Scînteia Tineretului, septembrie 1973 (Anul 29, nr. 7553-7577)

1973-09-01 / nr. 7553

„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 cin FOLOSIŢI PENTRI PRODICŢIE AVANSUL OBŢINUT DE CON­­STRUCTORI? Trustul de construcţii indus­triale din oraşul G­heorghe Gh­eorghiu-Dej a predat noua capacitate de la I.M. „Ceahlăul“ din P. Neamţ, cu 120 de zile mai devreme. Am vrut să ştim cum sunt folosite cele 120 de zile smulse timpului ? Ritmul de producţie al noilor capacităţi e încă unul gifu­t, cel mai adesea în distonanţă cu graficele sta­bilite. Realizarea, după cum era de aşteptat, înainte de termen sau măcar în termen, a parame­trilor proiectaţi, rămîne deocam­dată un deziderat. Mai mult de­cit atît, două fierăstraie circu­lare, un generator de atmosferă, o trusă de control pentru lacuri şi vopsele şi o presă hidraulică de redresare, prevăzute în docu­mentaţia economică, se lasă aş­teptate fără rezultat iar pentru producerea echipamentului de irigaţii sau a betonierelor, forul tutelar nu a asigurat desfacere sau a contractat unele utilaje la termeni necorespunzători. Pe scurt. Centrala industrială de maşini agricole şi Ministerul in­dustriei construcţiilor de maşini grele au datoria să acţioneze mult mai energic în sprijinul a­­cestei întreprinderi. Mai sprinten nu se mişcă însă nici conducerea întreprinderii şi, în ceea ce o priveşte, nici organizaţia U.T.C. Cele 12 000 om, are absenţe înregistrate în primul semestru al anului în curs exprimă nu numai o frec­venţă ci şi întreaga suită de note proaste din catalogul pro­ducţiei, din activitatea organiza­ţiei de tineret. Nu absolvim de­sigur, de răspundere conducerea întreprinderii, factorii adminis­trativi dar cum cei 1 000 de muncitori angajaţi să deserveas­că noile capacităţi sunt în majo­ritate tineri, organizaţia U.T.C. este înscrisă din oficiu la cu­­vînt. Şi, o intervenţie cerută im­petuos de realitate nu poate fi în nici un caz formulată în ter­menii programului de activitate al comitetului U.T.C. care se rezumă să prevadă cîteva ac­ţiuni prea generale, cotangente la realitate şi fără termene con­crete. ION CHIRIAC Azi răspund cei vizaţi în articolul: „UN PENSIONAR, UN STAGIAR ŞI UN AL TREILEA CE URMEAZĂ SĂ PLECE“ Intr-unul din numerele tre­cute ale ziarului, relatam (in ar­ticolul „Un pensionar, un sta­giar şi un al treilea ce urmează să plece“), în ce mod neeficient fusese „rezolvată“ problema tri­miterii unor specialişti care să contribuie la punerea in funcţi­une a Turnătoriei centrale Cim­­pina. Precizam acolo, o dată in plus, ce însemnătate poate să ai­bă prezenţa unor cadre cu expe­rienţă, ingineri şi muncitori, în etapa de construcţie­­montaj, şi ■ subliniam că fără această prezenţă chiar terme­nul de punere in funcţiune şi • calitatea investiţiei ar putea fi periclitate. Ne-am adresat din nou M.I.C.M.G.-ului , ne răs­punde de această dată tovară­şul Virgil Nogea, directorul ad­junct al Direcţiei personal şi invăţămînt. — Asigurarea cu specialişti a noilor obiective este o problemă destul de dificilă dar, in nici un caz­­de nerezolvat. Totul e ca centralele să gîndească în perspectivă şi să stabilească din timp ce forţe sînt necesare vii­toarelor întreprinderi, nu să ne înainteze în ultima clipă liste de necesar de cadre. In toamna aceasta, în spiritul documentelor de partid, problema asigurării cu cadre va fi rezolvată nu nu­mai pentru cazul la care ne re­ferim în mod deosebit ci, pe în­treg ministerul. Astfel, pentru cele circa 30 de întreprinderi noi sau cu