Scînteia Tineretului, mai 1978 (Anul 34, nr. 9001-9026)
1978-05-01 / nr. 9001
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 LUNI 7 MAI 1978 PATRIAR Hi \( Im NOASTRE „Fiind proprietara mijloacelor de muncă celor mai avansate — bazate pe tehnica modernă, pe cuceririle revoluţiei tehnico-ştiinţifice — şi, în acelaşi timp, principala producătoare de bunuri materiale, clasa noastră muncitoare reprezintă astăzi cea mai importantă forţă a progresului material şi social" NICOLAE CEAUŞESCU PARTIDUL - TEMEIUL IZBÎNZILOR SI ÎMPLINIRII 9 /”Temeiurîle încrederii în viitor nu li se află în afara noastră, în pei- I saj, oricît de cuceritor ar fi acesta prin frumuseţe, în lucruri, oricît ar spori în valoare, în aşezăminte, oricît de măreţe ar fi ele, ci în noi, in gîndurile şi simţămintele noastre, în examenul lucid al împlinirilor şi neîmpliniriior, in voinţa de a dura o Românie socialistă, măreaţă prin faptele sale şi prin oamenii pe care îi are. Temeiurile încrederii se află în cel ce făptuieşte. Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, zi a frăţiei muncitorilor de pretutindeni, reprezintă, totodată, şi sărbătoarea solidarităţii şi frăţiei oamenilor muncii din ţara noastră, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, bărbaţi sau femei, tineri sau vîrstnici, uniţi în vrerea neclintită de a înfăptui împreună programul comunist al înălţării României şi a poporului său, prin efort şi voinţa unanimă, dorind treptele măreţe ale progresului comunităţii noastre socialiste, strîns uniţi în jurul centrului vital al acestei dezvoltări — Partidul Comunist Român şi secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţara are o conducere ce reprezintă emanaţia autentică a trăsăturilor sale specifice, a viziunii sale sociale şi politice, a opţiunilor şi aspiraţiilor sale. De aceea sărbătorile noastre sunt întotdeauna ■ şi sărbătorile încrederii oamenilor în conducătorii lor, ieşiţi dintre cei ce muncesc, legaţi de aceştia prin mandatul şi răspunderile ce li s-au încredinţat, prin ceea ce fac, în înţelepciune şi clarviziune, pentru propăşirea patriei, pentru libertatea şi independenţa ei. Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc din acest an prilejuieşte o nouă şi viguroasă împrospătare a temeiurilor încrederii în Viitor. Prin eroismul muncii şi simţul viu al răspunderilor istorice, ne aflăm în plin avînt proiectiv şi constructiv, reaşezînd instituţiile economice şi social-politice in spiritul unei înaintate democraţii socialiste. Autogestiunea şi autoconducerea muncitorească adîncindu-se astăzi — în luptă cu vechiul — , pregătesc premisele unei mereu mai largi , socializări a exercitării puterii , prin popor şi pentru popor , poporul muncitor unic se constituie în subiectul istoric colectiv al României socialiste , înfăptuind cu dăruire şi abnegaţie politica partidului, forţa conducătoare în care îşi reuneşte viaţa,aspiraţiile şi idealurile. Tineretul nostru n-a cunoscut povara exploatării din trecut. Dar această „lacună" în experienţa istorică a tinerei generaţii e generos compensată prin dirzenia, curajul, devotamentul şi setea de nou ce o caracterizează, tocmai fiindcă s-a format fără a purta stigmatele supunerii și „sclaviei salariate". De aceea, de intîi Mai, gindul se îndreaptă spre portidul nostru, spre secretarul său general, intîiul temei al încrederii în viitor. Gindul unui tineret angajat cu toate capacităţile sale de a crea, alături de întreaga suflare muncitorească de la noi, în epopeea faptelor generatoare de viitor. Acesta reprezintă argumentul