Scînteia Tineretului, aprilie 1987 (Anul 43, nr. 11766-11791)
1987-04-01 / nr. 11766
„SCeNTEIA TINERETULUI" pag. 2 VIZITA OFICIALĂ DE PRIETENE A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, Împreună cu tovarăşa elena ceauşescu, In republica zair TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU S-A INTlLNIT CU RLPRLZENTANŢA PRINCIPALELOR CORPORAŢII DE STAT Şl FIRME PARTICULARE DIN ZAIR Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, însoţiţi de preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu, au efectuat o călătorie pe fluviul Zair în cea de-a doua zi a vizitei oficiale de prietenie pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o întreprinde în Republica Zair au fost înscrise noi şi semnificative momente, care au pus in lumină spiritul de înţelegere reciprocă şi caldă prietenie ce caracterizează relaţiile dintre celedouă ţări şi popoare, în dimineaţa zilei de marţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, însoţiţi de preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu, au făcut, la bordul navei „Kokolo“, o călătorie pe fluviul Zair, în portul Onatra, unde a avut loc îmbarcarea la bordul navei, înalţii oaspeţi au fost salutaţi cu onoruri militare. Un mare număr de locuitori ai capitalei zaireze, aflaţi pe cheiul portului, au salutat cu căldură pe solii poporului român, scandînd urări de înaltă cinstire şi strigînd „Trăiască prietenia românozaireză !“. Cintece şi dansuri, aclamaţii au dat expresie sentimentelor de prietenie. De la bordul navei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu , tovarăşa Elena Ceauşescu au răspuns îndelung manifestărilor de simpatie ale miilor de locuitori ai capitalei. Pe măsură ce nava se desprinde de cheiul portului Onatra şi pătrunde în apele marelui fluviu, privirilor le este oferită priveliştea oraşului Kinshasa, în care trăiesc peste două milioane şi jumătate de oameni. în timpul călătoriei pe fluviul Zair, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întreţinut cordial cu preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu. Cei doi şefi de stat au avut un larg schimb de păreri îri probleme esenţiale ale colaborării dintre România şi Zair. La bordul navei, în onoarea înalţilor oaspeţi a fost oferit un dejun, in cadrul căruia a continuat dialogul la nivel înalt ce se desfăşoară sub semnul stimei şi înţelegerii reciproce, al dorinţei de a promova bunele relaţii dintre ţările şi popoarele noastre. La încheierea călătoriei pe fluviul Zair, nava prezidenţială s-a oprit la Nisele, centru istoric al Mişcării Populare a Revoluţiei din Zair. Cetăţenii localităţii, in frunte cu notabilităţile oraşului, au făcut o călduroasă primire solilor poporului român, preşedintelui Nicolae Ceauşescu, pe care l-au aclamat ca pe un prieten apropiat al poporului zairez. Localitatea Nesele se înscrie în cronica luptei poporului zairez pentru libertate și independență. Aici, la 24 noiembrie 1965, Mobutu Sesé Seko a pus bazele mișcării revoluției. Astăzi, localitatea reprezintă un simbol al hotărîrii ferme a poporului zairez de a-și făuri liber, independent propriul destin. In cursul după-amiezii de marţi, înalţii oaspeţi români s-au reîntors la Kinshasa. Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a întîlnit, marţi după-amiază, cu reprezentanţii principalelor corporaţii de stat şi firme particulare din Zair. Întîlnirea a reunit, totodată, pe comisarul de stat al afacerilor externe şi cooperării internaţionale şi numeroşi membri ai guvernului care răspund de problemele economice şi financiare ale Zairului, demonstrînd, astfel, interesul larg faţă de vizita preşedintelui României în această ţară, vizită ce deschide noi perspective amplificării relaţiilor de colaborare şi cooperare dintre cele două state, în numele Asociaţiei naţionale a întreprinderilor din Zair, vicepreşedintele acestui organism, Senja Kitenge, a salutat şi a adus un cald şi respectuos omagiu preşedintelui Nicolae Ceauşescu, a exprimat deosebita gratitudine pentru această întilnire. Vicepreşedintele Asociaţiei naţionale a întreprinderilor din Zair a relevat largul interes manifestat in ţara sa pentru dezvoltarea economiei naţionale a ţării noastre, pentru