puternice dezvoltări în anul în curs, am repartizat 216 de absolvenţi din promoţia 1973, care să se familiarizeze cu utilajele încă din etapa de mon­taj sau de probe tehnologice şi vom transfera 166 de specialişti cu vechime, din centrale, care să asigure propriu-zis intrarea în funcţiune a noilor obiective, precum şi să contribuie la for­marea noilor cadre. Dacă ne re­ferim la Turnătoria Cîmpina, şi în acest caz proporţia stabilită pe minister a fost respectată, au fost repartizaţi 10 absolvenţi din promoţia 1973 (ingineri meta­­lurgi, economişti, subingineri) şi urmează ca pină la 31 august să fie transferaţi din centrală 5 specialişti cu experienţă. După cum precizam în articio­­lul amintit, un obiectiv nou, cum este cel de care ne ocupăm, are nevoie nu numai de specia­lişti cu pregătire superioară ci şi de un număr mare de cadre cu studii medii, de maiştri şi de muncitori cu mare experi­enţă. Deoarece nici pină azi n-au sosit la Cimpina cei 26—27 mun­citori categoria 6-a „transferaţi“ de minister sau de centrală (ni­meni n-ar putea preciza cine ar fi făcut această „operaţie“, în fapt inexistentă !) ne-am adre­sat tovarăşului V. Cheşcheş — şef serviciu personal-invăţă­­mint în Centrala industrială uti­laj tehnologic, chimic, petrolier şi minier, pentru a afla totuşi ce s-a făcut, concret, in această problemă .­­ Odată cu intrarea in func­ţiune a Turnătoriei centrale, cele două secţii de turnătorie, de la întreprinderile mai vechi, „Neptun“ şi „Uzina Mecanică“, vor înceta să mai funcţioneze şi personalul lor va fi transfe­rat la noua întreprindere. Pen­tru transferarea celorlalţi spe­cialişti, din alte dom­enii, am găsit multă înţelegere din par­tea organelor locale, aşa că pu­tem considera problema deja rezolvată. Putem aminti şi alte măsuri. Cea mai mare parte a salariaţilor turnătoriei au fost trimişi la specializare, in unităţi similare din ţară, in special la Zalău, unde s-au confruntat cu problemele punerii în funcţiune. Atenţia noastră şi a conducerii întreprinderii s-a concentrat şi asupra pregătirii cadrelor ti­nere , în prezent se află la şcolarizare 347 viitori muncitori, iar un număr de 139 de absol­venţi ai cursurilor de calificare sunt deja angajaţi şi lucrează cot la cot cu constructorii la lu­crările de montaj. Experienţa a­ceasta le va fi de un real folos... Intrarea în funcţiune a turnă­toriei, in viitorul cel mai apro­piat, înseamnă desigur doar gon­gul inaugural, ce va anunţa o serie întreagă de astfel de debu­turi. Cind anna din secţii va în­cepe să producă, alături, vor continua să se ridice ziduri noi. ..Setea“ de cadre a marii unităţi industriale este de-abia la în­ceput şi nu va fi uşor de astîm­­părat. De aceea, concomitent cu turnătoria trebuia „să intre in funcţiune“ şi grupul său şcolar, cel care va furniza, an de an, noi cadre de metalurgi, strun­gari, frezori etc., nu numai tur­nătoriei, ci şi altor două mari întreprinderi. La minister ni s-a spus că din motive multiple (am­plasament dificil, deschiderea tardivă a finanţării, lipsa unor utilaje şi a prefabricatelor), i­­naugurarea acestei şcoli va a­­vea loc in cadrul improvizat al unui local vechi şi nu în clă­direa care urma să-şi primeas­că primii elevi in această toamnă. Vizitind şantierul noii şcoli, am avut însă o surpriză plăcută. Deşi, în zi de duminică, echipa de constructori se afla la lucru. Sosiseră şi prefabricatele şi macaraua restantă, iar construc­ţia se afla intr-un stadiu des­tul de avansat ca să îndreptă­ţească optimismul şefului