Scînteia Tineretului, august 1969 (Anul 25, nr. 6285-6311)

1969-08-10 / nr. 6293

Pag 4 ăl X-lea ăl presoului comunist român Cuvîntarea tovarăşului ION URSU (Urmare din pag. a III-a) acestei particularizări, re­zultă limpede că înfăptuirea programului nuclear naţional comportă, pe lingă latura pa­sionantă şi plină de promi­siuni, necesitatea de a se înlătura o serie de lipsuri şi dificultăţi care mai persistă în activitatea noastră de cer­cetare. Ne angajăm ca în lu­mina preţioaselor observaţii şi indicaţii formulate de tova­răşul secretar general în ra­portul prezentat, cu privire la cercetarea ştiinţifică orien­tată, să depunem tot efortul pentru lichidarea acestor lip­suri. Cu intenţia de a crea con­diţii mai bune pentru finali­zarea activităţilor de cerce­tare ştiinţifică, mă gîndesc şi la unele propuneri menite să uşureze şi să stimuleze munca noastră. In primul rînd, consider că cercetarea ştiinţifică orien­tată va cîştiga în eficienţă, o dată cu reglementarea, prin lege, a sistemului contracte­lor de cercetare şi colabo­rare tehnico-ştiinţifică. Ase­menea contracte trebuie, conform legislaţiei ce se va adopta, să stipuleze obligaţiile şi drepturile părţilor con­tractante. De asemenea, cu scopul de a face faţă ritmu­lui de dezvoltare a ştiinţei, le­gislaţia contractelor de cer­cetare trebuie să fie suplă, uşor adaptabilă la situaţii concrete şi să elimine lanţul greoi al unor forme birocra­tice. Totodată, în condiţiile în care ştiinţei îi sunt încredin­ţate sarcini deosebite, prin plan de stat, mi se pare ab­solut obligatoriu, să se sta­bilească, tot prin lege, forme cuvenite de cointeresare pen­tru parteneri şi de stimulare materială a celor mai valo­roase cercetări ştiinţifice, aşa cum se întîmplă la noi în ţară şi în alte domenii de creaţie. Ştiu că aceste probleme au stat în atenţia Consiliului Na­ţional al Cercetării Ştiinţi­fice, dar cred că este vremea să se şi realizeze, deoarece partidul încă de la Congresul al IX-lea a precizat­ forma de efectuare a cercetărilor pe bază de contracte şi aceste cercetări se fac, dar o legis­laţie care să reglementeze aceste forme încă nu avem. Asemenea măsuri şi altele de acest fel, referitoare la desfăşurarea cercetărilor, ar avea o influenţă dintre cele mai pozitive asupra descătu­şării unor iniţiative creatoare în institute, catedre şi unităţi de cercetare, ar permite re­tribuirea, după merit, a acelor rezultate ştiinţifice care pre­zintă un mare interes pentru dezvoltarea ştiinţei şi mai ales pentru economia naţională, şi, în acelaşi timp, ar activa re­ceptivitatea sectoarelor pro­ductive faţă de asimilarea re­zultatelor finalizate în cerce­tare. Nu-i mai puţin adevărat că pentru a realiza valorifi­carea unei cercetări este ne­cesar ca şi industria, la rîn­­dul ei, să manifeste mult mai mare interes faţă de asimila­rea noului, stabilirea unui limbaj comun în lanţul fi­resc cercetare-proiectare­­producţie. Prin asemenea mă­suri consider că va fi îmbu­nătăţit climatul de muncă din unităţile noastre de cer­cetare, întrucît o activitate ştiinţifică bine orientată, se ştie, generează căutarea ne­contenită a noului, dezvoltă lupta deschisă de opinii şi eli­mină ceea ce frînează pro­gresul cunoaşterii. Aprecierile făcute de tova­răşul secretar general cu pri­vire la cercetare şi cercetă­tori, la stilul nostru de muncă şi la unele practici negative trebuie grabnic să ne deter­mine pe noi, toţi, oamenii de ştiinţă să reflectăm cu serio­zitate şi spirit de răspundere asupra tuturor acestor pro­bleme şi să luăm măsuri ur­gente de eliminare a lor, de reînnoire şi modernizare a în­tregii noastre concepţii des­pre muncă despre activitatea de cercetare în ţara noastră. Stimaţi tovarăşi, Ca om de