Scânteia, octombrie 1944 (Anul 1, nr. 14-41)

1944-10-30 / nr. 39

ANUL I.­­ Hr. 39 Luni 30 Octombrie 1944 6 In­ițial­e LEI Proletari din toate ţările uniţi-vă PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA cânte la ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P.C.R. ____________________REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA , Str. Belvedere Nr. 6 Et. V, Tel. 5­ 54.82­5 10.79 Pământul trebue să fie criza de guvern continuă De ce a ajuns inca la soluţionarea situaţiei politice Au trecut peste două luni de la schimbarea de regim din România. De două luni poporul aşteaptă măsuri hotărîte împotriva criminalilor de răsboi şi uneltelor lor, aşteaptă transformări şi îmbunătăţiri reale. In Franţa Şi Bulgaria, în Iugoslavia şi Polonia, astfel de măsuri se iau cu rapiditate şi energie. In ţara noastră situaţia s’a modificat dela 23 August foarte puţin, în sensul că nu s’a înfăptuit regimul democratic pe care-l vrea şi-l cere popo­rul. Cu privire la ducerea răsboiului au fost lipsuri mari, transporturile şi aprovizionarea armatelor fiind foarte defectuoase. Elemente hitleriste, antonesciene sau legionare ne-epurate au fost lă­sate să saboteze producţia şi viaţa Ţării. Aceste fapte au determinat denunţarea de către tov. Lucreţiu Pă­­trăşcanu şi tov. Constantin Titel Petrescu, în numele Partidului Comunist din România şi a Partidului Social Democrat a Blocului Naţional Democra­tic. A urmat apoi, demisia din guvern. Guvernul nesprijinit de cele două partide muncitoreşti a demisionat dar a revenit în mod neobişnuit şi arbitrar asupra demisiei sale. Atitudinea Frontului Na ional Democratic Criza de guvern durează de aproape o lună. Şi soluţionarea ei se dove­deşte foarte anevoioasă. In tot cursul acestei luni, discuţiile au fost continue între delegaţii Fron­tului Naţional Democraţi­c-având ca bază Proeetul de Platformă, comun - şi delegaţii Partidelor Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal. Cu tot spiritul de largă înţelegere pe care l-au arătat reprezentanţii Consiliului F. N. D., cu toate că în ultimele trei zile s’a discutat de câte doua ori pe zi cu delegaţia Naţional-Ţărănistă şi Naţional-Liberală, criza de gu­vern continuă. „ . . Ceea ce urmăreşte F.N. D. este ca, în interesul întregului popor al viitorului României să se alcătuiască un guvern de coaliţie democratică. Dificultăţi ridicate de delegaţii naţional ţărănişti Delegaţii naţional-ţărănişti au ridicat necontenit noul şi noui greutăţi, nici una dintre ele nefiind de natură să justifice în faţa poporului întârzie­rea soluţionării crizei de guvern. După a treia zi de discuţii, cerându-li-se să precizeze punctul lor de ve­dere în ultimele chestiuni ridicate, au refuzat invocând nouă pretexte de amânare. Aceasta este situaţia în momentul de faţă. Tratativele şi discuţiile sunt tergiversate de pe o zi pe alta, într’o peri­oadă când un guvern urît de popor e demisionat iar Ţara în plin răsboiu cere un nou guvern de realizări imediate. Audienţa tovarăşilor Lucreţiu Pătrăşcanu şi Gh Gheorghiu-Dej la M. S. Regele La ora 20,45 tovarăşii Lucreţiu Pătrăşcanu şi Gh. Gheorghiu-Dej au fost primiţi de M. S. Regele. Audienţa a durat până la ora 22,05. m ţăranilor Problema moşiilor cari exproprierii trec peste 50 hectare, obliga pe toată lu­mea să ia atitudine. Ţăra­nii îşi arată zilnic, sub­ cele mai felurite forme, dorinţa de a vedea rezolvată cât mai curând şi hotărîrea de a lupta pentru cucerirea pământului. N’a fost adu­nare ţărănească la care să nu se fi cerut pământ şi să nu se fi hotărît să lupte pentru el. Partidele politice şi or­ganizaţiile democratice şi­­au spus de asemeni cuvân­tul. Partidul Comunist, cel Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Pa­trioţilor, Sindicatele