele, însă,­­stimularea cişligătorlor­ la concursuri, olimpi­ade, campionate etc, sa simte nevoia acută a unor fonduri bă­neşti. Acestea ar trebui puse direct la dispoziţia organizației de bază şi ar putea rezulta dintr-o cotă parte din­ cotizaţii­, din ac­ţiunile de ru­nică patriotică etc. Atunci,cirul aceste fonduri s-ar cifra la o suu­să mai importantă, ele ar putea fi investite, în rea­lizarea unor săli­ de, dans, cluburi, cabane ale tineretului. In multe organizaţii, cum este cazul nostru, activitatea de proiectare şi construcţie a­ acestor amenajări poate fi executată prin acţiuni patriotice“ (CORNEL­ BĂLAN, întreprinderea de construcţii — montaj nr. 4 Bucureşti, ing. RADU HEREA, Institutul „Proiect“). • „Există, în mai toate organizaţiile U.T.C. foarte mulţi tineri talentaţi, dornici de afirmare. Ar fi, astfel, binevenită ideea­ for­mării unor ansambluri artistice la nivelul fiecărui judeţ, muni­cipiu, oraş — şi chiar in unele comune mai mari — care să cul­tive a­ceste talente şi a căror activitate să aibă un caracter­ per­manent. Anual, sau bienal s-ar putea organiza — pornind­­de la faze locale — sistem concurs, festivaluri naţionale ale tineretu­lui“ (DUMITRU IJALAS, Timişoara). • Asistam de mai mulţi ani la un fenomen cel puţin ciudat în ceea ce priveşte modul de antrenare a tinerilor la­ îmbogăţirea formaţiei lor cultural-artistice. Care-i, însă, procedeul ? De la comitetul raional U.T.C. ni se trimite periodic un număr de bi­lete (măre de- ofcfi*fcei*)­însoţite de „sarcina“ . A se difuza în organi­zaţii. Este sau nu.posibilă difuzarea lor, sunt sau­ nu,aceste bilete în concomanţă cu preocupările şi preferinţele tinerilor — nu in­teresează. Important e să raportăm vinderea biletelor. Această practică­­a devenit o tristă tradiţie, o deficienţă care ţine de sis­tem. Propun, de aceea, înlăturarea lui. In fiecare organizaţie există tineri capabili să aprecieze oportunitatea unor spectacole — teatru, film, concert etc. — în funcţie de pregătirea­ şi recepti­vitatea tinerilor. Aceştia, într-un permanent dialog cu masa de utecişti, pot recomanda şi însoţi tinerii la spectacole, stimulînd, în forme adecvate, colocvii pe marginea lor. De departe, efici­enţa ar fi mult superioară celei „scontate pînă acumni“. (DUMI­TRU CRĂCEA, întreprinderea de construcţii montaj nr. 1­­din Capitală). • „Să se creeze cercuri „Autostop“, care să funcţioneze pe baza unui regulament elaborat pe întreaga ţară. Cercurile pot avea fonduri proprii, provenite din cotizaţiile membrilor săi“. (GHEORGHE LORINCZ, activist U.T.C. Oradea) • Pentru orientarea şi formarea tinerilor ca oameni demni, îna­intaţi ai societăţii noastre propun înfiinţarea în şcoli, case de cultură, cămine culturale a unor cercuri de educaţie etică şi es­tetică, menite să dea răspuns la întrebările inerente vîrstei ti­nere . Cu­m să ne comportăm ? Cum să ne îmbrăcăm ? Cum să apreciem o operă de artă ? Tot in aceste cercuri s-ar putea iniţia colocvii pe marginea prieteniei, dragostei,a căsătoriei, cu partici­parea­ Unor­ oameni Competenţi“ (GRIGORE VÎRJOAGHE, Cons­tanţa) INTRE ENTUZIASM Şl COMPETENŢĂ SEMNUL EGALITĂŢII In condiţiile,in care...activi-„ tatea U.T.C. cunoaşte ■ o tot mai mare complexitate, in ascensiunea spre noi trepte calitative, rolul şi atribuţiile activistului cresc în aceeaşi i­­ăsură, capacitatea sa de cu­prindere a, problemelor tre­buie să capete o structură corespunzătoare. . Activistul trebuie să dea dovadă în primul rînd de o reală competenţă: să­­fie­-cu­­noscător al dorinţelor şi ma­nifestărilor tinerilor, să ştie