Scînteia Tineretului, iunie 1980 (Anul 36, nr. 9648-9672)

1980-06-02 / nr. 9648

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 (Urm­are din pag. 1) râm îmbunătăţirea activităţii noastre. Stimaţi tovarăşi, Mai sînt 7 luni din acest cincinal — şi trebuie să facem totul pentru realizarea cu succes a planului, a angaja­mentelor, asumate, încheind planul pe 1976—1960 cu reali­zarea indicatorilor de bază şi asigurînd, astfel, dezvoltarea pe o treaptă superioară a so­cietăţii noastre socialiste. Este necesar să acordăm toată atenţia acestei pro­bleme şi să punem în centrul activităţii organelor de partid şi de stat înfăptui­rea în cele mai bune condiţii a sarcinilor de dezvoltare e­­conomico-socială în următoa­rele luni şi pe întregul an. Totodată, trebuie să ne pre­ocupăm temeinic pentru pre­gătirea corespunzătoare a tre­cerii la noul cincinal, la pla­nul pe 1981. De felul cum vom realiza planul pe acest an şi pe cincinal depinde, fără nici o îndoială, şi crearea condi­ţiilor pentru a trece, în con­diţii cît mai bune, la realiza­rea noului plan cincinal. Aşa cum este cunoscut, tre­buie să acţionăm cu toată ho­­târîrea în vederea realizării producţiei fizice la toate sor­timentele. în cadrul consfă­tuirii au fost prezentate şi în această privinţă o serie de fapte. în fiecare judeţ avem încă serioase rămîneri in urmă­­“ şi trebuie să luăm toate măsurile pentru realiza­rea producţiei fizice; prin a­­ceasta vom asigura şi îndepli­nirea tuturor celorlalţi indi­catori. în mod deosebit tre­buie să asigurăm realizarea cu prioritate, în cadrul planu­lui, a exportului, a producţiei pentru export, care trebuie să fie urmărită zilnic, atît de ministere, cît şi de comitetele judeţene de partid. O atenţie deosebită trebuie să se acorde respectării nor­melor de consumuri materiale şi energetice, reducerii în con­tinuare a consumurilor mate­riale. După cum a reieşit şi în timpul consfătuirii , avem, în multe locuri, rezultate bune; chiar faţă de prevede­rile planului avem o reducere mai acentuată a cheltuielilor materiale şi de producţie. Dar în multe judeţe şi în multe sectoare cheltuielile materia­le sunt cu mult mai mari decât cele stabilite. Or, realiză­rile obţinute de unele judeţe la acelaşi fel de producţie de­monstrează de f­apt că sarci­nile stabilite în privinţa redu­cerii consumurilor sunt pe de­plin posibile de realizat, că aceasta depinde numai de activitatea concretă a între­prinderilor, a organelor de partid şi de stat din domenii­le respective. Se impune să luăm măsuri pentru încheierea cît mai grabnică a lucrărilor de tipi­zare şi normare, astfel incit, chiar din semestrul IX al a­­cestui an, să acţioneze mai mult această tipizare şi nor­mare şi, mai cu seamă, toate acestea să fie aşezate la baza întocmirii planului pe anul viitor. Trebuie să punem capăt cu hotărire anarhiei care dom­neşte în folosirea a tot felul de materiale, piese şi suban­­samble, care îngreunează şi producţia, îngreunează şi în­treţinerea şi reparaţiile şi ne împing la importuri cu totul inutile. Atrag încă o dată a­­tenţia atît organelor centrale, cît şi comitetelor judeţene, tuturor organelor economice că trebuie să ia toate măsurile pentru a încheia cît mai grab­nic această activitate de mare importanţă pentru desfăşura­rea muncii în economie, pen­tru buna aprovizionare, pînă la urmă, pentru buna condu­cere a producţiei. Aşa cum se subliniază în hotărîrile Congresului al XII- lea al partidului, o atenţie deosebită trebuie să acordăm dezvoltării bazei materiale şi, în primul rînd, bazei energe­­­tice. Aţi ascultat unele ra­poarte prezentate, în acest sens, în cadrul consfătuirii. Este de reţinut faptul că pla­nul de extracţie la ţiţei, ca şi planul de extracţie la cărbu­ne nu s-au realizat, ceea ce ne creează greutăţi mari. Şi tre­buie să spun că, în această privinţă, nu există justificări. Nu se poate vorbi nici de de­clin la extracţia de ţiţei, nici de imposibilitatea de a realiza planul la cărbune. Trebuie spus deschis că este vorba de declinul care există în acti­vitatea departamentului ce se ocupă de sectorul petrolier, de indisciplina şi dezorganizarea din acest sector, de faptul că nici comitetele judeţene de partid nu acordă atenţia ne­cesară şi nu urmăresc zilnic introducerea unei ordini şi discipline stricte în sectoarele şi schelele