Scînteia Tineretului, august 1980 (Anul 36, nr. 9700-9725)
1980-08-01 / nr. 9700
"SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 SEDIUL ACTIVISTULUI - ACOLO UNDE TRĂIESC ŞI MUNCESC TINERII Printre documentele primului secretar al Comitetului orăşenesc Topliţa al U.T.C., Ioan Iacob, găsim o scrisoare. E semnată de un grup de părinţi şi elevi, care sesizează că o tinerâ profesoară de la liceul de matematică-fizică, contrar statutului profesional al personalului didactic, predă ore în particular. Scrisoarea solicită intervenţia comitetului orăşenesc al U.T.C. pentru a curma această practică, pentru ca pregătirea suplimentară a elevilor să se facă in cadrul orelor de consultaţii organizate la şcoală nicidecum în familie, contra unor recompense băneşti. — Cum aţi procedat în acest caz? 11 Întrebămi. — Vreau să evidenţiez că profesoara In discuţie nu este un element dificil, de aceea vă rog să nu-i treceţi numele in ziar. E bine pregătită profesional, însă la un moment dat au apărut nişte breşe în conştiinţa ei cetăţenească, profesională, deschise spre, să folosesc un termen mai dur, înavuţire. Ea prima confruntare cu ea, mi-a spus: „Vreau să fac o excursie in străinătate, vreau să mă căsătoresc in acest an şi Îmi trebuie bani. N-am furat, n-am omorît pe nimeni". Practic, din acest moment a Început şirul discuţiilor despre ce este rău şi ce este bine in atitudinea ei, discuţii Încheiate intr-o adunare generală. Principalul este că, pină la urmă, tinăra a înţeles, a renunţat la felul defectuos de a gindi, a redevenit ceea ce trebuie să fie un educator. — De la ce premise porniţi cind abordaţi o temă în discuţia cu tinerii, cind transmiteţi Să zicem sarcini, ori verificaţi modul de îndeplinire a lor? — Am in vedere in primul rind faptul că fiecare muncitor ori de altă profesie are un mod de gindire, un mod de a vedea lumea. Şi in această concepţie apare uneori, declarată sau nedeclarată, tendinţa de independenţă greşit înţeleasă. Adică tinirel se întreabă: de ce să fac eu ce zice şi cum zice tovarăşul, uitind că tovarăşul este tot un utecist pe care ei l-au ales în fruntea organizaţiei, că ceea ce spune activistul sunt sarcini izvorite din propriile lor hotăriri, ori din marea încredere pe care partidul o acordă tinerei generaţii. Mai am in vedere un fapt: anumite sarcini, obiective ale organizaţiei pe o perioadă dată se fac cunoscute uneori numai in şedinţe.Dar tinerii doresc, vor să te vadă printre ei, alături de ei, acolo unde se gindeşte şi se transpiră, unde se munceşte, unde se nasc necazurile şi bucuriile. Sigur, un activist nu poate fi permanent in fiecare organizaţie de care răspunde. Dar acolo unde este mai greu trebuie să fie. Iar ca să ştie unde este mai greu trebuie să fie cit mai des în colectivele in care muncesc şi trăiesc tinerii. In funcţie de acestea, Îmi aleg modul, timpul de discuţie, de acţiune. — Ce probleme au tinerii din Topliţa? — Sunt problemele unui oraş în plină dezvoltare. Formări de colective noi, de calificare şi ridicare a calificării, de petrecere a timpului liber, de locuinţă şi masă, de îndeplinire a sarcinilor de creştere a eficienţei muncii în unităţile economice. Continuăm discuţia despre prezenţa lui loan Iacob in organizaţiile U.T.C. pe şantierul tineretului deschis la construcţia de locuinţe, la C.P.L., la Fabrica de încălţăminte, la întreprinderea de tricotaje. „ Chiar acest şantier de muncă patriotică, spune tinărul Vaier Pui, este rezultatul intervenţiilor, insistenţelor tovarăşului Iacob. Deşi şantierele ţipă dupa forţă de muncă, au existat unii factori dintre cei responsabili tocmai cu asigurarea forţei de muncă care au arătat rezerve faţă de