punc­tului de lucru, Gheorghe Ilie : „ Tot ce vedeţi, aici, adică o clădire ,,la roşu“ deocamdată, cu un subsol foarte complicat, parter şi un etaj, am ridicat in­tr-o lună, de cind am fost apro­vizionaţi cu tot ce ne trebuie. Dacă aprovizionarea va merge in acelaşi ritm, noi ne angajăm să dăm beneficiarului la 15 sep­tembrie şcoala terminată în in­terior, iar căminul şi cantina la 30 decembrie. Clţiva dintre membrii echipei, tinerii C- Radu, Şt. Irimia, N. Geană, D-tru Stuparu, Costel Comănici, ne-au asigurat şi ei că vor respecta angajamentul. In toamnă, deci, dacă va asigura constructorilor ajutorul aşteptat, turnătoria va putea beneficia de prima sa pepinieră de cadre dotată, deocamdată, cu 8 săli de clasă şi 4 laboratoare. MONICA ZVIRJINSCHI TURNATORIA CÂMPI­NEANĂ VA AVEA SPECIALIŞTII AŞTEPTAŢI 125 TONE DE METAL ECONOMISIT (Urmare din vag.. I) cele de finisaj au fost doar două pirghii folosite cu deosebită efi­cienţă. Tinerii au venit şi ei­ cu noi iniţiative de mai buna sti­­vuire şi păstrare a materiale­lor, au organizat numeroase ac­ţiuni de gospodărire, au purtat flacăra iniţiativei pe celelalte şantiere ale trustului. Şi aşa, de la începutul anului, în această unitate au fost economisite peste 125 tone de ciment. Numai aici, pe şantierul 2, au fost ten­­cuite cu mortar provenit din e­­conomii 16 apartamente. Pe în­tregul trust se preconizează ca pe 1973 să se tencuiască în a­­ceste condiţii 158 apartamente. Dar nu numai Vasile Gurzu şi ceilalţi zidari se mindresc cu roadele propriilor iniţiative. Parchetară şi zugravii de pe şantierul 2 raportează la rindul lor realizarea a 14 şi respectiv 36 apartamente din materiale e­­conomisite. Şi să mai adăugăm că pină la sfirşitul anului se are in vedere realizarea in cadrul Trustului de construcţii din Ga­laţi a 105 apartamente cu­ par­chet din material economisit şi a 289 apartamente cu vopsitorie din economii. I.A.S. Miercurea Ciuc. La cosit pe finetele de munte. CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNĂ (Urmare din pag. I) CONSTANTIN CIOLACU, se­cretarul comitetului U.T.C. de la cooperativa agricolă de producţie din Gherghiţa, judeţul Praho­va : „Practic, la noi campania agricolă de toamnă a început din moment ce am predat deja peste 50 de tone de sfeclă de zahăr şi am fertilizat 92 de hec­tare unde griul urmează după griu. Sintem­ pregătiţi şi pen­tru momentele de virf ale aces­teia. Spaţiile necesare pentru depozitarea a­­ 900 tone produse care vor rămine in folosinţa noastră sint verificate şi repa­rate puţin, adăposti chiar de miine primele cantităţi. Avem de recoltat 200 hectare sfeclă, 420 hectare porumb, 130 hectare floarea-soarelui, de semănat cu griu 400 hectare. Cum produc­ţia se anunţă a o depăşi pe cea planificată ne îngrijim pentru transportarea ei operativă şi fără pierderi. Pentru toate mij­loacele de transport de care dis­punem — patru autocamioane, şase tractoare cu nouă remorci, 25 de atelaje, la care se vor adă­uga cele închiriate de la secţia S.M.A. — au fost stabilite echi­pele de deservire in care majo­ritatea o constituim noi, tinerii. Organizaţia U.T.C. şi-a luat an­gajamentul ca, in afara recoltă­rii suprafeţelor pe care mem­brii ei le-au avut în acord glo­bal, să stringă recolta de pe 30 de hectare aparţinînd membrilor cooperatori mai in virstă şi să o transporte la locurile de depo­zitare. Ca şi in anul trecut ti­neri ca Neaga Gheorghe, Simo­­nica Serban, Mincu Badea, Aga­­pia Creţu, Ioan Mihai, Nicolae Minea, Gheorghe Anton sau