Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)
1969-11-08 / nr. 6371
ORGANIZAŢIILE U. T. C. PE ŞANTIERELE DE INVESTIŢII Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXV, SERIA II, NR 6371 8 PAGINI - 30 BANI SÎMBĂTĂ 8 NOIEMBRIE 1969 La intrarea in subteran. Foto : ION CUCU MĂSURILE STABILITE AU O DIRECŢIE PRECISĂ - CREŞTEREA RITMULUI DE LUCRU Convorbire cu tovarăşul CORNEL ŞANDRU prim secretar al Comitetului Judeţean Braşov al U.T.C. Braşovul, stea de primă mărime în constelaţia economică a ţării, înfăţişează în prezent, o vastă reţea de şantiere de investiţii, prin a căror finalizare puterea industrială a judeţului va căpăta dimensiuni şi mai ample. Cunoscînd ponderea pe care tineretul o reprezintă în totalul forţei de muncă de pe şantiere, membrii brigăzii noastre au ţinut să se oprească aici. Scopul urmărit : evaluarea muncii desfăşurate de organele şi organizaţiile U.T.C. din judeţ în sprijinul îndeplinirii cu succes a planului anual de investiţii. Şi cum investigaţia întreprinsă de noi are loc la puţin timp după Plenara C.C. al U.T.C. care a inclus între problemele analizate activitatea organizaţiilor U.T.C. în domeniul mobilizării tineretului de pe şantiere, am considerat obligatoriu să proiectăm discuţia purtată cu tovarăşul Cornel Şandru, prim-secretar al Comitetului judeţean Braşov al U.T.C., pe fundalul sarcinilor stabilite în acest sens, acum, cînd pînă la sfîrşitul anului au rămas zile numărate. Rep. : Tovarăşe prim secretar, pînă la momentul final al bilanţului anual pe şantierele de investiţii mai sînt doar cîteva săptămîni. Aţi fost prezent la Plenara Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist de la tribuna căreia s-a recomandat organizaţiilor U.T.C. o participare cit mai activă pe frontul realizării integrale a planului anual de investiţii astfel ca acest bilanţ să se înfăţişeze la nivelul aşteptărilor. Cum a înţeles Co- Imaginea înfloritoare a dezvoltării, ştiinţei, culturii şi artei Cea de a treia lună a Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale — România 1969—oferă in continuare un prilej de profundă şi multilaterală cunoaştere a progresului înregistrat în toate sectoarele economiei şi culturii naţionale. Pe lingă marile pavilioane destinate industriei şi agriculturii, itinerariul obişnuit al miilor de vizitatori cuprinde şi Pavilionul B, care înfăţişează imaginea înfloritoare a dezvoltării ştiinţei, culturii şi artei, cuprinzînd numeroase realizări, cunoscute şi preţuite în ţară şi în străinătate. Sectorul dedicat ştiinţei scoate în evidenţă preocupările susţinute ale partidului Şi statului pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice, pentru legarea ei din ce în ce mai strînsă de nevoile producţiei, venim afirmarea tot mai decisă a ştiinţei româneşti pe plan mondial. Panouri expresive înfăţişează dinamica fondurilor alocate din bugetul ţării pentru aparatura ştiinţifică şi alte utilaje : de la 818 milioane lei în 1960, la 1 794 milioane lei în 1969. Pe parcursul unui deceniu, numărul oamenilor de ştiinţă din instituţiile de cercetare a crescut cu 115 la sută. Un loc special în cadrul sectorului este rezervat invenţiilor româneşti distinse cu medalii de aur pe Saloanele internaţionale care au avut loc în acest an la Viena şi Bruxelles. Valorificarea în producţie a cercetării ştiinţifice este amplu exemplificată, prin procente şi imagini referitoare la scurtarea ciclului de cercetare, proiectare şi aplicare, în diversele ramuri ale industriei: construcţii, metalurgie, construcţii de maşini, chimie, transporturi, telecomunicaţii, precum şi în agricultură. In sfîrşit, un planiglob cu becuri de diferite culori mar C. BARBULESCU mitetul judeţean Braşov să acţioneze în spiritul acestor indicaţii ? — Chiar ieri a avut loc şedinţa biroului comitetului judeţean, lărgită prin participarea unor factori