noi. Mobilul acestor rezerve nu era altul decit teama de a se complica. Oricum prezenţa noastră la punctele de lucru presupune aprovizionare materială, unelte, protecţia muncii, asistenţă tehnică. Rezolvarea acestor cerinţe impune un fel de complicare sau mai corect spus implicare. Complicindu-ne, complicind şi pe alţii, adică constructorii, organizaţia U.T.C. se implică în soluţionarea unor necesităţi ale şantierului, a oraşului, aceea a respectării graficelor de construire a apartamentelor. Şi n-o face fără folos. In curînd se vor preda 117 garsoniere a căror beneficiari nu sunt alţii decit tinerii. — Pe mine m-a ajutat foarte mult să învăţ cum să conduc organizaţia, spune Laura Sbanca, secretara comitetului U.T.C. de la întreprinderea de tricotaje. — Concret... — Activitatea întreprinderii noastre a demarat greu. Cu un colectiv eterogen, nepregătit profesional, fără o disciplină muncitorească. Consecinţele se regăseau în producţie. Rezultate nesatisfăcătoare, cîştiguri sub nivelul planificat. Cauzele au fost multe şi diverse. Le-am grupat şi le-am rezolvat pe rind. Ceea ce ne bucură este faptul că roadele muncii, care au început să apară in trimestrul patru al anului trecut se văd acum cind toţi indicatorii întreprinderii se realizează şi se depăşesc ritmic. S-a muncit In grup, s-a muncit individual. In Întreprindere, în cămine, reuşind să realizăm multe din cele ce ni le-am propus. Alături de noi, uneori în locul nostru a fost prezent şi tovarăşul Iacob. Discutăm cu cîtiva dintre cei care la un moment dat au atras privirile colegilor, au ridicat semne de întrebare activului U.T.C. Ca un gind negru isi aminteste C.D. de capcana In care a căzut cunoscind un anumit anturaj care pentru a-si flcoperi cheltuielile, a înfluenţat-o să sustragă lucruri și bani de la colegele de cămin. *— Cind m-au descoperit am •fugit, imî părea râu că nu crapă pâmîntul să mă înghită. îmi era rușine, ne mărturisește. Chiar tovarășul Iacob, cu un grup de colege de la care eu luasem unele lucruri au venit după mine, m-au făcut să cred că încă nu pierdusem totul. Eşalonat am restituit celor în cauză sumele sau contravaloarea lucrurilor sustrase, am Început să învăţ şi să practic meseria aşa cum am invăţat, ffi-affl înscris la liceul seral. Anul acesta am absolvit şi sunt in perspectivă de a întemeia un cămin. — Cum lucraţi cu secretarul comitetului orăşenesc U.T.C. — îl întrebăm pe Gheorghe Martin, secretarul comitetului U.T.C. de la C.P.L. ■— O dată pe săptămînă, lunea la ora 14.30 se intîlneşte cu activul de aici, in fabrică. E un fel de raport utecist in care ne informăm reciproc asupra modului în care ne îndeplinim sarcinile, ce sarcini mai sunt de Îndeplinit. Spunînd că ne informăm reciproc înseamnă că şi tovarăşul Iacob ne informează cum s-au soluţionat problemele a căror rezolvare au impus intervenţia lui. E un stil de muncă bun consider eu. Nu aşteptăm adunările, şedinţele de dare de seamă să ne criticăm, că anumite aspecte ale vieţii de organizaţie au rămas descoperite. Le sesizăm la timp şi intervenim. — Solicităm o opinie, despre activitatea organizaţiei orăşeneşti a U.T.C. tovarăşului Ioan Bendriş, primarul oraşului. — Afirmînd că de mulţi ani nu s-a simţit atât de string legată activitatea organizaţiei U.T.C. de problemele oraşului ca acum, am în vedere şi contribuţia primului secretar al comitetului orăşenesc al U.T.C. la permanentizarea prezenţei tinerilor la Înfăptuirea obiectivelor oraşului. Prin intermediul lui cunoaştem frămintările tinerilor, tinerii cunosc preocupările noastre. Apreciez in mod deosebit la el îndrăzneala, curajul de a se bate şi a nu renunţa la gîndurile sale, fie că sunt îndreptate către