Ma­rin Iordache vor fi prezenţi in fiecare zi in cîmp, contribuind cu toată puterea la recoltarea şi transportul porumbului, sfreclei, florii-soarelui, legume­lor“. PETRE BANCAU, preşedinte­le cooperativei agricole de pro­ducţie din Frumoasa, judeţul Teleorman . „După cum aţi vă­zut şi dumneavoastră tinerii noştri dau măsura potenţialului lor chiar în aceste zile, la insi­­lozarea porumbului de pe cele 80 hectare cultivate anul acesta. Aşa că in privinţa forţelor ma­nuale şi a randamentului lor în campania de recoltare nu avem nici o grijă. Pentru a le fructi­fica aportul cit mai bine — mă gindesc că organizaţia U.T.C ne-a adus la cunoştinţă chiar înfiinţarea unor echipe speciale ale tineretului care vor prelua pe cont propriu o parte din lu­crări , va trebui să organizăm fără greşeală munca în această perioadă. Intr-o recentă şedinţă a consiliului de conducere, la care au participat şi secretarii organizaţiei comunale şi pe co­operativă ale U.T.C., s-a întoc­mit în detaliu planul operativ de campanie, cu responsabilităţi precise pe oameni, pe utilaje şi mijloace de transport. în total, tinerii vor recolta peste o trei­me din cele aproape 1 200 hec­tare de porumb pe care le avem, asigurînd şi transportul canti­tăţilor care vor rezulta, după aprecierile făcute recent de cir­ca 1 600 tone porumb boabe. Cam de aceeaşi proporţie va fi ajutorul lor şi la celelalte cul­turi : floarea-soarelui, sfecla de zahăr, struguri, legume de toamnă­“ TEODORA DUŢA, contabil­­şef al cooperativei agricole de producţie­ Sălciile, judeţul Pra­hova, locţiitor al secretarului U.T.C. : „Ca om al cifrelor vă rog să îmi permiteţi ca înainte de toate să vă dau cîteva... ci­fre, semnificative cred pentru modul în care noi abordăm cam­pania de toamnă. întreaga su­prafaţă de arături de vară pla­nificată de 1 175 hectare a fost realizată încă de pe data de 22 august a.c. Toate arăturile au fost efectuate la adincimi de peste 30 de centimetri, pe su­prafeţele afectate de excesul de umiditate pentru a sparge har­­panul iar pe celelalte fiind in­dicat la un interval de 3—4 ani. Cu fertilizarea celor 800 hectare ce urmează să fie insămînţate cu griu şi orz sintem­ puţin cam supăraţi pentru că nu ni se li­vrează decit 90 din cele 130 tone de superfosfat planificate. Am luat insă măsura ca pe restul suprafeţei să administrăm gunoi de grajd. Pină azi au fost deja fertilizate 1 75 hectare cu peste 1 200 tone. Acordăm o atenţie deosebită suprafeţei de 400 hec­tare de la ferma noastră specia­lizată în producţia seminţelor, unde vom însămînţa soiurile de mare productivitate Aurora, Da­cia şi Caucaz. Pentru celelalte suprafeţe sămînţa, reţinută de la ferma specializată, a fost se­lectată şi pregătită. Semănăto­­rile au fost reparate încă din vară. In ceea ce priveşte recol­tatul, deoarece avem suprafeţe mari şi pentru operativitate, am hotărit folosirea maşinilor în cea mai mare proporţie. Astfel, în­treaga suprafaţă de 250 hectare floarea-soarelui va fi recoltată mecanizat cu 2 combine Gloria şi 5 combine C1—C3 dotate cu dis­pozitiv pentru floarea-soarelui. Porumbul pe care il avem de predat la fondul de stat va fi recoltat, de asemenea, mecani­zat. Toate mijloacele de trans­port sunt pregătite iar echipele de deservire stabilite.