Scînteia Tineretului, aprilie 1987 (Anul 43, nr. 11766-11791)

1987-04-01 / nr. 11766

„SCeNTEIA TINERETULUI" pag. 2 VIZITA OFICIALĂ DE PRIETENE A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, Împreună cu tovarăşa elena ceauşescu, In republica zair TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU S-A INTlLNIT CU RLPRLZEN­TANŢA PRINCIPALELOR CORPORAŢII DE STAT Şl FIRME PARTICULARE DIN ZAIR Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, însoţiţi de preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu, au efectuat o călătorie pe fluviul Zair în cea de-a doua zi a vizitei oficiale de prietenie pe care to­varăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o întreprinde în Re­publica Zair au fost înscrise noi şi semnificative momente, care au pus in lumină spiritul de înţelegere reciprocă şi caldă prietenie ce caracterizează rela­ţiile dintre cele­­două ţări şi popoare, în dimineaţa zilei de marţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, în­soţiţi de preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu, au făcut, la bordul navei „Ko­­kolo“, o călătorie pe fluviul Zair, în portul Onatra, unde a avut loc îmbarcarea la bordul navei, înalţii oaspeţi au fost salutaţi cu onoruri militare. Un mare număr de locuitori ai capitalei zaireze, aflaţi pe cheiul portului, au salutat cu căldură pe solii poporului român, scandînd urări de înaltă cinstire şi stri­­gînd „Trăiască prietenia româno­­zaireză !“. Cintece şi dansuri, a­­clamaţii au dat expresie senti­mentelor de prietenie. De la bordul navei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu , tovarăşa Elena Ceauşescu au răspuns în­delung manifestărilor de simpa­tie ale miilor de locuitori ai ca­pitalei. Pe măsură ce nava se desprin­de de cheiul portului Onatra şi pătrunde în apele marelui fluviu, privirilor le este oferită priveliş­tea oraşului Kinshasa, în care trăiesc peste două milioane şi jumătate de oameni. în timpul călătoriei pe fluviul Zair, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întreţinut cor­dial cu preşedintele Mobutu Sese Seko şi doamna Mobutu. Cei doi şefi de stat au avut un larg schimb de păreri îri probleme esenţiale ale colabo­rării dintre România şi Zair. La bordul­ navei, în onoarea înalţilor oaspeţi a fost oferit un dejun, in cadrul căruia a conti­nuat dialogul la nivel înalt ce se desfăşoară sub semnul stimei şi înţelegerii reciproce, al dorinţei de a promova bunele relaţii din­tre ţările şi popoarele noastre. La încheierea călătoriei pe fluviul Zair, nava prezidenţială s-a oprit la Nisele, centru istoric al Mişcării Populare a Revolu­ţiei din Zair. Cetăţenii localităţii, in frunte cu notabilităţile oraşului­, au făcut o călduroasă primire soli­lor poporului român, preşedinte­lui Nicolae Ceauşescu, pe care l-au aclamat ca pe un prieten apropiat al poporului zairez. Localitatea Nesele se înscrie în cronica luptei poporului zairez pentru libertate și independență. Aici, la 24 noiembrie 1965, Mobutu Sesé Seko a pus bazele mișcării revoluției.­ Astăzi, lo­calitatea reprezintă un simbol al hotărîrii ferme a poporului zairez de a-și făuri liber, in­dependent propriul destin. In cursul după-amiezii de marţi, înalţii oaspeţi români s-au reîntors­ la Kinshasa. Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a întîlnit, marţi după-amiază, cu reprezentanţii principalelor corporaţii de stat şi firme particulare din Zair. Întîlnirea a reunit, totodată, pe comisarul de stat al afacerilor externe şi cooperării internaţio­nale şi numeroşi membri ai gu­vernului care răspund de pro­blemele economice şi financiare ale Zairului, demonstrînd, astfel, interesul larg faţă de vizita pre­şedintelui României în această ţară, vizită ce deschide noi per­spective amplificării relaţiilor de colaborare şi cooperare din­tre cele două state, în numele Asociaţiei naţionale a întreprinderilor din Zair, vice­preşedintele acestui organism, Senja Kitenge, a salutat şi a adus un cald şi respectuos o­­magiu preşedintelui Nicolae Ceauşescu, a exprimat deose­bita gratitudine pentru această întilnire. Vicepreşedintele Aso­ciaţiei naţionale a întreprinderi­lor din Zair a relevat largul in­teres manifestat in ţara sa pen­tru dezvoltarea economiei naţio­nale a ţării noastre, pentru ex­tinderea Colaborării şi Cooperă­rii cu România, subliniind că guvernul şi oamenii de afaceri zairezi doresc să promoveze şi mai intens aceste raporturi în cele mai diferite domenii. El a exprimat convingerea că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu in Republica Zair va da un im­puls relaţiilor economice, dintre cele două ţări în interesul re­ciproc, al progresului şi dezvol­tării lor economice. In cadrul întilnirii a luat Cu­­vîntul preşedintele Nicolae Ceauşescu­. Sunt bucuros — a spus, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu —■ că în timpul vizitei pe care o făcem in Zair, la invitaţia pre­şedintelui Mobutu, avem posi­bilitatea să ne întilnim­ cu re­prezentanţii industriei din a­­ceastă ţară. Arătînd că între România şi Zair s-au statornicit, de vreme îndelungată, relaţii prieteneşti de colaborare în diferite do­menii de activitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat că, faţă de relaţiile prieteneşti existen­te între ţările noastre şi intre şefii de stat ai celor două ţări, raporturile economice sînt râmase ceva mai în urmă. In cursul vizitei actuale am avut convorbiri cu preşedintele Mobutu şi am ajuns la înţele­gerea să punem bazele unei co­laborări mai largi in diferite domenii de activitate. Arătînd că miniştrii români şi zairezi au discutat şi concretizat, în aceste zile, un program larg de colaborare pentru perioada imediat următoare, că s-a con­venit semnarea unui Acord- Program de colaborare econo­mică, tehnico-ştiinţifică pe termen lung, preşedintele Nicolae Ceauşescu a subliniat că s-a creat astfel un cadru ju­ridic şi economic bun pentru o largă colaborare intre între­prinderi româneşti şi zaireze. Economia românească s-a dezvoltat mult in anii construc­ţiei socialiste — a relevat pre­şedintele Nicolae Ceauşescu. Practic, Industria românească produce utilaje, maşini-unelte, echipamente diverse, inclusiv electronice, îrntr-o gamă largă şi pentru toate sectoarele de ac­tivitate, inclusiv pentru agri­cultură. Am menţionat toate acestea — ,a arătat preşedintele României — spre a sublinia posibilităţile existente pentru o colaborare amplă cu întreprinderile din Zair în diverse sectoare de ac­tivitate. Noi pornim de la necesitatea ca ţările noastr­e, care întreţin de vreme îndelungată relaţii prieteneşti, să realizeze o cola­borare bună în domeniul econo­mic, tehnico-ştiinţific, în vederea dezvoltării economico-sociale, a întăririi independenţei econo­mice a fiecărei ţări. Sper că multe dintre întreprinderile din Zair vor participa activ la a­­ceastă cooperare. Aş dori ca mulţi dintre dumneavoastră şi alţi reprezentanţi ai industriei şi economiei din Zair să viziteze România pentru a putea consta­ta direct posibilităţile ample de realizare a unei colaborări re­ciproc avantajoase. Pornim de la faptul că relaţiile economice dintre ţările noastre, colaborarea largă in diferite do­menii trebuie să contribuie la dezvoltarea economico-socială a României şi Zairului, la ridica­rea nivelului de trai al popoare­­lor lor şi, totodată, să servească cauza colaborării şi păcii în lume. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a adresat invitaţia ca o delega­ţie a Asociaţiei naţionale a în­treprinderilor din Zair, în frunte d­e preşedintele săli, să facă o vizită în România. Tovarăşul Nicoolae Ceauşescu a urat o colaborare bună între întreprinderi româneşti şi zai­reze, intre România şi Zair, în incheierea întilnirii, care a decurs intr-o atmosferă de Cordialitate, sub semnul dorin­ţei comune de a dezvolta tot mai puternic raporturile eco­nomice dintre cele două ţări, preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a întreţinut cu personalități ale vieții economice zaireze. Convorbiri oficiale intre preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, şi preşedintele Mobutu Sese Seko (il Hnáre din pap. I) ţttire şi caldă prietenie, de În­ţelegere reciprocă. * Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut in continua­re, marţi dimineaţa, după intîl­­nirea In plenul celor două de­legaţii, convorbiri cu preşedin­tele Republicii Zair, Mobutu Sese Seko, împreună cu şeful statului zairez se afla doamna Mobutu. Convorbirile purtate şi in acest cadru au relevat dorinţa comună de a se acţiona in di­recţia extinderii Colaborării şi cooperării in producţie pe baze stabile şi de lungă durată, pre­cum şi pentru realizarea unor importante obiective econo­mice. Cei doi şefi de stat­ au apre­ciat că dezvoltarea largă a co­laborării româno-zaireze pe plan politic, economic, tehnico­­ştiinţific şi în alte domenii de activitate corespunde aspiraţii­lor ambelor popoare, este in interesul lor, al cauzei păcii, destinderii şi cooperării intre toate naţiunile lumii. Programe ferme, acţiuni hotărîte pentru transpunerea in practică a ideilor şi orientărilor trasate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu FAPTELE NOASTRE­ SUB SEMNUL RĂSPUNDERII MUNCITOREŞTI, REVOLUPNARE întreprinderea­­ Electrocen­­trale Borze.Şti, este,­­sa spune, inima combinatului petrochi­mic, inima întregii.. platforme industriale a municipiului şi această afirmaţie îşi află te­meiuri statornice, pentru că, aici se produce: energie elec­trică, element vital, al moder­nizării, condiţie­ însăşi a exis­tenţei acestei puternice plat­forme industriale din zonă. Un colectiv de oameni tin­eri, mai mult de jumătate membri ai organizaţiei U.T.C. Rezultatele întreprinderii din acest prim trimestru al anului vin să a­­teste ideea că, alături de toţi oamenii muncii — mulţi din­tre ei abia trecuţi de vîrsta utecistă — aici activează o or­ganizaţie de tineret puternică şi omogenă, integrentă ac­estui colectiv muncitoresc compe­tent, deplin angajat în trans­punerea în practică a angaja­mentelor asumate, a­­obiecti­velor­ ce-i revin. De altfel, lo­cul unu­i ocupat de organizaţia U.T.C. din această întreprin­dere in întrecerea utecistă din anul trecut este un argument pentru tinerii acestei organi­zaţii, pentru spiritul de iniţia­tivă, pentru responsabilitatea şi exigenţa cu care se înde­plinesc în cele 17 organizaţii U.T.C. propriile hotăriri, pen­tru o viaţă de organizaţie des­făşurată la cotele înalte ale e­­ficienţei. „Desigur, principalul obiec­tiv al întregii noastre activi­tăţi l-a constituit şi-l consti­­­tuie înfăptuirea tuturor indica­torilor tehnico-economici ai întreprinderii, ne spune Vio­rica Ivanciu, secretara comite­tului U.T.C. pe întreprindere. Au fost organizate­­ acţiuni concrete, s-au lansat iniţiative de muncă, au fost dezbătute cifrele privind activitatea or­ganizaţiei noastre în sprijinul producţiei, angajamentele pro­prii organizaţiei de tineret, am lansat chemări la întrecere ati­t între organizaţii cit şi in­tre tineri. Toate acestea au dus la mobilizarea întregului colectiv de utecişti la acţiune susţinută, la participare efec­tivă pentru realizarea planu­lui, la economisirea materii­lor prime, materialelor şi chiar a energiei electrice, la innoi­­rea şi modernizarea procese­lor tehnologice de producţie.