Scînteia Tineretului, august 1980 (Anul 36, nr. 9700-9725)

1980-08-01 / nr. 9700

"SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 SEDIUL ACTIVISTULUI - ACOLO UNDE TRĂIESC ŞI MUNCESC TINERII Printre documentele primului secretar al Comitetului orăşe­nesc Topliţa al U.T.C., Ioan Iacob, găsim o scrisoare. E sem­nată de un grup de părinţi şi elevi, care sesizează că o tine­­râ profesoară de la liceul de matematică-fizică, contrar sta­tutului profesional al persona­lului didactic, predă ore în par­ticular. Scrisoarea solicită in­tervenţia comitetului orăşenesc al U.T.C. pentru a curma aceas­tă practică, pentru ca pregăti­rea suplimentară a elevilor să se facă in cadrul orelor de con­sultaţii organizate la şcoală nici­decum în familie, contra unor recompense băneşti. — Cum aţi procedat în acest caz? 11 Întrebămi. — Vreau să evidenţiez că profesoara In discuţie nu este un element dificil, de aceea vă rog să nu-i treceţi numele in ziar. E bine pregătită profesio­nal, însă la un moment dat au apărut nişte breşe în conştiinţa ei cetăţenească, profesională, deschise spre, să folosesc un termen mai dur, înavuţire. Ea prima confruntare cu ea, mi-a spus: „Vreau să fac o excursie in străinătate, vreau să mă că­sătoresc in acest an şi Îmi tre­buie bani. N-am furat, n-am o­­morît pe nimeni". Practic, din acest moment a Început şirul discuţiilor despre ce este rău şi ce este bine in atitudinea ei, discuţii Încheiate intr-o aduna­re generală. Principalul este că, pină la urmă, tinăra a înţe­les, a renunţat la felul defec­tuos de a gindi, a redevenit ceea ce trebuie să fie un edu­cator. — De la ce premise porniţi cind abordaţi o temă în discu­ţia cu tinerii, cind transmiteţi Să zicem sarcini, ori verificaţi mo­dul de îndeplinire a lor? — Am in vedere in primul rind faptul că fiecare munci­tor ori de altă profesie are un mod de gindire, un mod de a vedea lumea. Şi in această concepţie apare uneori, declarată sau ne­­declarată, tendinţa de indepen­denţă greşit înţeleasă. Adică ti­nirel se întreabă: de ce să fac eu ce zice şi cum zice tovară­şul, uitind că tovarăşul este tot un utecist pe care ei l-au ales în fruntea organizaţiei, că ceea ce spune activistul sunt sarcini izvorite din propriile lor hotă­­riri, ori din marea încredere pe care partidul o acordă tinerei generaţii. Mai am in vedere un fapt: anumite sarcini, obiective ale organizaţiei pe o perioadă dată se fac cunoscute uneori numai in şedinţe.Dar tinerii doresc, vor să te vadă printre ei, alături de ei, acolo unde se gindeşte şi se transpiră, unde se munceşte, unde se nasc ne­cazurile şi bucuriile. Sigur, un activist nu poate fi permanent in fiecare organizaţie de care răspunde. Dar acolo unde este mai greu trebuie să fie. Iar ca să ştie unde este mai greu tre­buie să fie cit mai des în co­lectivele in care m­uncesc şi trăiesc tinerii. In funcţie de a­­cestea, Îmi aleg modul, timpul de discuţie, de acţiune. — Ce probleme au tinerii din Topliţa? — Sunt problemele unui oraş în plină dezvoltare. Formări de colective noi, de calificare şi ri­dicare a calificării, de petrece­re a timpului liber, de locuinţă şi masă, de îndeplinire a sarci­nilor de creştere a eficienţei muncii în unităţile economice. Continuăm discuţia despre prezenţa lui loan Iacob in or­ganizaţiile U.T.C. pe şantierul tineretului deschis la construc­ţia de locuinţe, la C.P.L., la Fa­brica de încălţăminte, la între­prinderea de tricotaje. „ Chiar acest şantier de mun­că patriotică, spune tinărul Va­ier Pui, este rezultatul interven­ţiilor, insistenţelor tovarăşului Iacob. Deşi şantierele ţipă dupa forţă de muncă, au existat unii factori dintre cei responsabili tocmai cu asigurarea forţei de muncă care au arătat rezerve faţă de noi. Mobilul acestor