Unite, cari formează Frontul Na­ţional Democratic, sunt pentru exproprierea neîn­târziată a acestor moşii şi pentru împroprietărirea ţăranilor fără pământ şi cu pământ puţin. Conducă­torii partidului Naţional- Ţărănist încearcă să amâ­ne chestiunea până după terminarea războiului. D. Dinu Brătianu spune că exproprierea ar dezorga­niza economia rurală şi de aceea o crede inutilă, ba chiar dăunătoare. Un­­punct de vedere aproape identic împărtăşeşte şi d. Al. P. în „Timpul“ din 25 octombrie a .c. Nu este suficientă numai o parcelare a terenurilor actual disponibile în aşa zisa mare proprietate, ci trebuesc valorificate în­tinse terenuri necultiva­­bile. Numai valorificarea a­­cestor terenuri va putea duce la realizarea unei vaste şi durabile reforme agrare. Este adevărat că pentru rezolvarea problemei a­­grare nu e suficientă nu­mai exproprierea marilor moşii şi împroprietărirea ţăranilor fără pământ şi cu pământ puţin. Ţăranii au nevoie nu numai de pă­mânt, ci şi de unelte, vite, islazuri, credite şi multe altele. Despre toate astea am mai vorbit. Aceasta însă nu înseamnă că nu trebuesc expropriate ma­rile moşii. In România exi­stă peste 6.000.000 hectare de teren arabil, care e stă­pânit de marii moşieri. Există în România o întin­să mare proprietate, nu o aşa zisă mare proprietate. Impropnetărirea ţăranilor săraci cu terenurile care aparţin azi acestor moşieri, rezolvă în mare măsură problema agrară. Soluţia exproprierii moşierilor şi împroprietărirea ţăranilor este necesară atât din punct de vedere istoric, so­cial şi politic cât şi econo­mic. Şi despre aceasta am mai vorbit. AI. P. socoteşte însă că problema agrară poate fi rezolvată numai prin valo­rificarea terenurilor ne­­cultivabile. Fără îndoială că şi această problemă a valorificării terenurilor ne­­cultivabile, va veni la or­dinea zilei. Dar ceva mai târziu. A pune azi această problemă înseamnă, în cel mai bun caz, a pluti în nouri, a fi cu totul în afara realității. De ce ? Valorifi­carea celor 8.400.000 hec­tare de terenuri necultiva­­bile, cere mijloace de care astăzi Statul Român nul dispune. Soluţia lui Al. P. nu rezolvă deloc problema agrară. A aluneca pe acea­stă pantă înseamnă a apăra în mod obiectiv, stările de azi, cu mari moşieri cari îşi lucrează moşiile în dijmă cu ajutorul ţăranilor să­raci, înseamnă a susţine că ţăranii, care au luptat ca ostaş pentru desrobirea Ardealului şi continuă să lupte pentru nimicirea Germaniei hitleriste, tre­bue să rămână fără pă­mânt şi să se căciulească în faţa moşierilor. Soluţia lui Al. P. în condiţiunile de azi, este o soluţie profund reacţionară, cu toate apa­renţele de radicalism. Mus­solini, pentru a nu se atin­ge de pământurile moşieri­lor italieni, a aruncat praf în ochii ţăranilor cu seca­rea mlaştinilor pontine. Prin aceasta situaţia ţăra­nilor italieni n’a devenit cu nimic mai bună decât îna­inte. Dimpotrivă. S’a în­răutăţit, începerea unei ac­ţiuni pentru valorificarea­ terenurilor necultivabile din România azi, n’ar da rezultate prea mult deose­bite de cele din Italia fas­cistă. In condiţiunile de acum, singura soluţie justă a pro­blemei agrare este cea ce­rută de Partidul Comunist din România şi însuşită de toate organizaţiile din Frontul Naţional Demo­cratic. Ea constă în expro­prierea moşiilor care depă­şesc 50 hectare şi împro­prietărirea ţăranilor fără pământ şi cu pământ puţin. Pavel Chirtoacă in numărul de erî al „Scânteei” s’a publicat un articol „De vorbă cu colonelul Cambrea”. Dintr’o eroare tehnică, n’a apărut specificarea să articolul a fost re­produs din ziarul „Gra­iul Nou”, No. 13, Anul I Adm­raţie şi recunoştinţă faţă de Armata Roşie Eliberatoare­ ­. Ministru de război, general de corp de arma­tă, M. Rasoviţă, a trimis d-lui Mareşal Malinow­ski, următoarea tele­gramă : DOMNULE MAREŞAL, In clipa în care vitezele armate de sub comanda Domniei Voastre au atrmns pretutindeni graniţa de vest a Ardealului româ­nesc. Vă adresez, odată cu admiraţia şi recunoş­tinţa mea şi a armatei, urările cele mai­­ sincere de izbândă deplină asu­pra inamicului comun. If ministrul de război" general de corp de armată M. RACOVIŢA 4 m­area înifri­­­ire a Frontului Naţional Democratic la Tu­ru Severin se In oraşul T.