„ Putem spune că toate organi­zaţiile noastre U.T.C.„ toţi­ membrii acestora au partici­pat cu tot sufletul, cu întrea­ga putere de muncă şi ener­gie la tot ce am întreprins în acest sens“. Cele spuse de secretara comitetului U.T.C. reprezintă fapte ale vieţii de organizaţie pe deplin măsura­bile, pe care le putem oricînd regăsi în activitatea acestui colectiv muncitoresc. Iată nu­mai un singur exemplu. Pla­nul la chnică patriotică al or­ganizaţiei de tineret, realizat in special prin acţiuni în spri­jinul producţiei, a fost depă­şit în 1988 cu 125 la sută, iar acest plan pentru anul 1987 este dej­a înfăptuit cu mult peste 30 la sută. Tinerii au executat lucrări de reparaţii şi intervenţii la utilajele din do­tare, au constituit brigăzi de lucru la descărcarea vagoane­lor de cărbune, la curăţirea buncărelor pe­­circuitul alimen­tării cu cărbune. Nil numai la activitatea de producţie întil­­nim prezenţa organizaţiei de tineret, viaţa de organizaţie cuprinde şi activitatea de in­vestiţii, economiile de materii prime şi materiale, energie şi combustibil, acţiunile de in­troducere a noului in circuitul tehnologic* pregătirea şi per­fecţionarea la un nivel supe­rior a tuturor tinerilor. Ingi­nerul Nicolae Ioniţă* şeful ofi­ciului de calcul, este membru al organizaţiei U.T.C. Un tînăr bine pregătit, care înainte de facultate a lucrat o perioadă de­ timp in întreprindere. A îndrăgit meseria, a cerut să fie repartizat tot la „Electrocert­­urale“ Borzeşti, a dovedit că merită încrederea şi conduce acum un joc de mutică. Tine­reţea, munca şi pasiunea pen­tru meseria sa* şi nu în cele din urmă, dorinţa ca aici. In întreprinderea în care lucrea­ză să se realizeze lucruri noi, meritorii, l-au determinat să încerce să-şi realiz­eze ideile, să lucreze alături de ceilalţi specialişti tineri, d­e munci­torii pasionaţi de bou in rea­lizarea implementării prelu­crării automate a datelor din exploatare, introducerea calcu­­latoru­lui de procese, intro­ducerea unui nou sistem de urmărire a materialelor cu a­­jutorul calculatorului. Şi alţi colegi ai lui, alţi utecişti, chiar dacă nu au diplomă de ingi­ner au girijit şi realizat di­verse dispozitive care îmbună­tăţesc procesul de producţie, economisesc muncă şi materii prime, cresc fiabilitatea re­perelor utilajelor în funcţio­nare* îmbunătăţesc randamen­tul acestora. Sunt fapte de muncă, fapte ale vieţii de or­ganizaţie realizate sub semnul răspunderii muncitoreşti, al spiritului revoluţionar, al ac­ţiunii şi exigenţei comuniste. Sub semnul spiritului revolu­ţionar şi al exigenţei co­muniste s-a situat şi ultima acţiune a tinerilor din această organizaţie — intervenţia­­e­­chipei formate numai din ti­neri la repararea unui corp energetic. Dacă s-ar fi acţio­nat „pe căi normale“, inter­venţia ar fi durat aproape trei luni , timp în care acest corp energetic n- ar mai fi produs. Aşa, totul s-a repus in funcţiune in citeva zile prin soluţia dată de tineri. Cine sunt aceştia ? Operatorul tur­bine Mitică Butucaru, opera­torul cazane Vasile Turaliu, muncitoarea A.M.C. Carmen Crăciun şi toţi colegii lor care au efectuat lucrarea. Sunt nu­mai citeva dintre faptele şi realizările cu care atest colec­tiv de tineri s-a prezentat la marea sărbătoare a tinereţii, a organizaţiei noastre revoluţio­nare şi, de asemenea, numai citeva dintre argumentele an­gajamentului acestor utecişti de a face şi in continuare ca