Scȃnteia, iunie 1949 (Anul 18, nr. 1439-1463)
1949-06-08 / nr. 1445
In lupta pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale masselor muncitoare, în cadrul Planului de Stat pe 1949, Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei îi revin sarcini mari şi importante. Organizaţia de Partid din Minister trebue să conducă lupta şi munca salariaţilor pentru a fi un ajutor însemnat al conducerii Ministerului în îndeplinirea acestor sarcini. Ea trebue să îndrume politiceşte massa salariaţilor şi să vegheze ca linia şi directivele Partidului să fie în mod just aplicate de către organele sindicale şi administrative ale departamentului. Cum îşi îndeplineşte acest rol organizaţia de Partid din Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei? Ca o sarcină de seamă, Coreetul Central al Partidului Pasat sarcina făuririi unui amirat de Stat de tip nou, legat trup şi suflet de interesele poporului muncitor. Comitetul organizaţiei de Partid din Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei nu a apreciat de la început întreaga însemnătate a acestei sarcini. El nu a dus o muncă permanentă, stăruitoare, de educare a personalului Ministerului în spiritul vigilenţei de clasă, el nu a mobilizat massa salariaţilor pentru rezolvarea acestei probleme, ci a lăsat-o în seama Direcţiei Cadrelor Administrative. Comitetul de Partid ca şi dealtfel unele vârfuri administrative din minister, nu a ştiut să facă deosebirea între specialiştii de origină burgheză, dornici de muncă cinstită în folosul celor ce muncesc şi între foştii exploatatori şi afacerişti care nu s’au lecuit de vechile năravuri şi caută posibilitatea de a se îndeletnici cu aceleaşi afaceri necurate în nouile condiţiuni. Astfel, mulţi dintre aceştia din urmă au avut o bună bucată de vreme posibilitatea să-şi folosească cunoştinţele pentru a pune beţe în roate desvoltării comerţului de stat, pentru a sabota aprovizionarea poporului muncitor. Ea „Centrocom-Textil”, ei au provocat în mai multe rânduri stocarea unor mari cantităţi de mărfuri, dirijându-le în mod greşit. Ea „Comeereal”, un exploatator strecurat într-un post de răspundere a îndepărtat cu brutalitate din biroul său mai mulţi ţărani cari veniseră să-şi încaseze drepturile pentru cotele predate, tratând însă cu multă amabilitate pe nişte moşieri expropriaţi, cărora a vrut să le înlesnească încheierea unor mari afaceri. Sectorul de Partid şi mai mulţi tovarăşi din Birourile organizaţiilor de bază au criticat Comitetul de Partid pentru lipsa de vigilenţă de care a dat dovadă. Ajutat să-şi vadă greşala în toată adâncimea ei, Comitetul a trecut la luptă hotărîtă pentru însănătoşirea compoziţiei de clasă a aparatului administrativ. Deasemeni, în şedinţe şi prin muncă de agitaţie, a început să combată cu vigoare neîncrederea pe care o manifestau unii tovarăşi în posibilitatea elementelor muncitoreşti de a se califica în mod rapid pentru a stăpâni problemele comerţului. Comitetul de Partid a început să vegheze mai atent ca organele administrative să aplice în mod just linia Partidului în chestiunea compoziţiei de clasă a aparatului de Stat. In urma muncii politice a crescut puternic şi vigilenţa membrilor de Partid şi a salariaţilor. Astfel, ei au dat pe faţă la „Centrocom Metal” acţiunea duşmănoasă a şefului serviciului chimic, avocat şi fiu al unui mare comerciant, care a achiziţionat cantităţi importante de mărfuri de la fabrici nenaţionalizate, făcând afaceri pe seama societăţii. Organele administrative l-au îndepărtat împreună cu alţi escroci, care s-au dedat la treburi asemănătoare; în locul lor au fost ridicate, la propunerea organizaţiei de bază, elemente cinstite şi capabile chiar din massa salariaţilor întreprinderii. Ea „Aprolacta”, în locul unui birocrat, a fost ridicat în postul de şef de serviciu, un muncitor, care a reuşit în scurt timp să aducă o înviorare in munca întregului serviciu. La 1 Mai, el a fost decorat cu „Medalia Muncii”. La „Compescaria” şi la „Aprozar”, doi muncitori au fost ridicaţi în postul de