Scînteia Tineretului, februarie 1974 (Anul 30, nr. 7682-7705)

1974-02-01 / nr. 7682

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 „ARGUMENTELE MAJORE DINTR-O PLEDOARIE... NEARGUMENTATĂ Religios poţi fi in mai multe feluri, dar ateu doar intr-un singur fel. Expresiile „ateu creştin“, „ateu mozaic“, „ateu mahomedan“ ş.a. sunt contradicţii în termeni. Ar fi de asemenea ridicol să spui despre cineva că este „intens ateu“, „slab-ateu“. Cu referire la religiozitatea cuiva se pot şi trebuie făcute insă disocieri de acest fel. Există în adevăr deosebiri notabile intre cei „intens religioşi“ (bigoţii, fanaticii), „slab-religioşi“, „oscilanţi“, „indiferenţi“, deosebirile vizează întinderea comportamentului religios, intensitatea afectelor religioase, teama de divinitate, sentimentul păcatului, izbăvirii, căinţei etc., natura reprezentărilor despre divinitate, fiinţe supranaturale, natură, om, societate. Acestea din urmă, spre pildă, pot fi in întregime la antipodul reprezentărilor ştiinţifice şi materialist-dialectice sau doar sub anumite aspecte mai mult sau mai puţin rafinate. în funcţie de aceasta însăşi certitudinea credinţei — izvorîtă din re prezentări şi afecte pioase, din judecăţi şi prejudecăţi corespunzătoare lor — poate varia de la un drept credincios la altul. în funcţie de intensitatea certitudinii, adeptul religiei conjugă verbul „a crede“ sub forma „se crede“, „înăuntreb dacă“, „poate că“, „presupun“, „cred că“, „sunt sigur", „am credinţa de nezdruncinat" şi recurge sau nu, după caz, la argumente şi raţiuni diferite. P. Mariana, elevă de liceu din Piteşti — autoarea unei lungi şi interesante scrisori trimisă redacţiei şi in care se recomandă cu termenii : „am aproape 16 ani şi aceleaşi concepţii ca şi Cornelia I. din Cluj“ — deşi religioasă nu este o fanatică şi nu dovedeşte a avea reprezentări neştiinţifice in legătură cu o seamă de lucruri. Dimpotrivă chiar. Spre deosebire de Cornelia I., ea crede in realitatea alunizarii unor echipaje de astronauţî şi este sigură de adevărul a numeroase reprezentări ştiinţifice învăţate la şcoală. Argumentul cosmologico - teologic Temeiurile credinţei în existenţa lui Dumnezeu mărturisite de P. Mariana sunt de aceea de altă natură , cosmologico-teologică, să le zicem. Ea scrie textual în acest sens : „Dar dacă vreţi o dovadă a existenţei lui Dumnezeu, uitaţi-vă spre universul înstelat, imensul univers tare este infinit, şi încercaţi să pătrundeţi cu gindul şi cu ochii mai departe, tot mai departe... oare unde este sfirşitul ? şi cum este?, oare cine face ca totul să meargă cu atîta precizie ? Un univers întreg, în care se invîrt atîtea planete, comete, sateliţi etc. etc? Natura?!! Dar însuşi universul este natura !! Atunci cine, cine este ? Trebuie să existe ceva, cineva, care să fie răspunsul acestor întrebări „baaate“ cum le veţi spune dumneavoastră ! Şi cine altcineva poate să fie decit Dumnezeu, care este oriunde şi oricind ? ...Dar să ne reîntoarcem la realitatea timpului. Astăzi omenirea trăieşte cea mai mare tragedie a ei : îndepărtarea din ce în ce mai mult de dumnezeu, răzvrătirea împotriva lui !... Dar TOTUL este o iluzie şi goană după vînt, fiindcă in inima oricui se duc lupte şi orice inimă plînge. Da, plinge pentru că nu avem linişte, pace, fericire şi pentru că nu înţelegem adevăratul sens al vieţii. Dil ochii cu care priviţi dumneavoastră viaţa, o vedeţi atît de simplă, dar in spatele acestei simplităţi se ascunde un dumnezeu mare şi neiertător !..." Coincidenţa cu argumentul teologic Nivelul de generalitate şi puterea de persuasiune a argumentelor lui P. Mariana nu trebuie nici pe departe subestimate. Cu atit mai mult cu cât — cu ştirea sau