ştiinţă şi comu­nist îmi exprim încă o dată aprobarea din inimă şi tot ataşamentul meu la Raport şi Directivele Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român şi doresc să asigur Congresul, Comitetul Central al partidului şi personal pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că împreună cu tovarăşii mei de muncă de la Comitetul pentru Energia Nucleară şi Institutul de Fizică Atomică nu vom precupeţi nimic pen­tru a contribui la îndeplinirea tuturor angajamentelor luate în faţa partidului şi realizarea în termen a prevederilor pri­mului program nuclear naţio­nal (Aplauze). în acelaşi timp, am man­datul tuturor comuniştilor pe care îi reprezint în Congres să susţin cu hotărîre — şi o fac din tot sufletul — pro­punerea ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales în înalta funcţie de secretar ge­neral al Partidului Comunist Român. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului nostru este pentru noi toţi, pentru întregul po­por, chezăşia mersului înainte al patriei, factor fundamental al îndeplinirii programului măreţ cuprins în Teze şi Di­rective, pentru înflorirea şi progresul continuu al Româ­niei socialiste, într-un climat de pace, suveranitate şi inde­pendenţă naţională. (Aplauze puternice, prelungite). Cuvîntarea SÜTÖ ANDRAS, delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Generaţia de scriitori din care fac parte, de la începutul drumului său a fost legată cu trup şi suflet de viaţa şi nă­zuinţele poporului, de luptele sociale şi politice din ţara noastră, de politica Partidului Comunist Român. In rîndul a­­celor oameni care ne-au cres­cut şi ne-au transmis primele idealuri ale vieţii nu am cu­noscut faimosul turn de fildeş, nici simţămîntul înstrăinării de noi înşine, nici idilismul fanatic, nici „pesimismul uni­versal al absurdităţii fiinţei umane". Am primit în schimb simţul responsabilităţii faţă de soarta lor, faţă de realita­tea socială care în mod revo­luţionar se poate privi numai dintr-un singur unghi posibil, acela de a o transforma într-o realitate cît mai umană şi mai apropiată de visurile seculare ale poporului. în consecinţă nu am suferit niciodată chinu­rile artei fără de scop, nici bucuriile jocului pueril al cu­vintelor fără de sens. Am cu­noscut însă acel proces imens de transformare a societăţii, istoria unui sfert de veac ale cărui rezultate au fost atît de pregnant arătate în Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce pentru mine pro­blema literaturii înseamnă le­gătura individului cu comunit­­atea, înseamnă trăirea soar­­tei mulţimii într-o singură soartă privită ca o treaptă singuratecă dar legată indiso­lubil de treptele vieţii înain­taşilor mei, ai noştri. Iată de ce socot, prin urmare, că totul despre ce se discută la acest for înalt are o însemnătate deosebită pentru rezolvarea problemelor noastre. In discu­ţiile pe care le avem zilnic des­pre menirea şi viitorul artei, căutările noastre tind tocmai înspre aceste legături absolut necesare între literatură şi viaţă, poezie şi strădaniile poporului, dramaturgie şi me­sajul adîncurilor existenţei populare, modalităţi şi înfă­ţişarea veridică a vieţii, nivel­­artistic şi accesibilitate, liber­tate de gîndire şi necesitate istorică înţeleasă, singura con­cepere justă a noţiunii de li­bertate. Dintre toate aceste preocu­pări, tovarăşi, socot ca cea mai importantă legătura scriitorului cu realitatea în care trăieşte, mai precis sen­sibilitatea lui artistică faţă de această realitate. Şi dacă nu renunţă de la unicul sens al sforţărilor sale intelectuale, a­­cela de a fi în folosul progre­sului social, de a înnobila fi­inţa umană, atunci nu poate să treacă cu vederea tocmai peste acele sforţări ale