Scȃnteia, iunie 1950 (Anul 19, nr. 1747-1772)
1950-06-11 / nr. 1756
Nr. 1756 SCÂNTEIA înzestrarea unor gospodării agricole colective Hotârîrea Consiliului de Miniştri Consiliul de Miniştri, pentru a veni în ajutorul ţăranilor săraci şi mijlocaşi care s’au unit în gospodării agricole colective, a hotărît să înzestreze cu pământ arabil, clădiri şi alte bunuri, din patrimoniul Statului, un număr de 81 de gospodării agricole colective. In Hotărîrea Consiliului de Miniştri se prevede că se aprobă trecerea din patrimoniul Statului în folosinţa pe veci a gospodăriilor agricole colective, a bunurilor menţionate în dreptul fiecăreia: 1. — Gospodăriei Agricole Colective „Ilie Pintilie” din comuna Daia, Jud. Alba, 332,5944 ha. teren arabil şi fâneaţă. 2. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţa Nouă” din comuna Sântana Jud. Arad : două imobile, unul compus din cinci camere, dependinţe, pivniţă, două magazii, un grajd, un şopron şi terenul din jurul imobilului în suprafaţă de 2.590 m. p. şi altul, compus din trei camere, dependinţe, şopron, pivniţă şi o suprafaţă de 2.500 m. p. 3. — Gospodăriei Agricole Colective „Griviţa Roşie” din comuna Vladimirescu, judeţul Arad , trei imobile, primul având patru camere, două bucătării, două grajduri, două pivniţe, două şoproane, o cocină, o plevărie şi un teren de 2.100 m.p. al doilea având patru camere, două bucătării, un grajd, două pivniţe, un şopron, o cocină, şi un teren de 3.300 m. p. şi al treilea având trei camere, două bucătării, două grajduri, două pivniţe, un şopron, o cocină şi un teren de 3.300 m. p. 4. — Gospodăriei Agricole Colective „Descătuşarea” din comuna Slobozia, jud. Argeş : 82,81 ha. teren arabil, un imobil având 18 camere, o magazie, două pătule, un grajd, un coteţ pentru 300 de păsări, o remiză și 1,53 ha. teren în jurul imobilului. 5. — Gospodăriei Agricole Colective „6 Martie” din comuna Tăuteu, satul Moara de Râturi, jud. Bihor, 40,98 ha. teren arabil, un imobil având 11 camere, un grajd şi o cocină. 6. — Gospodăriei Agricole Colective „Gheorghe Doja”, din comuna Borş, jud. Bihor, 135,23 ha. teren arabil, un imobil având trei camere, o magazie, grajd şi remiză. 7. — Gospodăriei Agricole Colective „Secera şi Ciocanul” din comuna Sântimreu, jud. Bihor, 119,75 ha. teren arabil, un imobil având patru camere, o magazie, un pătul, un grajd, două remize şi şoproane şi un teren de 5.800 m. p. 8. — Gospodăriei Agricole Colective „Steaua Roşie” din comuna Mădăraşi, jud. Bihor: 33,1000 ha. teren arabil. 9. — Gospodăriei Agricole Colective „Calea Socialismului” din comuna Biharia, jud. Bihor: 10,2400 ha. teren arabil. 10. Gospodăriei Agricole Colective „T. Vladimirescu” din comuna Harman, jud. Braşov : două imobile, unul având patru camere, un grajd, o cocină, o şură dublă, o magazie şi pivniţă şi un teren de 1554 m. p. şi al doilea având cinci camere, un grajd, şopron, şură, pivniţă şi un teren de 1205 m. p. 11. — Gospodăriei Agricole Colective „Victoria Socialismului”, din comuna Perişorul jud. Brăila: 49,25 ha. teren arabil şi un imobil având cinci camere, o magazie, un pătul, o pivniţă, două grajduri, două cocine, un coteţ şi o remiză. 12. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţă Nouă” din comuna Valea Cânepii, jud. Brăila: 22,59 ha. teren arabil. 13. — Gospodăriei Agricole Colective „Lupta pentru pace” din comuna Roma, satul Cotârgaci, jud. Botoşanii: 35,50 ha. teren arabil. 14. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul Păcii” din comuna Padina, jud. Buzău: 83,50 ha. teren arabil şi un imobil având opt camere, un grajd şi un teren de 1,50 ha. 15. — Gospodăriei Agricole Colective „Vasile Roaită” din comuna Gherăseni, jud. Buzău: 37,50 ha. teren arabil şi un imobil avânnd 11 camere, un pătul, pivniţă, două grajduri şi o cocină. 16. — Gospodăriei Agricole Colective „7 Noembrie” din comuna Găvăneşti, jud. Buzău: 8,50 ha. teren arabil. 