efectiv și fundamental al identificării lui cu timpul ce vine din perspectiva prezentului. Muncim pretutindeni, in uzine, pe ogoare, în laboratoare sau ateliere. Muncim cu îndîrjire, Cu abnegaţie, cu încordare, simţind de pe acum, prin roadele ce le culegem, rodul viitoarelor împliniri. Inima acestei ţări, gîndul şi simţirea, voinţa şi fapta participă cu solidaritate şi revoluţionară frăţie la strădania de astăzi de a institui tot mai adine umanismul revoluţionar drept temei al transformării socialiste a societăţii şi oamenilor săi. PAVEL APOSTOL „Pentru prima dată în ţară...“ Iată o expresie care a căpătat de cîţiva ani încoace, în limbajul nostru, caracterul şi frecvenţa unui fapt cotidian a cărui semnificaţie a început să nu ne mai impresioneze tocmai pentru că noutăţile spectaculoase, performanţele ştiinţei, tehnicii şi culturii noastre au intrat în aria Obişnuitului, ca orice eveniment prevăzut şi programat Cu rigurozitate. Pentru că, intr-adevăr, nici un succes în epopeica construcţie socialistă nu este, nu poate fi un rezultat al întîmplării, toate izbînfeile noastre, din toate sectoarele vieţii şi civilizaţiei noi simit anticipate prin gîndirea politică profund ştiinţifică a partidului, prin claritatea şi minuţiozitatea programului istoric al dezvoltării multilaterale a patriei şi naţiunii noastre. „Pentru prima dată in ţară, ne spun constructorii de tractoare din Braşov, acum, în ajunul marii sărbători a muncii, am terminat construcţia unui încărcător frontal pe roţi cu transmisie hidraulică tip „CLARK“ cu Cupa de 4,5 mc, şi 360 CP, destinat marilor şantiere de construcţii“. Pentru industria construcţiilor noastre de maşini este o performanţă care adună în ea munca şi creaţia a mii de muncitori şi specialişti. „Pentru prima dată în ţară, din fabricaţia Uzinei de strunguri din Arad, a ieşit de curînd un strung frontal de 0400 mm cu comandă numerică, de conturare, realizat in colaborare cu Institutul de cercetări şi proiectări pentru maşini unelte şi agregate“. Din acelaşi sector de activitate primim informaţia, de data aceasta de la întreprinderea mecanică din Roman, despre fabricarea in premieră pe ţară a strungurilor Carusel de 0 1250 şi 0 1600 mm acţionate cu motor de curent continuu. Şi pentru construcţiile noastre de maşini, dar mai ales pentru tînărul colectiv al întreprinderii din Roman noutatea reprezintă o realizare de mare mîndrie. în săptămina premergătoare zilei de 1 Mai am fost martorii unei realizări de excepţie ce confirmă în mod strălucit spiritul de puternică angajare cu care constructorii hidrocentralelor de pe Sebeş intîmpină Ziua Muncii. Joi, 27 aprilie, a fost străpuns aici ultimul tronson pentru aducţiunea primei hidrocentrale din munţii Sebeşului. Galeria Prigoana — Gilceag de 11 388 metri — cea mai lungă galerie de aducţiune a apei, fără fereastră — este o premieră în ţara noastră. Dincolo de noutatea ca atare, ce exprimă nivelul de dezvoltare pe care l-a atins tehnica românească în hidroenergetică, faptul vorbeşte expresiv şi in egală măsură despre efortul constructorilor, despre abnegaţia şi dăruirea exemplară ce caracterizează aceste înalte conştiinţe muncitoreşti. Iată, in limbajul strict al cifrelor, doar două înăspri ale acestui efort. De la prima puşcătură şi pină la ultima forţare a muntelui s-au excavat 200 000 m. c. de rocă, uneori neaşteptat de dură, alteori vicleană, înlesnind infiltraţia apei, şi s-au pus in operă peste 40 000 m. c. betoane. La ctitorirea acestei realizări inaugurate cu 8 zile mai devreme decit angajamentul așaAm lăsat la