parti­dului care în ultima esenţă pentru ele înseamnă şi uni­versul preocupărilor artistice. Personal, în scrierile mele, niciodată nu am dorit şi nu am putut să ocolesc acea stîncă a problemelor sociale care a fost şi va fi pusă toc­mai în drumul pe unde tre­buie să treacă şi scriitorul, să treacă împreună cu societa­tea, cu clasa, cu naţiunea, cu naţionalitatea din care face parte şi ale cărei năzuinţe le poartă în visurile sale de a se realiza ca personalitate ar­tistică, ştiind că această per­sonalitate devine cu atît mai puternică, mai neasemuitoare, cu cît poartă mai mult din frămîntările, din mişcarea is­torică a colectivităţii. Arta, desigur, cum ştim cu toţii este o muncă singuratecă, nu se creează în colectiv, romanele nu se scriu în brigăzi, —­cum mă întreba cîndva un activist cultural raional care voia să ştie dacă noi, scriitorii am ră­mas particulari sau ne-am organizat şi noi într-o coope­rativă de producţie. Dar această muncă singu­ratecă îşi are sensul tocmai în trăirea adîncă a existenţei noastre uman-colective, a e­­pocii pe a cărei frunte dorim să ne vedem pecetea trudelor noastre. Doresc a sublinia că această cerinţă faţă de literatură nu are nimic comun cu acele dogme veştejite, învechite ale trecutului. Congresul al IX- lea a deschis o eră nouă şi în viaţa spirituală a ţării noastre, a descătuşat forţe noi în toa­te genurile artei , prin resta­bilirea normelor cu adevărat leniniste în viaţa de partid, prin lărgirea şi adîncirea de­mocraţiei socialiste a creat o atmosferă profund prielnică pentru înflorirea unei litera­turi moderne în sensul cel mai bun al cuvîntului. în aceşti ani şi-au luat zborul, în ţara noastră, generaţii tinere cu talente sclipitoare şi legate profund de năzuinţele naţiu­nii române, sau ale naţionali­tăţilor conlocuitoare din ţara noastră, cu întreg poporul nos­tru. Intre ei, desigur, cum spunea tov. Eugen Barbu în cuvîntarea sa, sînt unii care practică sportul lansării ma­nuscriselor în sticle ermetic închise şi aruncate în ocea­nul viitorului. în clarificarea acestei chestiuni însă ne poa­te ajuta mai puţin tonul prea grav, şi mai mult acest spirit critic şi constructiv, şi mai ales acel spirit critic şi cons­tructiv pe care l-au afirmat întîlnirile intelectualităţii cu conducerea partidului şi per­sonal cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In ce mă priveşte nu accept atitudinea artistului care închizînd ochii în faţa zilelor noastre, oftează înspre oceanul viitorului îndepărtat. Nu-mi plac operele de artă plastică construite din rămă­şiţe de bicicletă, din radiatoa­re, după cîte un accident, sau de la fiarele vechi, nu-mi place muzica care seamănă cu zgomotul cînd se închid obloa­nele, cînd comercianţii închid magazinele. S-ar putea totuşi ca acesta, în cazul nostru con­cret, al generaţiilor tinere, în cazul unor talente adevărate, să nu fie un sport, ci chinul căutării de sine. Multe dru­muri străbate talentul tînăr — prin multe imitări sterile se poate irosi — pînă îşi găseşte glasul adevărat — pînă ce în­ţelege că, cu cît imită mai pu­ţin cu atît o să semene mai mult cu ei. Cum să apreciem, ce atitudine ne cere un proces complex cum este fenomenul spiritual ? Cred că faţă de a­­ceastă problemă în faţa reali­tăţii, fie ea artă, economie,­ fie complexul întreg, specific unei societăţi, partidul ne reco­mandă spiritul discuţiei libe­re, creatoare, de înţelegere re­ciprocă, de studiere concretă a realităţii, un spirit uman, creator. Sunt sigur că în acest mod viaţa noastră spirituală se va manifesta şi mai ferm în slujirea idealurilor socialis­mului, în găsirea adevăratei ei meniri. Tovarăşi, Din moment ce scriu în lim­ba mea maternă, în limba ma­ghiară, în mod firesc mă pre­ocupă