“ N. R. Interlocutoarea noas­tră nu a făcut nici o referire la măsurile preconizate de către organizaţia U.T.C. pentru că a­­cestea nu existau. „Nu ne-am gindit încă dar o să ne gindim“ — ni, s-a spus. Este necesară o operativitate mai mare şi în ce­­ea ce priveşte stabilirea şi or­ganizarea contribuţiei celor pes­te 50 de utecişti din cooperativă, agricolă de producţie cit şi a celorlalţi tineri din sat, căci ea este necesară şi aşteptată de către membrii cooperatori. (Urmare din pag. I) rea la peste 210 mii de hec­tare. Şi totuşi, pină acum n-am spus nimic despre munţii bărăganului. Cooperatorii din Dor Mărunt realizează primii in istoria Bărăganului mari producţii de griu la hectar. Apare astfel primul munte. Premiul I pe ţară pentru media realizată la hectar la cultura griului este primit de cooperatorii din Dor Mărunt. Preşedintele C.A.P.-ului, C. Popa, ştie că la acel steag cu fireturi de aur se uită mulţi. Ii surprinde pe unii invitaţi cum îi fură din ochi steagul. Steagul de unitate fruntaşă pe ramură este decernat În­treprinderii agricole de stat din Ograda, consfinţind uni­tatea cu cele mai bune rezul­tate dintre toate I.A.S.-urile ţării. Toamna lui 1972 găseşte mecanizatorii Bărăganului, cooperatorii, toţi specialiştii animaţi de un singur gînd. „Să însămînţăm plinea anului viitor în aşa fel incit ea să crească ca într-o covată uriaşă. Se fac ogoarele de vară şi pămîntul este „frămîntat“ de grape, discuri, tăvăluge. Se­­mănătorile sînt aliniate la start. Dar, încep ploile, ploile ce nu mai contenesc ziua şi noaptea. Pămîntul musteşte. Oamenii se uită cu ciudă la cer. Apare un termen nou in Bărăgan FEREASTRA TIM­PULUI. Cum a încetat ploaia şi pămîntul s-a zvîntat atît cit să nu încarce semănătorile, se lucrează în cîmp. Ferestrele nu sînt numai ale zilei, ci şi ale nopţilor. Se seamănă la lumina farurilor şi putem vorbi despre o nouă constelaţie a Bărăganului. lalomiţenii îşi făureau în a­­cele nopţi „carele“ mici şi mari. Incrincenarea continuu pină cind meşterii plinii ra­portează că au însămînţat în­treaga suprafaţă. In primăvară, iarna care ne uitase cu ninsoarea începe să sărăcească norii şi să înă­buşe cîmpia cu o plapumă groasă, insămînţatul mazării este oprit. Pregătirea terenu­rilor pentru floarea soarelui la fel. Liniştea aceasta albă aduce în inima Bărăganului cea mai mare... nelinişte. Pretutindeni oamenii luptă la înlăturarea excesului de umi­ditate. In primăvara anului 1973 ialomiţenii au cumpărat HI! » «Hmilui atitea cizme de cauciuc ci­ in zece ani. Se sapă rigole, şanţuri, canale şi apa este pusă pe goană. Nu i se dă o clipă voie să sufoce griul răsărit perie. Vine luna iulie şi începe recoltatul. Recolta­tul griului semănat in feres­trele timpului, din care mai bine de jumătate la lumina constelaţiei ialomiţene. Apar munţii de la Stelnica, Făcăieni, Bordoşani şi O­­grada. Gloriile — combinele — plutesc asemeni unor am­barcaţiuni peste valurile de griu. Îşi rotesc zbaterile din zori şi pină noaptea tirziu cind cade rouă. Totul pentru ca recoltatul să fie scurtat. Se înregistrează recorduri care însă durează doar o singură zi. Recolta entuzias­mează, mobilizează. Oamenii îşi văd visurile cu ochii. Munca din toamnă şi primă­vară se transformă în munţi atinşi şi culeşi cu ochiul şi ghidul. Ialomiţa aduce din plin piine la masa ţării. In fiecare zi pe harta de la Direcţia agricolă apar noi munţi. La Smirna, Griviţa, lazu, Colib­a, Grindu etc. nume ce se con­fundă cu oamenii, cu nume de mecanizatori, cooperatori, brigadieri, fermieri şi ingineri. Toţi ca unul au ridicat în Bărăgan munţii vredniciei şi conştiinţei. Şi printre ei foar­te mulţi tineri. Bărăganul este astăzi o în­tinsă şcoală a plinii. Mecani­zatorii ialomiţenii îşi cunosc atit de bine