re­zerve nu era altul decit teama de a se complica. Oricum pre­zenţa noastră la punctele de lucru presupune aprovizionare materială, unelte, protecţia muncii, asistenţă tehnică. Rezol­varea acestor cerinţe impune un fel de complicare sau mai corect spus implicare. Compli­­cindu-ne, complicind şi pe al­ţii, adică constructorii, organi­zaţia U.T.C. se implică în solu­ţionarea unor necesităţi ale şantierului, a oraşului, aceea a respectării graficelor de con­struire a apartamentelor. Şi n-o face fără folos. In curînd se vor preda 117 garsoniere a căror beneficiari nu sunt alţii decit tinerii. — Pe mine m-a ajutat foar­te mult să învăţ cum să conduc organizaţia, spune Laura Sban­­ca, secretara comitetului U.T.C. de la întreprinderea de trico­taje. — Concret... — Activitatea întreprinderii noastre a demarat greu. Cu un colectiv eterogen, nepregătit profesional, fără o disciplină muncitorească. Consecinţele se regăseau în producţie. Rezulta­te nesatisfăcătoare, cîştiguri sub nivelul planificat. Cauzele au fost multe şi diverse. Le-am grupat şi le-am rezolvat pe rind. Ceea ce ne bucură este faptul că roadele muncii, care au început să apară in trimes­trul patru al anului trecut se văd acum cind toţi indicatorii întreprinderii se realizează şi se depăşesc ritmic. S-a muncit In grup, s-a muncit individual. In Întreprindere, în cămine, reu­şind să realizăm multe din cele ce ni le-am propus. Alături de noi, uneori în locul nostru a fost prezent şi tovarăşul Iacob. Discutăm cu cîtiva dintre cei care la un moment dat au atras privirile colegilor, au ridicat semne de întrebare activului U.T.C. Ca un gind negru isi a­­minteste C.D. de capcana In care a căzut cunoscind un anu­mit anturaj care pentru a-si fl­­coperi cheltuielile, a înfluenţa­­t-o să sustragă lucruri și bani de la colegele de cămin. *— Cind m-au descoperit am •fugit, imî părea râu că nu cra­pă pâmîntul să mă înghită. îmi era rușine, ne mărturisește. Chiar tovarășul Iacob, cu un grup de colege de la care eu luasem unele lucruri au ve­nit după mine, m-au făcut să cred că încă nu pierdusem to­tul. Eşalonat am restituit celor în cauză sumele sau contrava­loarea lucrurilor sustrase, am Început să învăţ şi să practic meseria aşa cum am invăţat, ffi-affl înscris la liceul seral. Anul acesta am absolvit şi sunt in perspectivă de a întemeia un cămin. — Cum lucraţi cu secretarul comitetului orăşenesc U.T.C. — îl întrebăm pe Gheorghe Mar­tin, secretarul comitetului U.T.C. de la C.P.L. ■— O dată pe săptămînă, lu­nea la ora 14.30 se intîlneşte cu activul de aici, in fabrică. E un fel de raport utecist in care ne informăm reciproc asupra mo­dului în care ne îndeplinim sar­cinile, ce sarcini mai sunt de În­deplinit. Spunînd că ne infor­măm reciproc înseamnă că şi tovarăşul Iacob ne informează cum s-au soluţionat problemele a căror rezolvare au impus in­tervenţia lui. E un stil de mun­că bun consider eu. Nu aştep­tăm adunările, şedinţele de dare de seamă să ne criticăm, că a­­numite aspecte ale vieţii de or­ganizaţie au rămas descoperite. Le sesizăm la timp şi interve­nim. — Solicităm o opinie, despre activitatea organizaţiei orăşe­neşti a U.T.C. tovarăşului Ioan Bendriş, primarul oraşului. — Afirmînd că de mulţi ani nu s-a simţit atât de string le­gată activitatea organizaţiei U.T.C. de problemele oraşului ca acum, am în vedere şi con­tribuţia primului secretar al co­mitetului orăşenesc al U.T.C. la permanentizarea prezenţei ti­nerilor la Înfăptuirea obiective­lor oraşului. Prin intermediul lui cunoaştem frămintările ti­nerilor, tinerii cunosc preocupă­rile noastre. Apreciez in mod deosebit la el îndrăzneala, cu­rajul de a se bate şi a nu re­nunţa la gîndurile sale, fie că sunt îndreptate către dezvolta­rea oraşului în general, fie că privesc Viaţa şi munca tinerilor. MIRCEA BORDA In tabără, la Costineşti Foto. : GH. CUCU NOUTĂŢI EDITORIALE Recent au fost repartizate li­brăriilor din întreaga ţară noi lucrări editoriale. Dintre aces­tea am selecţionat pentru citi­torii ziarului nostru o se­rie de titluri pe care le enun­ţăm în continuare : • EDITU­RA MINERVA: Oala Galactica — Jurnal (vol. III), Eugen Lo­vinescu — Scrieri, vol. VIII, Grigore Tocilescu — Materia­­luri folclorice, vol. I, J.G. Fra­zer — Creanga tic aur (vol. I—II, colecţia B.P.T.).