petroliere. De ase­menea, neîndeplinirea planu­lui la cărbune este rezultatul lipsurilor in organizarea co­respunzătoare a realizării in­vestiţiilor, al continuării stă­rii de­ lucruri negative, îndeo­sebi în Oltenia, cu privire la crearea bazei necesare pentru a asigura realizarea produc­ţiei de cărbune. Se impun măsuri foarte serioase, ime­diate, pentru a rezolva rapid, în Oltenia, această, problemă. Nu vom putea suplimenta cu producţia celorlalte mine ne­­realizarea a 6 milioane de tone de cărbune în Gorj. De aceea, fără să neglijăm deschiderea de noi mine, atenţia princi­pală să fie concentrată spre eforturile ce trebuie depuse suplimentar — şi în acest cadru să vedem şi ce este ne­cesar să facă şi judeţul şi cu ce să-l ajutăm, inclusiv cu forţă de muncă — pentru a putea extrage cărbunele de care avem nevoie. Altfel, ne­­realizarea planului în acest an va atrage după sine mari con­secinţe pentru anul viitor şi, în general, pentru perioada următoare. Sunt, de asemenea, defi­cienţe foarte serioase — nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de organizare — în ce priveşte punerea îrn producţie şi darea în exploatare a noi­lor mine de cupru, in asigu­rarea cu o serie de minereuri, inclusiv cu argile, în cantita­tea şi de calitatea corespun­zătoare, pentru care avem condiţii în ţară. Consider că aceste probleme trebuie privite cu toată se­riozitatea. Este necesar să luăm măsuri energice pentru a realiza hotărîrile Congresu­lui al Xll-lea cu privire la dezvoltarea bazei energetice, la asigurarea bazei de ma­terii prime şi materiale în ţară. Sînt, de asemenea, rămîneri în urmă şi intîrzieri în apli­carea măsurilor stabilite şi la celelalte ministere, care tre­buie să creeze şi să asigure ma­teriale de care avem nevoie. Mă refer la materialele care trebuie realizate de industr­ia chimică, de industria mate­rialelor de construcţii, de me­talurgie, de construcţia de ma­şini, mai cu seamă în ce pri­veşte materialele electronice. Or, trebuie să fie clar că, fără asigurarea bazei mate­riale, nu vom putea realiza în mod corespunzător producţia de care avem nevoie. Iată de ce atrag atenţia din nou că nu vom merge pe calea dez­voltării producţiei pe baza im­portului. Va trebui, mai întîi, să ne asigurăm materiile pri­me şi materialele de care avem nevoie, pe care putem şi trebuie să le realizăm, şi numai după aceea vom trece la dezvoltarea producţiei. Am înregistrat în acest cin­cinal foarte mari rămîneri în urmă în ce priveşte însuşirea unor materiale şi integrarea unor produse — ceea ce a condus la importuri suplimen­tare pentru care am făcut mari cheltuieli valutare, în condiţiile în care aveam posi­bilităţi, lucrînd în mod cores­punzător, să realizăm aceste materiale în ţară. Am hotărît, şi vom acţiona cu toată fermi­tatea, pentru a nu mai dez­volta nici o producţie pînă nu asigurăm baza materială, pînă nu realizăm integrarea, în conformitate cu planurile sta­bilite. Desigur, nu vreau să se în­ţeleagă că vom renunţa la importuri. Trebuie să se aibă însă în vedere, în primul rînd, materiile prime pe care nu le putem produce, şi care sunt foarte multe. Restul tre­buie să se bazeze pe coopera­rea în producţie şi pe o com­pensare la import-export din sectorul construcţiilor de ma­şini. Este necesar ca toate co­mitetele judeţene de­­ partid să acţioneze cu mai multă ho­­tărîre pentru punerea în va­loare a tuturor resurselor lo­cale de materii prime şi ma­teriale, mai ales în domeniul construcţiilor şi al producerii bunurilor de larg consum. Nu există judeţ unde să nu putem realiza o gamă largă de mate­riale şi să asigurăm, în felul acesta, aprovizionarea cores­punzătoare şi dezvoltarea lar­gă a activităţii şi producţiei. Ţinînd seama de probleme­le excepţionale pe care le ri­dică asigurarea bazei mate­riale, este necesar să acor­dăm mai multă atenţie acti­vităţii geologice. Nu ne putem declara satisfăcuţi de felul în care se desfăşoară activitatea geologică în vederea descope­ririi de noi rezerve energeti­ce din toate domeniile — atît petroliere şi carbonifere, dar şi de diferite alte resurse de materii prime şi materiale. Se lucrează greoi, birocratic, for­ţele sînt concentrate în Bucu­reşti; or, în Bucureşti — ori­cu­ vom cerceta — nu vom găsi resursele de care avem ne­voie. Trebuie să aplicăm cu fermitate hotărîrile cu