extinderea Colaborării şi Cooperării cu România, subliniind că guvernul şi oamenii de afaceri zairezi doresc să promoveze şi mai intens aceste raporturi în cele mai diferite domenii. El a exprimat convingerea că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu in Republica Zair va da un impuls relaţiilor economice, dintre cele două ţări în interesul reciproc, al progresului şi dezvoltării lor economice. In cadrul întilnirii a luat Cuvîntul preşedintele Nicolae Ceauşescu. Sunt bucuros — a spus, preşedintele Nicolae Ceauşescu —■ că în timpul vizitei pe care o făcem in Zair, la invitaţia preşedintelui Mobutu, avem posibilitatea să ne întilnim cu reprezentanţii industriei din această ţară. Arătînd că între România şi Zair s-au statornicit, de vreme îndelungată, relaţii prieteneşti de colaborare în diferite domenii de activitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat că, faţă de relaţiile prieteneşti existente între ţările noastre şi intre şefii de stat ai celor două ţări, raporturile economice sînt râmase ceva mai în urmă. In cursul vizitei actuale am avut convorbiri cu preşedintele Mobutu şi am ajuns la înţelegerea să punem bazele unei colaborări mai largi in diferite domenii de activitate. Arătînd că miniştrii români şi zairezi au discutat şi concretizat, în aceste zile, un program larg de colaborare pentru perioada imediat următoare, că s-a convenit semnarea unui Acord- Program de colaborare economică, tehnico-ştiinţifică pe termen lung, preşedintele Nicolae Ceauşescu a subliniat că s-a creat astfel un cadru juridic şi economic bun pentru o largă colaborare intre întreprinderi româneşti şi zaireze. Economia românească s-a dezvoltat mult in anii construcţiei socialiste — a relevat preşedintele Nicolae Ceauşescu. Practic, Industria românească produce utilaje, maşini-unelte, echipamente diverse, inclusiv electronice, îrntr-o gamă largă şi pentru toate sectoarele de activitate, inclusiv pentru agricultură. Am menţionat toate acestea — ,a arătat preşedintele României — spre a sublinia posibilităţile existente pentru o colaborare amplă cu întreprinderile din Zair în diverse sectoare de activitate. Noi pornim de la necesitatea ca ţările noastre, care întreţin de vreme îndelungată relaţii prieteneşti, să realizeze o colaborare bună în domeniul economic, tehnico-ştiinţific, în vederea dezvoltării economico-sociale, a întăririi independenţei economice a fiecărei ţări. Sper că multe dintre întreprinderile din Zair vor participa activ la această cooperare. Aş dori ca mulţi dintre dumneavoastră şi alţi reprezentanţi ai industriei şi economiei din Zair să viziteze România pentru a putea constata direct posibilităţile ample de realizare a unei colaborări reciproc avantajoase. Pornim de la faptul că relaţiile economice dintre ţările noastre, colaborarea largă in diferite domenii trebuie să contribuie la dezvoltarea economico-socială a României şi Zairului, la ridicarea nivelului de trai al popoarelor lor şi, totodată, să servească cauza colaborării şi păcii în lume. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a adresat invitaţia ca o delegaţie a Asociaţiei naţionale a întreprinderilor din Zair, în frunte de preşedintele săli, să facă o vizită în România. Tovarăşul Nicoolae Ceauşescu a urat o colaborare bună între întreprinderi româneşti şi zaireze, intre România şi Zair, în incheierea întilnirii, care a decurs intr-o atmosferă de Cordialitate, sub semnul dorinţei comune de a dezvolta tot mai puternic raporturile economice dintre cele două ţări, preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a întreţinut cu personalități ale vieții economice zaireze. Convorbiri oficiale intre preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, şi preşedintele Mobutu Sese Seko (il Hnáre din pap. I) ţttire şi caldă prietenie, de Înţelegere reciprocă. * Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut in continuare, marţi dimineaţa, după intîlnirea In plenul celor două delegaţii, convorbiri cu preşedintele Republicii Zair, Mobutu Sese Seko, împreună cu şeful statului zairez se afla doamna Mobutu. Convorbirile purtate şi in acest cadru au relevat dorinţa comună de a se acţiona in direcţia extinderii