directori coordonatori. Ei au deprins repede munca nouă şi urmăresc problemele în viaţă, păstrând o strânsă legătură cu massele. Pentru realizarea cu succes şi pe scară largă a primenirii aparatului administrativ cu elemente muncitoreşti, Comitetul organizaţiei de Partid a sprijinit îndeaproape deschiderea şcolii de cadre administrative, a cărei înfiinţare a fost hotărîtă mai demult de conducerea Ministerului. Comitetul de Partid şi-a dat seama că din fabricile depinzând de minister se pot recruta un mare număr de cadre bune muncitoreşti. La propunerea Comitetului, elevii au fost aleşi în majoritate din aceste fabrici. Şcoala şi-a deschis porţile la 1 Mai, cu 50 de elevi. Alături de cadrele administrative, secretarul organizaţiei veghează personal la buna ei funcţionare. El urmăreşte zi de zi progresele elevilor. In scopul ridicării nivelului profesional al massei funcţionarilor, Comitetul de Partid a început să se intereseze îndeaproape şi de şcolile profesionale care funcţionează în Centrale. Comitetul de Partid a pornit deasemeni la o acţiune susţinută pentru ridicarea nivelului politic şi ideologic al funcţionarilor. El a organizat o reţea de cercuri de studiu individual al Istoriei Partidului Comunist (b) al U.R.S.S. şi cicluri de lecţii de marxism-leninism pentru vârfurile administrative. Mulţi membri de Partid şi nemembri şi-au însuşit în acest fel cunoştinţe elementare de marxiism-leninism. Dar comitetul de Partid nu s’a preocupat să lege cunoştinţele teoretice de munca practică a massei funcţionarilor. Din această cauză, mulţi au rămas la o însuşire formală a principiilor de Partid. Sunt semnificative în acest sens cele petrecute nu de mult la Aprozar, în urma unui articol critic apărut în „Scânteia” la adresa conducerii societăţii, care nu s’a îngrijit în ajun de Paşte să aducă pe piaţă cantităţi suficiente de zarzavaturi. Care a fost reacţiunea direcţiei societăţii şi a biroului organizaţiei de bază faţă de această critică care s'a dovedit justă ? Ei s’au adunat imediat într’o şedinţă şi după ce s’au declarat în principiu de acord asupra însemnătăţii criticii şi autocriticii, s’au străduit în comun să găsească tot felul de „justificări“ şi „explicaţii” în care persoana lor era pusă mai presus de faptul că cetăţenii n’au fost bine aprovizionaţi de Paşti. Despre cauzele adânci ale acestor lipsuri — nici un cuvânt. Această împrejurare a dat de gândit comitetului organizaţiei. El a înţeles că pentru a educa massa salariaţilor în spiritul unei noui atitudini faţă de muncă, nu este suficient să organizeze cercuri de studii, ci este necesară o muncă politică de zi cu zi legată de sarcinile concrete ale salariaţilor, de felul cum ei se achită sau nu de aceste sarcini. Metoda principală de educare în spirit commnust a oamenilor trebue să fi critica şi autocritica bolşevică. In şedinţele cu birourile, deasemeni în şedinţele de grup şi în plenarele organizaţiilor de bază, secretarul şi alţi membri ai biroului organizaţiei de Partid au arătat că munca administrativă trebue să aibă un contil politic, o principialitate clasă, ea servind la construirea socialismului, împotriva capitalismului. In acelaş timp pentru ca organizaţia de Partid să poată da un ajutor cât mai rodnic conducerii Ministerului, Comitetul a urmărit stabilirea unei strânse colaborări între birourile organizaţiilor de bază şi vârfurile administrative, începând de sus, dela conducere şi până jos, în servicii şi secţii. Astfel, secretarul Comitetului de Partid ia parte la şedinţele consiliului ministerial. In ultima şedinţă a consiliului s-a hotărit ca în fiecare lună să se ţină şedinţe administrative pe direcţii pentru analizarea muncii. In vederea acestor şedinţe, comitetul organizaţiei a cerut organizaţiilor de bază din direcţii şi centrale să mobilizeze pe toţi salariaţii, pentru o cât mai temeinică analiză a lipsurilor în muncă şi pentru elaborarea unor propuneri de îndreptare. Astfel, la şedinţa administrativă ţinută de curând, la Direcţia Planificării, numeroşi funcţionari, membri şi nemembri de Partid, au luat cuvântul, dovedind un viu interes pentru îmbunătăţirea muncii în direcţie. 