fără ştirea elevei piteştene — intre acestea şi principalele argumente pretins raţionale aduse de teologi intru demonstrarea existenţei lui dumnezeu există o coincidenţă semnificativă. Aceste din urmă argumente sunt denumite In literatura teologică de specialitate : 1. argumentul cosmologic — „existenţa lumii probează existenţa creatorului ei" ; 2. argumentul teologic — „existenţa lui D-zeu este probată de existenţa unui proiect inerent in tot ce există şi a unui plan în devenirea întregii lumi“ ; 3. argumentul etic — „legea morală care dă sens vieţii omului îl dezvăluie pe dumnezeu“. Diverşi teologi contemporani, în special reprezentanţi ai neotomismului îşi „sprijină“ astăzi argumentele de mai sus pe înseşi unele date ale ştiinţei, pretinzînd că : a. Potrivit datelor ştiinţei contemporane, lumea constituie un sistem evolutiv, epigenetic, cu informaţie crescîndă. Unii erau p este un sistem constituit dintr-o serie de începuturi (etape, serii, cicluri) care nici linul nu poate fi explicat în Întregime prin cel precedent deoarece in curgerea timpului se produce o creştere de informaţii. De aceea : b. trebuie admis că universul nu constituie un sistem închis şi suficient sie însuşi, şi că decid c. se poate conchide că el primeşte intr-o manieră continuă informaţie creatoare de la o sursă care nu este identică cu această lume, respectiv de la dumnezeu. Iată, aşadar, un context de argumentare mai general şi mai sistematic, in care pot fi cuprinse susţineri de felul celor formulate — evident, cu o rigoare mai puţin teologală — de eleva P. Mariana şi nu numai de ea. O scrisoare cu un conţinut apropiat a fost primită la redacţie şi din partea studentului politehnician Sebastian Mugur, din Timişoara. Contraargumente ateiste Evidenţierea unui atare „context“ relevă că reprezentările religioase ale unora dintre corespondenţii noştri, interesaţi de rubrica „Anticazania“ se află la un nivel de elaborare care suscită o contraargumentare ateistă dintre cele mai cuprinzătoare, în ultimă instanţă, se pune problema de a demonstra că : a. ştiinţa in general, cea modernă în special, nu numai că se poate lipsi de ipoteza creaţiei (a existenţei unei divinităţi creatoare de universuri), dar presupune o logică imanentă incompatibilă cu admiterea unei asemenea ipoteze: b. „planul“ divin la care se referă argumentul teologic este total respins de teoriile cosmologice moderne ; c. datele umanismului moral infirmă presupunerile argumentului etic, invocat de teologie. Demonstrarea celor de mai sus implică desigur o amplă incursiune in cele mai diverse teorii ale fizicii, cosmologiei, eticii şi filozofiei — demers greu de realizat in spaţiul unui (sau unor) articole de ziar. De aceea, spre edificare, o trimitem pe Mariana ca şi pe Sebastian, precum şi pe cei care le-ar împărtăşi vederile la o seamă de cărţi apărute în Editura Politică sub genericul „Materialismul dialectic şi ştiinţele contemporane“. De asemenea trimitem la o excelentă lucrare recent apărută şi intitulată „Fizică modernă şi filozofie“ (Editura Facla, Timişoara, 1873, autor T. Toró). În această ultimă carte, cititorul preocupat de ideea „creaţiei cosmosului“ va putea afla : despre cel mai nou capitol al cosmologiei moderne — cosmologia neutrinică, care printre altele abordează şi problema „razei neutrinice a Universului“ ; despre existenţa unor „mări de energie în Univers“ ; despre existenţa tahionilor — particule dincolo de bariera de lumină ; despre existenţa unei radiaţii de fond electromagnetice, izotrope, prezentă în întregul „Univers fierbinte“ şi din care printr-un proces denumit de fizicianul Gamow, „Big-Bang“ a apărut actualul univers , despre Încă multe