­­ EDI­TURA EMINESCU: Vlaicu Bârna — Sandala lui Empedo­­cle, Ilie Purcaru — Marşul de august, Liviu Călin — Sărbă­toarea nimănui, Ursula Şchio­­pu — Peisaj interior, H. Cân­­droveanu — Nihadz, poeme a­­române, Vasile Zamfir — Cin­­tec de alean, C. Ostahie — Recif, Passioftaria Stoicescu — Cusca de aer , EDITURA „CARTEA ROMANEASCA" , C. Noica — Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Ov.­s. Crohmalniceanu — Is­torii insolite, Augustin Buzura — Vocile nopţii, Dumitru Cor­­bea — Ritm şi viteză, Lucre­­ţia Lustig — Scrisoare din co­pilărie, T. Răchiţeanu — Somn de voievod, Marius Ro­be­, eu — Spiritul însetat de real, Dan Cristea — Faptul de a scrie. Munca, liberă şi creatoare (Urmare din pag. 1) edificiilor civilizaţiei socialiste. Noul destin al ţării, al oa­menilor, al tinerei genera­ţii, in­ primul rind noul destin al muncii făurit în perioada construcţiei socialiste a pa­triei a transformat România intr-o tară a muncii, efortul productiv, creator devenind va­loarea fundamentală, criteriul esenţial de legitimare a omului, a tinărului in societate si a so­cietăţii Pe scara istoriei. Cu deosebire în ultimii 15 ani, de la Congresul al IX-lea al P.C.R., de cind în fruntea partidului si statului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prefacerile revoluţionare au căpătat dimen­siuni excepţionale consemnind un adevărat moment de răscruce în istoria noastră na­ţională, punînd mai amplu şi mai profund in valoare resur­sele statului liber, demn şi creator al muncii despovărate de exploatare, statut în temeiul căruia tinerii au şansa de a se împlini şi forma pe măsura celor mai înalte aspiraţii. Proprietari, producători, bene­ficiari. Această sintagmă, ea Însăşi cea mai mare cucerire a socialismului pe scara isto­riei, dinamizează efortul mun­cii, constituie premisa condi­ţiilor sociale, politice, morale, economice profesionale in care se desfăşoară efortul nostru condus de partid, spre viitor, spre mai bine. Schimbării initiale a raportu­lui dintre om şi produsul mun­cii sale i s-a adăugat, in spe­cial in ultimul deceniu si ju­mătate, ca o trăsătură distinc­tivă, unică si originală, modi­ficarea condiţiei si obiectivelor muncii. Măsurile luate, inte­grate deja profund realităţii de fiecare zi, au revigorat istori­ceşte demersul in muncă al omului. Ridicată la rang de proces de masă munca a fost totodată ridicată la rang de creaţie La locurile unde ne desfăşurăm activitatea cu toţii, tineri şi vîrstnici, băr­baţi şi femei, aceasta este, ştim foarte bine, o realitate orga­nică. Imperativul perfecţio­nării muncii, fundamentat pe baza cerinţelor obiective ale progresului nostru istoric, se regăseşte tradus în practică prin cele mai moderne condiţii tehnice de efectuare a muncii, proiectarea la nivel de vîrf a sarcinilor de muncă, crearea de spaţii de muncă a căror geo­grafie economică, socială şi u­­mană suportă cel mai exi­gent examen, şi în care tinerii constituie o prezenţă masivă şi prestigioasă, învăţămînt, ştiinţă, cercetare, producţie , această relaţie de­venită în ultimii ani numitorul comun al muncii, indiferent de locul, unde se desfăşoară, con­stituie fără îndoială una din­tre cele mai elocvente carac­teristici