dezvoltarea oraşului în general, fie că privesc Viaţa şi munca tinerilor. MIRCEA BORDA In tabără, la Costineşti Foto. : GH. CUCU NOUTĂŢI EDITORIALE Recent au fost repartizate librăriilor din întreaga ţară noi lucrări editoriale. Dintre acestea am selecţionat pentru cititorii ziarului nostru o serie de titluri pe care le enunţăm în continuare : • EDITURA MINERVA: Oala Galactica — Jurnal (vol. III), Eugen Lovinescu — Scrieri, vol. VIII, Grigore Tocilescu — Materialuri folclorice, vol. I, J.G. Frazer — Creanga tic aur (vol. I—II, colecţia B.P.T.). EDITURA EMINESCU: Vlaicu Bârna — Sandala lui Empedocle, Ilie Purcaru — Marşul de august, Liviu Călin — Sărbătoarea nimănui, Ursula Şchiopu — Peisaj interior, H. Cândroveanu — Nihadz, poeme aromâne, Vasile Zamfir — Cintec de alean, C. Ostahie — Recif, Passioftaria Stoicescu — Cusca de aer , EDITURA „CARTEA ROMANEASCA" , C. Noica — Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Ov.s. Crohmalniceanu — Istorii insolite, Augustin Buzura — Vocile nopţii, Dumitru Corbea — Ritm şi viteză, Lucreţia Lustig — Scrisoare din copilărie, T. Răchiţeanu — Somn de voievod, Marius Robe, eu — Spiritul însetat de real, Dan Cristea — Faptul de a scrie. Munca, liberă şi creatoare (Urmare din pag. 1) edificiilor civilizaţiei socialiste. Noul destin al ţării, al oamenilor, al tinerei generaţii, in primul rind noul destin al muncii făurit în perioada construcţiei socialiste a patriei a transformat România intr-o tară a muncii, efortul productiv, creator devenind valoarea fundamentală, criteriul esenţial de legitimare a omului, a tinărului in societate si a societăţii Pe scara istoriei. Cu deosebire în ultimii 15 ani, de la Congresul al IX-lea al P.C.R., de cind în fruntea partidului si statului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prefacerile revoluţionare au căpătat dimensiuni excepţionale consemnind un adevărat moment de răscruce în istoria noastră naţională, punînd mai amplu şi mai profund in valoare resursele statului liber, demn şi creator al muncii despovărate de exploatare, statut în temeiul căruia tinerii au şansa de a se împlini şi forma pe măsura celor mai înalte aspiraţii. Proprietari, producători, beneficiari. Această sintagmă, ea Însăşi cea mai mare cucerire a socialismului pe scara istoriei, dinamizează efortul muncii, constituie premisa condiţiilor sociale, politice, morale, economice profesionale in care se desfăşoară efortul nostru condus de partid, spre viitor, spre mai bine. Schimbării initiale a raportului dintre om şi produsul muncii sale i s-a adăugat, in special in ultimul deceniu si jumătate, ca o trăsătură distinctivă, unică si originală, modificarea condiţiei si obiectivelor muncii. Măsurile luate, integrate deja profund realităţii de fiecare zi, au revigorat istoriceşte demersul in muncă al omului. Ridicată la rang de proces de masă munca a fost totodată ridicată la rang de creaţie La locurile unde ne desfăşurăm activitatea cu toţii, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, aceasta este, ştim foarte bine, o realitate organică. Imperativul perfecţionării muncii, fundamentat pe baza cerinţelor obiective ale progresului nostru istoric, se regăseşte tradus în practică prin cele mai moderne condiţii tehnice de efectuare a muncii, proiectarea la nivel de vîrf a sarcinilor de muncă, crearea de spaţii de muncă a căror geografie economică, socială şi umană suportă cel mai exigent examen, şi în care tinerii constituie o prezenţă masivă şi prestigioasă, învăţămînt, ştiinţă, cercetare, producţie , această relaţie devenită în ultimii ani numitorul comun al muncii, indiferent de locul, unde se desfăşoară, constituie fără îndoială una