17. — Gospodăriei Agricole Colective „16 Februarie 1933” din comuna Baba Ana, jud. Buzău: 57 ha. teren arabil şi două imobile unul având trei camere şi o bucătărie şi altul având un grajd şi teren de 3300 m. p. 18. — Gospodăriei Agricole Colective „Hie Pintilie” din comuna Pogoanele, jud. Buzău, 101,50 ha. teren arabil şi un imobil având 23 de camere, două magazii, pătul, grajd şi un teren de 1 ha. 19. — Gospodăriei Agricole Colective „23 August“ din comuna Giaca, Satul Legii, jud. Cluj: 89,1275 ha. teren arabil şi un imobil având două camere, grajd, şopron, pătul şi bucătărie. 20. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţa Nouă" comuna Mociu, satul Crişeni, jud. Cluj: 61,5690 ha. teren arabil. 21. — Gospodăriei Agricole Colective „Vasile Roaită“ din comuna Viişoara, jud. Constanţa: 292 ha. teren arabil şi un imobil având cinci camere, două grajduri, o cocină un porumbar şi un teren de 5000 m. p. 22. — Gospodăriei Agricole Colective „Viaţă Nouă” din comuna Izvorul Mare, jud. Constanţa: 104 ha. teren arabil şi un imobil având trei camere, magazie, grajd, o sala pentru 300 oi şi o remiză. 23. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul lui Lenin“ din comuna Lanurile, jud. Constanţa: un imobil având cinci camere, grajd, cocină, coteţ, pătul, şi un teren de 2 ha. 24. — Gospodăriei Agricole Colective „Octombrie Roşu“ din comuna Petroşani, jud. Constanţa, un imobil având cinci camere, magazie, grajd, o fierărie, un teren de 5000 m. p. precum şi o sala de oi şi locul din jurul ei în suprafaţă de 4000 m. p. 25. — Gospodăriei Agricole Colective „Drumul Socialismului" din comuna Almalău, jud. Constanţa, 36,50 ha. teren arabil şi un imobil având patru camere, magazie, grajd. 26. Gospodăriei Agricole Colective „Filimon Sârbu“ din comuna Comana, jud. Constanţa, 28,50 ha. teren arabil şi un imobil având trei camere, magazie și două grajduri. 27. — Gospodăriei Agricole Colective „T. Vladimirescu“ din comuna Cudalbi, jud. Covurlui: 51 ha. teren arabil şi un imobil având şase camere, o magazie, grajd, o casă pentru ateliere şi un loc de 2900 m. p. 28. — Gospodăriei Agricole Colective „30 Decembrie“ din comuna Oasele, jud. Covurlui: un imobil având șapte camere, o magazie, și un grajd. 29. — Gospodăriei Agricole Colective „11 Iunie 1948“ din comuna Pechea, jud. Covurlui: 106 ha. teren arabil. 30. — Gospodăriei Agricole Colective „Miciurin" din comuna Roşcanii, jud. Covurlui: un imobil având 11 camere. 31. — Gospodăriei Agricole Colective: „Olga Bancic“ din comuna Izvoarele, jud. Covurlui: două imobile, unul având patru camere, grajd, magazie, remiză, pătul şi un teren de 2000 m. p. şi altul având trei camere, grajd, pătul şi un loc de 4000 m. p. 32. — Gospodăriei Agricole Colective „13 Iunie 1916“ din comuna Vânători, satul Odaia Manolache, jud. Covurlui: un imobil având trei camere, dependinţe, grajd, remiză şi un teren de 1 ha. 33. — Gospodăriei Agricole Colective „Steagul Roşu“ din comuna Cuza Vodă, jud. Covurlui: 7 ha, teren arabil. 34. — Gospodăriei Agricole Colective „1907“ din comuna Măceşul de Sus, jud. Dolj: 72,55 ha. teren arabil şi un imobil având 15 camere, două magazii, două pătule, două grajduri, două pivniţe, două cocine, două remize şi şoproane. 35. — Gospodăriei Agricole Colective „Steagul Roşu" din comuna Daneţ, jud. Dolj , 37,57 ha. teren arabil şi un imobil având opt camere, grajd, magazie, pătul, pivniţă. (Urmare în nr. viitor) „O să vă chemăm la noi la inaugurare Autocamionul greoi a intrat legănându-se pe poarta larg deschisă a gospodăriei agricole colective „Ştefan Plavăț" din Cenadul Mare- Timiş. De pe platforma înaltă, coboară surâzând oaspeţii. Sunt 30 de ţărani muncitori din plasa Ceacova. Au venit de la o distanţă de 140 km, să privească adevărul cu ochii, să-l uităe, să se încredinţeze. Şi dacă-i aşa precum se spune, atunci râvna lor va spori, în curând adevărul acesta va căpăta viaţă şi în părţile Ceacovei. Au coborît toţi: bărbaţii, femeile, ba şi Aurel tancul lui Tita Chirilă, care atât s’a rugat să meargă şi el, încât n’au avut încontro şi l-au luat. — Bun venit! rosteşte Branco Jivanov, preşedintele gospodăriei