ale calităţii ei în ziua de azi d­in România socialistă. Iar perfecţionarea muncii este strîns şi intim legată de proce­sul perfecţionării multilaterale a omului chemat să mun­cească. Pe plan profesional, al competenţei şi cunoştinţelor , pe plan moral, al răspunderii muncii, programatic fundamen­tată în Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii co­muniştilor, ale eticii şi echi­tăţii socialiste , în sfera demo­craţiei muncii, al autocondu­­derii muncitoreşti, prin promo­varea participării directe, ac­tive şi conştiente a celor ce muncesc, a tinerilor, de aseme­nea, la găsirea soluţiilor optime pentru problemele con­strucţiei socialiste a patriei. Construim, deci spatii de muncă, numeroase, moderne ; construim, de asemenea, oame­ni in muncă, prin muncă şi pentru muncă. Tineri in pri­mul rind. Noul destin pe care socialismul ni-l asigură se re­găseşte verificat şi validat cu referinţă directă la libertatea, demnitatea şi creativitatea mun­cii prin perspectiva istorică ce-i este asigurată. O perspec­tivă pe termen­ lung, cu o­­biective precise, ştiinţific ela­borate,­ cu grijă şi Înţelepciune, prin contribuţia hotârîtoare, de idei, iniţiative, gind şi faptă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, exprimată cu exactitate mate­matică in hotărîrile Congresu­lui al Xlî-lea al partidului. Certificatul nostru, al fiecăruia, al tinărului de identitate ome­nească, revoluţionară, comu­nistă — munca —, este înzes­trat cu atributele nobleţei, consecvenţei si creşterii la co­tele unei noi calităţi. Calitate vizind eficienţa, calitatea însăşi a produsului muncii, complexi­tatea acestuia, dar şi răspun­derea, disciplina, pregătirea, pasiunea cu care munceşte tî­­nărul, muncim noi toti. Zi de zi in uzine, pe şantiere pe ogoare, în laboratoare etc. Iată de ce, pentru noi, pentru tinăra generaţie a fi înseamnă in esenţă a munci, a munci mai bine, mai eficient, cu spirit re­voluţionar, comunist, gospo­dăreşte, înscriindu-ne unanim si fiecare in parte pe traiectul devenirii istorice a României li­bere şi independente inaugurat la 23 August 1944, redefinit cu­tezător, ştiinţific in ultimii 15 ani spre mai binele ţării, al oa­menilor săi, al tinerilor, che­maţi să-şi asume viitorul ce le aparţine, viitor de muncă şi creaţie în prelungirea necesară şi firească, mai rodnică a pre­zentului de muncă şi creaţie trăit activ şi rodnic sub con­ducerea partidului, al secreta­rului său general. Recoltarea şi depozitarea fără intirziere a I TIMIŞ, in permanenţă pe chip pentru a valorifica din plin timpul bun de seceriş în cele cinci unităţi cooperatis­te şi cinci ferme I.A.S. ale consi­liului unic agroindustrial Gă­taia sint de secerat 4 330 hecta­re de griu. Pină in prezent re­colta a fost atrineu de pe circa 2 800 hectare. Ca să ne facem o imagine a condiţiilor in care se desfăşoară secerişul. Împreu­nă cu directorul C.M.A., ing. Gheorghe Vasilescu, şi primarul comunei, Ioan Ghiciu, am mers pe cimp. Aflăm că, o zi înain­te, după două ore cit de cit fa­vorabile intrării în lan — pe­rioadă in care s-a adunat pro­ducţia de pe 135 hectare —• după amiază s-a lăsat o ploaie de 35 litri pe metrul pătrat Di­mineaţa următoare s-a ivit mo­rocănoasă, cu speranţe de în­dreptare. Specialiştii fiecărei ferme au plecat in cimp pentru a depista locurile mai zvîntate. La ora 10, cerul promitea să se însenineze, dar numai pentru scurtă vreme. Pe drum ne în­­tilnim cu inginerul şef al con­siliului, Viaceslav Leviţki. Ne spune că la Singeorge a început recoltatul. Un alt lot de combi­ne a fost mutat operativ pe o solă la Gătaia. La condiţii deo­sebite se impun măsuri deose­bite. Prim­a­ permanenta pre­zentă în cimp pentru a putea surprinde clipa cind griul poate fi secerat. „Aşa am recoltat pină acum, ne spune ing. Gh. Vasilescu. 