altele. Fizica particulelor elementare, prin descoperirile ei epocale — pozitronul, neutrino, mezonul, particule subnucleare, tahionii ş.a. — la fel ca și cosmologia modernă stă ca argument peremptoriu întru demonstrarea faptului că nici una din particulele din care se constituie şi reconstituie universurile nu poartă In sine însemnele acţiunii unei divinităţi care să fi stat la originea genezei lor. Continue procese de fisiune şi fusiune, de conservare sau neconservare a parităţii spaţiale in acţiunile „slabe“ sau „tari“ dintre particulele elementare, de structurare şi destructurare — iată ce putem regăsi în Univers folosind optica ştiinţei. A-l căuta in Univers pe dumnezeu, tu mijloacele ştiinţei şi a pretinde că l-ai găsit este ca şi cind cuprins de impresia că ţi-ai pierdut propria umbră intr-un ocean, ai căuta să-l goleşti pe acesta cu ajutorul unei scoici, iar la capătul trudei te-ai felicita pentru regăsirea umbrei pierdute. ★ Ştiinţa este funciarmente refractară ideii creaţiei „din afară“. Spiritul ştiinţific nu este în acest fel condus să facă vreun rabat gindirii religioase. Ştiinţei îi este propriu un ateism metodologic. Ateismul devine una din dimensiunile metodei şi teoriei ştiinţifice. Mentalitatea ştiinţifică nu este compatibilă cu tratarea lumii ca pe un obiect fabricat, deci creat , din faptul că există o cauzalitate in lume nu derivă că există şi o cauzalitate a lumii. Orice efect implică desigur o cauză, dar o cauză de acelaşi ordin şi nu una care transcende natura efectului sub forma unei cauze a cauzelor, directe... divinitatea, forţa supranaturală. Ştiinţa modernă operează o adevărată răsturnare a „habitudinilor cauzale“ inerente spiritului speculativ-idealist sau materialist-mecanicist. Mişcarea nu mai reclamă o cauză supra-materială, ca un fel de motor spiritual. Energia, responsabilă de mişcarea corpurilor este imanentă însăşi acestei lumi a corpurilor. Teoriile ştiinţifice moderne sunt teorii ale expansiunii, respectiv ale autodinamismului lucrurilor. Totul se explică deci pornind de la datele iniţiale. Nu este necesară cauza supranaturală pentru a înţelege devenirea şi expansiunea lucrurilor din ele insele. Devenirea realizează posibilităţile imanente fenomenelor etc. Aşadar, principiile fundamentale, cadrele logice ale ştiinţelemoderne sunt exprimate de exigenţele verificării, explicaţiei deterministe de factură „imanentist-expansionistă", viziunii dialectice asupra autodinamismului. Ştiinţa accede astfel la rangul unei concepţii ştiinţifice, făcînd astfel superfluu orice metafizică sau Weltranschaung creationist. Noţiunile şi tezele la care m-am referit mai sus s-ar putea să pară greoaie, mai puţin „intuitive" pentru adolescenţi şi tineri şi deci mai anevoie de urmărit. Dacă avem insă în vedere că scrisorile elevei piteştene şi studentului timişorean angajau o dezbatere pe marginea unor probleme foarte serioase şi cardinale privind temeiurile „raţionale" ale credinţei, este lesne de Înţeles că discuţia nu se poate desfăşura pe terenul facil al intuiţiei comune. Tineretul nostru studios de azi are o Întinsă şi adeseori temeinică pregătire ştiinţifică. Nu Întotdeauna şi o pregătire satisfăcătoare in vederea practicării unei gîndiri ştiinţifico-filozofice corespunzătoare. Or, datele ştiinţei devin relevante pentru ateism doar in lumina unei atari gindiri. Despre coordonatele exerciţiului gindirii ştiinţifico-ateiste vom mai discuta insă, incă de multe ori, la această rubrică. Dr. H. CULEA Cu tatăl meu, împreună (Urmare din pag. I) mereu cu el, laapă, la plug, la ce se nimerea. „Să înveţi munca“, zicea. Şi am învăţat-o. Ei eram singurul băiat. Suferea că n-are decât patru clase, şi dorea