colective strângând pe rând mâna fiecăruia. Da’ poftiţi de intraţi, că-ţi fi obosiţi de pe drum! Nici gazdele nici musafirii nu-s prea sfioşi la vorbă şi discuţiile se încheagă repede. S’au strâns câţiva în faţa unui carton cu cerculeţe colorate, atârnat pe un perete înlăuntrul sediului. — Iacă, tovarăşi, ăsta e planul nostru de cultură, lămureşte Galetin Sava, socotitorul gospodăriei. — Vasăzică, aveţi 225 de ha. cu grâu şi 160 cu porumb? — Avem — răspunde socotitorul — şi mai avem 35 cu cartofi, şi 40 cu borceag şi floarea soarelui şi viţă de vie... Vizitatorii fac ochii mari şi ascultă cu mirare. Unii zâmbesc uşurel, cam fără încredere.— Da’ câmpul s’ar putea să-l vedem? întreabă careva cu un fel de îndoială în glas — şi toţi îşi întorc privirile într’acolo. Bărbatul înalt, cu chipul negricios şi mustaţa aspră, pare puţintel stingherit de îndrăsneală. E Cârja Iosif, mijlocaş din Liebling. Aşa-i felul lui: până nu vede, nu crede. „ — Păi de ce să nu se poată, măi frate? Ia, îndată o să mergem la holdă! îi răspunde careva dintre membrii gospodăriei. Ii răspunde grabnic, cu voe bună; doar ştie dânsul că or să aibă ce vedea oaspeţii pe ogoarele gospodăriei ! Oamenii întreabă, întreabă mereu şi la toate primesc răspuns lămurit. Vor să afle cât mai multe în aceste câteva ceasuri, să aibă ce povesti când s’or întoarce pe-acasă. Fiecare întreabă şi ascultă în felul lui: unii cu nădejde, cu scânteieri de bucurie în luminile ochilor, alţii cu o linişte prefăcută şi alţii cu oarece îndoială. In cerdac, aşezaţi la o masă lungă, stau vreo zece oameni. S’au strâns împrejurul lui Ţvetcov Slavomir, îngrijitor de vite la brigada I-a. — Şi zi, pământ pe lângă casă ţi-a rămas? — Şi pământ, şi scroafă cu purcei şi vacă de lapte... Da poftim să vedeţi! — zice îngrijitorul. — Spune, măi Ţvetcov, nevasta-ţi lucră la colectiv ? — De bună seamă, ori de ce să nu lucre? Ii fruntea la praşilă pe brigadă! — şi Tvetcov îşi mângâie cu mândrie mustăţile groase. — Da’ copii aveţi ?, întreabă altul. — Am! — Păi dacă amândoi umblaţi la lucru, de copii cine îngrijeşte ? Ori nu cumva v’or dus copii? La asta ar putea răspunde mai bine Marina, fetita socotitorului. Iacă, tocmai l-a luat de mână pe Aurel al Ţiţei Chirilă şi îl poartă pe uliţa mare tot într’o goană. — Hai să-ți arăt! zice fetita — hai să vezi ce frumos ! Au intrat într’o clădire mare, proaspăt văruită, chiar lângă sediul gospodăriei. Acolo i grădiniţa sezonieră pentru copii. Au înfiinţat-o nu demult, la 1 1 Mai. Şi Marina îl poartă pe Aurel, tot de mână, prin odăile luminoase, îi arată cămara cu jucării şi sala de mâncare, cu băncuţe de-o şchioapă, tocmai potrivite pentru o droaie de pitici. Iar în dormitorul unde-şi petrec dupăamiaza oamenii de mâine Aurel zăreşte o mulţime de paturi mărunte cu perniţe moi şi învelitori înflorate. Nu poate îndura ispita şi se întinde o leacă într’un asemenea pătut. Măi, ce plăcut îi! Tot de drag sa te’ntinzi! Fetiţa zâmbeşte cu mulţămire : — Bine-i măi? -- Tare bine! — Iaca, vezi? Aici stau eu de dimineaţă până seara şi mă joc cu copiii şi cu pozele şi mă culc iia aşa în pătuţ.Tătica-i la lucru şi mămuca-i la lucru şi pe seară vine şi mă duce acasă.. E da’ tu ce faci toată ziua, măi? Aurel stă o vreme şi cumpăneşte. Se vede că-l frământă ceva : — Păi... aş veni şi eu la voi! zice el în loc de răspuns... Maşina străbate un drumeag îngust printre lanuri. Iată-ne, roadele muncii socialiste! Valuri grele de grâne tălăzuesc în soare deoparte şi de alta a drumului, ca o mare adâncă şi verde. Oamenii se uită lung, lung, de parcă nu şi-ar crede ochilor. Grâul voinic îi cât un stat de om. O singură holdă uriaşă îşi clatină spicele grase până’n căpătui zării. — Mamă doamne! face Chirilă Cordoș, ţăran sărac din Dolat — parcă’s pe altă lume! D’iapoi la noi grâul abia îți trece de genunchi ! Tita Chirilă se tot uită la holde. Se uită și o tace. E o femeie chipeșă și vânjoasa. Se clatină hurducată de fuga mașinii peste hârtoape, dar nu bagă de seamă. Este acum într’însa o sguduire mai