Scînteia Tineretului, mai 1978 (Anul 34, nr. 9001-9026)

1978-05-01 / nr. 9001

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 LUNI 7 MAI 1978 PATRIA­R Hi \( Im NOASTRE „Fiind proprietara mijloacelor de muncă celor mai avansate — bazate pe tehnica modernă, pe cuceririle revoluţiei tehnico-ştiinţifice — şi, în acelaşi timp, principala producătoare de bunuri materiale, clasa noastră muncitoare reprezintă astăzi cea mai importantă forţă a progresului material şi social" NICOLAE CEAUŞESCU PARTIDUL - TEMEIUL IZBÎNZILOR SI ÎMPLINIRII 9 /”Temeiurîle încrederii în viitor nu li se află în afara noastră, în pei- I saj, oricît de cuceritor ar fi a­­cesta prin frumuseţe, în lucruri, oricît ar spori în valoare, în aşezăminte, oricît de măreţe ar fi ele, ci în noi, in gîndurile şi sim­ţămintele noastre, în examenul lucid al îm­plinirilor şi neîmpliniriior, in voinţa de a dura o Românie socialistă, măreaţă prin faptele sale şi prin oamenii pe care îi are. Temeiurile încrederii se află în cel ce făptuieşte. Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, zi a frăţiei muncitorilor de pretu­tindeni, reprezintă, totodată, şi­ sărbătoarea solidarităţii şi frăţiei oamenilor muncii din ţara noastră, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, bărbaţi sau femei, tineri sau vîrstnici,­­ uniţi în vrerea neclintită de a înfăptui împreună programul comunist al înălţării României şi a poporului său, prin efort şi voinţa unanimă, dorind treptele mă­reţe ale progresului comunităţii noastre socia­liste, strîns uniţi în jurul centrului vital al acestei dezvoltări — Partidul Comunist Român şi secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţara are o conducere ce reprezintă ema­naţia autentică a trăsăturilor sale specifice, a viziunii sale so­ciale şi politice, a opţiunilor şi aspiraţiilor sale. De aceea sărbătorile noastre sunt întotdeauna ■ şi sărbătorile încre­derii oamenilor în conducătorii lor, ieşiţi din­tre cei ce muncesc, legaţi de aceştia prin mandatul şi răspunderile ce li s-au încredinţat, prin ceea ce fac, în înţelepciune şi clarviziu­ne, pentru propăşirea patriei, pentru liberta­tea şi independenţa ei. Ziua solidarităţii internaţionale a celor­ ce muncesc din acest an prilejuieşte o nouă şi viguroasă împrospătare a temeiurilor încre­derii în Viitor. Prin eroismul muncii şi simţul viu al răspunderilor istorice, ne aflăm în plin avînt proiectiv şi constructiv, reaşezînd insti­tuţiile economice şi social-politice in spiritul unei înaintate democraţii socialiste. Auto­­gestiunea şi autoconducerea muncitorească adîncindu-se astăzi — în luptă cu vechiul — , pregătesc premisele unei mereu mai largi , socializări a exercitării puterii , prin popor şi pentru popor , poporul muncitor unic se constituie în subiectul istoric colectiv al României socialiste , înfăptuind cu dăruire şi abnegaţie politica partidului, forţa conducă­toare în care îşi reuneşte viaţa,aspiraţiile şi idealurile. Tineretul nostru n-a cunoscut povara ex­ploatării din trecut. Dar această „lacună" în experienţa istorică a tinerei generaţii e ge­neros compensată prin dirzenia, curajul, de­votamentul şi setea de nou ce o caracterizea­ză, tocmai fiindcă s-a format fără a purta stigmatele supunerii și „sclaviei salariate". De aceea, de intîi Mai, gindul se îndreaptă spre portidul nostru, spre secretarul său general, intîiul temei al încrederii în viitor. Gindul unui tineret angajat cu toate capacităţile sale de a crea, alături de întreaga suflare muncito­rească de la noi, în epopeea faptelor gene­ratoare de viitor. Acesta reprezintă argumen­tul efectiv și