să urmez cu toate şcolile de care n-a avut el parte. Am dat admitere la şcoala profesională. Am reuşit. Aici mi-au dat casă, masă şi îmbrăcăminte. La profesională mi-a venit o idee : ce-ar fi, mi-am zis, şi urmez, în paralel, şi liceul, la fără frecvenţă !? Şi am văzut că se poate. Acum sunt în clasa a Xll-a la liceu şi in anul IT la profesională. Ideal ar fi fost să le impac pe amindouă intr-o singură şcoală, dar în Balş există liceu industrial abia din toamna trecută. Imi vorbeşte apoi despre vacanţele lui ocupate cu examene. Am avut — Îmi spune — un mare sprijin In cadrele didactice, m-au înţeles, tovarăşul director Constantin Inoiu m-a încurajat şi mi-a fost tot timpul ca un părinte apropiat. Mă integrez în programul şcolii, numai ziua. Seara după ora nouă cinci la internat e „stingerea“, intr-o anumită cameră lumina rămine, de regulă, aprinsă. Toţi ştiu ei acolo, cu Constantin Traşei şi colegul meu Petre Nuşcă — de un an şi el la liceu, tot la fără frecvenţă — învăţăm. — Şi ziua ce faceţi ? — Suntem la şcoală, sau la practici, in intreprindere. Dar să vă mai spun ceva : sunt şi secretarul comitetului U.T.C. pe şcoală. In situaţia asta, timpul meu din curoul zilei este ocupat, dacă nu eu programul organizaţiei, cu învăţatul pentru meserie. Noaptea — Învăţăm pentru liceu. — Deci tot timpul ce-ţi mai rămine. Înveţi. — Nu, să nu mă înţelegeţi greşit. Seara, mai ales. Imi place ii citese. Intîi parcurg ziarele apărute in ziua respectivă. Apoi, eiteva ore citesc. îmi place mult să citese. Tata, la 40 de ani a reuşit să obţină certificatul de 7 clase. Greu, dar am reuşit pină la urmă să-l conving pe tata să vină la „osii şi boghiuri“ să ne calificăm Împreună. A prins ultimul tren, după 44 de ani nu l-ar mai fi primit la cursurile de calificare. In iunie vom fi amindoi muncitori : eu voi ieşi strungar. Iar tata lăcătuş. SÎNTEŢI MULŢUMIT, SEARA, DE CE AŢI REALIZAT PESTE ZI ? Ziua de muncă a unui activist se petrece in teren. Adică între tineri. Uneori, ce e drept, se petrece şi un birou, între hîrtii şi telefoane. Uneori... Sint necesare şi hîrtiile, sint necesare rapoartele, informările, instruirile. Sint necesare şi birourile, dar viaţa activistului, cea adevărată, este doar un teren. Acolo unde pulsează viaţa tinerilor. Am discutat la Vaslui cu ciţiva activişti ai comitetului judeţean U.T.C. despre munca lor, despre ziua lor de muncă, despre una din zilele obişnuite ale săptăminii lor de lucru. Era, întimplător, pentru fiecare o zi în care făcuseră pentru prima dată cunoştinţă cu comunele repartizate. IONEL BĂLAN, ÎN COMUNA COPĂIEŞTI. Dimineaţa are o intilnire cu activul comunal al U.T.C. şi cu factorii conducători locali. Pentru a se cu- noaşte reciproc. „La prima mea deplasare in această comună — confirmă activistul — prin această intilnire voiam să aflu şi cu mai multe lucruri despre oamenii şi locurile de aici, despre posibilităţile organizaţiei“. Apoi are o intilnire cu activul U.T.C. al liceului din comună, după care urmează o deplasare la cooperativa agricolă de producţie din localitate. Dupăareiază, participă la plenara activului U.T.C. din liceu, intervine şi face sugestii pentru programul de activităţi al organizaţiei. Cele citeva situaţii pe care le aflase ei sunt acum de un real folos. CONSTANTIN BURLACU, IN COMUNA ŞTEFAN CEL MARE. Tot pentru prima dată în comună, se deplasează mai intîi la sediul consiliului popular cu gindul să se prezinte factorilor locali. Secretarul comitetului comunal de partid este aisă deja plecat in satul Birzeşti şi tot acolo este şi secretarul comitetului comunal U.T.C. Străbate grăbit cei ciţiva kilometri. Ii intilneşte şi pină ce aceştia îşi termină treburile trece