privi­re la trecerea întregii activi­tăţi geologice jos, pe teren, la organizarea cît mai bună a grupelor complexe, pentru a putea cerceta multilateral si­tuaţia din diferite zone şi pune in evidenţă toate rezer­vele din teritoriul cercetat. Avem unele exemple pozitive în această privinţă, dar, din păcate, sunt puţine — şi, după cum se ştie, cu o floare nu se poate face primăvară. Trebuie să asigurăm deci mutarea în­tregii activităţi, geologice în teren, organizarea complexă a activităţii, controlul lunar al rezultatelor cercetării. Să ne preocupăm, de asemenea, de dotările corespunzătoare, ca şi de elaborarea unor metode noi de cercetare la adîncime, în general de cunoaşterea mai bună a resurselor de care dispunem pentru a putea so­luţiona mai rapid problemele asigurării bazei materiale, aşa cum a stabilit Congresul al Xll-lea al partidului şi aşa cum impun dezvoltarea noas­tră economico-socială, făuri­rea socialismului şi comunis­mului, ridicarea bunăstării generale a poporului, în acest cadru doresc să menţionez din nou problema reducerii consumurilor de combustibil şi de energie. Consumăm mult. Am trecut de 4 000 de kg combustibil convenţional pe locuitor şi pre­vedem să depăşim 4 600 în 1985. Ne situăm, în această privinţă, cu mult peste con­sumul realizat de unele ţări foarte dezvoltate. Avem consumuri mari, teh­nologii învechite. S-a vorbit aici de o mică fabrică de ci­ment, dar aceasta nu va re­zolva problema. Noi trebuie să abordăm problema mult mai radical, pornind de la în­locuirea în toate sectoarele a tehnologiilor actuale cu con­sumuri foarte mari, de la re­ducerea — dacă va fi nece­sar — așa cum s-a stabilit, dealtfel, la Congresul al Xll-lea, a unor sectoare mari consumatoare de energie și combustibili. In principal trebuie să mergem pe noi teh­nologii — și există asemenea tehnologii — care pot condu­ce, in toate sectoarele, la re­ducerea pînă la 50 la sută a consumurilor actuale pe tonă sau pe unitatea respectivă de produs. De asemenea, este necesar să acţionăm cu multă hotărire pentru realizarea programu­lui de noi surse de energie. în­­această privinţă, se vorbeşte mult, dar practic nu s-a rea­lizat aproape nimic. S-a vorbit aici de microcentrale. în această privinţă, tovarăşii de la construcţia de maşini n-au terminat încă studiile pentru proiecte. Probabil că o să le mai trebuiască vreo doi ani — dacă avem în ve­dere ritmul existent acum la construcţia de maşini. Vreau să evidenţiez cîteva judeţe care au început să-şi facă singure unele microcentrale. Sigur, sunt doar cîteva judeţe — dar aceasta demonstrează că peste tot se poate trece, fără a se mai aştepta modelul de la construcţia de maşini, la realizarea de microcentrale. Trebuie să obligăm şi indus­tria constructoare de ma­şini să facă acest lucru, să termine cu birocratismul şi iresponsabilitatea care dom­nesc în unele sectoare de cer­cetare, inclusiv în rîndul ca­drelor de conducere. Noi prevedem să ajungem, în 1985, la 2,5—3 milioa­ne tone de combustibil din sur­se noi. Or, dacă o să mer­gen? în ritmul acesta și o să venim cu tot felul de justi­ficări pentru întârzierile exis­tente în momentul de faţă, n-o să putem realiza ceea ce ne-am propus. De aceea, este necesar ca atît Consiliul Na­ţional pentru Ştiinţă şi Teh­nologie, care coordonează a­­cest plan, cit şi Comisia de energetică şi, în general, or­ganele noastre de stat, gu­vernul să ia toate măsurile pentru a asigura realizarea întocmai a acestui program de noi surse de energie. Anul vi­itor va trebui ca acest pro­gram să înceapă deja să dea rezultate, asigurînd o parte din combustibilii de care avem nevoie. O altă problemă asupra că­reia doresc să atrag atenţia este legată de îmbunătăţirea calităţii producţiei în toate domeniile, dar mai cu seamă în sectorul consrucţiilor de­ maşini. Avem un Inspectorat al calităţii produselor, am trecut în sarcina lui controlul unor întreprinderi şi sectoare întregi. Trebuie să spun însă deschis că nu se simte pre­zenţa acestui inspectorat de calitate. Desigur, nu doresc să dau întreaga vină pe acest in­spectorat, insă vreau să sub­liniez că şi pe el trebuie să-l facem să-şi desfăşoare în bune condiţii activitatea. Răs­punderea principală o are Mi­nisterul Construcţiilor de Ma­şini, o au fiecare din ministe­re în domeniul lor de acti­vitate, o au