organizaţia lor să fie o organi­zaţie fruntaşă, să-şi merite nu­mele de organizaţie revoluţio­nară, iar membrii ei să tră­iască tinereşte, să înfăptuiască prin organiz­aţia lor, cu orga­nizaţia lor, noi realizări, noi acţiuni concrete care să de­monstreze că pe drept cuvint le-a fost acordat inaltul titlu de comunişti. „Cuvintele adre­sate nouă, tinerilor, de secre­tarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, insufleţitoarele sale chemări şi îndemnuri constituie pentru noi, ne-a declarat Mihai San­­dolache, secretarul organizaţiei U.T.C. Cazane, un amplu pro­gram de muncă şi viaţă pentru înfăptuirea căruia vom investi tot elanul şi dăruirea tinereţii noastre, cutezanţa, spiritul nostru revoluţionar, potenţialul creator de care dispunem pen­tru a fi la înălţimea încrederii ce ni se acordă, contribuind cu toate forţele la înfăptuirea o­­biectivelor care ne revin“. „De altfel, ne­ arăta Viorica Iynn­­ciu, secretara comitetului U.T.C., ne-am analizat întrea­ga activitate, am privit retro­spectiv faptele noastre şi am găsit noi posibilităţi de acţiu­ne, noi căi şi modalităţi de a ne desfăşura viaţa, de organi­zaţie sub semnul unei noi ca­lităţi, răspunzind astfel îndem­nurilor şi chemărilor secreta­rului general al partidului* to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Or­ganizaţia noastră de tineret şi-a întocmit deja un program de activitate Care să răspundă exigenţelor for­mulate în eu- Vîntările recente ale secretaru­lui general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Ne angajăm să înfăptuim acest program, să acţionăm cu dă­ruire patriotică situînd toate faptele noastre sub semnul spiritului revoluţionar şi al răspunderii muncitoreşti“. CRISTINA BALINT Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi MIERCURI I APRILIE 1987 Un debut editorial colectiv —* consideraţii, reflecţii şi semnificaţii*­­ A apărut la Editura Cartea Românească, la sfârşitul anului trecut, un amplu volum, Debut ’80 insum­ind pe cir­ca şase sute de pagini proza scurtă a nu mai puţin de treizeci şi patru de scriitori tineri (mai exact : opt autoare şi douăzeci şi şase de autori), care-şi văd, prin aceas­ta, îndeplinită formalitatea de­butului şi, cel puţin un princi­piu, deschisă calea către un volum propriu. Culegerea impu­nă de la bun început o compa­raţie cu cea anterior apărută, în prezentarea şi alcătuirea lui Ov. S. Crohmălniceanul,­­ sub titlul „Desant 183“. Aceea cu­prindea un număr mult, m­ai restrins de prozatori şi opera o anume discriminare, în sensul că includea numai scrieri de formulă foarte modernă, înda­torate procedeelor compoziţio­nale şi narative de ultimă oră. în­ acest sens, ea nu era o culegere de debut (deşi unii autori erau debutanţi), cuprin­­zind şi texte ale unora care pu­blicaseră deja volume proprii, apreciate de critica literară şi de publicul cititor. în schimb, culegerea recent apărută, cu­­prinzînd doar debutanţi, deschi­de larg porţile tuturor formule­lor şi manierelor. Apar aici, după cum afirmă pe bună drep­tate într-o succintă „Postfaţă“ Mircea Ciobanu, „urmaşi ai lui Caragiale, Creangă, Slavici, Re­­brea­nu, Sadoveanu, Camil Pe­­trescu, Zaharia Stancu, Marin Preda, fiecare incercind după puterile sale să-şi atingă şi, in subsidiar, să-şi depăşească mo­delele". Cu observaţia că mo­delele sunt de fapt mult mai multe, şi nu de fiecare dată atît de prestigioase, să trecem, în citeva cuvinte, la modul de alcă­tuire al acestei culegeri colecti­ve de debut. Autorii sunt ordonaţi alfabetic şi reprezentaţi printr-un număr variabil de bucăţi şi de pagini, de la o singură proză de citeva pagini, la una sau mai multe proze întinse pe 25—30 de