25 dintre ei şi-au luat angajamente de muncă şi numeroşi alţii s-au chemat la întrecere pe criterii bine studiate. O preocupare de seamă a Comitetului de Partid este aceea de a antrena vârfurile administrative să participe activ la viaţa de Partid. Dacă în trecut, unii directori sau şefi de serviciu ocoleau şedinţele de Partid, alcătuindu-şi programul lor de muncă fără a ţine seama de datele la care erau fixate şedinţele organizaţiilor de bază, această situaţie s-a remediat în buna măsură. Vârfurile administrative iau acum parte la şedinţele organizaţiilor de bază. Mulţi însă nu participă la şedinţele de grupă, şi nu au sarcini concrete în cadrul organizaţiei, ceea ce creează uneori tendinţe de birocratizare, învăţând din experienţa sa, ducând cu mai multă fermitate munca pentru educarea massei funcţionarilor în spiritul luptei de clasă şi al vigilenţei, activând pentru promovarea cu curaj a elementelor muncitoreşti în posturi de răspundere şi pentru desvoltarea unei noui atitudini faţă de muncă, Comitetul organizaţiei de Partid din Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei va putea da un aport şi mai de preţ la rezolvarea sarcinilor mari, cari stau în faţa departamentului. Ada Gregorian VIAŢA DE PARTID Organizaţia de Partid din Ministerul Comerţului şi Alimentaţiei luptă pentru întărirea aparatului de Stat Şedinţa festivă de la Ateneul R.P.R. închinatăaniversării alSO de ani de la naşterea marelui Puşkin urmare din pag. l-urile lui, fie la Chişinău, fie in Crimeea, în rătăcirile lui in Caucaz, în călătoria la Arzium, împreună cu armatele expediţionare ale războiului cu Turcii, însoţind pe generalul Paşkevici, Puşkin nu încetează o clipă de a comunica sufleteşte cu norodul, al cărui interpret se simte şi ale cărui producţii le-a valorificat. Giuvaerurile artei lui l-au încununat cu sclipiri şi răsfrângeri de pretutindeni. S-a simţit frate al tuturor popoarelor. De aceea azi toate popoarele îl simt al lor. Firea lui aprigă şi nedomolită, Puşkin o moştenea in parte de la mama sa, strănepoata a lui Abram Petrovici Hanibal, nobil etiopian pripăşit la curtea ţarului Alexei, tatăl lui Petru cel Mare. In această moştenire, ale cărei caractere i se vădesc în înfăţişare, se poate găsi şi explicaţia pasiunii cu care a îmbrăţişat în anii primei tinereţi atât ideile revoluţionare cât şi nebuniile vârstei Avânturile nobile i-au rămas stăruitoare : cel pentru progres îl întâlnim în istoria vieţii marelui împărat reformator şi în poemele pe care poetul le închină acestuia Poziţia lui faţă de tiranie, iubirea de libertate, încrederea în poporul cel mare, adevăratul erou biruitor al armatei napoleoniene, la 1812, ii covârşesc toată opera literară Observaţia ascuţită in zugrăvirea timpurilor şi împrejurărilor, de la Evghenie Oneghin la Boris Godunov, simpatia lui vie pentru umiliţii şi ofensaţii vieţii în Căpitanul de Poştă şi Răscoala lui Pugacev, toate arată, pe lângă universalitatea operei şi geniul său, credinţa-i statornică în dreptate şi libertate, deci în revoluţie”. In agitata şi scurta lui viaţă — a spus mai departe acad. MiDupă ce a arătat soarta tragică a revoluţionarilor decembrişti, ucişi sau surghiuniţi de ţar in Siberia depărtată, acad. Mihail Sadoveanu a vorbit despre legăturile lui Puşkin cu aceştia şi despre emoţionantele mesagii pe care le a trimis unora dintre decembriştii surghiuniţi. Intr’o epistolă în versuri adresail Sadoveanu — Puşkin s’a hrănit de sigur cu ideile revoluţionarilor decembrişti. A fost legat cu Rileev, Beztuşev, Odoievski, a adresat lui Ceaadaev, care-i făcuse educaţia progresistă, o celebră scrisoare în versuri, a adresat alte versuri surghiuniţilor siberieni, după eşuarea conspiraţiei de la 14 Decembrie 1824, nu şi-a tăinuit gândurile şi sentimentele. Dată de Puşkin distinsului şi nefericitului Ceaadaev, el îşi exprimă solidaritatea cu revoluţionarii decembrişti şi încrederea în viitorul ’ Patriei ruse. Deasemeni