întreprinderile, centralele, maiştrii, muncito­rii, inginerii. Ei răspund de calitate şi nu mai trebuie să admită ca produse cu de­fecţiuni tehnice să iasă din Unităţi, nici pentru piaţa in­ternă, nici pentru export. Este, de asemenea, necesar să clarificăm mai bine răs­punderile diferitelor sectoare pentru realizarea unor utilaje complexe, problema furnizo­rului general de maşini şi uti­laje, Spre a pune capăt a­­narhiei Care există în prezent în această privinţă. Aşa cum a reieşit şi din lucrările con­sfătuirii, cîteodată din uzinele constructoare de maşini se trimit piese sau subansamble dispersate, şi nu utilaje. Din această cauză trece, uneori, mai bine de un an pînă la realizarea utilajelor, cînd nor­mal este ca să fie asamblate şi supuse probelor de calita­te chiar în uzinele producă­toare, jos, în unităţi. Uzina care realizează astfel de utilaje complexe trebuie să aibă şi răspunderea de a trimite asistenţă tehnică şi de a supraveghea asamblarea în întregime a utilajelor. Noi am mai discutat­­cu câţiva ani în urmă această problemă şi am stabilit un şir de măsuri. Mi se pare însă că tovarăşii au crezut că aceasta s-a re­ferit numai la utilajele despre care am discutat atunci şi n-au înţeles că aceasta trebuie să caracterizeze întreaga acti­vitate şi este valabil pentru orice fel de utilaje. Consider că trebuie să aducem, prin lege, corectările corespunză­toare, inclusiv în plan să pre­cizăm cum trebuie să fie li­vrate utilajele şi cine răspunde de nivelul lor tehnic şi de funcţionarea lor. Multe din întîrzierile în ce priveşte pu­nerile in funcţiune se dato­­resc mai cu seamă felului de­fectuos în care se realizează aceste utilaje complexe în industria noastră constructoa­re de maşini, precum şi mo­dului r­ecorespunzător în care recepţionăm ceea ce primim din străinătate. S-a spus şi astăzi că, pentru utilajele pri­mite din străinătate, industria noastră de construcţii de ma­şini şi-a asumat răspunderea de a le aduce îmbunătăţiri şi rectificări. Cine va răspunde dacă nu vor funcţiona aceste utilaje? De ce am primit şi de ce am plătit aceste instala­ţii, dacă nu funcţionează? Cum acţionează conducerea Ministerului Construcţiilor de Maşini şi conducerea Ministe­rului Comerţului Exterior pentru aplicarea legilor şi ho­­tărîrilor ţării, pentru apărarea intereselor poporului ? Eu consider inadmisibile a­­ceastă atitudine lipsită de răs­pundere, felul în care se re­cepţionează utilajele impor­tate din străinătate, pentru care se plătesc bani foarte grei şi care nu funcţionează. Cele mai multe din capacită­ţile de producţie din chimie, care nu şi-au atins parametrii proiectaţi, sunt din import. Pentru toate s-au plătit toţi banii, fără a li se asigura funcţionarea la întreaga ca­pacitate. Trebuie să punem capăt în mod hotărît acestei stări de lucruri iresponsabile, care dăunează foarte grav intere­selor economiei naţionale şi poporului. Desigur, aşa cum şi noi avem răspunderea de a livra utilaje corespunzătoare, tot aşa partenerii noştri tre­buie să ne furnizeze utilajele în conformitate cu nivelul tehnic convenit. Să stabilim condiţii ferme de recepţie, dar chiar la contractare să sta­bilim condiţiile de plată şi de control care să ne dea maxi­mum de garanţii în ce pri­veşte realizarea parametrilor prevăzuţi. Este deci necesar să luăm toate măsurile, să stabilim răspunderi precise, să asigu­răm calitatea, nivelul tehnic şi funcţionarea atît a utilaje­lor pe care le producem în ţară, cît şi a celor pe care le importăm din străinătate. Sînt, de asemenea, necesare măsuri mai hotărîte în direcţia realizării prevederilor privind creşterea productivităţii mun­cii in toate sectoarele de ac­tivitate. Desigur, avem un ritm relativ bun, dar nu rea­lizăm planul privind creşte­rea productivităţii muncii. Pe ansamblu însă, productivita­tea muncii la noi este rămasă în urmă faţă de alte ţări şi faţă de tehnologiile şi utila­jele pe care le-am introdus. Cu aceste utilaje ar trebui să se realizeze productivităţi cu mult mai mari decât cele care se realizează în momentul de faţă. De aceea, trebuie să ac­ţionăm cu toată hotărârea în direcţia mai bunei organizări a muncii şi a producţiei, in­troducerii rapide a automati­zării şi mecanizării lucrărilor de producţie, reducerii per­sonalului neproductiv şi tre­cerii lui în producţie, organi­zării mai