pa­gini. Criteriile distribuirii spa­ţiului ne scapă, întrucît se vede cu ochiul liber că o autoare cum este Rodica Palade, prezentă cu o proză de nici patru pagini („Nu există Polul Sud“) este net superioară lui Constantin Anghel Georgescu­, prozator de viziune edulcorată, cu o tema­tică învechită şi oarecum con­venţională, prezent cu şase po­vestiri însumînd 25 pagini. Un alt aspect ce trebuie discu­tat, e că fiecare autor este pre­zentat succint de un critic, pro­zator sau chiar poet de oarecare notorietate. Sarcina acestor „prezentatori“ a fost destul de dificilă. Ei sunt foarte diverşi ca preocupări şi concepţii despre literatură şi ar fi greu de sta­bilit ce i-a determinat să reco­mande un autor şi nu, altul. Cînd nu e vorba despre o coincidenţă de manieră (ca în cazul celor prezentaţi de Fănuş Neagu sau Mircea Nedelciu), ar putea fi vorba de împrejurări publicistice sau­ de o solicitare din partea editurii. Alex* Ştefăn­escu o prezintă pe fk­­­aterina Matache, Care a debu­tat, dacă nu ne înşelăm, în „Scinteia tineretului. Supliment literar-artistic" prin *,Cenaclul prin corespondenţă", susţinut de criticul amintit* Ceea ce trebuie observat este Insă faptul că, In viziunea majorităţii *,prezenta­torilor“* autorii din culegere sunt cu toţii „buni povestitori“, scriu „pagini de autentică lite­ratură“, manifestă „un profesio­nalism cert“, evoluează între realism şi ironie (blinda, ira­diantă, acidă, după caz) etc. Citind aceste prezentări ai im­presia că ar putea fi trecute de la un autor la altul fără prea mari dificultăţi. Prin aceasta şi devin de fapt relevante. Mai mult, există cazuri de contradic­ţie flagrantă între prezentare şi prezenţă, după cum aflăm şi comentarii care nu au nimic comun cu proza la care se referă. în această ultimă si­tuaţie se află Traian Ungurean», care găseşte un aer „particular straniu, vizionar“ in lucrarea lui Virgil Raţiu, nu lipsită de in­teres, în care­­ este vorba de păţania unui contabil căruia nişte glumeţi i-au trimis o adresă ştampilată cu o monedă, prin care era anunţat că, in scurt timp, va fi mutat intr-un feat izolat, ceea­­ce-l cam pune pe gînduri. Erau, in mod cert, necesare măcar câteva date biobibliografice pe lingă elogioa­sele prezentări, mai ales că, luînd în consideraţie formulele adoptate, autorii par a fi tineri între douăzeci şi cincizeci de ani. Culegerea apărută la Editura Cartea Românească trebuie pri­vită drept ceea ce efete : O cu­legere de debut. Cu alte cuvinte, încercarea de a vedea in pagi­nile ei direcţiile şi tendinţele prozei tinere, trebuie să aibă în vedere că aproape nici Unul dintre prozatorii incluşi nu poate avea valoare emblematică. In acest sens, criticul Nicolae Ciobanu exagerează în mod evi­dent cînd descoperă în proza destul de comună a lui Fiorin Marincea Ciu­geanu (cel puţin aşa cum apare în bucata *,La urlătoare“* inclusă in culegere) tendinţa autorilor a­părtinind celor mai noi «valuri**“ de a m­iza „deschis pe efectele autenticităţii realitei­ tematice, cu obstinaţie refractară la disimu­lările textual-subtextuale aluzi­ve, simbolic incifrate“. Aceasta cu atît mai m­ult cu cit chiar diversitatea de formule din cu­legere îl contrazice pe critic. Excluzînd o sferic de scrieri neinteresante* schematice, cil o Indiscutabilă sărăcie de mijloace și o lipsă de epică îăcînd proza feă eșueze In poetizare, senti­mentalism sau melodramă (în acest feens sumarul feste prea generos) ar fi dfe remarcat fap­tul ca* in momentele ei de reușită, proza tinerilor scriitori evoluează, ca inspiraţie şi ca formulă, între tradiţionalism şi modernism. Eşecurile, cite sunt, se datorează unei greşite înţele­geri a acestor orientări. Pe