urmă o altă premieră despre care specialiştii spun că încununează şi înnobilează numele şi renumele unui colectiv de muncă. Este vorba despre excavatorul electric pe șenile cu cupa de 8—10 mc., cu o putere instalată de 520 kw. (sau 800 CP) cu transmisie total electrică în curent continuu, opera muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, veterani şi tineri, ai întreprinderii „Progresul“ din Brăila. Parametrii tehnici ai acestei maşini mai se aşază acum numele brigăzilor conduse de Ioan Andreica, de la Lotul Prigoana, si loan Tac, de la lotul Gilceag, in ajutorul cărora a venit in ultimele trei luni şi brigada lui Ion Paloşanu. In aceste brigăzi, in întreaga geografie schimbătoare a Sebeşului au venit, s-au alăturiat şi continuă să se alăture numeroşi tineri. A-i întreba pe autorii unor asemenea succese acum, în preajma zilei muncii, despre ce a însemnat pentru ei munca la această galerie, înseamnă a-i îndemna la rememorare, vor impresiona, desigur, doar pe cunoscători. Dar pentru noi toţi, faptul se dimensionează la adevărata lui amploare după precizarea că excavatoare de acest nivel, de această capacitate mai construiesc în prezent doar S.U.A., U.R.S.S. şi Japonia. Muncitorii şi specialiştii noştri n-au gindit şi n-au realizat acest utilaj pentru a fi a patra ţară din lume la acest „reper“, nu dintr-o ambiţie în sine, cum nimic nu facem din simplă ambiţie, ci pentru că imensul şantier care este ţara cere maşini şi utilaje pe măsura proporţiilor şi obiectivelor sale. „Pentru prima dată în ţară şi la nivelul tehnicii mondiale“ — iată o expresie cu frecvenţă cotidiană, în care clasa noastră muncitoare aşază încărcătura puterii sale creatoare, în care se regăseşte aspiraţia spre o tot mai înaltă devenire umană şi materială a fiecăruia dintre noi, a întregii noastre naţiuni. ROMULUS LAL Maistrul ,Ion Chindea, între primii care au început lucrările acestui obiectiv, nu uită satisfacţia de a fi aici, de la debut, dar nici greutăţile întîmpinate . „Cînd viscolele închideau drumul maşinilor, veneam din colonie pe jos, cale de 12 km. Dar totdeauna aveam bucuria că galeria a mai înaintat cu ciţiva metri“. Ioan Tac, plecat din Valea Jiului, mai intii la Bicaz şi Someş, a cunoscut in patru ani şi două luni de cînd a ajuns aici, pe Sebeş, nu doar prietenia unor noi tovarăşi de muncă, ci şi procesul rapid de mecanizare al străpungerii munţilor . „Cînd peste 99 la sută din lucrări se execută acum mecanizat ai sentimentul că eşti şi coautor la introducerea in minerit a unor noi maşini şi utilaje de mare randament. Chiar dacă in fapt eşti numai omul care le minuieşte pentru prima dată, le experimentează“. Să fii şef de tot la 30 de ani nu e uşor. Inginerul Stelian Georgescu a ajuns la această calitate : „Iubesc munca de constructor, imi place să lucrez cu aceşti oameni minunaţi, mineri-constructori, care pun mai presus de orice scopul străpungerii cit mai rapide a galeriei pentru care urcă zilnic în munte cu o pasiune rar întilnită“. Dar, să te numeri la 26 de ani printre autorii unui asemenea record ca cel de pe Sebeş este o mîndrie. Minerul Nicolae Grăpinoiu, din judeţul Bacău, este aici din 1974 : „Ucenicia am început-o pe Lotru, la Ciungei. Pe Sebeş însă, la această galerie, am intrat cu adevărat în tainele meseriei hidroenergeticienilor“. Un ultim popas al cuvîntului — Dorin Găbudean, directorul Grupului de şantiere hidroenergetice din Valea Sebeşului : „Suntem aici cu casele şi familiile noastre de aproape 11 ani, timp în care aua avut numeroase izbinzi. Străpungerea galeriei Prigoana — Gilceag înseamnă însă o bornă de referinţă. Dar şi un drum deschis. Anul viitor ne vom racorda la sistemul energetic naţional cu prima hidrocentrală. Vor urma, desigur, altele“. ...Cuvinte simple, cuvinte din inimă ce exprimă puternic şi profund omagiul oamenilor muncii de aici, din inima ţării, adus prin muncă, zilei lor, sărbătorii lor. NICOLAE COŞOVEANU „Pentru prima dată în ţară şi la nivel mondial“ O realizare de excepţie pe In primăvara anului trecut, mai exact in ziua de 27 mai, secretarul general al partidului a întreprins o vizită de lucru pe şantierul Canalului Dunărea-Marea Neagră. Şi cu acest prilej, in ampla şi profunda analiză făcută la faţa locului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a oprit, cu solicitudine şi stăruinţă — ca de fiecare dată în neîntreruptul său dialog cu ţara, cu poporul — asupra activităţii tineretului, a celor peste o mie de brigadieri, constituiţi cu numai trei luni mai devreme in şantier naţional. A stat pe îndelete de vorbă cu tinerii, s-a interesat îndeaproape de munca şi viaţa lor, de aspiraţiile ce le populează mintea şi inima. Sunt vii in memoria tinerilor brigadieri cuvintele pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a adresat lor cu acest prilej : „Dragi tovarăşi, doresc să vă felicit pentru realizările de pină acum şi să vă urez succese tot mai mari, să vă aduceţi o contribuţie tot mai substanţială la realizarea acestei mari artere de circulaţie a ţării, de o importanţă naţională pentru societatea noastră socialistă“. Făcind crez de muncă şi conştiinţă din generosul indemn, tinerii de pe şantierul Canalului Dunărea-Marea Neagră îşi aduc, cu fiecare zi şi fiecare ceas, măsura de recunoştinţă şi romantismul revoluţionar la edificarea măreţei opere, care in final se va aşeza şi ea, o nouă şi solidă treaptă, in temelia de granit a unei tradiţii muncitoreşti ce caracterizează, in cel mai înalt şi expresiv grad, tineretul patriei noastre. Au trecut 30 de ani de la cel dinţii „hei-rup“, care îi unea pe tineri in efortul eroic de a construi o ţară din ruine, s-a probat o virstă ce vorbeşte exemplar despre starea de permanentă tinereţe a şantierelor, dar şi despre starea de permanentă desâvîrşire a tinereţii noastre. Ele constituie, desigur, o autentică şcoală de formare revoluţionară în cel mai profund şi dinamizator spirit muncitoresc, „proba de foc“ a propriilor forţe şi convingeri. Dar toate aceste şantiere, pe măsură ce cresc şi formează oameni, devin ele visele obiective împlinite, atestind o dată în plus mîndria noastră, faptele noastre, bunăstarea noastră. Totdeauna cind marile șantiere se închid intr-o sarcină îndeplinită, în urma brigadierilor rămin opere nepieritoare. Zicem Bumbești- Livezeni — și vedem drumul de fier (oare de cite ori am trecut pe el ?) lung de 31 km (cu mai multe tunete — 37 — decit numărul kilometrilor) săpat nu stincă in numai 7 luni. Zicem Agnita Botorca — şi avem in fata ochilor imaginea la scară reală a conductei de gaz metan lungă da 43 km, realizată in numai 34 de zile. Zicem Apaca — şi privim marea fabrică de confecţii din Bucureşti FILM BIN «CARTEA DE ONOARE" 1948 - Bumbeşti-Livezeni Trei secvenţe din filmul străpungerii muntelui : înainte de ultima puşcătură, înainte ca lumina să străpungă muntele (foto 1) , brigăzile lui Ioan Andreica, Ioan Tac şi Ion Paloşanu s-au intîlnit. Galeria Prigoana-Gîlceag există (foto 2) , după un astfel de succes, o scenă emoţionantă - pionierii ii felicită pe mineri (foto 3) Fotografii : GHEORGHE CUCU 1968 - Lotru 1970 - Rogojelu 1972 — Turceni