dintre cele mai elocvente caracteristici ale calităţii ei în ziua de azi din România socialistă. Iar perfecţionarea muncii este strîns şi intim legată de procesul perfecţionării multilaterale a omului chemat să muncească. Pe plan profesional, al competenţei şi cunoştinţelor , pe plan moral, al răspunderii muncii, programatic fundamentată în Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste , în sfera democraţiei muncii, al autoconduderii muncitoreşti, prin promovarea participării directe, active şi conştiente a celor ce muncesc, a tinerilor, de asemenea, la găsirea soluţiilor optime pentru problemele construcţiei socialiste a patriei. Construim, deci spatii de muncă, numeroase, moderne ; construim, de asemenea, oameni in muncă, prin muncă şi pentru muncă. Tineri in primul rind. Noul destin pe care socialismul ni-l asigură se regăseşte verificat şi validat cu referinţă directă la libertatea, demnitatea şi creativitatea muncii prin perspectiva istorică ce-i este asigurată. O perspectivă pe termen lung, cu obiective precise, ştiinţific elaborate, cu grijă şi Înţelepciune, prin contribuţia hotârîtoare, de idei, iniţiative, gind şi faptă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, exprimată cu exactitate matematică in hotărîrile Congresului al Xlî-lea al partidului. Certificatul nostru, al fiecăruia, al tinărului de identitate omenească, revoluţionară, comunistă — munca —, este înzestrat cu atributele nobleţei, consecvenţei si creşterii la cotele unei noi calităţi. Calitate vizind eficienţa, calitatea însăşi a produsului muncii, complexitatea acestuia, dar şi răspunderea, disciplina, pregătirea, pasiunea cu care munceşte tînărul, muncim noi toti. Zi de zi in uzine, pe şantiere pe ogoare, în laboratoare etc. Iată de ce, pentru noi, pentru tinăra generaţie a fi înseamnă in esenţă a munci, a munci mai bine, mai eficient, cu spirit revoluţionar, comunist, gospodăreşte, înscriindu-ne unanim si fiecare in parte pe traiectul devenirii istorice a României libere şi independente inaugurat la 23 August 1944, redefinit cutezător, ştiinţific in ultimii 15 ani spre mai binele ţării, al oamenilor săi, al tinerilor, chemaţi să-şi asume viitorul ce le aparţine, viitor de muncă şi creaţie în prelungirea necesară şi firească, mai rodnică a prezentului de muncă şi creaţie trăit activ şi rodnic sub conducerea partidului, al secretarului său general. Recoltarea şi depozitarea fără intirziere a I TIMIŞ, in permanenţă pe chip pentru a valorifica din plin timpul bun de seceriş în cele cinci unităţi cooperatiste şi cinci ferme I.A.S. ale consiliului unic agroindustrial Gătaia sint de secerat 4 330 hectare de griu. Pină in prezent recolta a fost atrineu de pe circa 2 800 hectare. Ca să ne facem o imagine a condiţiilor in care se desfăşoară secerişul. Împreună cu directorul C.M.A., ing. Gheorghe Vasilescu, şi primarul comunei, Ioan Ghiciu, am mers pe cimp. Aflăm că, o zi înainte, după două ore cit de cit favorabile intrării în lan — perioadă in care s-a adunat producţia de pe 135 hectare —• după amiază s-a lăsat o ploaie de 35 litri pe metrul pătrat Dimineaţa următoare s-a ivit morocănoasă, cu speranţe de îndreptare. Specialiştii fiecărei ferme au plecat in cimp pentru a depista locurile mai zvîntate. La ora 10, cerul promitea să se însenineze, dar numai pentru scurtă vreme. Pe drum ne întilnim cu inginerul şef al consiliului, Viaceslav Leviţki. Ne spune că la Singeorge a început recoltatul. Un alt lot de combine a fost mutat operativ pe o solă la Gătaia. La condiţii deosebite se impun măsuri deosebite. Prima permanenta prezentă în cimp pentru a putea surprinde clipa cind griul poate fi secerat. „Aşa am recoltat pină acum, ne spune ing. Gh. Vasilescu. 