Colaborării şi cooperării in producţie pe baze stabile şi de lungă durată, precum şi pentru realizarea unor importante obiective economice. Cei doi şefi de stat au apreciat că dezvoltarea largă a colaborării româno-zaireze pe plan politic, economic, tehnicoştiinţific şi în alte domenii de activitate corespunde aspiraţiilor ambelor popoare, este in interesul lor, al cauzei păcii, destinderii şi cooperării intre toate naţiunile lumii. Programe ferme, acţiuni hotărîte pentru transpunerea in practică a ideilor şi orientărilor trasate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu FAPTELE NOASTRE SUB SEMNUL RĂSPUNDERII MUNCITOREŞTI, REVOLUPNARE întreprinderea Electrocentrale Borze.Şti, este,sa spune, inima combinatului petrochimic, inima întregii.. platforme industriale a municipiului şi această afirmaţie îşi află temeiuri statornice, pentru că, aici se produce: energie electrică, element vital, al modernizării, condiţie însăşi a existenţei acestei puternice platforme industriale din zonă. Un colectiv de oameni tineri, mai mult de jumătate membri ai organizaţiei U.T.C. Rezultatele întreprinderii din acest prim trimestru al anului vin să ateste ideea că, alături de toţi oamenii muncii — mulţi dintre ei abia trecuţi de vîrsta utecistă — aici activează o organizaţie de tineret puternică şi omogenă, integrentă acestui colectiv muncitoresc competent, deplin angajat în transpunerea în practică a angajamentelor asumate, aobiectivelor ce-i revin. De altfel, locul unui ocupat de organizaţia U.T.C. din această întreprindere in întrecerea utecistă din anul trecut este un argument pentru tinerii acestei organizaţii, pentru spiritul de iniţiativă, pentru responsabilitatea şi exigenţa cu care se îndeplinesc în cele 17 organizaţii U.T.C. propriile hotăriri, pentru o viaţă de organizaţie desfăşurată la cotele înalte ale eficienţei. „Desigur, principalul obiectiv al întregii noastre activităţi l-a constituit şi-l constituie înfăptuirea tuturor indicatorilor tehnico-economici ai întreprinderii, ne spune Viorica Ivanciu, secretara comitetului U.T.C. pe întreprindere. Au fost organizate acţiuni concrete, s-au lansat iniţiative de muncă, au fost dezbătute cifrele privind activitatea organizaţiei noastre în sprijinul producţiei, angajamentele proprii organizaţiei de tineret, am lansat chemări la întrecere atit între organizaţii cit şi intre tineri. Toate acestea au dus la mobilizarea întregului colectiv de utecişti la acţiune susţinută, la participare efectivă pentru realizarea planului, la economisirea materiilor prime, materialelor şi chiar a energiei electrice, la innoirea şi modernizarea proceselor tehnologice de producţie.„ Putem spune că toate organizaţiile noastre U.T.C.„ toţi membrii acestora au participat cu tot sufletul, cu întreaga putere de muncă şi energie la tot ce am întreprins în acest sens“. Cele spuse de secretara comitetului U.T.C. reprezintă fapte ale vieţii de organizaţie pe deplin măsurabile, pe care le putem oricînd regăsi în activitatea acestui colectiv muncitoresc. Iată numai un singur exemplu. Planul la chnică patriotică al organizaţiei de tineret, realizat in special prin acţiuni în sprijinul producţiei, a fost depăşit în 1988 cu 125 la sută, iar acest plan pentru anul 1987 este deja înfăptuit cu mult peste 30 la sută. Tinerii au executat lucrări de reparaţii şi intervenţii la utilajele din dotare, au constituit brigăzi de lucru la descărcarea vagoanelor de cărbune, la curăţirea buncărelor pecircuitul alimentării cu cărbune. Nil numai la activitatea de producţie întilnim prezenţa organizaţiei de tineret, viaţa de organizaţie cuprinde şi activitatea de investiţii, economiile de materii prime şi materiale, energie şi combustibil, acţiunile de introducere a noului in circuitul tehnologic* pregătirea şi perfecţionarea la un nivel superior a tuturor tinerilor. Inginerul Nicolae Ioniţă* şeful oficiului de calcul, este membru al organizaţiei U.T.C. Un tînăr bine pregătit, care înainte de facultate a lucrat o perioadă de timp in întreprindere. A îndrăgit meseria, a cerut să fie repartizat tot la „Electrocerturale“ Borzeşti, a dovedit că merită încrederea şi conduce acum un joc de mutică. Tinereţea, munca şi