-Severin, marile mas­­populare s’au întrunit în ziua de 23 Octombrie Pentru a-şi ma­nifesta hotărîrea de luptă­­ în ca­drul F. N- D. , întrunirea s’a organizat spontan, fără a fi fost adusă la cunoştinţă prin manifeste şi publicitate­­Organizaţiile muncitoreşti şi pa­triotice, anunţate prin delegaţi, şi-au încolonat membrii la eşirea din uzine şi la sedii pornind în­spre piaţa Primăriei pentru a as­culta cuvântul reprezentanţilor po­porului. La această manifestaţie ţinută în aer liber, muncitorimea şi cetă­ţenii oraşului au subliniat cu­­ ade­ziunea lor conştientă şi liberă, ne­cesitatea imperioasă ca toate for­ţele cinstit democrate din ţară să lupte in cadrul F. N. D. Mulţimile iantrernute de entuziasmul munci­torilor au întărit rândurile aces­tora, manifestând viguros pentru comunitatea de interese a tuturor categoriilor sociale. Tov. Macavei Mişu, deschide în­trunirea explicând că organizaţiile ce fac Parte din F. N. D. sunt cele care au înţeles din totdeauna să lupte pentru interesele poporului Aceste interese cer un puternic şi compact front al tuturor organiza­ţiilor cari vor să lupte pentru ade­vărata democraţie. Conducătorii ţărănişti şi liberali dacă rămân în afara Frontului, rămân străini de popor. Elementele cinstite din a­­ceste Partide sunt chemate să lu­creze în cadrul F. N. D. D-rul Nicolau, în numele Uniunii Patrioţilor spune: Totul în ţară este ruină. Numai muncitorii pot reclădi ceea ce dictatura a prăbu­şit cu uşurinţă criminală. Suntem aliaţii marelui popor sovietic. Exemplul de muncă al acestui po­por să ne fie îndemn pentru mun­ca noastră de creaţie şi producţie în care toate categoriile sociale conlucrează pentru dreptatea so­cială. Asigurăm această muncă dacă eliminăm fasciştii şi duşmanii poporului din sânul naţiunii. Nu­mai organizaţiile muncitoreşti ga­rantează dreapta răsplată a muncii. Numai ele înlătură exploatarea o­­mului de către om şi asigură bine­facerile civilizaţiei pentru toate categoriile sociale, încheie îndem­nând la luptă pentru un guvern al F. N. D­Tov. Cristescu ca reprezentant al Sindicatelor Unite arată că mun­citorii au fost totdeauna oprimaţi de guvernele din trecut, toate re­acţionare. Omenie pentru munci­tori nu a existat. Astăzi acest lu­cru nu trebue să se mai repete. De aceia toată muncitorimea tre­buie să lupte pentru un guvern al F. N. D. Prof. Papacostea spune : oraşul întreg se găseşte în ruină. Mizeria gâtuie pe muncitor şi familia lui nu are asigurat traiul de a doua (Continuare în pagina 5-a) TOV. LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU IN ACEST NUMĂR: Pag. 2-a : Viaţa Mareşalului Stalin. Pag. 3-a : Fabrica „V u I c a n” dă exemplu. Pag. 4-a : Constituirea Comitetului Frontului Naţional Demo­cratic din juri. Ilfov. Pag. 6-a : Eliberarea Greciei se în­­făptueşte: „Taxa poştală plătită în numerar conform adresei Direcţiei generale P. T. T. Nr. 116.578 din 26 Sept. 1944“ ■ _jl %fp_alp & TOV. GHEORGHIU-DEJ DISCURSUL Domnului Churchill D. Churchill a ţinut un discurs de o deosebită importanţă poli­tică în Camera Comunelor. A­­cest discurs, care avea scopul, de a lămuri membrii Camerei Co­munelor , şi opinia publică inter­naţională asupra discuţiilor de la Moscova, a reuşit să atingă acest obiectiv în mare măsură.