60 la sută din supra­faţa cultivată. Din terenul re­coltat s-au eliberat 1 275 ha şi­­ pe tot atitea hectare au fost se­mănate culturi succesive. Acţi­unea continuă pe aceleaşi co­ordonate“, în ajutorul acestei importante lucrări au venit şi membrii co­operatori. Din cauză că paiele sunt ude şi nu pot fi balotate, la Şemlac, Gătaia şi Budin nu­meroase echipe participă la strinsul manual al paielor, în total 120 hectare. După orele 12:00 soarele se străduia din nou sa răzbească prin picla no­rilor, fapt care a permis ca pină spre seară să se recolteze încă 100 de hectare. Am văzut la Gătaia oamenii aflaţi in per­manenţă pe cimp, urmărind în­deaproape umiditatea din lan. Ne-am gindit că dacă s-ar pro­ceda la fel in toate zonele din judeţul Timiş rezultatele înscri­se la seceriş ar fi mult mai bune. Ne referim la consiliile unice Boldur, Lugoj, Făget, unde suprafeţele recoltate nu depăşesc încă 40 la sută. ION OANCEA / TELEORMAN: Prezenta areasta activă in campanie Ploile din ultima vreme nu au redus ritmul muncii tineri­lor de pe ogoarele teleormănene. O bună parte din elevii licee­lor agroindustriale lucrează în schimbul doi pe tractoare, la discuit și semănat. Alti 8 000 de elevi pot fi intîlniti la strângerea legumelor, la recoltarea furaje­lor şi însilozarea lor. Coman­damentul pentru organizarea ac­tivităţii de Vară a elevilor ur­măreşte zi de zi munca lor, des­făşoară noi forţe tinere,în punc­tele fierbinţi ale campaniei. La Fabrica de conserve de legume din Turnu Măgurele o nouă se­rie de elevi s-a prezentat la lu­cru. Sunt 200 de băieţi şi fete din raza municipiului, din co­munele din jur. Astfel, ritmul de producţie al fabricii atât de intens în această perioadă, poate fi susţinut din plin. In unităţile agricole de stat Ale­xandria, Dobroteşti, Bloieşti, Toporu, Roşiori. Zimnicea şi Zimnicele exista echipe de elevi care prestează întreaga gamă de lucrări specifice acestui sezon, inclusiv sortarea şi încărcarea legumelor şi fructelor, întreţi­nerea şi repararea adăposturilor pentru animale, în numeroase cooperative agricole de produc­­ţie, sute de tineri lucrează la decolmatarea canalelor de scurgere a apei, la săparea de noi canale pentru eliminarea efectelor precipitaţiilor din ulti­ma vreme. în această acţiune au fost mobilizaţi practic toţi tine­rii satelor, inclusiv cadrele di­dactice, funcţionarii şi navetiş­tii, care, după orele de program lucrează, cu uneltele aduse de acasă, în cimp. P. PERFIL (Urmare din pag. I) prime, materialelor, energiei electrice şi combustibililor, or­dine şi disciplină la fiecare loc de muncă, înseamnă prospecta­rea unor noi şi eficiente posibi­lităţi de creştere a productivi­tăţii muncii, de lărgire şi diver­sificare a gamei sortimentale. Ti­nerii înţeleg ce se aşteaptă de la ei şi sunt hotărîţi să participe efectiv şi activ la dezvoltarea şi înflorirea patriei, la creşterea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, în cadrul că­ruia el, tineretul, reprezintă — aşa cum spunea secretarul ge­neral al partidului — viitorul însuşi al naţiunii noastre socia­liste. INCEPIND DE ASTĂZI - ------ ■■■■'■■ ' -- -----------­Aproape 200000 de oameni ai muncii din industria alimentară beneficiază de etapa a ll-a de majorare a retribuţiei Cu un sport de vechime de 5 la sută, muncitorul respectiv va primi lunar incepind de la 1 august a.c.