fundamental al identificării lui cu timpul ce vine din perspectiva prezentului. Muncim pretutindeni, in uzine, pe ogoare, în laboratoare sau ateliere. Muncim cu în­­dîrjire, Cu abnegaţie, cu încordare, simţind de pe acum, prin roadele ce le culegem, rodul viitoarelor împliniri. Inima acestei ţări, gîndul şi simţirea, voinţa şi fapta participă cu solidaritate şi revoluţio­nară frăţie la strădania de astăzi de a insti­tui tot mai adine umanismul revoluţionar drept temei al transformării socialiste a socie­tăţii şi oamenilor săi. PAVEL APOSTOL „Pentru prima dată în ţa­ră...“ Iată o expresie care a căpătat de cîţiva ani încoace, în limbajul nostru, caracterul şi frecvenţa unui fapt cotidi­an a cărui semnificaţie a în­ceput să nu ne mai impresio­neze tocmai pentru că noută­ţile spectaculoase, performan­ţele ştiinţei, tehnicii şi cultu­rii noastre au intrat în aria Obişnuitului, ca orice eveni­ment prevăzut şi programat Cu rigurozitate. Pentru că, in­tr-adevăr, nici un succes în e­­popeica construcţie socialistă nu este, nu poate fi un rezul­tat al întîmplării, toate izbîn­­feile noastre, din toate sectoa­rele vieţii şi civilizaţiei noi simit anticipate prin gîndirea politică profund ştiinţifică a partidului, prin claritatea şi minuţiozitatea programului istoric al dezvoltării multila­terale a patriei şi naţiunii noastre. „Pentru prima dată in ţară, ne spun constructorii de trac­toare din Braşov, acum, în a­­junul marii sărbători a mun­cii, am terminat construcţia unui încărcător frontal pe roţi cu transmisie hidraulică tip „CLARK“ cu Cupa de 4,5 mc, şi 360 CP, destinat marilor şantiere de construcţii“. Pentru industria construc­ţiilor noastre de maşini este o performanţă care adună în ea munca şi creaţia a mii de muncitori şi specialişti. „Pentru prima dată în ţară, din fabricaţia Uzinei de strunguri din Arad, a ieşit de curînd un strung frontal de 0400 mm cu comandă numeri­că, de conturare, realizat in colaborare cu Institutul de cercetări şi proiectări pentru maşini unelte şi agregate“. Din acelaşi sector de activita­te primim informaţia, de data aceasta de la întreprinderea mecanică din Roman, despre fabricarea in premieră pe ţară a strungurilor Carusel de 0 1250 şi 0 1600 mm acţionate cu motor de curent continuu. Şi pentru construcţiile noastre de maşini, dar mai ales pen­tru tînărul colectiv al între­prinderii din Roman noutatea reprezintă o realizare de mare mîndrie. în săptămina premergătoare zilei de 1 Mai am fost mar­torii unei realizări de excepţie ce confirmă în mod strălucit spiritul de puternică angajare cu care constructorii hidrocen­tralelor de pe Sebeş intîmpină Ziua Muncii. Joi, 27 aprilie, a fost străpuns aici ultimul tron­son pentru aducţiunea primei hidrocentrale din munţii Sebe­şului. Galeria Prigoana — Gil­­ceag de 11 388 metri — cea mai lungă galerie de aducţiune a apei, fără fereastră — este o premieră în ţara noastră. Din­colo de noutatea ca atare, ce exprimă nivelul de dezvoltare pe care l-a atins tehnica româ­nească în hidroenergetică, fap­tul vorbeşte expresiv şi in egală măsură despre efortul construc­torilor, despre abnegaţia şi dă­ruirea exemplară ce caracteri­zează aceste înalte conştiinţe muncitoreşti. Iată, in limbajul strict al cifrelor, doar două înă­spri ale acestui efort. De la prima puşcătură şi pină la ulti­ma forţare a muntelui s-au ex­cavat 200 000 m. c. de rocă, uneori neaşteptat de dură, al­teori vicleană, înlesnind infil­traţia apei, şi s-au pus in operă peste 40 000 m. c. betoane. La ctitorirea acestei realizări inaugurate cu 8 zile mai de­vreme decit angajamentul așa­Am lăsat