60 la sută din suprafaţa cultivată. Din terenul recoltat s-au eliberat 1 275 ha şi pe tot atitea hectare au fost semănate culturi succesive. Acţiunea continuă pe aceleaşi coordonate“, în ajutorul acestei importante lucrări au venit şi membrii cooperatori. Din cauză că paiele sunt ude şi nu pot fi balotate, la Şemlac, Gătaia şi Budin numeroase echipe participă la strinsul manual al paielor, în total 120 hectare. După orele 12:00 soarele se străduia din nou sa răzbească prin picla norilor, fapt care a permis ca pină spre seară să se recolteze încă 100 de hectare. Am văzut la Gătaia oamenii aflaţi in permanenţă pe cimp, urmărind îndeaproape umiditatea din lan. Ne-am gindit că dacă s-ar proceda la fel in toate zonele din judeţul Timiş rezultatele înscrise la seceriş ar fi mult mai bune. Ne referim la consiliile unice Boldur, Lugoj, Făget, unde suprafeţele recoltate nu depăşesc încă 40 la sută. ION OANCEA / TELEORMAN: Prezenta areasta activă in campanie Ploile din ultima vreme nu au redus ritmul muncii tinerilor de pe ogoarele teleormănene. O bună parte din elevii liceelor agroindustriale lucrează în schimbul doi pe tractoare, la discuit și semănat. Alti 8 000 de elevi pot fi intîlniti la strângerea legumelor, la recoltarea furajelor şi însilozarea lor. Comandamentul pentru organizarea activităţii de Vară a elevilor urmăreşte zi de zi munca lor, desfăşoară noi forţe tinere,în punctele fierbinţi ale campaniei. La Fabrica de conserve de legume din Turnu Măgurele o nouă serie de elevi s-a prezentat la lucru. Sunt 200 de băieţi şi fete din raza municipiului, din comunele din jur. Astfel, ritmul de producţie al fabricii atât de intens în această perioadă, poate fi susţinut din plin. In unităţile agricole de stat Alexandria, Dobroteşti, Bloieşti, Toporu, Roşiori. Zimnicea şi Zimnicele exista echipe de elevi care prestează întreaga gamă de lucrări specifice acestui sezon, inclusiv sortarea şi încărcarea legumelor şi fructelor, întreţinerea şi repararea adăposturilor pentru animale, în numeroase cooperative agricole de producţie, sute de tineri lucrează la decolmatarea canalelor de scurgere a apei, la săparea de noi canale pentru eliminarea efectelor precipitaţiilor din ultima vreme. în această acţiune au fost mobilizaţi practic toţi tinerii satelor, inclusiv cadrele didactice, funcţionarii şi navetiştii, care, după orele de program lucrează, cu uneltele aduse de acasă, în cimp. P. PERFIL (Urmare din pag. I) prime, materialelor, energiei electrice şi combustibililor, ordine şi disciplină la fiecare loc de muncă, înseamnă prospectarea unor noi şi eficiente posibilităţi de creştere a productivităţii muncii, de lărgire şi diversificare a gamei sortimentale. Tinerii înţeleg ce se aşteaptă de la ei şi sunt hotărîţi să participe efectiv şi activ la dezvoltarea şi înflorirea patriei, la creşterea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, în cadrul căruia el, tineretul, reprezintă — aşa cum spunea secretarul general al partidului — viitorul însuşi al naţiunii noastre socialiste. INCEPIND DE ASTĂZI - ------ ■■■■'■■ ' -- -----------Aproape 200000 de oameni ai muncii din industria alimentară beneficiază de etapa a ll-a de majorare a retribuţiei Cu un sport de vechime de 5 la sută, muncitorul respectiv va primi lunar incepind de la 1 august a.c. 928 lei, cu 247 Iei mai mult decit avea pină la această dată. Un Operator 1» sterilizarea conservelor de carne, fructe, legume din industria alimentară nivel A, categoria 3, treapta II. Un tinăr brutar din industria alimentară nivel A, încadrat la categoria a 2-a treapta I. înainte de etapa După etapa a Il-a Diferenţa a Il-a