adâncă, ce-i răscolește inima. — Ehei! ofteaza femeia. De mi-ar da mie numai două lante pe-aici, r'x vin să le secer, aș umbla pe jos dela noi din Ghilad! — Da’ ce să-i faci cu două lante? zice Căpitan Petru, un bătrân cu fata încrețită de vânturi și arșiță. Cum să bagi tractorul în doua lante? Cum să cari 600 căruțe cu gunoi pe două lante? Și cu cin’ să te ajuți? Te mănâncă buruiana și chițcanii din haturi, când îi sta pe două lante! Tita nu răspunde. Se gândeşte, se tot gândeşte la ceva de seamă, aşa cum se gândea şi Aurel, fecioru sau mai adineauri acolo, la grădiniţă... Mai c’ar răspunde şi ea tot ca dânsul, de-ar fi copil şi de n’ar înţelege ca altcum e rostul. Ca adica belşugul trebue să ţi-l fac tu, prin munca ta, nu sa-l aştepţi de-a gata! Nu numai cu grâu! se mândresc membrii gospodăriei colective Cenad. Porumbul de primăvară bate la genunchi, iar cânepa şi floarea soarelui se’nalţă spre brâu. — Aşa-i unde-ori arat tractoarele! zice Săsăran Maria, femeia ceea smeada, cu ochii adânci şi hotaraţi, care-a venit tocmai din Liebling. ... . . — Nici tu haturi, nici tu răzoare, ogor întins şi arat tură adâncă, d’apoi cum sa nu crească? — Şi semănatul la vreme şi praşila bună, tocma’ când trebue — aşa se lucră la noi, adaugă Toth Maria, sprijinindu-se de umărul vecinei în goiana camionului. ^ E tânără Măria, sa to?t aibă 18 ani. Cu mândrie priveşte bogăţia recoltei Doar a lucrat şi ea aici, la plivit, la săpat: are şi ea o parte de merit la izbânda care se coace! Vântul molatec îi undueşte prin păr şi-i mângâe obrajii. E frumoasă Maria! De bună seamă, nu peste multă vreme î-ar juca la nuntă... Și cum stă așa, privind câmpul din fuga maşinii, pare că-şi cântăreşte cu ochii zestrea de mireasă... — Se apropie strânsul recoltei! spun ochii ei limpezi. Se apropie, da! Ehei, ce mai treabă o să fie pe aici, în curând, pentru mâinile mele, ce larmă voioasă şi cât belşug în hambarele ţării ! Da, creşte tot mai falnică recolta, întărind bogăţia şi forţa Patriei noastre! Şi nu doar spicele, ci chiar oamenii cresc într’ialtfel, oameni ca Tvetcov Slavomir, ca Branco Jivanov, ca Maria, mai sdraveni, mai luminoşi, cu puteri înzecite. Cu asemenea recoltă, ei lovesc amarnic în netrebnicii care asmut războiul, în negustorii de vieţi omeneşti — piraţii anglo-americani şi în câinele lor sângeros, nemernicul Tito. Izbiţi-i, tovarăşi din gospodăriile agricole colective, izbiţi-i aprig, tot mai aprig, cu uriaşe recolte aurite, să le piară duşmanilor pofta de sânge! Mergeţi cu dârzenie pe drumul vitejilor colhoznici sovietici, pe drumul cel larg, pentru o viaţă fericită, pentru pace! Se înserează. Oaspeţii se pregătesc de plecare. Multe au văzut şi au înţeles în aceste câteva ceasuri: învăţătură de viaţă! — Să le spuneţi şi celor de pe-acasă, măi tovarăşi cum e la noi, la gospodăria din Cenad, îi îndeamnă gazdele, însoţindu-i către maşina care aşteaptă în uliţă.— Şi mai veniţi! adaogă Tvetcov Slavomir, îngrijitorul. — Ba acu o să veniţi voi pe la noi, zice Săsăran Maria, când om face inaugurarea la Liebling! — Ba la Ghilad o s’o facem întâi! sare Tita Chirilă, şi oamenii râd de asemenea zor şi aprindere. — Ei, frate Cârja, acu’ ai văzut? întreabă socotitorul.^ Musteaţa aspră se mişcă într’un zâmbet șovăelnic: — D’apoi eu ce să zic? Ii frumos ce-am văzut, dar mă tem că la noi nu s’ar putea face una ca asta. — Dece să nu se poată? sare Tita sfredelindu-l cu ochi mânioşi. Ce, la noi nu-s tot oameni? — Păi da — răspunde Cârja cam cu fereală — numai vezi că pământul e, altfel... Ceilalţi râd iaraşi. — Nu-i atât pământul, zice Branco, preşedintele, uitându-se drept către Cârja. Mai întâi de toate e munca şi voinţa omului. Asta-i lucrul mai de seamă, că pământul şi din sterp poţi să-l faci să rodească. Doar ai văzut, că ţi-am arătat acolo, lâng’a noastre, lanurileindividuale ! Tot un pământ, aşa-i? — Aşa, drept e, încuviinţează oamenii. — Şi cum îi grâul acolo? — Cam cât pe jumătate! răspunde repede Chirilă Cordoş. — Vrasăzică nu-i pământul, îi omul şi