­­ 928 lei, cu 247 Iei mai mult decit avea pină la această dată. Un Operator 1» sterilizarea conservelor de carne, fructe, legume din industria alimentară nivel A, categoria 3, treapta II. Un tinăr brutar din industria alimentară nivel A, încadrat la categoria a 2-a treapta I. înainte de etapa După etapa a Il-a Diferenţa a Il-a de majorare de majorare în plus Retribuţia tarifară 1601 1­836 235 Retribuţia înainte de­ etapa După etapa a Il-a Diferenţa a Il-a de majorare de majorare în plus tarifară 1703 1979 276 Adaos de vechime 5°/n 85 97 12 Tatăl_______________1788 2 078­­ 288 In acest caz creşterea din cea de a doua etapă de majorare a retribuţiei reprezintă un procent de 16,1 la sută. Un inginer principal din Industria alimentară grupa V de ra­mură încadrat la gradaţia I, clasa 23 înainte de etapa După etapa a II-a Diferența a II-a de majorare de majorare în plus Retribuția tarifară 2 520 2 780 260 Adaos de vechime 5% 128 139 13 Total 2 646 2 919 273 VINERI I AUGUST 1980 La conservatorul bucureştean O VERITABILĂ STAGIUNE DE VARĂ Puţini din cei care frecven­tează complexul Student Parc ştiu că programele care se di­fuzează zilnic la staţia de ra­­dioficare sunt alcătuite fi co­mentate de studenţi ai Conser­vatorului bucureştean; tot atei au evoluat şi vor evolua In con­tinuare diverse formaţii muzica­le. Conservatorul contribuind astfel la îmbogăţirea citorva după-amiezi de vară. In acelaşi program amplu al practicii productive studenţeşti — implicit un program lăuda­bil de popularizare a unor lu­crări muzicale, a unor tineri in­terpreţi, formaţii etc. — se în­scriu acţiunile de la Arhivele Statului, Întreprinderea „23 Au­gust“, concertul susţinut in faţa participanţilor la Congresul in­ternaţional de chimie (sala „G. E­ne­scu­“ a Conservatorului), par­ticipări in cadrul Ansamblului artistic al U.T.C., înregistrări la radio și „Electrecord“, momente concertante la „Grigore Preo­teasa“ etc. Merită o subliniere aparte împlinirea cu citva timp in urmă, a doi ani de colabo­rare a Conservatorului, in ca­drul unui cerc de „prieteni al muzicii", cu platforma indus­trială „Tricodava" (aniversarea a fost celebrată marţi, 1 iulie, printr-un micro-concert coral al anului II-muzică, condus de pro­fesor lovan Miclea, şi un mo­ment solistic „Liliana Ciulei“). Tot in această practică de vară se întreprind expediţii folclori­ce în ţinutul Gorjului; cele două orchestre simfonice Studenţeşti işi dau concursul la „lansarea“ pretendenţilor la dirijorat sau susţin partitura orchestrală in cadrul studioului de operă, (di­rijori prof. Grigore Iosub şi Au­rel Niculescu). Dar evenimentul acestei (de ce nu?) stagiuni de vară a Con­servatorului credem că este pre­miera operei Povestirile lui Hoffmann pusă in scenă la Stu­dioul de operă. Alegerea „Po­vestirilor...“ pentru spectacolul clasei de operă a Studioului Conservatorului este meritorie atit pentru îmbogăţirea paletei repertoriale a stagiunii bucu­­reştene (spectacolul cu aceeaşi operă de la Opera Română fiind abandonat pe nedrept de cîţiva ani!), cit mai ales pentru folo­sirea eficientă şi constructivă a „vocilor“, in speţă utilizarea a­­proape exclusivă a­­ absolvenţi­lor din acest­a ai secţiei „can­to“ — punindu-le, astfel, In va­loare resursele vocale si scenice de care dispun. Cele trei seri In care, pină in prezent, au evo­luat cei şapte tineri absolvenţi, au constituit, totodată, şi exa­menul lor de diplomă. Partitură dificilă, cerind un deosebit simţ muzical, sensibili­tate şi o reală putere de con­centrare in urmărirea scriiturii vocale — rolul „Hoffmann“ a fost încredinţat tenorului Va­lentin Popescu — tinăr cu certe calităţi solistice şi dezinvoltură scenică, care ne-a obişnuit deja cu obţinerea, in ultimele sta­giuni, a rolurilor principale din producţiile Studioului. Cei doi „îngeri păzitori“ ai poetului — geniul său bun, întruchipat in persoana prietenului său nedes­părţit, Niklaus (Rodica Cocar) şi, respectiv, geniul rău, întru­chipat in persoana malefică, în­tunecată a consilierului Lindorf (in prolog şi epilog), Coppelius, doctorul