totul ce este legat şi de viaţa naţionalităţilor din ţara noastră. Am ascultat din nou cu satisfacţie acele pasaje ale raportului unde se constată rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale de către Partidul Comunist Român. In­tr-adevăr aceasta este una din realizările de seamă ale parti­dului nostru. Ea înseamnă, egalităţi în drepturi a tu­turor cetăţenilor patriei, planificarea armonioasă a in­vestiţiilor pentru toate jude­ţele, grija permanentă a sta­tului faţă de cerinţele sociale şi culturale, înseamnă deci a­­sigurarea bazei materiale a e­­galităţii, condiţia hotărîtoare în această privinţă, înseam­nă, în acelaşi timp, dezvolta­rea culturii naţionalităţilor, învăţămîntul de stat în limba maternă, înflorirea ştiinţei şi artei, a literaturii. Pentru aceasta grija noas­tră permanentă este aceea de a ţine curat izvorul frăţiei po­porului român cu naţionalită­ţile conlocuitoare, frăţie năs­cută în lupta comună, conti­­nuînd prin strădania unor mari gînditori şi creatori, în frunte cu un Bălcescu sau un Petőfi Sándor — figuri istori­ce care s-au întîlnit întotdea­una prin căutările comune ale căutării unei vieţi mai fericite, libere, pentru viitor, ale unei vieţi care nu cunoaşte nici asuprirea naţională, nici ex­ploatarea omului de către om. Doresc să remarc cele spuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în legătura cu grija pe care trebuie s-o avem faţă de a­­ceastă frăţie. Organele de par­tid şi de stat locale „au dato­ria de a asigura şi în viitor înfăptuirea neabătută a poli­ticii naţionale marxist-leninis­­te a Partidului Comunist Ro­mân, de a veghea la respec­tarea prevederilor constituţio­nale, şi totodată, de a acţiona pentru educarea maselor în spiritul frăţiei şi unităţii în­tre poporul român şi naţiona­lităţile conlocuitoare“. Perioada trecerii de la capi­talism la socialism care repre­zintă ridicarea naţiunii româ­ne pe o treaptă calitativ supe­rioară, asigură acelaşi proces şi pentru naţionalităţile con­locuitoare. Saltul calitativ în acest proces de ridicare social­­culturală şi în acelaşi timp al naşterii adevăratei frăţii s-a cristalizat o dată cu elibera­rea definitivă a patriei noas­tre, în luptele comune pentru puterea populară şi construc­ţia socialistă. Acest moment hotărîtor îmi aminteşte despre o zi furtunoasă cînd în urma unei mişcări tectonice a mun­ţilor, prăbuşindu-se mii de tone de bazalt, în crăpătura uriaşă a pămîntului a apărut acum 100 şi ceva de ani un lac cu apă cristalină, ■ Lacul Roşu, o frumuseţe nouă a naturii noastre din Ardeal. Căutînd sensul cel mai adînc al istoriei noastre de un sfert de veac mă gîndesc la simbolul acestei legende, la ziua de 23 August 194­4, cînd aevea stîncilor ne­gre începuse a se prăbuşi orîn­­duirea veche, iar în urma ei, adunînd izvoarele istoriei, a­­păruse ca o frumuseţe umană, nouă, lacul curat al frăţiei po­porului român cu naţionalită­ţile conlocuitoare. (Aplauze). Astăzi, după un sfert de veac de la eliberarea patriei, după acei paşi uriaşi pe care, sub conducerea partidului, i-ar fi făcut pînă la culmile zilelor de azi, sensurile prăbuşirii ve­chiului şi ale naşterii vieţii noi s-au îmbogăţit de mii de ori în inimile noastre ale tu­turora. (Aplauze). Tovarăşi, Intr-un cătun mic din jude­ţul nostru, judeţul Mureş, în zilele trecute un ţăran bă­­trîn, oprindu-mă în stradă unde eram într-o problemă de ziaristică, mi-a spus : „Am as­cultat la radio că la congre­sul comuniştilor dv. vreţi să-l alegeţi din nou ca secretar general al partidului pe tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Aş vrea să-l votez şi eu, zice, dar eu nu sînt delegat la Congres fiindcă nu sînt mem­bru de partid. Atunci, noi, ăştia care nu sîntem membri de partid cum şi unde am vota şi noi pentru dînsul ?