la urmă o altă premieră despre care specia­liştii spun că încununează şi înnobilează numele şi renu­­mele unui colectiv de muncă. Este vorba despre excavatorul electric pe șenile cu cupa de 8—10 mc., cu o putere insta­lată de 520 kw. (sau 800 CP) cu transmisie total electrică în curent continuu, opera muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, veterani şi ti­neri, ai întreprinderii „Pro­gresul“ din Brăila. Parame­trii tehnici ai acestei maşini mai se aşază acum numele brigăzilor conduse de Ioan An­­dreica, de la Lotul Prigoana, si loan Tac, de la lotul Gilceag, in ajutorul cărora a venit in ulti­mele trei luni şi brigada lui Ion Paloşanu. In aceste brigăzi, in întreaga geografie schimbă­toare a Sebeşului au venit, s-au alăturiat şi continuă să se ală­ture numeroşi tineri. A-i întreba pe autorii unor asemenea succese acum, în preajma zilei muncii, despre ce a însemnat pentru ei munca la această galerie, înseamnă a-i în­demna la rememorare, vor impresiona, desigur, doar pe cunoscători. Dar pentru noi toţi, faptul se dimensio­nează la adevărata lui am­ploare după precizarea că ex­cavatoare de acest nivel,­ de această capacitate mai con­struiesc în prezent doar S.U.A., U.R.S.S. şi Japonia. Muncitorii şi specialiştii noş­tri n-au gindit şi n-au reali­zat acest utilaj pentru a fi a patra ţară din lume la acest „reper“, nu dintr-o ambiţie în sine, cum nimic nu facem din simplă ambiţie, ci pentru că imensul şantier care este ţara cere maşini şi utilaje pe mă­sura proporţiilor şi obiective­lor sale. „Pentru prima dată în ţară şi la nivelul tehnicii mondia­le“ — iată o expresie cu frec­venţă cotidiană, în care clasa noastră muncitoare aşază încărcătura puterii sale crea­toare, în care se regăseşte as­piraţia spre o tot mai înaltă devenire umană şi materială a fiecăruia dintre noi, a între­gii noastre naţiuni. ROMULUS LAL Maistrul ,Ion Chindea, între primii care au început lucrările acestui obiectiv, nu uită satis­facţia de a fi aici, de la debut, dar nici greutăţile întîmpinate . „Cînd viscolele închideau dru­mul maşinilor, veneam din co­lonie pe jos, cale de 12 km. Dar totdeauna aveam bucuria că galeria a mai înaintat cu ciţiva metri“. Ioan Tac, plecat din Valea Jiului, mai intii la Bicaz şi So­meş, a cunoscut in patru ani şi două luni de cînd a ajuns aici, pe Sebeş, nu doar prietenia unor noi tovarăşi de muncă, ci şi procesul rapid de mecanizare al străpungerii munţilor . „Cînd peste 99 la sută din lucrări se execută acum mecanizat ai sentimentul că eşti şi coautor la introducerea in minerit a unor noi maşini şi utilaje de mare randament. Chiar dacă in fapt eşti numai omul care le minuieşte pentru prima dată, le experimentează“. Să fii­ şef de tot la 30 de ani nu e uşor. Inginerul Stelian Georgescu a ajuns la această calitate : „Iubesc munca de constructor, imi place să lucrez cu aceşti oameni minunaţi, mi­neri-constructori, care pun mai presus de orice scopul străpun­gerii cit mai rapide a galeriei pentru care urcă zilnic în mun­te cu o pasiune rar întilnită“. Dar, să te numeri la 26 de ani printre autorii unui aseme­nea record ca cel de pe Sebeş este o mîndrie. Minerul Nicolae Grăpinoiu, din judeţul Bacău, este aici din 1974 : „Ucenicia am început-o pe Lotru, la Ciun­gei. Pe Sebeş însă, la această galerie, am intrat cu adevărat în tainele meseriei hidroenerge­­ticienilor“. Un ultim popas al cuvîntului — Dorin Găbudean, directorul Grupului de şantiere hidroener­getice din Valea Sebeşului : „Suntem­ aici cu casele şi fami­liile noastre de aproape 11 ani, timp în care aua avut numeroa­se izbinzi. Străpungerea ga­leriei