meseria, incit pe drept­ cuvînt trebuie să le spunem maiştri. A fi agricul­tor e astăzi o profesie, cum ar fi mecanic, electrician, rec­tificator, electronist chiar. In Bărăgan se învaţă agricultura in şcoli. Propriu zis două o­rea a claselor de la Călăraşi, Ciulniţa şi Mărculeşti şi alta a practicii ce se desfăşoară pe sute de mii de hectare. Ar fi trebuit totuşi să scriu ceva despre nea Mitică de la Pietroiu (Dumitru Dumitru, directorul I.A.S. Pietroiul care în această vară a împli­nit 25 de ani de cind se nu­mără printre cei mai mari brutari ai ţării: despre Con­stantin Gib, Marin Ştefan şi Ioan Nicolae, directori la I.A.S.-urile din Ograda, Stel­nica şi Făcăieni. Despre cel mai tinăr consiliu de condu­cere din Bărăgan, cel al coo­perativei din satul Smirna, comuna Griviţa, al cărui, pre­şedinte, inginerul Vasile Ber­­becel, deşi nu are decit 30 de ani, s-a impus printre perso­nalităţile din agricultura Bă­răganului. Pe cei care nu au trecut prin Bărăgan îi invităm să se oprească mai mult în locurile unde se înalţă munţii de nîi­e. Fiindcă dacă pe cei din această vară nu i-au vă­zut, dacă munţii din această vară le-au scăpat, ii pot ve­dea, se înţelege, pe cei ai anului viitor. Tocmai în a­­ceste zile se pregătesc teme­liile munților din câmpia a­­nului viitor. SÍM­BÂTA 1 SEPTEMBRIE 1973 ...Probe. Aspect din Institutul de Studii și Cercetări Transporturi. Foto : ST. WEISS O TEMĂ DE REFLECŢIE Se prezentau concluziile unei brigăzi a C.C. al U.T.C. care analizase, spre sfirşitul anului şcolar trecut, activitatea U.T.C. in şcolile judeţului Timiş. Pro­blema pe prim plan, era „ce să facem ca organizaţiile de clasă să trăiască o viaţă dina­mică, să fie cu adevărat locul unde utecistul se manifestă ca membru activ al organizaţiei ?“. — Ce facem mai curînd cu organizaţiile U.T.C. ale claselor a XII-a ? — a intervenit în dis­cuţie secretara comitetului U.T.C dintr-un foarte bun liceu timi­şorean. In clasele mai mici or­ganizaţia lucrează, are acţiuni, în clasa a XII-a, insă, organi­zaţia este dominată de pasivi­tatea uteciştilor, face planuri în van. Ii scăpăm din mină, uneori nu se poate lucra nici cu birou­rile, uteciştii acceptind greu o muncă de răspundere. Intervenţia a fost reţinută, cu atît mai mult cu cit nu era în­­tiia oară cind putea fi auzită o asemenea remarcă uşor alar­mantă. De ce o asemenea stare de îngrijorare pentru inactivi­tatea unor utecişti care pină la finele clasei a Xl-a erau activi ? — Cu uteciştii dintr-a XII-a organizaţia U.T.C. nu mai poa­te realiza nimic. Poate că ar trebui ca acolo unde se duc — la facultate sau la un anumit loc de muncă — să li se ceară ca­racterizarea organizaţiei U.T.C. din liceu, de care să se ţină seama şi care să-i determine să activeze pină in ultima zi de şcoală. — Cine îi scapă din mină pe uteciştii din­­ ultima clasă,­­or­ganizaţia ? — a fost întrebată secretara. Dar organizaţia cla­sei o formează ei. uteciştii, in afara lor nu poate exista.­­ — Organizaţia este condusă de nişte utecişti, aceştia­­devin, intr-un fel, liderii claselor. Ei sint cei care nu„mai..reuşesc să... im pupă K’.iîyîfi'li — Sria am vrut...cfc" fantTsi secretara:­........