pe la şcoala din sat, poartă discuţii cu cadre didactice, cu elevii. Caută să afle receptivitatea elevilor la noţiunile predate in cadrul învăţămîntului politic U.T.C. şi, mai ales, capacitatea lor de a discuta pe marginea acestora. Se întoarce, spre Ştefan cel Mare, împreună cu secretarul comitetului comunal U.T.C. La drum, o vorbă schimbată face calea mai scurtă şi prietenia mai lungă. „Voiam să îmi dau seama mai exact ce ştie şi ce nu ştie ,imi mărturiseşte activistul. Doar aşa puteam apoi să-l ajut“. La Ştefan cel Mare urmăreşte în mai multe locuri cum este organizată agitaţia vizuală, rezultatele unei întreceri între clase, se interesează asupra modului în care s-a desfăşurat, cu citeva zile in urmă, o adunare de primire in U.T.C. Pleacă apoi în satul apropiat, Mărăşeni, unde mai găseşte timp ca, după-amiază, să participe la repetiţiile echipei de teatru din comună, cu o piesă satirici, DUMITRU VENIAMIN, IN COMUNA VĂLENI. Se prezintă dimineaţa secretarului comitetului de partid, unde îl întâlneşte şi pe secretarul comitetului comunal U.T.C. Stabileşte, de comun acord cu aceştia, ziua convocării activului U.T.C. pentru instruirea referitoare la noul sistem de evidenţă ; se stabilesc colective de lucru, pe sate şi organizaţii, pentru a se şi trece în mod operativ la aplicarea acestuia. Apoi se deplasează la C.A.P., la căminul cultural, la şcoală. La şcoală tre-•W din clasă in citasft, face cunoştinţă cu elevii, poartă scurte discuţii cu aceştia in pauză. După-amiază participă la o serbare dată in cinstea aniversării Unirii. O zi obişnuită de lucru, petrecută in împrejurări aproape identice, de către trei activişti diferiţi ca experienţă, ca temperament, dar care se intilneau în modul lor de a gîndi şi de a-şi duce activitatea in rindul tinerilor. I-am întrebat, urmărind succintul rezumat al activităţii lor de o zi, dacă ei, personal, s-au simţit mulţumiţi, seara, de ceea ce au realizat. „E prea scurtă ziua pentru tot ce ai dori să faci“ — mi-a spus Constantin Burlacu, cel ce cu o zi inainte bătuse drumul dintre trei sate. „Un activist trebuie să meargă foarte mult, să meargă să cunoască viaţa tinerilor — adaugă şi Ionel Bălan. Sunt multe lucruri de făcut, trebuiesc rezolvate şi sarcinile primite de la judeţ şi timpul pare mereu prea scurt. Asta-i nemulţumirea. Mulţumirea activistului ? E atunci când reuşeşte să aducă tinerii dintr-o organizaţie la punctul în care încep să se gîndească singuri la organizaţia lor, să rezolve singuri problemele ce se ivesc. Asta vreau să realizez şi aceasta am şi încercat la plenara la care am participat“. Dumitru Veniamin e nemulţumit însă de ceea ce a realizat într-o zi. A fost şi el prin organizaţii, a căutat şi el să cunoască comuna. „Nu-s mulţumit, pentru că am alergat prea mult — spune. Era normal, eram la începutul activităţii în comună, trebuia să cunosc cut mai multe, insă eu nu cred că un activisttrebuie să alerge. Munca lui nu se măsoară cu kilometrul. Eu vreau să stau cit mai mult într-o organizaţie, caut să realizez ceva concret, şi abia apoi trec la o alta. N-am izbutit în această primă zi. Va trebui să mă reîntorc cit mai curind“. Este o dorinţă pe care mi-au repetat-o toţi trei. Pentru că munca activistului se măsoară cu fapta, cu faptele la care este participant cu sufletul, cu gîndirea, cu umărul. In acest punct, cei trei activiști se intilneau. Se intilneau într-o convingere cu care porneau mai departe. Urma o altă zi de lucru, ziua a doua In comune, ziua a doua in mijlocul tinerilor. MARIAN GRIGORE Timpul de lucru al activistului U. T. C. O invitaţie de sezon: motelul ,,Ploieşti", Tg. Neamţ. IAŞI CARNET DE MUNCĂ • DEPĂŞIRI. Din rezultatele deosebite pe