bune a schimburi­lor de lu­cru — pornind de la a asigura, în primul rînd, două schimburi complete de lucru. In această privinţă fac ab­stracţie de întreprinderile cu foc continuu, unde trebuie să asigurăm procesul normal de producţie cu asistenţă tehnică corespunzătoare, cu ingineri şi maiştri, numiţi pe fiecare schimb, prin ordin. Nu mai revin din nou la problema schimburilor, dar acolo unde am asigurat schim­buri complete, pentru utila­jele la care avem gîtuiri să asigurăm concentrarea lor în secţii speciale care să lucreze în trei schimburi. De aseme­nea, unde avem comenzi şi toate cele necesare pentru producţie, inclusiv forţă de muncă, să asigurăm schimbul complet, să organizăm schim­bul III, însă nu are rost să ţinem o fabrică întreagă cu un sfert din efectiv sau chiar cu 30 la sută fără asistenţă tehnică şi să-l plătim, consu­­mind energie, şi tot ceea ce este necesar. Trebuie să pu­nem o ordine în organizarea şi desfăşurarea normală a pro­cesului de producţie, pornind de la capacităţile şi de la forţa de muncă de care dis­punem. Şi în acest domeniu să punem capăt cu hotărire oricărui formalism, care nu face decit să genereze cheltu­ieli, indisciplină şi dezordi­ne. Subliniez din nou necesi­tatea de a nu mai menţine personal in întreprinderile care nu au asigurată folosi­rea completă a capacităţilor de producţie. Dacă lucrăm in­tr-un singur schimb, nu tre­buie să mai ţinem trei di­rectori şi nici întregul perso­nal funcţionăresc, trebuie să-l reducem, în mod cores­punzător. Dacă avem între­prinderi unde nu există posi­bilităţi să se lucreze complet, trebuie neapărat să trecem oamenii în alte sectoare de activitate. Nu se pune astăzi problema că nu putem să a­­sigurăm de lucru oamenilor; se pune insă problema să-i trecem să lucreze acolo unde avem nevoie. Avem în toate sectoarele industriale —­ în investiţii, in construcţii, în a­­gricultură — lipsă de forţă de muncă. în multe locuri nu putem acoperi două schimburi complete, însă îi ţinem pe alţii fără să depună nici o ac­tivitate. Plătim încă zeci de mii de oameni pentru acti­vitate inexistentă, necorespun­zătoare. Trebuie să lichidăm cu desăvîrşire această stare de lucruri. S-a vorbit aici de proble­mele de investiţii. Cunoaşteţi măsurile luate cu privire la restrîngerea sferei de activita­te în acest domeniu, la oprirea unui număr important de o­­biective şi concentrarea forţe­lor spre înfăptuirea obiective­lor de producţie principale, care să fie date în funcţiune în acest an. Avem, în general, un foarte mare număr de in­vestiţii începute. Va trebui sa ajungem ca volumul de inves­tiţii în continuare să nu de­păşească capacitatea de lu­cru pe un an şi deci volumul financiar pe un an de Inves­tiţii. Trebuie să punem capăt cu desăvîrşire începerii lu­crărilor de investiţii fără o pregătire temeinică, fără asi­gurarea proiectelor, a utilaje­lor, a bazei materiale cores­punzătoare. începerea de lu­crări de către centrale, mi­nistere şi întreprinderi, se va face numai pe baza unor a­­probări prealabile, stabilin­­du-se pe plan central dacă sunt necesare — atît investi­ţiile, cît şi dezvoltările — ţi­­nindu-se seama de capacităţi­le pe care le avem în ţară, de comenzile pe care le avem şi de posibilităţile de a asigura aprovizionarea şi forţa de muncă. S-a înţeles în mod cu totul greşit lărgirea drepturilor unităţilor economico-sociale, renunţîndu-se, de fapt, la controlul şi la aprobările ne­cesare pentru angajarea chel­tuielilor materiale şi finan­ciare. Nu se poate ca sub pre­textul lărgirii drepturilor şi al autoconducerii să lăsăm fiecărei întreprinderi posibili­tatea de a angaja cheltuieli prin începerea de investiţii şi importuri pentru care nu a­­vem baza necesară. Nimeni nu poate să angajeze mijloa­cele financiare ale statului, mijloacele materiale ale so­cietăţii, decît cu ceea ce tre­buie să realizăm într-un sec­tor sau altul în conformitate cu planul unic de­ dezvoltare social-economică. Deci numai după ce se obţin aprobările necesare şi se stabileşte în mod concret pentru fiecare o­­biectiv ce se poate şi ce tre­buie făcut, se va putea trece la realizarea practică a inves­tiţiilor. în această direcţie o vină au şi băncile şi aparatul nostru financiar, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le re­vin pe linia controlului. Aşa am ajuns să avem un