­Lue Kuife'Ian^pean -182 ie~­finiri pe 76SMZ3srna araza"Lim6ti i a­­cestiar­tTl—virtutea­­unei funcții­­incredintaier­atiă că­­nu­ conduc de undeva,. de' departe. ci din aceeași ctgsă,,,din acee­ași.j-bancă cu colegii­­care i-au ales ? Se pare că, adesea, uită, din mo­ment ce se consideră că antido­tul pentru acel „ii­ scăpăm pe utecişti din mină“ se află in­tr-o caracterizare care să-i obli­ge să fie tot timpul utecişti. — Şi atunci, ce soluţie există? a venit replica secretarei. Acti­vul nostru U.T.C. e plin de bune intenţii, "realizează sonda­je, consultări printre utecişti, le cerem propuneri. Aici este momentul sâ notăm­­că, alături de alte clişee utili­zate, din păcate chiar de către utecişti la o virstă cind clişeele le displac­e, formula „între-­­ prindem sondaje, investigăm, consultăm“ este abuziv folosită, uneori ca o justificare a ne­cunoaşterii pulsului unui colec­tiv dinlăuntrul său. De ce se cor­plică inutil lucrurile ? In­tr-o clasă cu 30 de utecişti care-şi duc laolaltă zi de zi, timp de şase ore, viaţa de şcoa­lă — şi nu de azi de ieri, ci de trei ani, ori chiar de mai mulţi — de ce trebuie să se întreprin­dă sondaje şi care este sensul şi forma consultărilor ? Aici problemele sunt şi trebuie să fie ştiute de către toţi. „Consultă­rile“ sunt discuţiile zilnice iar iniţiativele nu pot fi aşteptate birocratic. — Cu ce tragere de inimă poţi lucra cu colegii mai mari, dacă ei vin la adunări gata plic­tisiţi, iar la alte acţiuni la care-i chemăm, vin obligaţi ori de loc? De cele mai multe ori se simt frustraţi de timpul pe care vor să-l dedice învăţăturii ş­işi în­tregea nemulţumirea faţă de cei dintr-a XII-a aceeaşi secretară. Să punem problema şi altfel şi să nu-i catalogăm pe uteciştii dintr-a XII-a aceeaşi secretară. Poate că dezbaterile sunt pe ală­turi de preocupările lor din ul­timul ceas al vieţii de şcoală. Poate că acţiunile la care sunt chemaţi nu corespund acestei situaţii, nu ţin seama de ceea ce-i frămintă acum în mod deo­sebit. Un asemenea an şcolar care fi­nalizează viaţa de elev, solicită organizaţia clasei să-şi îndrepte atenţia spre fiecare tinăr, cu problemele sale, creind acel cli­mat de afectivitate care să nu anuleze nici responsabilitatea şi nici exigenţa. Numai un aseme­nea climat poate face posibilă desfăşurarea unor colocvii cole­giale şi, evident, etice, desfăşu­rate de la coleg la coleg — chiar dacă va fi de faţă şi tovarăşa dirigintă — discuţii deschise şi destinse infinit mai valoroase decit mult uzitata temă generală „ce să fiu“. Cu condiţia să se desfăşoare cu grija de a nu lovi, de a nu blama, de a nu jigni, ori a face presiuni. Nu se poate uita că este anul când organizaţia U.T.C. lu­crează asupra împlinirii maturi­zării membrilor săi — maturi­zare morală, politică, maturi­zarea deciziilor, care să nu în­lesnească comodităţi şi uşurinţă în tratarea viitorului, să nu ad­mită alterarea generozităţii virstei prin calcule exacerbat in­dividualiste. Viaţa de organiza­ţie este acum, mai mult ca ori­când, viaţa colectivului in tota­litatea sa, compusă din amă­nunte, din acţiunile acelea mici şi cu efect direct, asupra fie­căruia. Or, tocmai asta se în­ţelege mai anevoie : că acţiu­ne nu se numeşte neapărat ceva la care participă mulţi elevi. . . ceva care „să se vadă“ de de­parte. Constituirea unor grupuri­­ de elevi pe criteriul profesiunii­­ către care­­ aspiră — şi care să fie ajutat să se edifice asupra .. carierei alesă. "Să se pregătească —­ înseamnă spre exem­plu, acţiune de organizaţie­. Viaţa organiza­ţiei U.T.C. trebuie să ţină seama de particularul acestei clase şi să evite generalităţile. In fond, e vorba de acea in­tuiţie şi iniţiativă a adecvării rapide la ceea ce cere viaţa or­ganizaţiei clasei a XII-a in fie­care moment al său. Un simţ pe care trebuie să-l aibă tocmai liderii, nepresupunînd nici un moment însă