“ Luîndu-mă bătrînul prin sur­prindere i-am răspuns mai tîrziu în gîndul meu spunînd că această voinţă unanimă a comuniştilor din ţara noastră cuprinde nu numai pe mem­brii de partid, ci într-adevăr, întreg poporul ţării, pe români şi maghiari, germani şi sîrbi şi oameni de alte graiuri, ţă­rani, muncitori, intelectuali, tineri şi bătrîni, întreaga fa­milie a Republicii Socialiste România. (Aplauze). Ca membru modest al aces­tei familii mă ataşez la voința sa, exprimîndu-mi totalul meu acord cu politica internă şi externă a partidului nostru, cu programul luminos pe care-l va stabili acest Con­gres de importanță istorică. (Aplauze). Stimați și dragi tovarăși, SCÂNTEIA TINERETULUI (Urmare din pag. I) prim-secretar al Comitetu­lui judeţean Iaşi al P.C.R., delegat al organizaţiei ju­deţene de partid Iaşi, ge­neral-colonel Ion Ioniţă, ministrul forţelor armate, delegat al organizaţiei ju­deţene de partid Alba şi Floarea Barbu, preşedinta cooperativei agricole de producţie Cernetu, delega­tă a organizaţiei judeţene de partid Teleorman. De la tribuna înaltului for al Partidului Comunist Român, au adresat cuvîn­­tări de salut tovarăşii: Ib Norland, membru al Birou­lui Politic, secretar al Co­mitetului Central al Parti­dului Comunist din Dane­marca, Hristos Petas, mem­bru al Biroului Politic al Partidului Progresist al Oamenilor Muncii din Ci­pru (A.K.E.L.), Pedro Ta­­dioli, membru al Comite­tului Executiv al Partidu­lui Comunist din Argenti­na, Marcelino dos Santos, membru al Consiliului Pre­zidenţial al Comitetului Central al Frontului Elibe­rării din Mozambic, care a adresat Congresului al X- lea al P.C.R. salutul co­mun al Frontului de Elibe­rare din Mozambic. Mişcă­rii de Eliberare din Ango­la şi al Partidului African al Independenţei din Gui­neea (BISSAU), Tore Fors­­berg, membru al Biroului Politic al Partidului de Stînga — Comuniştii din Suedia. S-a dat apoi citire mesa­jului de salut adresat Con­gresului de Comitetul Cen­tral al Partidului Comunist Peruvian. Cuvîntările rostite de conducătorii delegaţiilor partidelor comuniste şi muncitoreşti democratice şi antiimperialiste şi mesa­jul transmis Congresului au fost subliniate în repe­tate rînduri cu vii aplauze de toţi cei prezenţi. Preşedintele şedinţei, to­varăşul Gheorghe Pană, a mulţumit în numele dele­gaţilor şi invitaţilor, pen­tru saluturile şi mesajul a­­dresate Congresului. In continuarea lucrărilor, şedinţa plenară a fost pre­zidată de tovarăşul Mihai Telescu. S-a anunţat că în ziua de 8 august a avut loc, sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, şedinţa Comisiei pentru pregătirea propunerilor de candidaţi în vederea alegerii organe­lor superioare ale partidu­lui. Comisia a luat în dis­cuţie şi a stabilit să supu­nă aprobării Congresului numărul din care să fie al­cătuit Comitetul Central şi Comisia Centrală de Revi­zie. Ţinînd seama de sarcini­le mari şi complexe ce re­vin Comitetului Central pentru înfăptuirea hotărîri­­lor Congresului al X-lea al P.C.R., precum şi de creş­terea efectivului partidu­lui, comisia a propus­­ Co­mitetul Central să fie for­mat din 165 de membri, iar numărul membrilor su­pleanţi ai Comitetului Cen­tral să fie de 120. Comisia Centrală de­­Revizie să fie alcătuită din 45 de membri. Pentru a putea pregăti propunerile nominale pe baza candidaturilor stabili­te de conferinţele judeţene de partid, Comisia a supus aprobării Congresului nu­mărul tovarăşilor ce ur­mează să fie aleşi în orga­nele centrale ale partidu­lui. Congresul a aprobat în unanimitate prin vot des­chis, numărul de membri şi membri supleanţi ai Co­mitetului Central şi ai Co­misiei Centrale de Revizie, propus de Comisie. Pe