Miracle, vrăjitorul Da­­pertutte (Viorel Nicolaescu) — şi-au punctat discret, dar cu mare siguranţă (Rodica Cocar) sau incisiv, maliţios (V. Nico­­laescu) fiecare apariţie. Mezzo­soprane Rodica Cocar, in tra­vesti, ne-a demonstrat din nou seriozitatea in, însuşirea rolului, secondindu-l pe Hoffmann cu aplomb şi, pe alocuri, cu ironie bonomă. Baritonul Viorel Nico­­laescu, deşi dotat cu mult tem­perament scenic, a căutat să „creeze“ personajul cvadrublu cu maximă economie de ges­turi, folosindu-se de puterea de seducţie hipnotică a privirii, perfect adaptată „măştilor“ ro­lului său. Timbrul plăcut şi cu un ambitus destul de mare (ro­lul fiind, de obicei, încredinţat unei voci de bas) s-a făcut au­zit în celebra arie a diamantu­lui. Cele trei mari iubiri ale lui Hoffmann — păpuşa-mecanisu1 Olympia, confecţionată de fizi­cianul Spalanzani, Antonia, fata consilierului Krespel şi Giu­­lietta, curtezana din Veneţia, au fost interpretate alternativ in cele trei spectacole de pină a­­cum de cinci soprane. In rolul de coloratură al Olympiei — un rol plin de temeritate vocală, cerind solistei o deosebită agi­litate in registrul „de cap“ — au evoluat alternativ Luminiţa Te­­leabă şi Daniela Vlădescu. Pri­ma, o plăcută apariţie scenică, cu o voce diafană, cristalină, şi o experienţă a cintatului ce vine desigur şi din contactul cu sce­na. Daniela Vlădescu a incintat auditoriul prin siguranţa atacu­lui, prin simultaneitatea perfec­tă a gestului cu nota cvitată in staccato. Uşurinţa cu care cea mai tânără solistă a echipei de absolvenţi a interpretat rolul de mare virtuozitate al Olympiei dovedesc că soprana Daniela Vlădescu este deja o cântăreaţă formată care şi-a însuşit o foar­te bună tehnică vocală. Este de admirat, exemplară chiar serio­zitatea cu care a receptat ex­celenta îndrumare de care se bucură. Doina Nicoara (Anto­nia), Laura Niculescu (Giuliet­­ta), Gabriela Bălteanu, Ana- Maria Funar, Mircea Nedelescu sunt, de asemenea, nume de care vom mai auzi, sperăm cu aceeaşi plăcere. Cadrul scenografic funcţional semnat de mina talentată a lui Silviu Ioniţă a creat condiţii a­­vantajoase derulării nesu­u­jeni­­te a acţiunii prin rapiditatea schimbării decorului la scenă deschisă, imprimind fluenţă şi coerenţă spectacolului. Regia lui A. I. Arbore a punctat cu dis­creţie, dar cu siguranţa şi fle­rul care-l caracterizează, princi­palele momente ale dramei mu­zicale. CARMEN CARNE­CI Furculiţe obligatorii pentru... răcoritoare facultative Suntem­ In plină vară, o vară cu călduri, adesea, toropi­toare. Mulţi dintre noi, in concedii ori cu treburi prin ţară, călătorim, ajungem in­tr-un oraş sau altul. Şi, nu de puţine ori, cum căldura şi se­tea fac bună tovărăşie, te în­demni la un pahar cu suc, CICO, Pepsi şi, de ce nu, chiar la o halbă cu guler de spumă şi Pe­reţii aburiţi. De multă vreme însă, nu ori­care ar fi unitatea comercială care desface asemenea băuturi, găseşti un nelipsit afiş: „Nu servim bere fără mişcare­.“. Şi asta, indiferent de gradul de confort oferit de respectiva u­­nitate: „bombă“ de categoria a IIl-a, ori restaurant „categorie lux“, vagon bar sau vagon res­taurant In serviciile „Romwa­­red“ aflate In componenta gar­niturilor de tren accelerat, ra­pid sau personal, care circulă pe distante mari (exemplu Bucu­reşti — Satu Mare). Peste tot auzi invariabilul „Numai cu gustare“. „Gustare“ care constă in şniţele, chiftele cu gust du­bios, pui întregi, cirnaciori etc. De ce punem in discuţie a­­ceastă „obişnuinţă“? Pentru că in Legea nr. 3/1972 cu privire la activitatea de comerţ interior, articolul 71, litera „c“ este pre­cizat negru pe a­,b (şi legea nu a suferit de atunci nici o mo­dificare) că, cităm: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 250 