cu care colaborăm direct, unde am analizat munca politică şi organizatorică desfăşurată pe şantierele de construcţii. După întoarcerea de la Bucureşti am procedat la radiografierea atentă a stadiului îndeplinirii programului de investiţii pe primele trei trimestre ale anului în concordanţă cu sarcinile organizaţiei noastre în acest important sector al economiei naţionale. Cu acest prilej am sintetizat experienţa acumulată în timp, am evidenţiat elementele pozitive, căutînd noi posibilităţi de a le amplifica. Dar aş vrea să menţionez că scopul principal al analizei realizate a fost acela de a stabili, pornind de la deficienţele semnalate pe şantierele de construcţii, in lumina Plenarei C.C. al U.T.C. din 10—11 octombrie a.c., măsuri destinate să conducă la creşterea participării tinerilor la rea(Continuare în pag. a VlI-a) Pe şantierul termocentralei Mintia. Foto: C. CIOBOATĂ (Continuare in pag. a 7-a) Ce exemplu poate fi pentru tinerii dinvăţătorul Măciucă ? Pe copertă, cu litere de-o şchioapă scrise cu tuş negru, doar două cuvinte : cazul Măciucă... Parcurgem filele voluminosului dosar încă neîncheiat. Declaraţiile paznicilor... procese verbale de constatare... caracterizări... „fotografieri“ cu de-amănuntul a drumurilor bătute în seara furtului şi stenograme ale repetatelor confruntări... declaraţiile făptaşilor furtului de porumb cu căruţa în seara zilei de 14 octombrie. Dacă n-aş fi citit şi ultima pagină din dosar , declaraţia prin care Virgil Măciucă îşi recunoştea vina — aş fi zis că e vorba de o născocire, de o acuzare premeditat ţesută în zeci de pagini numai ca să fie blamat un om capabil, cinstit, preţuit în comună. Cunoşteam omul. 11 întîlnisem la catedră, vorbind cu patos elevilor din clasa sa despre raţiune şi cinste, explicând pe îndelete noţiunea de OM, îl ascultasem într-o şedinţă a profesorilor argumentînd convingător că pedagogic este să nu laşi neobservată nici cea mai neînsemnată abatere de la disciplină a elevului. Mai ales la vîrsta de 7—10 ani cînd aceşti viitori OAMENI încep a-şi forma personalitatea. Acvea, îl vedeam şi acum susţinîndu-şi în adunarea generală a organizaţiei U.T.C. referatul: Efectul exemplului personal în munca de educare comunistă a tineretului, îl întîlnisem muncind cot la cot cu tinerii pe şantierele muncii voluntarpatriotice din comună. Văzusem cu cită încredere îl ascultau aceştia. Citeam şi refuzam să (Continuare în pag. a VI-a) GH. FECIORU Noul complex de xilen de la Rafinăria Brazi ale cărui zece instalaţii montate sunt dotate, in cea mai mare parte, cu utilaje româneşti. I-am urmărit prelegerile timp de cinci ani. în toţi aceşti ani s-a ocupat în cursurile sale de probleme ale literaturii comparate. O singură dată l-am văzut făcînd gesturi ample şi ridicînd tonul vocii. Altminteri, nu ieşea din matca sobrietăţii sale. Se pare că chiar dacă această sobrietate a fost la început o mască, cum o mască purta şi IVlaiorescu pe faţa lui, ea devenise cu timpul o normă. Privea lumea din condiţia Adnotări universi de GH. SUCIU omului superior, mişcarea valurilor o înregistra pînă la ultimul strop, dar faţa lui nu-şi preschimba culoarea pentru că el avea ştiinţă în acelaşi timp şi de pacea depusă in străfund. De aceea nu a purtat niciodată polemici meschine şi nu a cutezat nimeni să ridice glas zeflemitor la argumentele lui. N-a avut deloc „nebunie“ și lucrul acesta ne face să-i înregistrăm, cu jenă, fiecare operă ca pe o rituală capodoperă. N-a fost un Călinescu... Era un profesor care explica cel mai mic amănunt fără ca elevii să trăiască (Continuare în pag. a 11-a) — Ca profesor la Politehnică, credeţi că în domeniul pregătirii cadrelor ar trebui să se aducă ameliorări în ansamblul stat-industrie-universitate, pentru a ţine pas cu progresul ştiinţific şi tehnologic? E. N. : Sigur. Deocamdată se observă un hiatus între