munca! — Adevărat, tovarăşe Bnanco! întăresc oaspeţii. Dacă ne-om aduna olaltă, om schimba noi faţa pământului! Motorul a prins să dudue. Oameni, îşi iau rămas bun, îşi zâmbesc, îşi strâng mâinile. — Mergeţi cu bine, tovarăşi, le urează preşedintele. Mergeţi cu bine — şi să ne chemaţi cât mai degrabă la voi, la înfiinţare! Dan Deşi iu TELEGRAME EXTERNE PE SCURT • La primul Congres al Partizanilor Păcii din Austria care are loc la 10 şi 11 Iunie, ia parte şi o delegaţie din U.R.S.S. • Secretariatul Uniunii Internaţionale a Studenţilor anunţă că la 14 August 1950 se va deschide la Praga cel de al doilea Congres al U. R. S. • Federaţia tineretului democrat din întreaga Chină a trimis o telegramă generalului Brian Robertson, înaltul comisar britanic din Germania Occidentală, prin care cere punerea în libertate a tinerilor arestaţi de autorităţile britanice după întâlnirea tineretului din întreaga Germanie. • Guvernul Republicii Demorate Vietnameze a hotărît să creeze în toate satele din Republica Democrată Vietnameză* Consilii agricole. Ele vor asigura controlul asupra împărţirii către ţăranii săraci a pământurilor care aparţinuseră colonialiştilor francezi sau trădătorilor vietnamezi. Aceste Consilii vor elabora un plan al producţiei agricole. • In primul trimestru al anului 1950, Armata populară vietnameză a mai eliberat 600 km. p. de teritoriu, cu o populaţie de 20.000 de locuitori. • Autorităţile din Germania Occidentală au anunţat în mod oficial că numărul soldaţilor aeriani care servesc în armate străine aţinge acum cifra de minimum 120.000. Aproximativ 50.000 sunt înrolaţi în regiunea străină franceză, dintre care 30.000 în Vietnam. La 7 iunie a plecat din gara Budapesta cea de-a 50-a locomotivă electrică care participă la mişcarea cincisutistă. • Deputatul Ettore Viola a desvăluit Marţi în parlamentul italian o serie de afaceri scandaloase in care sunt implicaţi mai mulţi miniştri şi 12 deputaţi democraţi-creştini. Guvernul încearcă să maşa-, malizeze această afacere, procedând la fel ca guvernul francez Bidault în „afacerea generalilor”. • Noul guvern belgian a fost format joi sub preşedinţia fostului ministru al economiei Duviensart, numai din membri ai partidului social-creştin. Ministru al afacerilor externe în noul cabinet este Paul Van Zeeland. Un nou act de teroare fascista al guvernului american Marele scriitor progresist Howard Fast şi alti zece fruntaşi antifascişti aruncati în închisoare WASHINGTON 9 (Agerpres). — TASS transmite: Alţi 11 fruntaşi antifascişti americani au fost aruncaţi în închisoare, întrucât fiind membri ai conducerii „Comitetului refugiaţilor antifascişti", au refuzat în 1946 să prezinte Comisiei pentru cercetarea activităţilor antiamericane de Pe lângă Camera Reprezentanţilor, lista persoanelor care au contribuit la fondul pentru ajutorarea victimelor fascismului spaniol. La 7 iunie, sentinţa pronunţată împotriva lor a rămas definitivă, Curtea Supremă a Statelor Unite respingând apelurile înaintate de cei 11 antifascişti. Preşedintele Comitetului, dr. Edward Barsky a şi început executarea sentinţei de 6 luni închisoare. Printre ceilalţi 10 condamnaţi care au început să-şi execute sentinţa de 3 luni închisoare se află: binecunoscutul romancier Howard Fast, doctorii Iacob Auslaender şi Louis Miller, fruntaşii sindicali James Lustig şi Charlotte Stern, avocaţii Ruth Leider şi Hary Justin, precum şi Manuel Magana, profesorul Lyman Bradley şi Marjory Chodorov. Pe lângă aceasta, cei 11 antifascişti au fost condamnaţi să plătească o amendă de 500 dolari fiecare. înainte de judecarea apelului, cei 11 cetăţeni americani progresişti au convocat o conferinţă de presă, în cadrul căreia, dr. Barsky a declarat: „Motivul condamnării noastre nu poate fi găsit decât la încercarea Statelor Unite de a sprijini putredul regim fascist din Spania în vederea războiului pe care-1 pregăt tesc“. In timp ce cei 11 fruntaşi antifascişti erau conduşi spr® închisoare, veteranii din războiul civil spaniol, membri ai „Brigăzii americane Lincoln“, au