număr de peste 12 000 de investiţii începute — volum, practic, imposibil de cuprins — o risi­pire uriaşă a forţei de mun­că, a materialelor, ceea ce s-a repercutat negativ asupra dării la timp în folosinţă. S-au stabilit măsuri de re­mediere a acestor lipsuri. Tre­buie însă să ne concentrăm toate forţele, astfel încît o­­biectivele industriale stabilite a fi date în producţie în acest an să se afle permanent atît în atenţia ministerelor cît şi a organelor de partid, să se ac­ţioneze unitar, concentrat, cu toate mijloacele, în direcţia îndeplinirii acestui obiectiv. Toate judeţele şi ministere­le ştiu care sunt aceste unităţi. Avem şi capacitatea de a realiza utilajele pentru aceste unităţi. Trebuie să concen­trăm munca în uzinele care produc utilajele necesare a­­cestor obiective. Este deci ne­cesar să se treacă cu hotărire la aplicarea măsurilor stabili­te pentru realizarea progra­mului de investiţii şi darea in producţie a unităţilor stabili­te. Avem în vedere să nu mai începem alte obiective în acest an — probabil şi în a­­nul viitor vom începe foarte puţine investiţii noi — tocmai pentru a putea să ne înca­drăm într-un ritm normal şi a realiza investiţiile începute. Este necesar, de asemenea, să acordăm o atenţie mult mai mare întreţinerii mijloa­celor fixe, realizării la timp a reparaţiilor capitale. Tre­buie să trecem cu hotărire la pregătirea din timp a piese­lor şi a subansam­blelor, la verificarea lor, pentru a scur­ta la maximum durata repa­raţiilor capitale şi a reuşi să realizăm o calitate superioară a reparaţiilor, urmind ca sub­­ansamblele pe­ care le înlo­cuim să treacă „în ateliere, să fie completate, reparate, ast­fel Incit să poată fi folosite la viitoarele reparaţii capi­tale: în general, este necesar să luăm măsuri hotărîte in ve­derea aplicării programului de măsuri stabilit pentru rea­lizarea pieselor de schimb, atît în vederea satisfacerii cerinţelor interne, cît şi pen­tru export. în ceea ce pri­veşte necesarul pentru export, am stabilit să realizăm supli­mentar faţă de contracte un volum de cel puţin 500 mili­oane de lei valută piese pe care să le avem în stoc sau să le trimitem în depozitele din străinătate spre a putea răspunde cerinţelor. Discutăm de mult această problemă. Se pare că tova­răşii de la Ministerul Con­strucţiilor de Maşini, de la Ministerul Aprovizionării şi de la C.S.P. nu înţeleg că tre­buie să realizăm aceasta nu numai prin nişte prevederi generale, ci prin asigurarea în plan a bazei de producţie şi materialelor necesare pen­tru piesele de schimb, chiar dacă va fi nevoie să reducem cantitatea de produse finite. Trebuie să realizăm neapărat cele stabilite, astfel încît pen­tru tot ceea ce producem — şi pentru piaţa internă, şi pen­tru străinătate — să ne pre­vedem o rezervă de capaci­tate, astfel încît să producem anual 25—30 la sută în plus faţă de programul de produc­­ţie de tractoare, strunguri, camioane, motoare etc. Tre­buie ca, de la început, să do­tăm toate capacităţile exis­tente cu maşinile necesare — şi avem posibilitatea — pen­tru a soluţiona rapid proble­ma producerii pieselor de schimb. Legat de aceasta trebuie să acordăm atenţia corespunză­toare programului de recupe­rare, recondiţionare şi refolo­­sire a pieselor şi subansam­­blelor, care pot reprezenta o sursă foarte importantă de piese şi subansamble. De ase­menea, este necesar să luăm toate măsurile pentru a asi­gura o bună aprovizionare materială, pe baza normelor de consum stabilite. Trebuie să facem în aşa fel încît să asigurăm recuperarea şi refo­­losirea materialelor , care în multe sectoare merg pînă aproape la 50 la sută din ne­cesarul de materii prime. Deci este necesar ca între obiectivele activităţii comi­tetelor judeţene de partid să se afle şi problema recupe­rării, a stringerii şi refolosirii tuturor materialelor din toate sectoarele economico-sociale. Această acţiune trebuie să se înscrie în cadrul acţiunii ge­nerale de reducere a chel­tuielilor materiale şi de creş­tere a eficienţei economice în întreaga noastră activitate. Consider că nu toate sec­toarele industriale avem po­sibilitatea să asigurăm reali­zarea planului stabilit pe acest an, să lichidăm lipsuri­le ce se mai manifestă, să în­cheiem anul 1980 şi întregul cincinal nu numai cu reali­zarea planului, dar şi a an­gajamentelor asumate de