cercetarea din învăţămînt şi necesităţile industriei noastre moderne. Motiv pentru care trebuie folosite toate mijloacele ca cercetarea să corespundă cerinţelor vieţii economice şi ştiinţifice. E necesar deci să utilăm mai bine laboratoarele din facultăţi, să fim total eficienţi — studenţi şi profesori — intrînd totodată cu mai mult ,curat în viaţă ştiinţifică internaţională, la nivel înalt. — Cum ar trebui organizată, E. N. : In învăţămîntul superior tehnic din ţara noastră s-au introdus cursuri de tehnicile ciberneticii şi cibernetica tehnică. Rămîne însă deschisă chestiunea organizării unor cursuri de cibernetică în sens larg, deşi se poate menţiona că unele încercări timide s-au întreprins la Politehnica din Bucureşti. Ar fi însă, cred eu, necesare cursuri noi şi laboratoare adecvate. — Existente, după cite ştiu la Academia de Studii Economice. E. N. : Exact. Aici, studiul ciberneticii se realizează în condiții excelente, creîndu-sede pildă, o secție cibernetică de calcul economic. ÎN PAG. A VI-A • De la OM la OM de ION BĂIEŞU ÎN PAG. A VII-A ÎN PAG. A II-A • ACTUALITATEA PENTRU TINERET - AVANCRONICA T.V. - MUZICĂ UŞOARĂ Autonomia federaţiei de fotbal Exigenţa - singul criteriu eficient Nivelul submediocru al majorităţii dintre culegerile literare publicate de Casele creaţiei populare judeţene nu este o noutate nu de mult, ziarul nostru s-a ocupat de ele şi demonstraţia a fost făcută, credem, convingător, calitatea precară a acestor texte fiind, de altfel, evidentă. întrebarea este însă cum e posibil să apară asemenea cărţi şi de aceea mecanismul care produce în serie rebuturi literare se cere, pentru a găsi explicaţia, demontatîn resorturile sale intime. Mai întîi de toate, care sînt criteriile care stau la baza publicării? Aici se tipăresc cărţi de literatură din motive şi după criterii cu totul altele decit cele pe care le-am putea crede îndreptăţite să coordoneze o asemenea activitate. Convorbirea pe care am avut-o cu tov. C. Donea, directorul Casei creaţiei populare din Bacău, este revelatoare în acest sens. Domnia-sa respingea ideea după care asemenea culegeri ar trebui alcătuite şi luate în considerare cu aceeaşi exigenţă cu care se operează asupra cariilor apărute la editurile de specialitate. Aceasta pentru că un volum editat de o casă de creaţie nu vizează „veşnicia“, rostul lui fiind, în concepţia editorului, să încurajeze nişte începători pe calea „spinoasă“ a artei, încurajare cu orice preţ ? Chiar cu preţul situării în zonele periferice ale creaţiei literare ? De regulă, o parte din culegerile editate sînt trimise — cu titlul de schimb de experienţă — la celelalte Case ale creaţiei populare, o altă parte ajungînd la autori, iar RESTUL rămînînd în depozitele Casei creaţei populare care le-a editat. Atunci în ce constă „încurajarea“ ? Să aibă oare şocul psihologic, provocat de vederea numelui tipărit, un efect atît de miraculos incit să transforme un aspirant lipsit de har la titlul de scriitor, într-un talent autentic ? Aşa cum se întîmplă cu criteriile ad-hoc, nici acesta nu este respectat. Cum ne-am explica altfel apariţia în multe culegeri a unor nume deja consacrate şi care, deci, nu mai au nevoie de „încurajare“ ? Un volum al Casei creaţiei populare din Buzău — „Pe scuturi de aur“ — cuprinde chiar şi postume. Bineînţeles, nu poate fi decât salutată iniţiativa de a readuce în actualitate nume de poeţi uitaţi, dar parcă aceasta este mai mult treaba unei edituri „adevărate“. Filiera editorială prin care subproducţiile de care vorbim sunt promovate este relativ simplă, ca să nu spunem, dacă avem in vedere efectele, rudimentară. Metodistul cu literatura al Casei creaţiei populare pregăteşte volumul şi-l trimite sau merge cu el la secţia de literatură a Casei centrale a creaţiei populare. Aici, în cîteva zile, se obţine „viza“ care deschide drumul, spre