pasiunea pentru meseria sa* şi nu în cele din urmă, dorinţa ca aici. In întreprinderea în care lucrează să se realizeze lucruri noi, meritorii, l-au determinat să încerce să-şi realizeze ideile, să lucreze alături de ceilalţi specialişti tineri, de muncitorii pasionaţi de bou in realizarea implementării prelucrării automate a datelor din exploatare, introducerea calculatorului de procese, introducerea unui nou sistem de urmărire a materialelor cu ajutorul calculatorului. Şi alţi colegi ai lui, alţi utecişti, chiar dacă nu au diplomă de inginer au girijit şi realizat diverse dispozitive care îmbunătăţesc procesul de producţie, economisesc muncă şi materii prime, cresc fiabilitatea reperelor utilajelor în funcţionare* îmbunătăţesc randamentul acestora. Sunt fapte de muncă, fapte ale vieţii de organizaţie realizate sub semnul răspunderii muncitoreşti, al spiritului revoluţionar, al acţiunii şi exigenţei comuniste. Sub semnul spiritului revoluţionar şi al exigenţei comuniste s-a situat şi ultima acţiune a tinerilor din această organizaţie — intervenţiaechipei formate numai din tineri la repararea unui corp energetic. Dacă s-ar fi acţionat „pe căi normale“, intervenţia ar fi durat aproape trei luni , timp în care acest corp energetic n- ar mai fi produs. Aşa, totul s-a repus in funcţiune in citeva zile prin soluţia dată de tineri. Cine sunt aceştia ? Operatorul turbine Mitică Butucaru, operatorul cazane Vasile Turaliu, muncitoarea A.M.C. Carmen Crăciun şi toţi colegii lor care au efectuat lucrarea. Sunt numai citeva dintre faptele şi realizările cu care atest colectiv de tineri s-a prezentat la marea sărbătoare a tinereţii, a organizaţiei noastre revoluţionare şi, de asemenea, numai citeva dintre argumentele angajamentului acestor utecişti de a face şi in continuare ca organizaţia lor să fie o organizaţie fruntaşă, să-şi merite numele de organizaţie revoluţionară, iar membrii ei să trăiască tinereşte, să înfăptuiască prin organizaţia lor, cu organizaţia lor, noi realizări, noi acţiuni concrete care să demonstreze că pe drept cuvint le-a fost acordat inaltul titlu de comunişti. „Cuvintele adresate nouă, tinerilor, de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, insufleţitoarele sale chemări şi îndemnuri constituie pentru noi, ne-a declarat Mihai Sandolache, secretarul organizaţiei U.T.C. Cazane, un amplu program de muncă şi viaţă pentru înfăptuirea căruia vom investi tot elanul şi dăruirea tinereţii noastre, cutezanţa, spiritul nostru revoluţionar, potenţialul creator de care dispunem pentru a fi la înălţimea încrederii ce ni se acordă, contribuind cu toate forţele la înfăptuirea obiectivelor care ne revin“. „De altfel, ne arăta Viorica Iynnciu, secretara comitetului U.T.C., ne-am analizat întreaga activitate, am privit retrospectiv faptele noastre şi am găsit noi posibilităţi de acţiune, noi căi şi modalităţi de a ne desfăşura viaţa, de organizaţie sub semnul unei noi calităţi, răspunzind astfel îndemnurilor şi chemărilor secretarului general al partidului* tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Organizaţia noastră de tineret şi-a întocmit deja un program de activitate Care să răspundă exigenţelor formulate în eu- Vîntările recente ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ne angajăm să înfăptuim acest program, să acţionăm cu dăruire patriotică situînd toate faptele noastre sub semnul spiritului revoluţionar şi al răspunderii muncitoreşti“. CRISTINA BALINT Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi MIERCURI I APRILIE 1987 Un debut editorial colectiv —* consideraţii, reflecţii şi semnificaţii* A apărut la Editura Cartea Românească, la sfârşitul anului trecut, un amplu volum, Debut ’80 insumind pe circa şase sute de pagini proza scurtă a nu mai puţin de treizeci şi patru de scriitori tineri (mai exact : opt autoare şi douăzeci şi şase de autori), care-şi văd, prin aceasta, îndeplinită formalitatea debutului şi, cel puţin un principiu, deschisă calea către un volum propriu. Culegerea impună de la bun început o comparaţie cu cea anterior apărută, în prezentarea şi alcătuirea lui Ov. S. Crohmălniceanul, sub titlul „Desant 183“. Aceea cuprindea un număr mult, mai restrins de