manifestat in faţa Casei Albe în semn de protest. In lumea întreagă răsună cu putere glasul de protest şi indignare clocotitoare a milioanelor de oameni iubitori de pace şi democraţie, împotriva sentinţei tipic fasciste prin care secretarul general al Partidului Comunist din Statele Unite, vajnicul luptător pentru pace, tovarăşul Eugene Dennis, a fost aruncat în închisoare. Nenumăratele scrisori pe care le primim la redacţie arată că şi în ţara noastră massele de oameni ai muncii condamnă acest act al guvernului american, solidarizându-se cu lupta curajoasă pentru pace şi libertate a comuniştilor şi a clasei muncitoare din Statele Unite. Istoria a dovedit că atacul fascist împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti începe totdeauna cu atacul împotriva comuniştilor, cei mai hotărâţi luptători pentru democraţie, libertate şi pace. Cele ce se petrec astăzi în America şi în tarile aservite imperialismului american confirmă pe deplin această învăţătură a istoriei. Ghiarele odioase ale fascismului se ridică nu numai îmmpotriva comuniştilor. Ele se înfig în trupurile tuturor oamenilor cinstiţi, care luptă pentru pace, libertate şi progres. Ele ameninţă libertatea şi viaţa oricărui cetăţean. Comitetul refugiaţilor antifascişti din Statele Unite, care este astăzi obiectul persecuţiei fasciste a „justiţiei” lui Truman, nu este o organizaţie comunistă, după cum nu sunt comunişti nici cei zece oameni ai artei, progresişti din Hollywood, condamnaţi de aceeaşi „justiţie” americană. Vina membrilor comitetului refugiaţilor antifascişti este de a fi luptat împotriva războiului şi a fascismului, de a fi cerut încetarea ruşinoasei cârdăşii a cercurilor conducătoare americane cu Spania călăului Franco, de a fi colectat ajutoare pentru victimele fascismului spaniol. Pentru această „crimă” au fost aruncaţi în închisoare Edward Barsky şi marele scriitor progresist Howard Fast, precum şi ceilalţi membri ai comitetului, fruntaşi sindicali, doctori, avocaţi, profesori. Iată cum arată faimoasa democraţie americană, iată cum sunt respectate în America lui Truman libertatea de opinie şi de cuvânt. Guvernul american nu-şi mai ascunde însă de mult pasiunea nelegitimă pentru călăii sângeroşi ai popoarelor, de teapa lui Franco, a monarho-fasciştilor greci, a călăului fascist de la Belgrad. Cu ajutorul acestor monştri odioşi ai omenirii, imperialiştii americani speră că vor reuşi să slăbească voinţa nestrămutată de pace a popoarelor şi să deslănţue războiul împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Dar socotelile şi speranţele imperialiştilor americani se prăbuşesc rând pe rând. Actele fasciste ale guvernului american şi ale slugilor lor, de la cârma ţărilor marshallizate din Europa şi Asia arată ele singure că imperialiştii americani şi-au pierdut capul. Fascismul este ultimul lor refugiu în faţa creşterii năvalnice a forţei lagărului păcii în frunte cu Uniunea Sovietică. Mişcarea partizanilor păcii cuprinde, peste voinţa guvernelor din ţările capitaliste, pături sociale din ce în ce mai largi. Soarta cârmuirilor fasciste, produse respingătoare ale capitalismului în descompunere, este cunoscută. Nimic nu poate opri avântul luptei istorice a omenirii, pentru pace, democraţie şi socialism! Poporul muncitor din ţara noastră înfierează cu indignare noul act fascist al justiţiei dolarizate din America. Alături de massele de sute de milioane de oameni simpli şi iubitori de pace, din toate ţările lumii, poporul nostm cere încetarea prigoanei fasciste împotriva luptătorilor pentru pace și democrație din Statele Unite. O precizare a Agenţiei TASS Dupa mârşavul atentat fascist împotriva Partidului Comunist JaRona Constituirea unui organ central de conducere provizoriu al Partidului Comunist Tanonez MOSCOVA, 9 (Agerpres). — TASS transmite: In legătură cu repetatele declaraţii ale cercurilor oficiale americane şi japoneze şi cu răspândirea a tot felul de ştiri false în presa reacţionară din străinătate în ceea ce priveşte numărul prizonierilor de