în mesagiul, tot un versuri, trimis decembristului Muraviev, prin soţia acestuia : Şi ’n alte foarte multe versuri ale sale poetul nostru şi-a manifestat Independenţa-i vulturească. Pentru despot şi camarila de la curte, Puşkin era un spin care-i sângera necontenit. La propunerea lui Benkendorf, generalul jandarmeriei ţariste, cel care arestase şi trimisese după judecată în Siberia atâţia Intelectuali ai timpului, Neculai Pavlovici, ţarul, se hotărăşte să „ocrotească” pe poet la curtea sa; îi dă însărcinarea de istoric al Romanovilor, şi-l ataşează pe lângă marele duce moştenitor Mihail. Puşkin trebuia domesticit. Dar vulturul îşi păstra şi în această împrejurare Independenţa-i înaltă, după cum dovedesc lucrările lui din acea epocă, într-o scrisoare adresată soţiei sale Natalia Nicolaevna Gonciarova, Puşkin îşi exprimă plictisul său faţă de situaţia-i dependentă. Se sustrage de la sărbătoarea confirmării ca moştenitor a marelui duce Mihail; simulează o indispoziţie şi are pentru camarila curţii cuvinte ghimpoase Benkendorf, marele duce şi alţi curteni, fără îndoială cu asentimentul împăratului, pun la cale o intrigă odioasă. Soţia lui Puşkin, tânără, frumoasă şi cochetă, începe a fi atacată cu asiduităţi de un ofiţer din gardă, pribeag francez regalist, pripăşit la Curtea din Petersburg, un oarecare Dantes, specialist al pistolului. Aprigul poet, atras în cursă, provoacă la duel pe presupusul rival şi cade la primul glonte. A murit după 3 zile, la finele lui Ianuarie 1836. Se prăpădea astfel în plină înflorire cel mai mare poet rus şi unul dintre geniile poetice ale omenirii. Aşa a căzut victimă despotismului, jertfă pentru libertatea popoarelor, Puşkin, între jertfele veacului său. Hotărîrea împărătească a fost ca înmormântarea poetului să se facă departe, tocmai la Mihailovskoe, moşia familiei, în pripă şi fără ceremonialul ce i s’ar fi cuvenit. La alinarea ultimă, trupul său a fost aşezat aproape de Arina Rodionovna, femeia din popor, cea care îi spunea poveşti frumoase. Acad Mihail Sadoveanu ’’inheie spunând : „Tiranii au doborît acum un veac şi mai bine pe A. S. Puşkin, dar fulgerul spiritului său nemu-Tov. Marcel Breslaşu şi-a început expunerea arătând cât de statornic peste vremi este monumentul pe care şi l-a înălţat Puşkin prin minunata sa operă. Alături de poporul rus şi de toate celelalte popoare din patria socialismului victorios toate noroadele iubitoare de pace proslăvesc azi pe cântăreţul vizionar al măreţelor noastre vremuri, pe deschizătorul de drumuri în arta şi în viaţa poporului său, care este Alexandru Sergheevici Puşkin. Conferenţiarul a analizat apoi importanţa operei lui Puşkin. Puşkin.......a jucat rolul precumpănitor nu numai de ctitor al literaturii moderne ruse, ci şi fie îndrumător al întregii culturi ruse din veacul al XIX-lea, in orientarea ei către popor, către comorile autentice ale folklorului autohton şi al celorlalte popoare, către cercetarea şi cunoaşterea şi îndrăgirea vieţii celor mulţi.” Mulţi compozitori ruşi şi sovietici s’au Inspirat din Puşkin, Daikovsky, Glinka, Rachmaninov, Rimski Korsacov, iar In zilele noastre , Hrennicov, Saporin, Glier, au creat opere minunate cu teme sau pe versuri de Puşkin. Aceeaş nesecată sursă de inspiraţie a oferit-o Puşkin şi baletului rus şi sovietic. Vorbitorul a arătat apoi cât de mult s’a inspirat arta plastică rusă şi sovietică din operele lui Puşkin. Dela picturile clasicilor: Repin, Vrubel Sfână la cele ale pictorilor sovietici : Şişmanova, Custofiev, opera lui Puşkin a fost înfăţişată în multe şi felurite tablouri. Nenumărate sunt deasemenea dramatizările nuvelelor, basmelor şi poeziilor pentru copii ale lui Puşkin, atât pentru teatru cât şi ca scenarii de cinematograf. Zilele acestea se va reprezenta un film nou cu subiect luat din Puşkin şi destinat plonerilor „Pescarul şi peştişorul de aur“, al scenariştilor Barişev şi Ojegov. Poezia lui Puşkin a devenit un izvor şi de artă populară, unele versuri ale lui Puşkin devenind cântece populare, unele opere ale