prozatori şi opera o anume discriminare, în sensul că includea numai scrieri de formulă foarte modernă, îndatorate procedeelor compoziţionale şi narative de ultimă oră. în acest sens, ea nu era o culegere de debut (deşi unii autori erau debutanţi), cuprinzind şi texte ale unora care publicaseră deja volume proprii, apreciate de critica literară şi de publicul cititor. în schimb, culegerea recent apărută, cuprinzînd doar debutanţi, deschide larg porţile tuturor formulelor şi manierelor. Apar aici, după cum afirmă pe bună dreptate într-o succintă „Postfaţă“ Mircea Ciobanu, „urmaşi ai lui Caragiale, Creangă, Slavici, Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Marin Preda, fiecare incercind după puterile sale să-şi atingă şi, in subsidiar, să-şi depăşească modelele". Cu observaţia că modelele sunt de fapt mult mai multe, şi nu de fiecare dată atît de prestigioase, să trecem, în citeva cuvinte, la modul de alcătuire al acestei culegeri colective de debut. Autorii sunt ordonaţi alfabetic şi reprezentaţi printr-un număr variabil de bucăţi şi de pagini, de la o singură proză de citeva pagini, la una sau mai multe proze întinse pe 25—30 de pagini. Criteriile distribuirii spaţiului ne scapă, întrucît se vede cu ochiul liber că o autoare cum este Rodica Palade, prezentă cu o proză de nici patru pagini („Nu există Polul Sud“) este net superioară lui Constantin Anghel Georgescu, prozator de viziune edulcorată, cu o tematică învechită şi oarecum convenţională, prezent cu şase povestiri însumînd 25 pagini. Un alt aspect ce trebuie discutat, e că fiecare autor este prezentat succint de un critic, prozator sau chiar poet de oarecare notorietate. Sarcina acestor „prezentatori“ a fost destul de dificilă. Ei sunt foarte diverşi ca preocupări şi concepţii despre literatură şi ar fi greu de stabilit ce i-a determinat să recomande un autor şi nu, altul. Cînd nu e vorba despre o coincidenţă de manieră (ca în cazul celor prezentaţi de Fănuş Neagu sau Mircea Nedelciu), ar putea fi vorba de împrejurări publicistice sau de o solicitare din partea editurii. Alex* Ştefănescu o prezintă pe fkaterina Matache, Care a debutat, dacă nu ne înşelăm, în „Scinteia tineretului. Supliment literar-artistic" prin *,Cenaclul prin corespondenţă", susţinut de criticul amintit* Ceea ce trebuie observat este Insă faptul că, In viziunea majorităţii *,prezentatorilor“* autorii din culegere sunt cu toţii „buni povestitori“, scriu „pagini de autentică literatură“, manifestă „un profesionalism cert“, evoluează între realism şi ironie (blinda, iradiantă, acidă, după caz) etc. Citind aceste prezentări ai impresia că ar putea fi trecute de la un autor la altul fără prea mari dificultăţi. Prin aceasta şi devin de fapt relevante. Mai mult, există cazuri de contradicţie flagrantă între prezentare şi prezenţă, după cum aflăm şi comentarii care nu au nimic comun cu proza la care se referă. în această ultimă situaţie se află Traian Ungurean», care găseşte un aer „particular straniu, vizionar“ in lucrarea lui Virgil Raţiu, nu lipsită de interes, în care este vorba de păţania unui contabil căruia nişte glumeţi i-au trimis o adresă ştampilată cu o monedă, prin care era anunţat că, in scurt timp, va fi mutat intr-un feat izolat, ceeace-l cam pune pe gînduri. Erau, in mod cert, necesare măcar câteva date biobibliografice pe lingă elogioasele prezentări, mai ales că, luînd în consideraţie formulele adoptate, autorii par a fi tineri între douăzeci şi cincizeci de ani. Culegerea apărută la Editura Cartea Românească trebuie privită drept ceea ce efete : O culegere de debut. Cu alte cuvinte, încercarea de a vedea in paginile ei direcţiile şi tendinţele prozei tinere, trebuie să aibă în vedere că aproape nici Unul dintre prozatorii incluşi nu poate avea valoare emblematică. In acest sens, criticul Nicolae Ciobanu exagerează în mod evident cînd descoperă în proza destul de comună a lui Fiorin Marincea Ciugeanu (cel puţin aşa cum apare în bucata *,La urlătoare“* inclusă in culegere) tendinţa autorilor apărtinind celor mai noi «valuri**“ de a miza „deschis pe efectele autenticităţii realitei tematice, cu obstinaţie refractară la disimulările textual-subtextuale aluzive, simbolic