Prigoana — Gilceag în­seamnă însă o bornă de refe­rinţă. Dar şi un drum deschis. Anul viitor ne vom racorda la sistemul energetic naţional cu prima hidrocentrală. Vor urma, desigur, altele“. ...Cuvinte simple, cuvinte din inimă ce exprimă puternic şi profund omagiul oamenilor muncii de aici, din inima ţării, adus prin muncă, zilei lor, săr­bătorii lor. NICOLAE COŞOVEANU „Pentru prima dată în ţară şi la nivel mondial“ O realizare de excepţie pe In primăvara anului trecut, mai exact in ziua de 27 mai, secretarul general al partidului a întreprins o vizită de lucru pe şantierul Canalului Dunărea-Marea Neagră. Şi cu acest pri­lej, in ampla şi profunda analiză făcută la faţa locului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a oprit, cu solicitudine şi stăruinţă — ca de fiecare dată în neîntreruptul său dialog cu ţara, cu poporul — asupra activităţii tineretului, a celor peste o mie de briga­dieri, constituiţi cu numai trei luni mai devreme in şantier na­ţional. A stat pe îndelete de vorbă cu tinerii, s-a interesat în­deaproape de munca şi viaţa lor, de aspiraţiile ce le populează mintea şi inima. Sunt vii in memoria tinerilor brigadieri cuvin­tele pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a adresat lor cu acest prilej : „Dragi tovarăşi, doresc să vă felicit pentru reali­zările de pină acum şi să vă urez succese tot mai mari, să vă aduceţi o contribuţie tot mai substanţială la realizarea acestei mari artere de circulaţie a ţării, de o importanţă naţională pen­tru societatea noastră socialistă“. Făcind crez de muncă şi conştiinţă din generosul indemn, tinerii de pe şantierul Cana­lului Dunărea-Marea Neagră îşi aduc, cu fiecare zi şi fiecare ceas, măsura de recunoştinţă şi romantismul revoluţio­nar la edificarea măreţei opere, care in final se va aşeza şi ea, o nouă şi solidă treaptă, in temelia de granit a unei tradiţii muncitoreşti ce caracterizează, in cel mai înalt şi expresiv grad, tineretul patriei noastre. Au trecut 30 de ani de la cel dinţii „hei-rup“, care îi unea pe tineri in efortul eroic de a construi o ţară din ruine, s-a probat o virstă ce vorbeşte exemplar despre starea de permanentă tinereţe a şantierelor, dar şi despre starea de permanentă desâ­vîrşire a tinereţii noastre. Ele constituie, desigur, o autentică şcoală de formare revoluţionară în cel mai profund şi dinamiza­tor spirit muncitoresc, „proba de foc“ a propriilor forţe şi con­vingeri. Dar toate aceste şantiere, pe măsură ce cresc şi formea­ză oameni, devin ele visele obiective împlinite, atestind o dată în plus mîndria noastră, faptele noastre, bunăstarea noastră. Tot­deauna cind marile șantiere se închid intr-o sarcină îndeplinită, în urma brigadierilor rămin opere nepieritoare. Zicem Bumbești- Livezeni — și vedem drumul de fier (oare de cite ori am trecut pe el ?) lung de 31 km (cu mai multe tunete — 37 — decit numă­rul kilometrilor) săpat nu stincă in numai 7 luni. Zicem Agnita­ Botorca — şi avem in fata ochilor imaginea la scară reală a con­ductei de gaz metan lungă da 43 km, realizată in numai 34 de zile. Zicem Apaca — şi privim marea fabrică de confecţii din Bucureşti FILM BIN «CARTEA DE ONOARE" 1948 - Bumbeşti-Livezeni Trei secvenţe din filmul străpungerii muntelui : înainte de ultima puşcătură, înainte ca lumina să străpungă muntele (foto 1) , brigăzile lui Ioan Andreica, Ioan Tac şi Ion Paloşanu s-au intîl­­nit. Galeria Prigoana-Gîlceag există (foto 2) , după un astfel de succes, o scenă emoţio­nantă - pionierii ii felicită pe mineri (foto 3) Fotografii : GHEORGHE CUCU 1968 - Lotru 1970 - Rogojelu 1972 — Turceni

Next