­­Dis­cursul prezintă fără înconjur şi cu­­obiectivitate complexitatea proble­melor cari s’au pus în discuţie la Moscova, , scoţând în evidenţă în acelaş timp rezultatele pozitive, la cari s’a ajuns în urma tratati­velor. Asupra problemelor militare — în mod firesc — declaraţiile. d-lui Churchill se restrâng la unele con­statări generale- In primul rând, că am ajuns la ultima fază a răz­boiului, care va determina „ca lupta de pe toate fronturile să crească în spaţiu şi intensitate1“ — deci că trebuesc făcute­­ eforturile cele mai mari pentru ca această ultimă perioadă să fie cât mai scurtă. In al doilea rând, Domnia Sa subliniază, că s’au luat o serie de măsuri în vederea acestui lu­cru, pornind dela hotărârile luate dela Teheran, cari au avut darul să schimbe profund aspectul răz­boiului mondial. In ceiace priveşte problemele politice,­­ prezintă patru probleme principale, cari a­u format centrul discuţiilor. 1. In problema Balcanilor sub­liniază acordul complect la care s’a ajuns. Acest acord are drept bază strângerea eforturilor, tutu­ror ţărilor din Balcani în lupta co­mună pe care o duc Naţiunile U­­nite împotriva duşmanului comun, pentru înfrângerea definitivă a fascismului. In vederea acestei politici, Uniunea Sovietică şi An­glia vor acţiona în comun în Iu­goslavia pentru asigurarea unei co­laborări între Miatreşalul Tito şi între guvernul regal al lui Su­băşici. „Am ajuns la un acord foarte bun de acţiune în legătură cu toate aceste ţări, în mod individual sau în combinaţie, cu scopul de a con­centra toate sforţările lor şi de a le pune de acord cu sforţările noastre împotriva duşmanului co­mun şi cu stabilirea unei soluţii paşnice, în măsura posibilului, după terminarea războiului. Noi acţionăm de fapt în comun — Rusia şi Marea Britanie — în legă­turile noastre atât cu guvernul re­gal iugoslav,, condus de d. dr. Su­­basici, cât şi cu mareşalul Tito ;■şi noi i-am invitat ,printr’un mesaj comun să conlucreze pentru cauza comună”.­­ 2. In problema Poloniei îşi expri­mă speranţa că o deslegare positivă şi definitivă trebue să intervină în această chestiune.. D-sa îşi exprimă mai­­departe speranţa că d. Mic­olaj­­jczik se va înapoia curând*în Mos­cova şi că va reuşi „să ajungă la un aranjament bun“. Acest guvern trebue să fie un guvern care să creieze o „Polonie puternică, liberă, independentă şi suverană, reală faţă de aliaţi­ şi a­­micală faţă de marele ei vecin şi liberator, Rusia”. D. Churchill subliniază că trăim vremuri critice, când tărăgănarea discuţiilor nu este de dorit, şi ară­tând consecinţele nedorite ale unor metode asemănătoare, aduce criti­ci serioase guvernului polonez din Londra în această privinţă. „Dacă guvernul polonez, ar fi ţi­nut seama de sfatul pe care i l-am dat la începutul acestui an, nu s-ar fi produs niciodată complicaţiile a­­diţionale ce s’au ivit prin formarea comitetului naţional de eliberare din Lublin. Orice amânare prelun­gită în ce priveşte soluţionarea, nu poate avea drept urmare decât spo­rirea opoziţiei dintre polonezii din Londra şi polonezii din Polonia şi stănjenirea acţiunii comune pe care polonezii şi ruşii şi restul aliaţilor o întreprind împotriva Germaniei. 