de o parte, tradiţionalismul este identificat cu Viziunea idilică, dulceag-sămănătoristă, pe de alta, modernismul este confun­dat cu exerciţiul steril. In acest sens sunt semnificative afirma­ţiile prozatorului Tudor Octa­­vian din­­ prezentarea prozei Adrianei Vişoiu : „mulţi debu­tanţi scriu surprinzător de fru­mos, f­apt ce ne lămureşte asu­pra talentului unei întregi gene­raţii şi, în chip special, a cul­turii ei literare. Fiindcă este limpede, aceste povestiri sunt mai degrabă rodul unei eman­cipări literare atent dirijate decât al unui cuget de creator. Cusurul acestor povestiri croite cu meşteşug şi graţie e că nu prea izbutesc să fie captivante“. Cauza, pe care Tudor Octavian n-o numeşte, este de obicei precaritatea epică, faptul că mulţi autori nu prea au ce po­veşti.­ Dincolo de aceasta, ar trebui observat că, indiferent de formulă, proza scurtă a tineri­lor îşi datorează reuşitele unei modernităţi în spirit, în unele nazuri implicită, în altele ma­nifestă. CU menţiunea că unii autori ar merita o atenţie mai mare decit o simplă consemnare, să ne oprim asupra cîtorva, evi­­tînd luarea în discuţie a ne­reuşitelor. Speranţe pare a pre­zenta Adrian Buşiţă, cu „Sorţii“, în care se poate întrezări un autor d­e scrieri de acţiune. Inegală, înclinată spre senti­mentalism uneori este Elena D. Stoica, în povestirea căreia, intitulată „Dincolo de uşă“, găsim totuşi acel „dramatism latent“ despre care vorbeşte în cuvintele însoţitoare Alex. Şte­­fănescu. Bine conduce povesti­rea Dumitru Mituteanu, în „Poate muntele“. Unde relatează, la persoana întîi, trăirile unui tinăr al cărui prieten şi rival suferă un accident. Cu intere­sante scrieri inspirate din lumea satului sunt prezenţi Constantin Pădureanu („Fintina“) şi mai ales Rodica Falade, reprezentaţi, din păcate, prin cite o singură proză. O hotă in plus pentru alţi ei­ţi va autori. Paul Ghiţu, cu „înşelătoarele drumuri“, se do­vedeşte un povestitor ingenios, cu o scriitură densă. Proza se constituie ca un monolog in­terior al unui macaragiu care-şi creează o altă identitate, incer­cind să evadeze (intr-un joc textual) din realitate. în schimb, o a doua proză feste dulceagă, Înduioșată inutil. Stupin pe mijloacele sale, dar cu un re­gistru cam restrins, este Vlad Opran, în „Numărînd Universul“ sau „Ei“. Un sensibil evocator al copilăriei este floria Ursu în „Iarbă­­de august“, în vreme ce medicul Răzvan Petrescu este autorul unor schiţe întrucîtva mizantropice din lumea spitale­lor („Iarna“, „Uşa“). Un inge­nios („bine temperat“) inteli­gent este Ovidiu Iturduzeu, în maliţioasele sale texte „Impact“ şi „Heidegger vivant ?“, cărora le lipseşte însă ceva mai multă sevă. Foarte înzestrat pare Andrei Grigor, în prozele căruia Mircea Nedelciu găseşte, se pare, propria-i manieră, dar nu observă că sunt de fapt nişte parodii metaliterare pline de fantezie. Mai multe texte ar fi edificat asupra varietăţii regis­trului tematic şi tehnic, „Tre­nul de personaje“ şi „Cazarma cu ficţiuni“ fiind insuficiente în acest sens. Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Ştefan Ne­­grişan cu interesanta povestire de atmosferă vag kafkiană (însă cu un final cam explicit), inti­tulată „Cercul“. Ambii au un deosebit simţ al limbii, ceea ce nu se poate spune despre mulţi dintre autorii din volum. E de Sperat că tinerii care, graţie generozităţii editoriale, au putut debuta acum, vor depăşi pe viitor inhibiţiile ine­rente unei insuficiente afirmări, in scrieri cu adevărat reprezen­tative pentru înzestrarea fie­căruia. TUDOR CRISTEA •­ „Debut ’86 — Culegere de proză scurtă a tinerilor scriitori", Cartea Româneas­­că, 1986. Aspecte ale prozei tinere

Next