co­mitetele judeţene, de între­prinderi, de toate unităţile e­­conomice. Stimaţi tovarăşi, Doresc să mă refer, în con­tinuare, la unele probleme din agricultură. Am discutat în februarie, pe larg, aceste pro­bleme. Am avut o primăvară cu greutăţi, determinate şi de climă, dar şi de lipsuri în organizarea muncii, în func­ţionarea corespunzătoare a maşinilor şi, mai cu seamă, de lipsuri in ce priveşte dis­ciplina şi ordinea din sectorul agricol. Este necesar să tra­gem toate învăţămintele din aceasta pentru activitatea vii­toare. Acum, este la ordinea zilei întreţinerea corespunzătoare a culturilor. Avem o intîrziere de două şi, în unele locuri, de trei săptămîni datorită cli­mei. Dar lucrările trebuie să le executăm în aşa fel incit să putem obţine recoltele pla­nificate. Cu toată întîrzierea, avem posibilitatea ci trebuie să facem totul pentru a ob­ţine o recoltă bună in acest an. Umiditatea solului, deşi excesivă în cîteva locuri, pe ansamblu este foarte bună şi ne dă garanţia că, dacă exe­cutăm lucrările la timp, ob­ţinem o producţie bună la toate culturile. Este necesar, de asemenea, să asigurăm pregătirea te­meinică a recoltării păioase­­lor, să stringem orzul, griul, secara în timpul minim. Nu trebuie să se mai repete si­tuaţia, cu totul nesatisfăcă­toare, de anul trecut, cînd am pierdut o mare cantitate de cereale datorită strângerii cu intîrziere a recoltei. Trebuie să fim pregătiţi să stringem recolta, în orice condiţii ! Ni­meni să nu vină cu justifi­cări, deoarece nu vom accep­ta nici o justificare, legată de condiţiile climatice, în orice condiţii, lucrînd zi şi noapte, cu toate forţele, în fiecare ju­deţ, recolta trebuie strinsă in minimum de timp, in 3—4 zile la orz, în 8—10 zile, in maximum 12 zile, la grîu. O­­dată cu aceasta, trebuie să stringem şi să conservăm în mod corespunzător tinetele şi furajele, pentru a asigura baza furajeră necesară ani­malelor. Să pregătim tot ce este necesar pentru a realiza însămînţările de culturi duble imediat a doua zi după ce am strîns orzul, secara sau griul, spre a putea obţine o produc­ţie corespunzătoare de po­­rumb­ boabe şi o producţie de porumb furajer. Cred că nu este necesar să insist asupra acestor probleme. Toate ca­drele noastre de partid, din agricultură, toate forţele din judeţe trebuie să fie concen­trate în perioada stringerii recoltei şi executării lucrări­lor agricole, incit să realizăm în bune condiţii aceste lu­crări, să asigurăm o recoltă la nivelul planului stabilit. Trebuie să urmărim reali­zarea planului în legumicul­tura. Tovarăşii ne asigură că s-au însămînţat toate supra­feţele. Atrag încă o dată a­­tenţia comitetelor judeţene de partid să verifice modul in care s-a realizat această sar­cină, să ia măsuri de a avea chiar un plus de suprafeţe însămînţate cu legume. Avem încă timp , chiar şi după ce stringem orzul, să punem le­gume de toamnă şi să asigu­răm o recoltă suplimentară de legume. Este necesar să facem acest lucru, atît­­ pen­tru a asigura buna aprovizio­nare a populaţiei, cît şi pen­tru producţia de conserve, pentru industrie şi alte nevoi. Am stabilit, după cum ştiţi, ca fiecare judeţ, după asigu­rarea predării la fondul de stat a produselor din legumi­cultura ca şi a celorlalte pro­duse agricole, să-şi asigure în întregime consumul de legu­me din producţia proprie. A­­trag atenţia fiecărui comitet judeţean să ia toate măsurile pentru a asigura cantităţile necesare atît pentru fondul central, cit şi pentru consu­mul propriu, şi chiar şi o pro­ducţie suplimentară, aşa cum am menţionat. De asemenea, este necesar să ne ocupăm de efectuarea în mod corespunzător a lu­crărilor din pomicultură și viticultură, pentru a putea a­­sigura recolta stabilită de fructe și struguri. Doresc să repet ceea ce am spus în primăvară, că nu tre­buie să rămină nici un metru pătrat de pămînt necultivat. Trebuie să pornim de la fap­tul că pămîntul, indiferent de proprietate, este un bun naţional, al întregului popor — şi trebuie cultivat în tota­litate ! Toţi deţinătorii de su­prafeţe agricole trebuie să se ocupe de îngrijirea şi de lu­crarea pămîntului, trebuie să producă maximum din ce se poate realiza pe terenul res­pectiv, aşa cum trebuie să-şi asigure şi creşterea de ani­male. în această privinţă s-a făcut ceva, dar dacă te uiţi bine sunt încă suprafeţe