la 1500 lei... condiţionarea vînzării u­­nor mărfuri de cumpărarea al­tor mărfuri“. Este normal deci, ca în aceste condiţii, să ne punem fireasca întrebare: Cine le dă voie aces­tor lucrători din comerţ să con­diţioneze vinzarea anumitor mărfuri (în cazul de faţă be­rea)? Răspunsul este simplu: nimeni. O fac cu de la sine pu­tere. Sau, uneori, cu buna şti­inţă a organelor lor de­ condu­cere. Şi am aflat aceasta de tovarăşul Gheorghe Fulger, di­rector adjunct al I.C.S.A.P. Brăila. La tovarăşul Gheorghe Ful­ger am ajuns datorită unui a­­nu­nţ aflat în anexa „Pizza“ a unităţii nr. 29 Lacto-vegetarian din municipiul Brăila: „Nu ser­vim băuturi răcoritoare fără pizza!“ Vinzătoarea ne-a spus că ..asta este dispoziţia şefului“, „şeful" nefiind altul decit Florin Roadevin, printre altele şi se­cretarul comitetului U.T.C. (!!). De ce a dat „şeful“ o asemenea dispoziţie? „Pentru că, avea să ne spună chiar el, de milte ori este mare, mare aglomeraţie in unitate, se vinde prea mult suc sau bere (uneori avem şi vin [!!]) şi ne rămine pizza nevin­­dută. Cind nu e lume, alta e situaţia (La ora sosirii noastre in unitate erau nici mai mult nici mai puţin de cinci persoa­ne). Ioana Diacon, ospătari, nu este vinovată decit pentru că a pus anunţul scris de mină. Tre­buia sâ aibă răbdare pină ve­neau pictorii de la întreprinde­re să facă unul ca lumea. A­­tunci nu mai era nici o proble­mă. La noi ■ aşa se procedează“. Nu ştia nimic de existenţa Le­gii nr. 3 şi nici nu voia să audă de aşa ceva. „Cum e interzis, tovarăşu’? Doar în toate res­taurantele sunt asemenea afişe pictate...“. Aşa am ajuns la directorul ad­junct al între­prinderii comer­ciale de stat pentru alimen­­­­taţie publică (I.C.S.A.P.), Care ne-a spus că „este dispoziţia organelor locale. Totul porneşte de la faptul că din totalul des­facerii trebuie să vindem circa 60 la sută produse de bucătărie. Şi apoi, chestiunea cu condiţiona­rea vinzării se face numai la liniile calde (noi am văzut nu aproape toate restaurantele din Brăila, dar şi din mai toate o­­raşele din ţară!). Noi vrem să educăm­ oamenii muncii să nu mai bea nimic fără să mănîn­­ce. E mai bine şi pentru sănă­tatea lor, nu? (sic) Şi apoi, le­gea este interpretabilă...“. Nu ştim in ce fel se doreşte educarea onorabilei clientele (şi mai ales prin ce mijloace) în privinţa respectării legilor ţă­rii. Ba, dimpotrivă, aş spune că lucrătorii de aici — de la director şi pină la debarasator şi ospătar ţin să ne demonstreze cu ori­ce chip că legile nu sunt pentru toţi la fel. Am aflat-o de la a­­celaşi tovarăş Gheorghe Ful­ger: „Este cu totul altceva dacă un vinzător de la mercerie ţi-ar spune „dăm nasturi numai cu aţă». Nu? Pe cinci la noi...“. Din păcate ar fi acelaşi lu­cru. Cu alte cuvinte, s-ar băga mina in buzunarul clientului fără nici o frică, fără ruşine, aşa cum se practică prin multe unităţi de alimentaţie publică şi, de la o vreme, nu numai prin ele. „Este hotărire de sus, tovarăşe!“, mi-a mai spus di­rectorul Fulger. O fi, nu zic ba. Dar ştiu că legile sunt făcute pentru a fi respectate de toţi in egală măsură şi orice hotărire ce se ia trebuie să fie in spiri­tul şi în vederea aplicării legii şi nu împotriva ei. Legea nu poate fi modificată „pe plan lo­cal“! Legea se modifică numai printr-o altă lege şi nu de ho­­tăririle de circumstanţă ale u­­nuia sau altuia dintre tovarăşii din conducerea unei întreprin­deri sau a unui municipiu, in­diferent de funcţia pe care o are. Situaţia semnalată la Brăila nu este, din păcate, un caz sin­gular. De aceea facem şi pe a­­ceasta cale apel la organele in­competenţa şi sarcina cărora stă rezolvarea cit mai rapidă a aces­tei anacronice stări de lucruri. Fireşte, în spiritul legilor ţării. CEZAR HIRJESCU

Next