care tinerii de la Combinatul de fibre sintetice din Iaşi le-au obţinut in 1973. Mai intii, însă, bilanţul întreprinderii : producţia globală a fost depăşită cu 6,2 la sută iar la producţia marfă cu 11 la sută. Aportul tinerilor la aceste substanţiale depăşiri este mai mult decit notabil : 36,5 milioane Iei la preţul de cost şi 23,5 milioane Iei beneficii peste plan. Organizaţiei U.T.C., tuturor tinerilor din combinat — sincere felicitări şi noi succese in muncă ! • INDICI CALITATIVI SUPERIORI. La întreprinderea metalurgiei din Iaşi pe primele două decade ale lunii ianuarie se raportează peste plan 10 000 tone ţevi şi profile de indici calitativi superiori faţă de anul trecut. De remarcat consumul specific a scăzut faţă de 1973 cu 2 kg. metal la tona-ţevi şi 13 kg. la tona-profile. Deci şi consumul in scădere ! • DIN MERS. Tinerii de la colectivul de autodotare a întreprinderii „Tehnoton“ Iaşi — obiectiv în construcţie — au obţinut in luna ianuarie o producţie de peste 300 000 lei. Semne bune anulare ! • MAGAZINELE TARII au primit numai din partea Ţesătoriei de mătase „Victoria“, in primele zece zile ale acestui an, faţă de contract, cu peste 600 000 m3 ţesături tip mătase. Au ţesut in plus aceşti metri întregul colectiv al întreprinderii a cărui medie de virstă este de douăzeci şi unu de ani şi citeva luni. Tot aici s-au recondiţionat 2 000 de repere aduse din import, folosite la suveici. „Glndim şi acţionăm matur" ni s-a spus. Argumentele susţin perfect afirmaţia. VINERI I FEBRUARIE 1974 Florea Claudia, Bucureşti; Ştiam Emil, Galaţi, Petroşeanuu Ştefania, Pucioasa, Dîmboviţa etc . Vă exprimaţi în scrisoriie dv. dorinţa de a munci şi în acelaşi timp nemulţumirea că vi s-au pus piedici în realizarea ei. încrezători in afirmaţiile dv. dorind să vă ajutăm v-am înaintat cererile organelor în drept cu rugămintea de a fi rezolvate. Din răspunsurile organelor respective aflăm cu surprindere că aţi refuzat toate posturile propuse, solicitînd mereu altceva, şi parcă Intr-adins, ceva ce nu vi se putea oferi, fie din pricina studiilor dv. necorespunzătoare, fie din pricina absenţei unei ramuri industriale în care aţi fi dorit neapărat să lucraţi şi numai în localitatea indicată de dv. In urma acestor refuzuri sîntem nevoiţi să vă întrebăm (şi vă sugerăm să vă adresaţi şi dv. cu maximă, seriozitate aceeaşi întrebare) : Doriţi cu adevărat să munciţi ? Dacă da, vă oferim încă o dată sprijinul nostru. Cu o singură condiţie : să vă hotărâţi asupra domeniului în care doriţi să vă calificaţi- Aşteptăm scrisorile dv. Buburuzan Domnica, Suceava ! Ne scrieţi că doriţi să vă edificaţi la locul de muncă într-una din întreprinderile bucureştene. De asemenea, afirmaţi că în prezent lucraţi la întreprinderea de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti dar din pricina salariului necorespunzător („în medie 600 lei lunar“) nu mai puteţi rămine aici. Aflăm din discuţiile purtate cu membri din conducerea respectivei întreprinderi că aţi lucrat aici doar 20 de zile şi la această perioadă aţi încasat 613 lei. V-aţi pus întrebarea ce salariu aţi fi primit dacă aţi fî lucrat o lună ? Aşadar afirmaţia dv. este nereală. De ce aţi părăsit întreprinderea ? Un grup de fete din oraşul Tecuci. Nu vă putem ajuta la soluţionarea cererilor dv. de serviciu dacă nu ne comunicaţi numele şi adresa: Asproiu Marusia, Cîmpina, Bălan Mihalache, Bucureşti, Nicolae Janeta, Bucureşti, Szebeni Gheorghe, Braşov . In funcţie de posibilităţile de care dispun, în acest sens, întreprinderile unde funcţionaţi vă vor satisface în timp cererile dv. de locuinţe. Hîncu Ioan, Sibiu : Total dezinformat, adresaţi grave învinuiri factorului poştal din comuna