aservirea interese­lor atît de diverse ale colecti­vului intereselor celor cinci care conduc. Poate că nu vor rămîne documente la dosar, procese verbale de şedinţe, programe de activitate, dar va rămîne altce­va. E mult mai mult să faci din cei 30 de utecişti o autentică organizaţie, părtaşi la tot ceea ce se intîmplă, corectind ten­dinţa de retragere a fiecă­ruia în camera sa de lucru, opac la ceea ce nu reprezintă el, preo­cuparea lui, inchizînd ochii, e­­goist, la întîmplările de fiecare zi ale clasei, ale colegilor, a­­ceasta trebuie avut in vedere. Studenţii anului 1, intr-o an­chetă făcută după un prim se­mestru de studenţie la Matema­tică şi Automatică, ne-au de­clarat cu mîndrie că au obţi­nut rezultate foarte bune la în­văţătură, în acest prim an, dar regretau absenta spiritului co­lectiv, se simţeau ca simpli in­divizi figurînd într-o grupă stu­denţească, avind, in cel mai fe­ricit caz, un prieten in fostul co­leg de liceu. Recunoaşteau că viaţa de asociaţie nu s-a înche­gat, că primează principiul „fie­care cu treaba sa“. Cauza 7 Unii au avut curajul s-o numească ca fiind şi un reflex al lipsei de activitate obştească din ultimul an de şcoală, a camaraderiei care se toceşte în acest ani. Aşa, şi este. Secretara U.T.C. care, intre altele, trece acum în clasa a XII-a, a înţeles cu siguranţă că nu poate fi vorba de o scăpare din mină a uteciştilor din ulti­mul an, de găsirea unei soluţii de a-i ţine în friu, ci de un alt mod de a lucra, mobil, sensibil, la obiect cu organizaţia U.T.C. a ultimei clase liceale, de a-i detaşa ca solicitări si preocupări de ceilalţi utecişti ai şcolii. Cum ? In rîndurile de faţă nu se află decit o introducere la a­­cest „cum“, continuarea o lă­săm p° seama celor care intră acum intr-a XII-a, ca şi a ce­lor care au fost în această cla­să, a activiştilor din şcoală, pe care-i inv­ităm să-şi spună cuvântul. LUCREŢIA LUSTIG Utecistul din ultima clasă de liceu CARTEA PEDAGOGICĂ Peste 50 titluri de noi studii şi tratate cu caracter pedago­gic — un tiraj de 300 090 exem­plare — a realizat Editura di­dactică şi pedagogică pentru viitorul an de invăţămînt. Unul dintre cele mai importante , „Tratatul de pedagogie prac­tică", elaborat de u­i colectiv, de specialişti, sub îndrumarea conf. dr. Traian Pop. Menţionăm volumele : „Scrieri pedagogi­ce“ de D. Gusti, „Şcoala din Transilvania in lupta pentru realizarea unirii din 1918“, de V. Popeangă, „Aspecte ale or­ganizării invăţămintului pro­fesional in România, între 1869-1948“, de C. Nicolae, „în­­văţămintul in ţinutul Suc­a­vei, între 1779-1918“, de V. I. Goraş. Legarea invăţămintului de prac­tică, una din principalele ce­rinţe ale şcolii noastre, este am­plu analizată în lucrările in­titulate : „îndrumătorul de ac­tivitate practică“, „Ghid peda­gogic al maistrului instructor“, „Caiete de schițe pentru lu­crări practice" etc. Debut şcolar: DEFINITIVATUL La 1 septembrie, începe in întreaga ţară examenul de definitivat pentru cadre­le didactice, la care sunt­ în­scrişi peste 8 000 profesori, învăţători şi educatoare. înainte de examen, Mi­nisterul Educaţiei şi învă­­ţămintului a sprijinit can­didaţii prin consultaţii indi­viduale şi colective ce s-au desfăşurat în vacanţele de iarnă şi de primăvară ale anului şcolar 1972-1973. La cerere, au fost acordate con­sultaţii şi la catedrele de specialitate ale Institutului central de perfecţionare a personalului didactic, din Bucureşti, precum şi ale fi­lialelor sale din Cluj, Iaşi, Timişoara, Braşov şi Craş

Next