ne­lucrate. Nu numai în Curţi — pentru că şi acestea trebuie lucrate — dar chiar şi în afa­ră au rămas încă suprafeţe ne­lucrate. Sunt asemenea supra­feţe nelucrate nu numai acolo unde au fost exces de umidi­tate sau băltiri — pe care, dealtfel, trebuie să le elimi­năm urgent —, dar chiar şi unde nu a existat asemenea exces de umiditate. Trebuie luate toate măsurile — este încă timp — pentru ca totul să fie cultivat cu legume. Trebuie să se înţeleagă clar de fiecare că acelora care nu-şi vor lucra pămîntul va trebui să le luăm dreptul de a-l avea în proprietate, indi­ferent sub ce formă , vom a­­plica ferm Legea fondului funciar şi Constituţia ţării, care spun că pămîntul este numai al celor ce-l muncesc. S-a vorbit aici de zootehnie, de faptul că nu s-au aplicat cu fermitate măsurile pentru realizarea efectivelor şi a pro­ducţiei animaliere. Desigur, de la recenta consfătuire au trecut numai cîteva luni, dar sarcinile în zootehnie nu da­tează numai de atunci : toată lumea cunoaşte ce trebuie să realizăm şi ce obligaţii avem pentru realizarea efectivelor şi a producţiei animaliere. De aceea este necesar să luăm toate măsurile pentru a asi­gura realizarea efectivelor de animale stabilite, pentru a realiza producţia animalieră, pentru a realiza tăierile la greutatea stabilită, chiar şi depăşirea acestei greutăţi, pentru a putea obţine o can­titate mai mare de carne. în acest sens trebuie să luăm toate măsurile ca, în ce pri­veşte bovinele, să avem, pînă la sfîrşitul lunii august, în toate fermele de vaci, sectoare pentru creşterea şi îngrijirea viţelelor şi junincilor. Nu este vorba de construcţii noi, ei din grajdurile existente să luăm o suprafaţă, să o sepa­răm simplu şi să asigurăm astfel condiţii pentru îngriji­rea separată a viţelelor şi ju­nincilor, pînă ce vor merge la montă. Desigur, în fermele mari, unde avem mai multe grajduri, putem lua, după po­sibilităţi, un grajd sau o ju­mătate de grajd şi să-l afec­tăm acestui scop. Să nu se spună că nu a fost timp su­ficient pentru a construi. To­varăşii care lucrează mai de mult în munca de partid ştiu bine că, atunci cînd ne-am propus să realizăm grajduri pentru 2 milioane de anima­le, într-un an am realizat grajduri pentru 2 milioane şi două sute de mii de animale, fără nici un material din fon­dul central, fără ciment, fără beton şi fără vată de sticlă. Cu mijloacele locale care există trebuie să reali­zăm, in primul rînd, aseme­nea construcţii pentru viţele şi juninci spre a asigura creş­terea lor pînă la montă, pînă la fătare. Nici o viţea, nici o juninca nu va mai fi dată la reformă ! Abia după o fătare vom face selecţia, în raport de producţia de lapte, şi vom stabili care din animale trec la reformă şi care rămîn pen­tru reproducţie. Acelaşi lucru trebuie să-l facem, in mod corespunzător, şi pentru purcei, pentru miei, spre a asigura o îngrijire mai bună şi a evita pierderile şi mortalităţile excesiv de mari. Nu doresc să vorbesc acum de creşterea şi îngrăşarea ti­neretului bovin; măsurile luate sunt cunoscute. Trebuie să acţionăm cu mijloacele lo­cale ca, în vara acestui an, să se termine toate lucrările de investiţii începute. Toate grajdurile, toate complexele trebuie încheiate cu mijloa­cele de care dispunem pe plan local, chiar şi din chirpici. Să trecem imediat la acţiune, nu se mai poate admite nici o justificare pentru intîrziere. Trebuie să realizăm toate in­vestiţiile, pentru toate specii­le de animale, aşa cum este stabilit — şi fiecare judeţ să ia imediat măsuri în această privinţă ! Acestea sunt capa­cităţi de producţie, ele nu pot fî scoase din plan, în nici un fel, trebuie realizate cu orice preţ! Este necesar, de asemenea, să acordăm toată atenţia rea­lizării în întregime a progra­mului de produse animaliere, şi anume de carne, mă refer îndeosebi la carnea de porc şi de pasăre. Trebuie să ajun­gem ca pina cel mai tîrziu în 1982 să avem asigurat, la o greutate de tăiere de 110—115 kg, o jumătate de porc pe lo­cuitor şi cel puţin 15 pui de găină pe an. Pentru aceasta trebuie să pornim de la nece­sarul pentru populaţia munci­torească, orăşenească, inclu­­zînd şi dezvoltarea viitoare, deci circa 14—15 milioane de locuitori. Acest necesar, plus exportul pe care îl avem pla­nificat, trebuie să-l asigurăm în (Continuare in pag. a II­-ai LUNI 2 IUNIE 1980

Next