dv. natală, Bălţaţi , jud Vaslui. In urma cercetărilor efectuate de către organele de miliţie, s-a ajuns la concluzia că energia şi timpul acestora au fost cheltuite inutil. Adică, factorul poştal nu şi-a însuşit suma de bani pe care dv. trebuia să o primiţi. Dacă aţi fi expediat scrisoarea trimisă nouă pe adresa mamei dv. aţi fi aflat că banii au intrat în posesia acesteia. Adresa era greşită. Factorul, poştul e nevinovat. Dv. cum vă simţiţi ? La fel ? Ilici Vasile, Suceava : „Necazul“, de care n-aţi reuşit să scăpaţi, vi l-aţi „construit“ singur. Deoarece datează din 1971, înţelegem că aţi uitat citeva din „componentele“ lui esenţiale. Aşadar să vi le reamintim : Pe baza cererii dv., aţi fost angajat în noiembrie 1971 la Şantierul Naval Constanţa ca elev la cursul de calificare de 8 luni în meseria de lăcătuş constructor nave. Conform articolului 4 din Regulamentul pentru aplicarea H.C.M. 2105/1969 aţi fost salarizat cu 400 lei lunar, deoarece nu aţi prezentat adeverinţă cu cîştigurile realizate în ultimele trei luni înainte de începerea cursului. Deşi dv. aţi cunoscut acest lucru aţi acceptat să urmaţi cursul, să vă îndepliniţi îndatoririle ce vă reveneau din regulamentul amintit. Cu toate acestea, aţi părăsit, nemotivat, întreprinderea. Desfacerea contractului de muncă şi imputarea sumei ce reprezintă cheltuielile de şcolarizare s-au făcut pe baza deciziei nr. 153/1972 şi a art 12 din H.C.M. nr. 2105 din 1969. Actele dv. v-au fost expediate la domiciliul stabil. Aşadar reţinerea fiind legală urmează să o achitaţi în termenul fixat de lege. Numai astfel „necazul“ va putea fi înlăturat. Marin Gheorghe, Cornăţelu, Dîmboviţa: Dv. aveţi lichidarea făcută la uzina „Vulcan“. Trebuie doar să vă prezentaţi să predaţi sculele şi să primiţi actele. Redactorul rubricii DOMNIŢA VĂDUVA Biologii din Turnu Măgurele (Urmare din pag. 1) uilnirea cu elevii-biologi a căpătat o altă perspectivă : laboratoarele bine utilate sub raportul aparaturii, cu un bogat material didactic — parte alcătuit chiar de elevi — mese de lucru individuale, trusele de disecţie, microscoapele şi alte instrumente permiteau nu doar o simplă convorbire ci o veritabilă şedinţă de lucru, „ca între specialişti“. A doua zi, în laboratoare, profesorul universitar şi elevii au făcut împreună interesante experienţe folosind substanţe şi soluţii aduse de prevăzătorul oaspete. Lucrările şi discuţiile l-au determinat pe dr. Mihai D. Mihai să-şi prelungească şederea pină a doua zi. Intr-atit de interesaţi au fost elevii. întîlnirea s-a încheiat cu propunerea oaspetelui de a-i fi întoarsă vizita. Pentru nişte „învăţăcei“ atit de pasionaţi, a cunoaşte Institutul agronomic din Bucureşti, cu modernele sale laboratoare, era ceva aproape nesperat. Aşa că, după două săptămîni, un elegant autocar depunea la intrarea institutului elevi cu matricola Liceului „Unirea“ — clasa specială de biologie şi colegi din clasa specială de fizică. ...Laboratorul de biochimie al Institutului agronomic a fost un prim popas : elevii au asistat şi au lucrat la electroforeze, au făcut analize legate de prospeţimea alimentelor. Au intrat şi în alte laboratoare, în săli de disecţie. Primului lor cunoscut, dr. Mihai, i s-au alăturat alţi profesoriuniversitari : prof. dr. Gheorghe Borda care le-a prezentat noutăţi în legătură cu Histochimia celulară, asistentul Dumitru Curcă care şi-a dezvăluit in faţa lor unul din capitolele lucrării de doctorat — influenţa vitaminei C asupra metabolismului celular la animale. Surpriza, nu numai pentru elevi ci şi pentru profesorii care i-au însoţit, a fost microscopul electronic pe care l-au admirat şi minuit intr-unul din laboratoare. Vizita la institut a