lui inspirând artişti plastici din popor. In încheiere, tov. Breslaşu a spus: „Reluând imaginea cuprinsă în titlul acestei cuvântări, „Puşkin, izvor nesecat de inspiraţie", putem spune că izvorul acesta după Irumperea lui irezistibilă la începutul veacului trecut, după ce a luat şi a purtat cu el visurile şi înfăptuirile poporului său, în ceasurile de cumpănă şi în ceasurile de izbândă, deabia astăzi în nesfârşitul spaţiu al paşnicei patrii sovietice, a ajuns la majestuoasa lui şerpuire de fluviu şi că mulţi, mereu mai mulţi, vor fi aceia care pe malurile lui însorite vor culege florile cununilor tinereşti, şi mulţi, mereu mai mulţi, aceia care să-şi astâmpere setea In unda lu! limpede şi nemuritoare.“ Importanţa lui Puşkn în literatura mondiala In conferinţa sa cu tema „Importanta lui Puşkin In literatura mondială". Dan Petraşincu a subliniat însemnătatea lui Puşkin ca unul dintre întemeietorii realismului în literatura mondială. Realismul lui Puşkin spre deosebire de acela al realiştilor din Occident nu este aşa zis „obiectivist”, ci dinamic, frământat de probleme sociale şi revoluţionare. Puşkin duce mai departe însuşirile progresiste din trecutul literaturii ruse şi întemeiază totodată o literatură nouă care va da nume glorioase ca: Lermontov, Gogol, Tolstoi, Stecrasov, Belinski, Cehov, Gorki... Proza realistă cu o adâncă viziune socială, a lui Pușkin, apare în literatura mondială înainte de romanele lui Balzac şi ale lui Stendhal,■ „Povestirile lui Belkin’’, ,Evgheni Oneghin”, „Dubrovski”, „Dama de Pică”, „Fata Căpitanului , sunt opere pe care vremea nu le-a depăşit, pentru că oglindesc cu putere sufletul poporului rus, tendinţele cele mai înaintate ale timpului in care a trăit genialul lor autor. Opera lui Puşkin îşi are un loc de frunte în literatura mondială, în ciuda încercărilor criticii burgheze de a-i minimaliza importanţa. În încheiere, conferenţiarul arată că opera plină de avânt revoluţionar a lui Alexandru Puşkin îşi găseşte o continuare demnă în literatura şi în cultura sovietică literatură şi cultură care se află pe baricadele luptei înverşunate împotriva asupririi şi exploatării, pe baricadele luptei pentru triumful vieţii şi al fericirii. Iar în Libertatea, Puşkin exclamă: Eliberează-mi de coroană fruntea Şi sparge-mi lira alintată Vreau să cânt lumii libertatea. Să dărim viciul aşezat pe tronuri In alt loc: O voi, părtaşi ai soartei fericite. Tirani ai lumii, tremuraţi! Iar voi, robiţii în cătuşe, Sus inima, vă răsculaţii Şi iarăşi: Glasul meu incoruptibil Ce nu e marfă de vânzare A fost ecoul întregului popor.... In ocnele Siberiei, purtaţi Destinul vostru crin cu demnitate! Căci truda voastră nu se pierde, fraţi, Nici gândul ce avântat, din aripi bate. Mult credincioasa sore’n nenoroc Speranţa, colo ‘n bezna ce ‘ntârzie Va face iarăşi bucuriei loc. Căci ziua cea râvnită va să vie ! Iubirea şi frăţirea vor răzbi Prin negrele zăvoare ferecate, Cum intră strigătu-mi de libertate In ale voastre hrube fără zi. Cad Lanţurile, zidurile cad; A voastră-i libertatea, dragi tovarăşi, Iar fraţii se pornesc neîntârziat In mână să vă pună spada iarăşi. Kntor luceşte astăzi mai viu pe poetul libertăţii, Puşdecât oricând.„ Popoarele kin. II slăvim şi ne închi-Uniunii Sovietice îi slăvesc năm şi noi memoriei lui”. Puşkin, isvor nesecat de inspiraţie SCÂNTEIA Nr. 14. U .T. M.-iştii din Giurgiu au pornit la colectarea fierului vechi In organizaţia U. T. M. din Giurgiu s’a discutat de curând posibilitatea recuperării fierului vechi din şlepurile care zac pe jumătate scufundate dealungul malului Dunării, încă din timpul războiului. — Să strângem fierul acesta — au spus tinerii muncitori. II vom trimite tovarăşilor oţelari de la Reşiţa, Hunedoara şi Oţelul Roşu ! Ei vor putea da mai mult oţel pentru maşini şi tractoare... Cu mult entuziasm tinerii din Giurgiu s’au înscris la muncă voluntară. Duminică au pornit la lucru. ...Pe malul Dunării stă nemişcat „Asău 619”, un şlep ciuruit şi sdrşnţuit, pe care apele l-au umplut cu nisip şi pământ. Peste 100 de U.T.M.