de majorare de majorare în plus Retribuţia tarifară 1601 1836 235 Retribuţia înainte de etapa După etapa a Il-a Diferenţa a Il-a de majorare de majorare în plus tarifară 1703 1979 276 Adaos de vechime 5°/n 85 97 12 Tatăl_______________1788 2 078 288 In acest caz creşterea din cea de a doua etapă de majorare a retribuţiei reprezintă un procent de 16,1 la sută. Un inginer principal din Industria alimentară grupa V de ramură încadrat la gradaţia I, clasa 23 înainte de etapa După etapa a II-a Diferența a II-a de majorare de majorare în plus Retribuția tarifară 2 520 2 780 260 Adaos de vechime 5% 128 139 13 Total 2 646 2 919 273 VINERI I AUGUST 1980 La conservatorul bucureştean O VERITABILĂ STAGIUNE DE VARĂ Puţini din cei care frecventează complexul Student Parc ştiu că programele care se difuzează zilnic la staţia de radioficare sunt alcătuite fi comentate de studenţi ai Conservatorului bucureştean; tot atei au evoluat şi vor evolua In continuare diverse formaţii muzicale. Conservatorul contribuind astfel la îmbogăţirea citorva după-amiezi de vară. In acelaşi program amplu al practicii productive studenţeşti — implicit un program lăudabil de popularizare a unor lucrări muzicale, a unor tineri interpreţi, formaţii etc. — se înscriu acţiunile de la Arhivele Statului, Întreprinderea „23 August“, concertul susţinut in faţa participanţilor la Congresul internaţional de chimie (sala „G. Enescu“ a Conservatorului), participări in cadrul Ansamblului artistic al U.T.C., înregistrări la radio și „Electrecord“, momente concertante la „Grigore Preoteasa“ etc. Merită o subliniere aparte împlinirea cu citva timp in urmă, a doi ani de colaborare a Conservatorului, in cadrul unui cerc de „prieteni al muzicii", cu platforma industrială „Tricodava" (aniversarea a fost celebrată marţi, 1 iulie, printr-un micro-concert coral al anului II-muzică, condus de profesor lovan Miclea, şi un moment solistic „Liliana Ciulei“). Tot in această practică de vară se întreprind expediţii folclorice în ţinutul Gorjului; cele două orchestre simfonice Studenţeşti işi dau concursul la „lansarea“ pretendenţilor la dirijorat sau susţin partitura orchestrală in cadrul studioului de operă, (dirijori prof. Grigore Iosub şi Aurel Niculescu). Dar evenimentul acestei (de ce nu?) stagiuni de vară a Conservatorului credem că este premiera operei Povestirile lui Hoffmann pusă in scenă la Studioul de operă. Alegerea „Povestirilor...“ pentru spectacolul clasei de operă a Studioului Conservatorului este meritorie atit pentru îmbogăţirea paletei repertoriale a stagiunii bucureştene (spectacolul cu aceeaşi operă de la Opera Română fiind abandonat pe nedrept de cîţiva ani!), cit mai ales pentru folosirea eficientă şi constructivă a „vocilor“, in speţă utilizarea aproape exclusivă a absolvenţilor din acesta ai secţiei „canto“ — punindu-le, astfel, In valoare resursele vocale si scenice de care dispun. Cele trei seri In care, pină in prezent, au evoluat cei şapte tineri absolvenţi, au constituit, totodată, şi examenul lor de diplomă. Partitură dificilă, cerind un deosebit simţ muzical, sensibilitate şi o reală putere de concentrare in urmărirea scriiturii vocale — rolul „Hoffmann“ a fost încredinţat tenorului Valentin Popescu — tinăr cu certe calităţi solistice şi dezinvoltură scenică, care ne-a obişnuit deja cu obţinerea, in ultimele stagiuni, a rolurilor principale din producţiile Studioului. Cei doi „îngeri păzitori“ ai poetului — geniul său bun, întruchipat in persoana prietenului său nedespărţit, Niklaus (Rodica Cocar) şi, respectiv, geniul rău, întruchipat in persoana malefică, întunecată a consilierului Lindorf (in prolog şi epilog), Coppelius, doctorul