baza celor stabilite, Comisia urmează să pregă­tească propunerile nomi­nale. La dezbaterile generale au luat cuvîntul tovarăşii: Ion Ursu,­­ prim-vicepre­­şedinte al Comitetului pen­tru Energie Nucleară, dele­gat al organizaţiei judeţene de partid Cluj, Sütő An­drás, scriitor, delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Preşedintele şedinţei a anunţat că în dimineaţa zi­lei de sîmbătă a încetat din viaţă tovarăşul Constantin Parhon, vechi militant al Partidului Comunist Ro­mân, primul preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române. Participanţii la lucrările Congresului au păstrat un moment de reculegere în memoria, tovarășului Con­stantin Parhon. Cel de-al X-lea Congres al partidului a fost salutat în continuare de tovarășii Mohamed Karmel, mem­bru al Biroului Politic al Partidului Comunist Tuni­sian, Julio Posada, mem­bru al Comitetului Execu­tiv al Comitetului Central al Partidului Comunist din Columbia, Giuseppe Renzi, membru al Comitetului Central al Partidului Co­munist din San Marino, Sofia Ferreira, membru al Comitetului Central al Par­tidului Comunist Portu­ghez, Masashi Ishibashi, membru al Comitetului E­­xecutiv, director al Birou­lui Internaţional al Parti­dului Socialist din Japonia, Sam Nolan, secretar gene­ral adjunct al Partidului Muncitoresc Irlandez, Kha­lil Debs, membru su­pleant al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Liba­nez, Halil Ozgur, şeful secţiei de propagandă a Comitetului Central al Par­tidului Comunist din Tur­cia, Yussuf Osman Saman­­tar, secretar al Comitetului Central al Uniunii Demo­crate Somaleze, Paul Ver­ges,­ secretar general al Partidului Comunist din Reunion, James Stewart, secretar general adjunct al Partidului Comunist din Irlanda de Nord şi Efrain Alvarez, membru al Comi­tetului Executiv al Comite­tului Central al Partidului Comunist din Ecuador. Preşedintele şedinţei a mulţumit oaspeţilor pentru saluturile adresate Con­gresului. Delegaţii şi invi­taţii au subliniat cu aplau­ze puternice cuvîntările de salut rostite de reprezen­tanţii partidelor de peste hotare. Lucrările Congresului continuă. ZIUA A PATRA A LUCRĂRILOR (Urmare din pag. I) afirmării plenare a persona­lităţii umane. In secţiunile consacrate po­liticii externe şi relaţiilor e­­conomice internaţionale ale ţării, ca şi în alte secţiuni, vorbitorii au analizat cu spi­rit de răspundere activitatea desfăşurată pe plan interna­ţional de partid şi guvern, liniile călăuzitoare ale poli­ticii noastre externe, au dat glas mandatului încredinţat de organizaţiile de partid res­pective de a aproba şi spri­jini această politică, de a vota pentru continuarea ei cu a­­ceea­şi fermitate şi consec­venţă. Intr-un consens unanim, vorbitorii au apreciat că pro­gramul propus de partid pen­tru viitorul deceniu de dez­voltare a României corespun­de întrutotul condiţiilor şi po­sibilităţilor de care dispune ţara, aspiraţiilor pe care le nutreşte întregul nostru po­por. Pentru înfăptuirea exem­plară a acestui program s-au făcut un număr de peste 630 propuneri, s-au cristalizat re­comandări preţioase menite să ajute la îmbunătăţirea conti­nuă a activităţii organelor centrale şi locale de partid şi de stat, a organizaţiilor de masă şi obşteşti, a instituţii­lor ştiinţifice şi culturale, să ducă la ridicarea pe o treap­tă superioară a muncii, la în­făptuirea cu succes a sarcini­lor mari pe care le va stabili Congresul al X-lea al parti­dului. Participanţii la lucrările­­secţiunilor Congresului, ex­primând mandatul primit din partea comuniştilor pe care-i reprezintă, voinţa întregului popor, şi-au reafirmat cu căl­dură hotărîrea de a vota pen­tru realegerea în funcţia de cea mai mare răspundere din conducerea