-tţfei au venit să cureţe epava, pentru ca fierul să poata, fi recurperat. Iată-i pe Ianicek laTţiheim de la Gospodăria Agricolă de Stat Frăsinet şi pe Rădulescu Gheorghe, U.T.M.-işti care au muncit pe şantierele naţionale. Alături de ei, funcţionarii centrului judeţean al societăţii de Stat DAC au pus vârtos mâna pe lopată şi svârlă afară pământul din şlep. De la 7 dimineaţă, de când a început lucrul, se munceşte într’una. Orele trec grăbite una după alta. E ora 1. O baie în Dunăre. Tinerii iau masa, se odihnesc puţin, apoi pornesc mai departe la muncă. Duminica viitoare vor munci din nou. Şi aşa, în câteva Duminici, vor scoate tot pământul din vas şi vor desface vasul în bucăţi. încărcat în vagoane, fierul va lua drumul Reşiţei. Şi tinerii din Giurgiu au hotărât să mai facă ceva, să arate tovarăşilor lor din întreaga ţară că dacă vor munci şi ei, zeci de mii de tone de fier vor putea fi strânse pentru ©£ ţelăriile noastre. ..... - -------- --------- TV,11 """SB“” Din activitatea Comitetelor Provizorii La fabricile „Nitrermonia" şi „Ucea" din Făgăraş se vor deschide două farmacii Cu toate că până acum fabrica „Nitramonia" din Făgăraş, cu două mii de muncitori, dispunea de toate cele necesare funcţionării unei farmacii, oride câte ori vre-un muncitor avea nevoie de un medicament, el trebuia să se deplaseze până în oraş, pentru a şi-l procura. Comitetul Provizoriu al judeţului, prin Secţiunea Sanitară, a luat hotărîrea să deschidă o farmacie în această fabrică. Acelaş lucru s-a hotărît şi pentru uzinele „Ucea“ unde a fost apoi mutată una din farmaciile naţionalizate din oraș. Staţiunea Lacu-Sărat-Brâila a fost refăcută renovarea instalaţiilor băilor Totodată s’a reuşit să se mărească cu 10®/d faţă de anul trecut capacitatea băilor reci. Comitetul Provizoriu al judeţului a luat hotărîrea să reducă preţul băilor pentru membrii sindicatelor cu 20 litru completarea şi 80 m/ii faţă de anul trecut. BRAILA (prin telefon de la corespondentul nostru) — Cu sprijinul Comitetului Provizoriu al jud. Brăila a fost refăcută staţiunea balneară Lacu-Sărat, pentru a putea fi pusă la dispoziţia oamenilor muncii. Pe lângă amenajarea parcului şi aleelor, s’au făcut lucrări pentru completarea şi 2.506 ha. terenuri inundabile vor fi redate agriculturii Comitetul Provizoriu Dolj a luat o seamă de iniţiative gospodăreşti pentru salvarea unor terenuri ameninţate de inundaţie. Astfel, au fost reluate lucrările pentru construirea digului de la Bechet. Prin executarea acestor lucrări, o suprafaţă de 2000 ha. de teren arabil şi comuna Bechet vor fi ferite pe viitor de furia apelor. Deasemeni vor fi începute lucrări de adâncire, lărgire şi îndreptare a cursului pârâului Teslui, pentru a împiedica inundarea şoselei Craiova-Vâlcea, a comunelor Mischii şi Motoci şi a unei suprafeţe de 500 ha. pământ arabil. Fotadii Crăciun coresp. voluntar In curând apare „PIONERUL" Organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor Recomandăm agitatorilor următoarele materiale : — Articolul de fond. — Ştiinţa şi studierea legilor naturii dărâmă superstiţiile. (pag. II-a) Pentru agitatorii din întreprinderi. — 4 strunguri de la Atelierele Centrale „Sovrompetrol”-Moreni au început să lucreze la câte 2 strunguri. (pag. I-a) Pentru agitatorii dota gate — Cu pământul fărâmiţat, muncind de unul singur, nu poţi scăpa de sărăcie şi de jaful chiaburului. (pag. V-a) 3 In 7 iunie 1935, s-a stins în vârstă de 80 de ani marele om de ştiinţă Ivan Vladimirovici Miciurin. Datorită muncii sale neobosite de peste 60 de ani în domeniul cultivării plantelor, datorită nenumăratelor sale experienţe care confirmau în totul îndrăzneţele sale teorii de dirijare a vieţii plantelor, el şi-a câştigat faima unui mare transformator al naturii. Miciurin a găsit metode noui de selecţie a plantelor, determinând desvoltarea lor în sensul dorit de el, în sensul necesar omului. El a creat astfel peste 300 varietăţi noui de pomi fructiferi. Principalul mobil al cercetărilor lui Miciurin a fost dragostea sa de