Miracle, vrăjitorul Dapertutte (Viorel Nicolaescu) — şi-au punctat discret, dar cu mare siguranţă (Rodica Cocar) sau incisiv, maliţios (V. Nicolaescu) fiecare apariţie. Mezzosoprane Rodica Cocar, in travesti, ne-a demonstrat din nou seriozitatea in, însuşirea rolului, secondindu-l pe Hoffmann cu aplomb şi, pe alocuri, cu ironie bonomă. Baritonul Viorel Nicolaescu, deşi dotat cu mult temperament scenic, a căutat să „creeze“ personajul cvadrublu cu maximă economie de gesturi, folosindu-se de puterea de seducţie hipnotică a privirii, perfect adaptată „măştilor“ rolului său. Timbrul plăcut şi cu un ambitus destul de mare (rolul fiind, de obicei, încredinţat unei voci de bas) s-a făcut auzit în celebra arie a diamantului. Cele trei mari iubiri ale lui Hoffmann — păpuşa-mecanisu1 Olympia, confecţionată de fizicianul Spalanzani, Antonia, fata consilierului Krespel şi Giulietta, curtezana din Veneţia, au fost interpretate alternativ in cele trei spectacole de pină acum de cinci soprane. In rolul de coloratură al Olympiei — un rol plin de temeritate vocală, cerind solistei o deosebită agilitate in registrul „de cap“ — au evoluat alternativ Luminiţa Teleabă şi Daniela Vlădescu. Prima, o plăcută apariţie scenică, cu o voce diafană, cristalină, şi o experienţă a cintatului ce vine desigur şi din contactul cu scena. Daniela Vlădescu a incintat auditoriul prin siguranţa atacului, prin simultaneitatea perfectă a gestului cu nota cvitată in staccato. Uşurinţa cu care cea mai tânără solistă a echipei de absolvenţi a interpretat rolul de mare virtuozitate al Olympiei dovedesc că soprana Daniela Vlădescu este deja o cântăreaţă formată care şi-a însuşit o foarte bună tehnică vocală. Este de admirat, exemplară chiar seriozitatea cu care a receptat excelenta îndrumare de care se bucură. Doina Nicoara (Antonia), Laura Niculescu (Giulietta), Gabriela Bălteanu, Ana- Maria Funar, Mircea Nedelescu sunt, de asemenea, nume de care vom mai auzi, sperăm cu aceeaşi plăcere. Cadrul scenografic funcţional semnat de mina talentată a lui Silviu Ioniţă a creat condiţii avantajoase derulării nesuujenite a acţiunii prin rapiditatea schimbării decorului la scenă deschisă, imprimind fluenţă şi coerenţă spectacolului. Regia lui A. I. Arbore a punctat cu discreţie, dar cu siguranţa şi flerul care-l caracterizează, principalele momente ale dramei muzicale. CARMEN CARNECI Furculiţe obligatorii pentru... răcoritoare facultative Suntem In plină vară, o vară cu călduri, adesea, toropitoare. Mulţi dintre noi, in concedii ori cu treburi prin ţară, călătorim, ajungem intr-un oraş sau altul. Şi, nu de puţine ori, cum căldura şi setea fac bună tovărăşie, te îndemni la un pahar cu suc, CICO, Pepsi şi, de ce nu, chiar la o halbă cu guler de spumă şi Pereţii aburiţi. De multă vreme însă, nu oricare ar fi unitatea comercială care desface asemenea băuturi, găseşti un nelipsit afiş: „Nu servim bere fără mişcare.“. Şi asta, indiferent de gradul de confort oferit de respectiva unitate: „bombă“ de categoria a IIl-a, ori restaurant „categorie lux“, vagon bar sau vagon restaurant In serviciile „Romwared“ aflate In componenta garniturilor de tren accelerat, rapid sau personal, care circulă pe distante mari (exemplu Bucureşti — Satu Mare). Peste tot auzi invariabilul „Numai cu gustare“. „Gustare“ care constă in şniţele, chiftele cu gust dubios, pui întregi, cirnaciori etc. De ce punem in discuţie această „obişnuinţă“? Pentru că in Legea nr. 3/1972 cu privire la activitatea de comerţ interior, articolul 71, litera „c“ este precizat negru pe a,b (şi legea nu a suferit de atunci nici o modificare) că, cităm: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 