partidului, funcţia de secretar general, a tovară­şului Nicolae Ceauşescu, care, prin exemplul vieţii şi muncii sale, întruneşte preţuirea şi dragostea tuturor oamenilor muncii de pe cuprinsul patriei. Şedinţele secţiunilor pe probleme ale Congresului (Urmare din pag. I) onoare pe care şi le-a luat în cinstea Congresului. In acest moment solemn cînd cel de al X-lea Congres al Partidului îşi consacră lu­crările documentelor dezbă­tute şi aprobate de întregul popor, dînd viaţă şi perspec­tivă tuturor celor ce se vor înfăptui în România de mîine, gîndurile sutelor de mii de tineri ai Capitalei, alături de gîndurile tuturor oamenilor muncii din acea­­stă ţară, se îndreaptă cu recunoştinţă, cu dragoste şi respect către Partidul Co­munist Român, către dum­neavoastră iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, conducător încercat al parti­dului şi poporului, înflăcă­rat patriot“. Imaginea luminoasă a vii­torului României socialiste, limpede conturată în pro­gramul pe care îl va adopta Congresul, înaripează şi mai mult mintea şi inimile tine­rilor, deschide cîmp larg va­lorificării energiei şi entu­ziasmului specific tinerei generaţii, dorinţei sale de a săvîrşi fapte măreţe pentru fericirea poporului şi înflo­rirea patriei. „Urmînd exemplul comu­niştilor, se subliniază în te­legrama tinerilor din jude­ţul Arad, cei peste 60 000 de tineri din întreprinderile in­dustriale, de transport şi­­ construcţii, din şcolile şi din unităţile agricole ale jude­ţului nostru muncesc cu pa­siune pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de producţie, se străduiesc să-şi îmbogăţească în perma­nenţă cunoştinţele profesio­­nale­ şi de cultură generală, participă cu entuziasm la acţiunile de muncă volun­­tar-patriotică, realizînd în cinstea Congresului peste 80 la sută din angajamentul întregului an 1969. Conştienţi de nădejdile pe care patria şi partidul le pun în genera­ţia tînără, noi, tinerii din judeţul Arad, făgăduim so­lemn că nu vom precupeţi nimic pentru îndeplinirea sarcinilor ce ne revin, că vom contribui cu toată pu­terea minţii şi braţelor noas­­tre la înfăptuirea măreţelor obiective pe care le va stabili Congresul al X-lea al încercatului nostru con­ducător, Partidul Comunist Român". In telegrama adresată Congresului de tinerii side­­rurgişti ai Hunedoarei, cu­vîntul scris are incandes­cenţa şuvoiului de oţel topit al metalului dăruit nevoilor patriei „Am ascultat, co­munică el, cu un sentiment de mindrie patriotică rapor­tul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ne-a produs o deosebită satisfac­ţie şi bucurie aprecierea ac­tivităţii tineretului, a orga­nizaţiei sale revoluţionare. Această înaltă apreciere constituie pentru noi un nou şi puternic imbold pentru a munci cu şi mai multă hotărîre, cu abnegaţie şi elan tineresc în vederea înfăptuirii marelui program de înflorire a României so­cialiste. Noi ştim că tot ce avem mai scump, libertatea, pacea, viitorul luminos da­torăm încercatului nostru partid, ştim că este foarte greu să poţi răsplăti o ase­menea grijă, dar sîntem ho­­tărîţi să nu dezminţim în nici un fel încrederea ce o manifestă partidul faţă de noi. De aceea asigurăm par­tidul, conducerea sa şi pe dumneavoastră personal iu­bite tovarăşe Nicolae Ceauşescu că puteţi pune şi pe viitor toată nădejdea pe aportul nostru. Vom fi me­reu la datorie şi dacă va fi nevoie, inspiraţi de minuna­tele fapte ale comuniştilor, nu vom precupeţi nimic pentru ca patria noastră scumpă, România socialistă, să prospere". Raportînd Congresului cu un simţămînt de legitimă mîndrie succesele lor în producţie, dedicîndu-le în întregime măreţului eveni­ment, numeroasele colective de muncitori din marile în­treprinderi industriale ale