război japonezi aflaţi în U.R.S.S., Agenţia TASS este autorizată să declare următoarele: In declaraţia din 20 Mai 1949 a împuternicitului Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. pentru chestiunile de repatriere, s-a comunicat că din numărul total de 594.000 soldaţi şi ofiţeri ai armatei japoneze luaţi prizonieri, 418.166 au fost repatriaţi în Japonia până la 1 Mai 1949, în afară de cele 70.880 persoane puse în libertate direct în zona operaţiilor militare şi că la 1 Mai 1949, în Uniunea Sovietică se aflau nerepatriate 95.000 persoane. In comunicatul Agenţiei TASS din 22 Aprilie 1950 „privitor la terminarea repatrierii din Uniunea Sovietică a prizonierilor de război japonezi’’ s’a anunţat în mod oficial că repatrierea celor 95.000 prizonieri japonezi care au rămas pe teritoriul Uniunii Sovietice până în 1 Mai 1949 s’a încheiat, cu excepţia unui număr de 1.487 de prizonieri condamnaţi sau aflaţi sub anchetă pentru crimele de război pe care le-au săvârşit, precum şi cu excepţia a 9 prizonieri de război care vor fi repatriaţi după terminarea tratamentului medical şi a 971 prizonieri de război care au săvârşit crime grave împotriva poporului chinez şi care sunt predaţi Guvernului Central Popular al Republicii Populare Chineze. In comunicatul Agenţiei TASS s-a arătat că repatrierea prizonierilor de război japonezi din U.R.S.S. este complet încheiată. Neţinând seama de datele complete publicate în aceste declaraţii oficiale, in Statele Unite şi Japonia sunt răspândite ştiri inventate in legătură cu „marele număr” de prizonieri de război japonezi care ar fi rămas pe teritoriul Uniunii Sovietice. ..Agenţia TASS este autorizată să declare că ştirile acestea ale cercurilor străine au un caracter calomnios şi rău voitor faţă de Uniunea Sovietică şi au drept scop să abată atenţia poporului japonez de la politica Statelor Unite care urmăreşte înfeudarea economică şi politică a Japoniei. TOKIO 9 (Agerpres). — TASS transmite: La 8 iunie, ziarul AKAHATA a publicat comunicatul Comisiei Centrale de Control a Partidului Comunist Japonez, în care se arată că ,,în urma ordinului lui MacArthur, Comitetul Central al Partidului Comunist Japonez a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea. Dată fiind situaţia excepţională care s-a creat, Comisia de Control aleasă la cel de al 6-lea Congres al Partidului, ca răspuns la avorrtul revoluţionar al maselor şi în vederea îndeplinirii sarcinilor importante ce stau în faţa Partidului, consideră necesar să creeze un organ central de conducere provizoriu care va funcţiona până la viitorul Congres al Partidului“. Următorii tovarăşi au fost nuumiţi în organul central de conducere provizoriu al Partidului Comunist: Etsuro Shimno (preşedintele Comisiei Centrale de Control a Partidului Comunist Japonez), Iehizo Wada (membru în Comisia Centrală de Conntrol a Partidului Comunist Japonez), Fumio Sugimoto (preşedintele Comitetului Partidului Comunist din districtul Tokai), Tomezi Tada (preşedintele Comitetului Partidului Comunist din districtul Kansai), Jehizo Suzuki (fost vicepreşedinte al sindicatului japonez al muncitorilor de la căile ferate de stat), Katsumi Kikunami, Kenzi Kawata şi Dzentaro Taniguchi (deputați ai Camerei Inferioare a Parlamentului japonez). Călăul Tito a pus în libertate 33 criminali de război austriaci BRUXELLES 9 (Agerpres). — După cum anunţă LE DRAPEAU ROUGE, Tito a pus de curând în libertate 33 de criminali de război austriaci, condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru crime de război săvârşite pe când făceau parte din formaţiunile naziste. Aceşti criminali de război au sosit de curând in Austria. De Gasperi întinde „o mână prietenească“ călăului Tito ROMAN (Agerpres). — TELEPRESS transmite: Marţi a sosit la Roma ambasadorul Statelor Unite la Belgrad, George Allen. Sosireasa este interpretată ca o încercare de a iniţia negocieri directe între guvernul italian şi guvernul titoist, în ceea ce priveşte relaţiile comerciale şi problema Teritoriului Liber al