incifrate“. Aceasta cu atît mai mult cu cit chiar diversitatea de formule din culegere îl contrazice pe critic. Excluzînd o sferic de scrieri neinteresante* schematice, cil o Indiscutabilă sărăcie de mijloace și o lipsă de epică îăcînd proza feă eșueze In poetizare, sentimentalism sau melodramă (în acest feens sumarul feste prea generos) ar fi dfe remarcat faptul ca* in momentele ei de reușită, proza tinerilor scriitori evoluează, ca inspiraţie şi ca formulă, între tradiţionalism şi modernism. Eşecurile, cite sunt, se datorează unei greşite înţelegeri a acestor orientări. Pe de o parte, tradiţionalismul este identificat cu Viziunea idilică, dulceag-sămănătoristă, pe de alta, modernismul este confundat cu exerciţiul steril. In acest sens sunt semnificative afirmaţiile prozatorului Tudor Octavian din prezentarea prozei Adrianei Vişoiu : „mulţi debutanţi scriu surprinzător de frumos, fapt ce ne lămureşte asupra talentului unei întregi generaţii şi, în chip special, a culturii ei literare. Fiindcă este limpede, aceste povestiri sunt mai degrabă rodul unei emancipări literare atent dirijate decât al unui cuget de creator. Cusurul acestor povestiri croite cu meşteşug şi graţie e că nu prea izbutesc să fie captivante“. Cauza, pe care Tudor Octavian n-o numeşte, este de obicei precaritatea epică, faptul că mulţi autori nu prea au ce poveşti. Dincolo de aceasta, ar trebui observat că, indiferent de formulă, proza scurtă a tinerilor îşi datorează reuşitele unei modernităţi în spirit, în unele nazuri implicită, în altele manifestă. CU menţiunea că unii autori ar merita o atenţie mai mare decit o simplă consemnare, să ne oprim asupra cîtorva, evitînd luarea în discuţie a nereuşitelor. Speranţe pare a prezenta Adrian Buşiţă, cu „Sorţii“, în care se poate întrezări un autor de scrieri de acţiune. Inegală, înclinată spre sentimentalism uneori este Elena D. Stoica, în povestirea căreia, intitulată „Dincolo de uşă“, găsim totuşi acel „dramatism latent“ despre care vorbeşte în cuvintele însoţitoare Alex. Ştefănescu. Bine conduce povestirea Dumitru Mituteanu, în „Poate muntele“. Unde relatează, la persoana întîi, trăirile unui tinăr al cărui prieten şi rival suferă un accident. Cu interesante scrieri inspirate din lumea satului sunt prezenţi Constantin Pădureanu („Fintina“) şi mai ales Rodica Falade, reprezentaţi, din păcate, prin cite o singură proză. O hotă in plus pentru alţi eiţi va autori. Paul Ghiţu, cu „înşelătoarele drumuri“, se dovedeşte un povestitor ingenios, cu o scriitură densă. Proza se constituie ca un monolog interior al unui macaragiu care-şi creează o altă identitate, incercind să evadeze (intr-un joc textual) din realitate. în schimb, o a doua proză feste dulceagă, Înduioșată inutil. Stupin pe mijloacele sale, dar cu un registru cam restrins, este Vlad Opran, în „Numărînd Universul“ sau „Ei“. Un sensibil evocator al copilăriei este floria Ursu în „Iarbăde august“, în vreme ce medicul Răzvan Petrescu este autorul unor schiţe întrucîtva mizantropice din lumea spitalelor („Iarna“, „Uşa“). Un ingenios („bine temperat“) inteligent este Ovidiu Iturduzeu, în maliţioasele sale texte „Impact“ şi „Heidegger vivant ?“, cărora le lipseşte însă ceva mai multă sevă. Foarte înzestrat pare Andrei Grigor, în prozele căruia Mircea Nedelciu găseşte, se pare, propria-i manieră, dar nu observă că sunt de fapt nişte parodii metaliterare pline de fantezie. Mai multe texte ar fi edificat asupra varietăţii registrului tematic şi tehnic, „Trenul de personaje“ şi „Cazarma cu ficţiuni“ fiind insuficiente în acest sens. Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Ştefan Negrişan cu interesanta povestire de atmosferă vag kafkiană (însă cu un final cam explicit), intitulată „Cercul“. Ambii au un deosebit simţ al limbii, ceea ce nu se poate spune despre mulţi dintre autorii din volum. E de Sperat că tinerii care, graţie generozităţii editoriale, au putut debuta acum, vor depăşi pe viitor inhibiţiile inerente unei insuficiente afirmări, in scrieri cu adevărat reprezentative pentru înzestrarea fiecăruia. TUDOR CRISTEA • „Debut ’86 — Culegere de proză scurtă a tinerilor scriitori", Cartea Românească, 1986. Aspecte ale prozei tinere