250 la 1500 lei... condiţionarea vînzării unor mărfuri de cumpărarea altor mărfuri“. Este normal deci, ca în aceste condiţii, să ne punem fireasca întrebare: Cine le dă voie acestor lucrători din comerţ să condiţioneze vinzarea anumitor mărfuri (în cazul de faţă berea)? Răspunsul este simplu: nimeni. O fac cu de la sine putere. Sau, uneori, cu buna ştiinţă a organelor lor de conducere. Şi am aflat aceasta de tovarăşul Gheorghe Fulger, director adjunct al I.C.S.A.P. Brăila. La tovarăşul Gheorghe Fulger am ajuns datorită unui anunţ aflat în anexa „Pizza“ a unităţii nr. 29 Lacto-vegetarian din municipiul Brăila: „Nu servim băuturi răcoritoare fără pizza!“ Vinzătoarea ne-a spus că ..asta este dispoziţia şefului“, „şeful" nefiind altul decit Florin Roadevin, printre altele şi secretarul comitetului U.T.C. (!!). De ce a dat „şeful“ o asemenea dispoziţie? „Pentru că, avea să ne spună chiar el, de milte ori este mare, mare aglomeraţie in unitate, se vinde prea mult suc sau bere (uneori avem şi vin [!!]) şi ne rămine pizza nevindută. Cind nu e lume, alta e situaţia (La ora sosirii noastre in unitate erau nici mai mult nici mai puţin de cinci persoane). Ioana Diacon, ospătari, nu este vinovată decit pentru că a pus anunţul scris de mină. Trebuia sâ aibă răbdare pină veneau pictorii de la întreprindere să facă unul ca lumea. Atunci nu mai era nici o problemă. La noi ■ aşa se procedează“. Nu ştia nimic de existenţa Legii nr. 3 şi nici nu voia să audă de aşa ceva. „Cum e interzis, tovarăşu’? Doar în toate restaurantele sunt asemenea afişe pictate...“. Aşa am ajuns la directorul adjunct al întreprinderii comerciale de stat pentru alimentaţie publică (I.C.S.A.P.), Care ne-a spus că „este dispoziţia organelor locale. Totul porneşte de la faptul că din totalul desfacerii trebuie să vindem circa 60 la sută produse de bucătărie. Şi apoi, chestiunea cu condiţionarea vinzării se face numai la liniile calde (noi am văzut nu aproape toate restaurantele din Brăila, dar şi din mai toate oraşele din ţară!). Noi vrem să educăm oamenii muncii să nu mai bea nimic fără să mănînce. E mai bine şi pentru sănătatea lor, nu? (sic) Şi apoi, legea este interpretabilă...“. Nu ştim in ce fel se doreşte educarea onorabilei clientele (şi mai ales prin ce mijloace) în privinţa respectării legilor ţării. Ba, dimpotrivă, aş spune că lucrătorii de aici — de la director şi pină la debarasator şi ospătar ţin să ne demonstreze cu orice chip că legile nu sunt pentru toţi la fel. Am aflat-o de la acelaşi tovarăş Gheorghe Fulger: „Este cu totul altceva dacă un vinzător de la mercerie ţi-ar spune „dăm nasturi numai cu aţă». Nu? Pe cinci la noi...“. Din păcate ar fi acelaşi lucru. Cu alte cuvinte, s-ar băga mina in buzunarul clientului fără nici o frică, fără ruşine, aşa cum se practică prin multe unităţi de alimentaţie publică şi, de la o vreme, nu numai prin ele. „Este hotărire de sus, tovarăşe!“, mi-a mai spus directorul Fulger. O fi, nu zic ba. Dar ştiu că legile sunt făcute pentru a fi respectate de toţi in egală măsură şi orice hotărire ce se ia trebuie să fie in spiritul şi în vederea aplicării legii şi nu împotriva ei. Legea nu poate fi modificată „pe plan local“! Legea se modifică numai printr-o altă lege şi nu de hotăririle de circumstanţă ale unuia sau altuia dintre tovarăşii din conducerea unei întreprinderi sau a unui municipiu, indiferent de funcţia pe care o are. Situaţia semnalată la Brăila nu este, din păcate, un caz singular. De aceea facem şi pe aceasta cale apel la organele incompetenţa şi sarcina cărora stă rezolvarea cit mai rapidă a acestei anacronice stări de lucruri. Fireşte, în spiritul legilor ţării. CEZAR HIRJESCU