patrie, înflăcărată lui dragoste pentru popor. El era undemn reprezentant al ştiinţei înaintate sovietice, „al acelei ştiinţe, ce nu se izolează de popor, nu se ţine departe de popor, ci e gata să stea în slujba poporului, e gata să transmită poporului toate cuceririle ştiinţei, şi serveşte poporul nu din constrângere,, ci de bună voie, cu dragoste" (I. V. Stalin). Succesele minunate ale lui Miciurin au făcut ca el să devină unul dintre cei mai populari oameni de ştiinţă din U.R.S.S., bine cunoscut şi dincolo de hotarele ţării sale. Darwin, marele său înaintaş, descoperise legea de bază a evoluţiei naturii vii — selecţia naturală — şi multe din legile ce guvernează desvoltarea animalelor şi plantelor. 1. V. Miciurin a desvoltat învăţătura lui Darwin. El a demonstrat că schimbând cu pricepere condiţiile de viaţă şi de desvoltare ale plantelor, omul poate schimba, după dorinţă, însuşirile ereditare ale lor, creând noui şi noui varietăţi de plante. ★ Drumul pe care l-a străbătut Miciurin a fost lung şi plin de greutăţi, înainte de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Lipsit de mijloace, a fost nevoit să părăsească şcoala şi să-şi caute o slujbă. S-a angajat la staţia de cale ferată Coz- Iov, la început, ca impiegat, apoi a devenit ajutorul şefului staţiunii, iar mai târziu — mecanic pentru repararea ceasurilor şi aparatelor de semnalat, ale gării Cozlov. încă din copilărie, Miciurin simţea o dragoste deosebită pentru plante. El aduna cu pasiune diferite seminţe, le împlânta în pământ şi le îngrijea după încolţire. Lucrând la calea ferată, Miciurin continuă, pe petecul de pământ din jurul casei, experienţele sale cu plantele. II neliniştea starea înapoiată a grădinăritului în Rusia. Gândul lui era să îmbunătăţească culturile de pomi fructiferi, să le îmbogăţească prin noui varietăţi. Din anul 1889, Mieiurin s'a consacrat în întregime plantelor. Din micile sale economii, — în timpul liber făcea pe ceasornicarul oraşului — şi-a procurat un mic teren, care a devenit în curând un adevărat „laborator verde". Aci, ducând o continuă luptă cu nevoile şi mizeria, de care a avut parte în Rusia ţaristă, Miciurin a creat minunate varietăţi de pomi fructiferi. Miciurin a încrucişat plante, originare din regiuni diferite şi îndepărtate, a aclimatizat plante din Sud la condiţiile aspre ale Nordului, a creat pere, mere, caise şi fel de fel de alte fructe mai mari şi mai gustoase ca cele existente, şi a elaborat o serie de metode noui, care au permis o influenţare deţine că omul poate interveni în mod conştient şi planificat în procesul de creştere a plantelor şi animalelor, prin modificarea condiţiunilor lor de trai, schimbând astfel însuşirile şi ereditatea lor. Agrobiologia sovietică, minunat model de biologie creatoare miciurinistă, se bazează, alături de lucrările lui I. V. Miciurin despre desvoltarea plantelor, pe lucrările lui V. P. Wiliams despre formarea solului şi metodele pentru mărirea productivităţii solului şi este astăzi continuată şi desvoltată de academicianul T. D. Lâsenko şi întregul colectiv de biologi sovietici. Ea a devenit o armă puternică de transformare activă a naturii, de luptă între materialism şi idealism, între dialectică şi metafizică, între ştiinţă şi mistică. învăţătura lui Miciurin este nedespărţită de activitatea colhozurilor şi sovhozurilor din U.R.S.S. Regimul colhoznic, lupta conştientă pentru mărirea productivităţii agriculturii socialiste, au creat toate condiţiunile pentru înflorirea ştiinţei miciuriniste, iar ştiinţa miciurinistă, la rândul ei, pune la dispoziţia gospodăriilor socialiste noui soiuri de plante de mare productivitate, cultivabile şi în regiuni ce înainte erau socotite neprielnice pentru agricultură.