fost completată de cunoaşterea Muzeului Antipa. Şi, bineînţeles, odată aflaţi în Capitală, plimbarea prin zona Curţii Vechi, pe bulevardele sale, spectacolul vizionat, au agrementat plăcut cele două zile ale vizitei. Două zile care au reprezentat pentru elevi o fereastră deschisă spre profesiuni pe care abia le intuiesc, spre cercetare ştiinţifică, spre ceea ce înseamnă invăţămint superior. ...Secţiile de biologie şi fizică din cadrul Societăţii ştiinţifice a elevilor Liceului „Unirea“ au convocat, la finele trimestrului iutii, o sesiune de informare : biologii s-au referit la zonele noi in care au pătruns , prezentînd detalii, observaţii, concluzii desprinse în întîlnirile avute şi în lucrările executate sub o atît de competentă îndrumare. Fizicienii au avut un singur subiect : microscopul electronic. o descriere însoţită de desene şi calcule dar nu mai puţin pasionantă decit cea a biologilor. ★ Trimestrul doi al anului şcolar va fi marcat de un contact asemănător cu Universitatea din Craiova. Pentru biologi se duc tratative cu facultăţile de medicină umană şi agronomie. Proiectele sunt ambiţioase şi vizează laboratoare dar şi serele de la Işalniţa şi Parcul Poporului. Fizicienii se pregătesc să cunoască, la rîndu-le, laboratoare şi ateliere dar şi vestitele Uzine „Electroputere“. Demersurile se fac şi „oficial“ dar şi prin foştii elevi ai liceului , azi ingineri ori cadre didactice universitare in Craiova. In sfirşit, pentru trimestrul trei există promisiuni din partea noilor prieteni ai liceului dobindiţi la institutul agronomic bucureştean de a se intîlni incă o dată numai pentru disecţii, laboratoarele şcolii fiind bine utilate în acest scop. Pină cind şi clasa de fizică a liceului va ieşi din „anonimat“ cu acţiuni gândite şi realizate în acelaşi spirit să ne întoarcem la biologi. Cine sunt elevii clasei a 27 de fete şi un băiat au optat anul trecut pentru această introducere timpurie într-o ştiinţă, favorizată de programul special imprimat studiilor liceale. Majoritatea au făcut la „Unirea“ primul an de liceu, dar sunt şi fete, precum Viorica Sîrbu, care s-a mutat de la Alexandria numai pentru a urma clasa de biologie. Fetele şi-au descoperit timpuriu afinităţi cu botanica, cu anatomia, cu zoologia şi au decis că aici işi află izvoarele viitoarele lor profesiuni. Vor să devină medici, agronomi, biologi, farmacişti, laboranţe, asistente medicale. In clasă s-a vorbit despre viitorul judeţului şi aşa s-a aflat că în următorii ani aici va fi nevoie de citeva sute de specialişti în agronomie, zootehnie, unităţile sanitare, industria de conserve. Florica Bărbălată ţinteşte acum spre facultatea de industrie alimentară, Mirela Lazăr vrea să urmeze farmacia, Claudia Cotigă a optat pentru medicină, Fila Pălărie cu incă citeva colege au fost ciştigate pentru agronomie. Fac practică la policlinica din oraş şi medicina — cu ramificaţiile ei — li se prezintă in toată complexitatea. Destule eleve sunt din împrejurimile oraşului şi munca cimpului, cu întregul ei cortegiu de îndeletniciri proprii agriculturii moderne le ademeneşte. Cu toate acestea n-au lăsat neelucidate întrebări precum : „poate fi o femeie chirurg ?“ ori „ne este potrivită profesiunea de medic sau tehnician veterinar ?“. Nu se hrănesc cu himere, încearcă să intre in intimitatea profesiunilor cu tot ce le particularizează, pentru a decide, în final, in cunoştinţă de cauză. Este adevărat, am avut şi şansa de a pătrunde tainele biologiei sub „bagheta magică“, cum se exprimă ele, a profesoarei Elena Bogdan. Toate întrebările lor „trec“ prin mintea şi sufletul profesoarei, metamorfozîndu-se in măsuri ca aceea despre care a fost vorba in rindurile de față.