Triestului. Respingând svamurile răspândite de americani în legătură cu caracterul „personal" al vizitei lui Allen, ziarul IL PAESE subliniază că într’o conferinţă ţinută zilele acestea, De Gasperi a declarat că întinde „o mână prietenească“ lui Tito. Pe de altă parte, ambasadorul iugoslav la Washington, Popovici, prezentând lui Truman scrisorile de acreditare, a subliniat dorința Iugoslaviei titoiste de a duce negocieri directe cu Italia. Pag. 3 Oamenii muncii din Japonia protestează împotriva măsurilor fasciste ale lui Mac Arthur PEKING, 9 (Agerpres)şi Agenţia CHINA NOUA anunţă că în ciuda teroarei poliţieneşti, la Tokio s-a ţinut în ziua de 3 iunie un meeting la care au luat parte 10.000 persoane. Nakahara, reprezentantul comitetului pregătitor din Tokio al Frontului Naţional Democrat, a dat citire unei scrisori deschise semnate de reprezentanţii a 30 organizaţii muncitoreşti, în care se cere încheierea cât mai grabnică a unui tratat de pace just şi retragerea trupelor de ocupaţie. Scrisoarea protestează împotriva măsurilor fasciste ale lui Mac Arthur. Participanţii la meeting au cerut punerea în libertate a celor opt patrioţi nevinovaţi, arestaţi la meetingul din 30 Mali sub pretextul că au „atacat forţele de ocupaţie americane”. Zilele trecute au avut loc meetinguri de masse la Nagoya, Mito şi Maebasha, sub următoarele lozinci: „Luptaţi împotriva războiului”, „Jos guvernul Yosihida". Procesat anor Danaidifoişti In R. P. Albania TIRANA 9 (Agerpres). — Agenţia Telegrafică Albaneză transmite: La 10 iunie începe la Durres, la Tribunalul militar suprem, procesul unui grup de opt agenţi troţkişti care au săvârşit o serie de acte de sabotaj în sectorul căilor ferate, din ordinul serviciului de spionaj iugoslav. „Eşuarea încercărilor de a înjgheba un bloc al Pacificului“ Articol din IZVESTIA MOSCOVA, 9. (Agerpres). — IZVESTIA publică un articol întitulat: „Eşuarea încercărilor de a înjgheba un bloc al Pacificului" In care autorul scrie între altele: Marea victorie a poporului chianez şi uriaşul avânt al mişcării de eliberare naţională a popoarelor coloniale şi dependente aduc la ordinea zilei PROBLEMA DESFIINŢĂRII TOTALE A ÎNTREGULUI SISTEM COLONIAL AL IMPERIALISMULUI. Hinterlandul colonial al Imperialismului pârâie din toate încheieturile în Indochina, Malaya, Birmania, Filipine şi în celelalte ţări din Sud-Estul Asiei, fără a înăbuşi mişcarea de eliberare naţională în hinterlandul colonial, imperialiştii nu se pot considera pregătiţi pentru deslăţiţuirea unui război agresiv împotriva lagărului păcii şi d imocraţiei. De aceea, după pierderea poziţiilor lor din China, imperialiştii americani transformă cu febrilitate Japonia, pe care au remilitarizat-o, într-o bază de atac în Orientul îndepărtat şi fac în acelaşi timp încercări febrile de a înjgheba un bloc al Pacificului, care să joace rolul unei anexe a pactului agresiv al Atlanticului de Nord. Totuşi, spre deosebire de Europa Occidentală, imperialiştii americani nu pot să intervină făţiş în Sud-Estul Asiei ca organizatori ai blocului războinic antidemocratic. Eşecul suferit de politica americană in China a însemnat înfrângerea imperialismului american în ochii tuturor popoarelor asiatice. O încercare a imperialismului american de a înjgheba un bloc al Pacificului, folosindu-se de mark note, a constituit-o aşa zisa conferinţă a ţărilor din regiunea de Vest a Pacificului şi din Sud-Estul Asiei, care s-a încheiat recent în oraşul Baguio din Filipine. La această conferinţă au luat parte repre-zentanţii Filipinelor, Indiei, Pa-akistanului, Siamului, Indoneziei, Ceylonului şi Australiei. La conferinţă, reprezentanţii Indiei, Ceylonului şi Indoneziei au declarat că nu au fost împuterniciţi de către guvernele lor să discute problemele privitoare la vreo uniune sau alianţă permanentă între ţările din Sud- Estul Asiei. Eşecul conferinţei de la Baguio constitue o nouă mărturie a faptului că epoca exploatării nestânjenite a coloniilor şi ţărilor dependente de către imperialişti a apus pentru totdeauna.