să răspundă diferenţiat acestor manifestări şi dorinţe, să fie­­ capabil oricînd, în orice îm­prejurare, să organizeze ac­ţiuni bine definite, atractive şi interesante. Mai presus de toate, el, activistul care mun­ceşte în rîndul tineretului, trebuie să fie foarte apropiat de tineri. Să le cunoască în­deaproape frămîntările lor in­time legate de muncă, distrac­ţie, dorinţa de cunoaştere şi chiar viaţa personală. Dintr-o orientare şi o practică greşită unii activişti separă viaţa tine­retului în două. Pe de o parte problemele de organizaţie, pe de altă parte viaţa lor spiri­tuală. După părerea mea a­­ceasta este una din greşelile fundamentale ale muncii noas­tre. Viaţa omului nu poate fi defalcată, împărţită pe capi­tole ca într-o dare de seamă de evidenţă contabilă. Ea tre­buie privită, analizată şi tra­tată ca un tot unitar. Acti­vistul U.T.C., nu este şi nu ■trebuie să fie simpla legătură a organului superior cu orga­nizaţiile, aşa cum s-a înţeles uneori de către unii activişti. • El nu este un difuzor de sar­cini, un inspector care să controleze ce s-a făcut şi să raporteze biroului raional sau regional pentru a fi cen­tralizate şi înserate într-o in­formare stilată care să mear­gă la organul­­superior sau să fie prezentată la sfîrşit de lu­nă într-o şedinţă. Un aseme­nea activist va fi repede ui­tat, şi de fapt nu va fi nici cunoscut de tinerii cu care a lucrat o anumită perioadă de timp. In activitatea mea, de peste 12 ani, am întîlnit destule exemple de activişti care erau aşteptaţi în satele raionului, în cooperativele agricole şi în , şcoli ca nişte adevăraţi prie­teni. Din păcate însă am cu­noscut şi dintre aceia ‘ care se, mulţumeau să­ citească, de pe­­ caiet -Sarcinile primite de la raion şi cu servieta în maffă să asiste impasibili la un joc, sportiv sau la o seară distrac­tivă iar uneori nici cel puţin atît. îmi amintesc, nu fără a zîmbi, de unele întîmplări trăite cu ani în urmă. Prin 1955, cînd eram la începutul activităţii de Instructor al comitetului raional, am fost aspru criticat că la unele re­uniuni, şefi de­ dans,­ jucam alături de tineri şi-i însufle­ţeam cu strigături. Dar ce-am păţit, cînd a aflat primul se­cretar că am primit un rol în piesa de teatru pe care o pregăteau tinerii la căminul cultural! Eu eram de­­ la ra­­­ion, trebuia să fiu „serios“, de parcă fiind vesel şi parti­­cipînd laolaltă cu ei, m-aş fi compromis sau aş fi devenit , subit neserios. Prin 1964, cînd am fost găsit pe terenul de volei într-un meci organizat în cadrul unei duminici cul­­tural-sportive ce se desfăşura la Arrhăşeşti, am fost­­■ criticat şi mai aspr, de data aceasta chiar de un activist al Comi­tetului regional. Argumentele mele, ale tinerilor din echipă nu erau luate în seamă. Eu nu aveam „dreptul să­­ joc, fiindcă­­eram de la raion“. Argumentul tovarăşei de la regiune era : „Să-i îndrumi, dar să nu te confunzi cu masa ele tineri“. Dar nu m-a con­vins fiindcă, nu văd cum poţi îndruma pe cineva dacă nu-l cunoşti, dacă nu simţi ceea ce simte el. După încheierea meciului de tolei,am trecut în poartă pe terenul de­ fot­bal. Mi-am­­ pierdut. .Oare prestigiul participînd pe­ tere­nul de sport alături ele tinerii din comuna în care munceam ca activist ? Am­ avut totdea­una convingerea că nu. . Cînd nu-i rănim amintiri vii, frumoase din viaţa şi munca tinerilor, din propria sa activitate, activistul U.T.C. nu trebuie să fie mulţumit,,şi aş afirma chiar căi, nu trebuie să se considere bun activist. FLORIAN SAVOIU secretar al Comitetului raional Urziceni al U.T.C. ­s @ @ m «

Next