„Cu toate că I. V. Miciurin s-a ocupat mai ales cu creşterea de pomi fructiferi, — spune T. D. Lâsenko — iar lucrările pe care le conduc eu se referă deocamdată numai la cerealele anuale, am găsit şi găsesc întotdeauna în lucrările lui I. V. Miciurin o nesfârşită sursă de indicaţii preţioase". Aprofundând lucrările lui Miciurin, T. D. Lâsenko a dovedit în chip strălucit că învăţătura miciurinistă priveşte întreaga biologie—lumea plantelor şi a animalelor. El desvoltă acum principalul punct al acestei învăţături — teoria modificării dirijate a naturii plantelor. Unul din visurile lui Miciurin a fost să transforme întreaga Uniune Sovietică într'o grădină înfloritoare. Prin grija Partidului Bolşevic care acordă sprijinul său ştiinţei înaintate, acest vis al lui Miciurin devine realitate. In colţurile cele mai îndepărtate ale Siberiei au apărut şi apar mereu noui grădini cu pomi fructiferi. Oamenii sovietici au început să realizeze un grandios plan de transformare a naturii prin plantarea de fâşii de păduri protectoare. Iar de curând s-a dat publicităţii un plan nou în vederea măririi productitivităţii vitelor, întemeiat în mare parte pe aplicarea şi în acest domeniu a teoriilor lui Miciurin. Vedem aci cât de armonios se îmbină în Ţara Socialismului învingător, teoria omului de ştiinţă, cu practica de toate zilele a omului muncitor. Aplicând în munca lor, principiile stabilite de ştiinţa înaintată, agricultorii sovietici au obţinut în gospodăriile colective, pe ogoare şi în fermele de vite, rezultate cum n'a cunoscut încă lumea. Miciurin nu mai trăeşte, dar opera lui e dusă înainte de harnicii oameni sovietici. Ei construesc comunismul, ei transformă natura pentru a-şi asigura un trai tot mai bun, ferit de capriciile naturii. Tezaurul lui Miciurin, minunatele rezultate ale activităţii sale şi ale continuatorilor săi, pot fi folosite şi de ţara noastră. Roadele bogate ale miciurinismului nu pot fi însă realizate cu o agricultură fărâmiţată şi înapoiată, cum este actualmente agricultura noastră, ci numai cu o agricultură colectivă, socialistă. Să învăţăm deci din bogata experienţă a agrculturii colective sovietice. Pe al cărei teren fecund micturinismul şi-a găsit o atât de frumoasă aplicare şi desvoltare. In anul 1934, întreaga Ţară Sovietică a aniversat 89 de ani de la naşterea lui I. V. Miciurin şi 60 ani de activitate creatoare neîntreruptă a acestui mare cercetător. Tovarăşul Stalin i-a trimis atunci telegrama de mai sus, cu următorul cuprins: „Vă felicit din suflet, Ivan Vladimirovici, cu ocazia aniversării a şasezeci de ani de activitate rodnică în folosul marii noastre Patrii. Vă urez sănătate şi noui succese In opera de transformare a culturii pomilor fructiferi. Vă strâng puternic mâna. I. STALIN irectă a desvoltării plantelor după dorinţa şi necesităţile omului. „Noi nu putem să aşteptăm binefacerilenaturii, trebue să i le smulgem" — era lozinca lui. , In ciuda condiţiilor grele i care lucra, marele inovator al naturii a reuşit să lase cu mult în urmă pe cei mai buni selecţioneri europeni şi americani ; totuşi „înainte de revoluţie nu întâmpinam în calea mea decât batjocură, dispreţ şi indiferenţă", spunea el. Abia după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Miciurin, acest remarcabil naturalist, creator al biologiei progresiste contemporane, s-a putut bucura de sprijinul Statului. Teoriile lui Miciurin şi-au găsit cea mai largă aplicare în practica construirii socialismului. Unul din ţelurile socialismului este crearea abundenţei de bunuri de tot felul. Micturinismul este una din cele mai frumoase ramuri ale ştiinţei înaintate sovietice ; ea îngăduie omului să transforme natura vie, să dirijeze în mod direct şi conştient desvoltarea ei, în sensul dorit de om. In U.R.S.S., teoriile lui Miciurin n'au rămas în stăpânirea câtorva oameni de ştiinţă, ele sunt răspândite şi cunoscute până şi în cel mai îndepărtat sat colhoznic, ţăranii sovietici discutându-le cu interes şi aplicându-le în munca lor practică de zi cu zi. ★ ^învăţătura lui Miciurin neagă teoria reacţionară, idealistă, a biologilor Weisman-Morgan- Mendel că însuşirile plantelor sau animalelor ce se transmit prin ereditate din generaţie în generaţie, ar fi independente de condiţiunile vieţii. învăţătura lui Miciurin sus★ 14 ani de la moartea lui Ivan Vladimirovîci Mîciurin