ţării, din agricultura de stat şi cooperatistă au arătat în ce fel înţeleg ele să răs­pundă la chemarea înaltului forum al comuniştilor, de concentrare a eforturilor în direcţia dezvoltării neconte­nite a producţiei materiale, a sporirii productivităţii mun­cii şi a venitului naţional. In telegrama muncitorilor tehnicienilor şi inginerilor din Uzina „Electromagne­tica“ din Capitală se preci­zează succint: „Toate anga­jamentele luate în cinstea Congresului au fost îndepli­nite şi depăşite. Am realizat peste plan : 8,6 milioane lei la producţia globală, 4,2 mi­lioane lei la producţia marfă vîndută şi încasată, 3,3 milioane lei beneficii, 1 milion lei produse de export şi 60 tone economii de metal" „Sîntem animaţi, sc­riu constructorii termo­centralei de la Rovinari de dorinţa ca sarcinile ce ne vor reveni din hotărîrile Congresului să Ie îndepli­nim cu succes, să reducem termenele de punere în funcţiune a agregatelor cu o lună înainte de termen şi să obţinem economii în valoare de peste 2 milioane lei". „In cinstea Congresului, transmit ţăranii cooperatori din comuna Gurba, judeţul Arad, am încheiat în timp optim, fără pierderi, recolta­rea cerealelor păioase de pe întreaga suprafaţă de 910 hectare de pe care am obţi­nut 1380 tone boabe". ■ Corelînd în chip firesc îzbînzile obţinute în ultimii ani de aportul direct al se­cretarului general al parti­dului în cadrul conducerii colective de partid şi de stat, telegramele oamenilor muncii adresate în aceste zile Congresului îşi exprimă adeziunea unanimă la pro­punerea realegerii tovară­şului Nicolae Ceauşescu în înalta funcţie de conducere „Ne exprimăm, scrie colec­tivul de muncă al Combina­tului pentru industrializarea lemnului din Tîrgi­­.Tiu, profunda adeziune faţă de politica internă şi externă a partidului nostru la care v-aţi adus o contribuţie deo­sebită dumneavoastră, sti­mate tovarăşe Nicolae Ceauşescu. Noi cunoaştem personalitatea dumneavoas­tră de revoluţionar cu înalte calităţi politice şi umane, patriot înflăcărat cu un înalt spirit de răspundere faţă de destinele poporului român al cărui fiu credincios sînteţi. Noi vedem în dumneavoastră pe conducătorul care, îm­preună cu întregul Com­itet Central, cu toţi delegaţii la Congres va asigura elabora­rea istoricelor hotărîri care, în viitorul apropiat, vor aşeza scumpa noastră patrie, România socialistă, printre statele cu o înaltă civiliza­ţie. Ne reafirmăm din toată inima adeziunea la propu­nerea ca şi în viitor, în fruntea partidului comuniş­tilor să vă aflaţi dumnea­voastră, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu şi vă a­­sigurăm că vom folosi toată energia colectivului nostru pentru îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor ac­tualului cincinal precum şi pentru traducerea în fapte a istoricelor hotărîri ce vor fi adoptate de Congres. Constantin Cuţitoiu, electri­cian la staţia 3,06 kW din Bîltani, judeţul Gorj, a sim­ţit nevoia ca, în cîteva rîn­duri, să transmită Congre­sului că îşi adaugă votul său realegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu în func­ţia de secretar general al partidului în persoana că­ruia vede „un om cu calităţi şi pregătire marxist-leninistă excepţionale, un fiu al poporului român care îşi consacră viaţa patriei şi fiinţei noastre naţionale" iar colectivul de muncitori ingineri şi tehnicieni de la UREMOAS, dînd glas celor mai profunde şi mai sincere simţiri îşi exprimă „încă o dată adeziunea faţă de propunerea ca în fruntea C.C al PC.R. să fie reales tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu convingerea că vom avea în fruntea partidului nostru un eminent conducător po­litic, un conducător devo­­tat intereselor fundamentale ale poporului român".

Next