3) In problema Franţei arată a­­cordul deplin al puterilor aliate în privinţa recunoaşterii guvernului provizoriu sub conducerea genera­lului de Gaulle, şi asupra principiu­lui libertăţii poporului francez, cât şi a celorlalte popoare de a-şi alege formele lor de viaţă şi de condu­cere. 4) In, ultima parte a discursului, d. Churchill se opreşte asupra Gre­ciei, asupra eforturilor pentru isgo­­nirea cotropitorilor de pe teritoriul ei şi adresează partidelor şi grupă­rilor politice greceşti un apel, ce­rând ca toate problemele să fie sub­ordonate acestei probleme centrale. Acest discurs se clădeşte pe câ­teva principii şi idei fundamentale cari au format şi formează şi astăzi ideile de bază ale luptei Naţiunilor Unite. Aceste principii şi idei sunt înaltele idei ale libertăţii, progre­sului şi democraţiei. Ideia libertăţii conduce Marile Puteri Aliate în hotărîrea ce stră­bate ca un fir roşu şi prin discursul d-lui Churchill — de a asigura fie­cărui popor depline puteri pentru a hotărî asupra soartei sale. Ea des­chide larg drumul popoarelor pen­tru a-şi alege liber formele de via­ţă şi conducătorii. înalta idee a democraţiei şi pro­gresului, apărarea lor prin luptă, conduc Marile Puteri Aliate şi se exprimă şi în discursul d-lui Chur­chill. Războiul drept, pe care-l duc Naţiunile Unite cu cea mai mare înverşunare pentru sdrobirea defi­nitivă a fascismului, cel mai mare duşman al progresului şi democra­ţiei, se plasează pe această linie. Toate problemele sunt privite de Naţiunile Unite şi în discursul d-lui Churchill, în primul rând din acest punct de vedere. Orice altă proble­mă trebue să fie subordonată pro­blemei, care cu o actualitate preg­nantă stă în faţa tuturor, cari do­resc progresul şi democraţia. De a­ceia nu a existat la Moscova şi nu pot exista în general probleme, cari să nu poată fi rezolvate în strânsă colaborare di înţelegere. Naţiunile Unite s’au sudat în lupte şi jertfe comune, pentru o cauză comună. Ele sunt hotărîte să lase la o parte tot ce ar putea împiedeca lupta lor. Acest fapt explică şi reproşul sever pe care d. Churchill îl face lui Mikolajczik. D. Churchill a a­­vut ocazie să se convingă în cursul discuţiilor de la Moscova, că gu­vernul polonez din Londra, până azi, nu a arătat nici cea mai mică înţelegere faţă de problema vitală a poporului polon şi a Aliaţilor. Că el nu a înţeles să subordoneze anumite interese, intereselor ge­­nerale cari dictează unirea forţelor împotriva fascismului. Că ,el nu a dat nici o dovadă că vrea o Polo­nie care să fie „reală faţă de A­­liaţi şi amicală faţă de marele ei vecin şi liberator : Rusia“.­­ Din întregul discurs reiese uni­tatea de voinţă a Aliaţilor de a ac­ţiona î­n comun pentru înfrângerea fascismului. Acest discurs, care în mod sincer arată posibilitatea pă­rerilor diferite asupra anumitor probleme, scoate în evidenţă hotă­rîrea de a unifica aceste păreri s­ub un singur comandament. „Sunt foarte fericit să aduc la cu­noştinţa Camerei Comunelor că le­găturile noastre cu Rusia Sovietică nu au fost niciodată mai strânse, mai intime şi mai cordiale decât sunt în prezent. Niciodată până acum nu am putut să ajungem la un atât de înalt grad de prietenie şi sinceritate în discu­ţii, cu privire la subiectele cele mai delicate şi de multe ori vexatoare prin ele înşile, aşa cum am ajuns la această întâlnire de la care m’am înapoiat. Să piară orice speranţă în inima germanilor că va exista chiar şi cea mai mică separaţie sau slăbire a forţelor ce îi strâng tot mai aproa­pe şi vor face să piară orice for­ţă a rezistenţii lor”. Acest discurs se întemeiază pe voinţa nestrămutată a popoarelor libere de a rămâne libere. El ex­primă hotărârea de a lupta în comun pentru înfrângerea celui mai mare, duşman al acestei liber­tăţi. Şi voinţa lor de a creia o pace sigură şi temeinică cu perspecti­va propăşirii lumii întregi. înaintarea continuă in Ungaria de la Tordf­­­l­ssi Comunicatul Marelui Stat Major al armatei asu­pra operaţiunilor din ziua de 27 Oct. 1944 In Ungaria de nord-est, tru­pele române, în legătură cu cele sovietice, continuă înain­tarea. Intre Dunăre şi Tisa, în zona sud-est Kecskemet, lupte cu caracter local.

Next