tipar. Am întrebat, la trei Case ale creaţiei dacă au fost cazuri cind s-au respins volume. Numai două, dintr-un număr impresionant de titluri : o baladă pentru Bicaz („prea bombastică, prea retorică, a unui colaborator prea insistent“ — V. Donose, metodist cu literatura la Casa creaţiei populare din Iaşi) — şi o carte de folclor poetic a Casei creaţiei populare din Buzău, asupra căreia vom mai reveni. Asigurată cu atîta generozitate, aprobarea Casei Centrale a Creaţiei, dintr-un proiectat „control de calitate“ a devenit un tic şi redactorii de carte sînt atît de siguri că o pot obţine pe ORICE text, incit reglementările de tipărire sunt făcute — pentru a ciştiga timp — înainte de a se îndeplini această simplă formalitate. Alteori se renunţă definitiv la ea, aşa cum se întîmplă la Iaşi cu cîteva cărţi. ÎNCURAJAREA ESTE „UNSA" CU NEPRICEPERE Iată deci o întreagă „literatură“ promovată după un criteriu oarecare, altul decit cel al SABIN BORCAN (Continuare în pag. a V-a) Platforma chimică a Borzesliului— un complex organism industrial a cărui funcționare ar fi imposibilă fără aportul automatizării. — în cadrul Politehnicii nu CIVILEZAŢIA CIBERNETICII de Prof. univ. EDMOND NICOLAU educată şi formată materia ce- i nuşie a civilizaţiei de mîine, * generaţia ciberneticienilor ? E. N. : Să ne înţelegem : eu port convingerea nestrămutată , că cibernetica îşi pune amprenta pe întreaga activitate contemporană, că ea corespunde I unui mod de considerare a multor domenii ştiinţifice, tehnice şi chiar artistice. Dar arfi prezumţios din partea mea , să afirm că totul se reduce la cibernetică. — Vă întrebam nu despre I atotputernicia acestei ştiinţe, ci despre instruirea slujitorilor ei, care vor fi mai ales tinerii. I E. N. : Atunci să facem distincţia dintre tehnicile cibernetice, cibernetica tehnică şi bazele ciberneticii. In ţările dezvoltate industrial tehnicile ciberneticii sunt astăzi materii de liceu. Cred că acest exemplu ar trebui urmat şi de noi. Am convingerea că bazele ciberneticii ar trebui să-şi găsească locul chiar în învăţămîntul nostru de cultură generală. — Dar în studiul superior ? Nu credeţi că se manifestă în această privinţă o scleroză a învăţămîntului politehnic ? funcţionează o secţie de cibernetică ? E. N. : Nu. Deocamdată nu. — Carenţă, sper, în curînd remediată ţinînd seama de obligaţiile de mîine ale tehnicii româneşti, care incumbă imperios modernizarea pregătirii, specializarea şi respecializarea continuă, în această ordine de idei, ce înseamnă, după opinia de„ educaţie permanentă astăzi, la noi ? E. N.: Obligaţia fiecăruia dintre noi de a fi mereu la curent cu progresele ce se înregistrează, întîi în propriul domeniu şi apoi în alte domenii — interferenţa lor, după cum vă spuneam, amplificîndu-se permanent : pictura beneficiază de progresele chimiei macromoleculare, ingineria, de toate progresele electronicii, deci ale fizicii solidului, tot mai numeroase ştiinţe de progresele matematicii. — Dar ce forme de educaţie permanentă propuneţi ? Convorbire realizată de : VIORICA TANASESCU (Continuare în pag. a IV-a) DESIGN-ul — o nouă vocaţie socială a artei • Acesta este titlul anchetei iniţiată de ziarul nostru şi la care pentru început, răspund prof. univ. PAUL BORTNOVSCHI, şeful catedrei de estetică industrială, de la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu" şi pictorul VASILE CELMARE, lector la același institut. pag. 5 „Aici, la locul nostru de muncă, facem dovada dragostei de patrie" • Capacitatea de dăruire a generaţiei tinere, eroismul ei, despre care ne vorbesc faptele, demonstrează înalta răspundere cu care ea participă alături de generaţiile mai vîrstnice la edificarea unei Românii mereu mai prospere. Reportajul-anchetă din pag. a 3-a, surprinde o serie de tineri în ipostaze ce vădesc un deosebit simț al datoriei sociale. pag. 3