Scȃnteia, octombrie 1950 (Anul 19, nr. 1851-1876)
1950-10-01 / nr. 1851
f Hr. 1851 SCÂNTEIA Pag. 3 Construcţii gigantice »l © păcii comunism Războiul cel mare al Uniunii Sovietice de MIHAIL SADOVEANU - In răstimpul celor cincizeci de zile din vara asta cât am stat în Uniune, nu departe de Moscova, într’o regiune răcoroasă, între păduri vechi şi ape line, eu şi tovarăşa mea ne-am făcut destui prietini. Zilele ne erau tihnite, îngrijirea mai mult decât atenta. Am avut acolo cel dintâi popas din viaţa mea, spre a-mi îngriji sănătatea. Iată în jurul meu oameni care nu-mi cercetau nici mijloacele financiare, nici naţionalitatea. După ce am fost supraveghiat medical câtăva vreme, colectivul de medici şi-a dat sentinţa prin glasul bătrânului profesor Ivan Alexandrovici: — Mihail Alexandrovici, mi-a spus acesta, întâi cată să-ţi dregem sănătatea; după aceea te vei îndeletnici cu altele.Profesorul mi-a strâns mâna ţi-a adăugat: • — Numele tatălui dumnitale e ca şi al tatălui meu; suntem fraţi. L-am văzut după aceea ades. Se interesa de impresiile mele de acolo şi de la Moscova. Zilele mele erau pline ; lumina începea îndată după ora trei şi dura în amurguri prelungite şi dulci până cătră miezul nopţii. In plimbările mele cercetam pădurea de mesteceni, stejari şi pini, urmărind înflorirea lăcrămioarelor şi liliecilor; ascultam cu cui străbătând cărări ascunse cătră lacurile din preajma. Sara, ascultam modulaţiile privighetorilor. Ţineam sfaturi cu călăuzul nostru Ivan Ivanovici, cu Tamara Solomonovna care ne dăruia zilnic lucirea zâmbetului ei cerându-ne informaţii despre sănătatea noastră, cu surorile care păşeau lin în juru-ite şi ni se adresau blând; aparatul de radio ne era la îndemână şi „Pravda” nu ne lipsea niciodată la cafeaua de dimineaţă. Tovarăşa mea îmi era «interpret; mă descurcam şi singur, căci toţi şi toate mă împresurau cu bunăvoinţă. Am avut în preajma mea trecători tovarăşi de breaslă, adică pescari cu undiţa, pe Pavel Vasilievici de la „Sosnî”, ,pe Grigorie Metodici, personagiu important din Bielorusia, şi pe un deputat agronom al cărui nume l-am uitat, dar imaginea lui îmi râde şi acum în amintire. Am făcut cu aceştia expediţii la apa Moscovei; m’am întreţinut in a .ceste plimbări cu copii care vorbeau despre aţâţătorii la ■ război şi despreproblemele păcii ca nişte oameni vârsttnici. Am văzut marea Capitală, cu muzeele şi teatrele-i minunate. Toate priveliştile au rămas vii în fiinţa mea. Mi-au plăcut, dar, cum am mărturisit la întoarcere unor prietini de aici, mai mult decât priveliştile am iubit oamenii de acolo. Nu-i voi uita niciodată. In sfaturile cu prietinii cu care am petrecut acolo, am vorbit despre multe lucruri, dar mai ales despre marile realizări tehnice ale Ţării Socialismului. Despre aceste realizări am şi cetit destule. „Pravda” ne da în unele dimineţi veşti nouă în această materie. Era în vremea când se strângea pânea şi colhoznicii îşi numărau izbânzile. In primul agrogorod — oraş agricol — din Uzbekistan, unde nu cu mulţi ani în urmă stăpânea stepa uscată, s’a pus piatra de temelie a palatului cultural,o operă de arhitectură aleasă, în centrul căruia vor fi săli sportive şi de lectură în prim etaj; la al doilea etaj săli de expoziţii şi biblioteci, iar în aripile laterale — administraţia colhozului, salonul şi sufrageria. In planul general de construcţie se prevăd cinci sute cincizeci de case de locuit, stadion, rezervării de apă, şcoli, grădini de copii, creşe, gospodării model. In stepa de lângă Baku s’au săpat în anii din urmă fântâni arteziene pe câmp în vederea irigaţiei ogoarelor de bumbac. Până acum fântânile acestea se săpau numai pentru apă de băut, în sate. Acum izvoarele arteziene udă cam nouă miI de hectare culturi. In anii ce vin, în afară de canaluri, se intenţionează sfredelirea de sute de fântâni arteziene în stepă, ca să ridice spre ogoare apa din fundul pământului. Stepele şi pustiurile sunt, în această perioadă, preocuparea majoră a lumii sovietice. Minunea lacului Sevan din munţii caucazieni ai Armeniei socialiste sovietice am găsit-o explicată într’o prea interesantă carte a lui M. Ilin. E o realizare care m’a emoţionat; în fruntea lucrărilor a stătut un bătrân inginer armean care nu şi-a putut vedea înfăptuit visu-i măreţ decât un socialism. Intr’o carte a scriitorului Constantin Faustowski am găsit istoria transformării mlaştinilor colchidice, din colţul despre Turcia vecin Mării Negre, in grădini de plante subtropicale. Unul dintre prietinii sovietici mi-a dat lămuriri complimentare despre marile împăduriri dintre Marea Caspică şi Marea Neagră, menite să schimbe clima continentului şi să cheme la viaţă intensă stepe lipsite de umezeală. Altul mi-a vorbit despre Marha Rîbinsk, la nord, unde se creează crapine imense şi au fost blocate apele în vederea agriculturii şi navigaţiei. Marile opere staliniste dovedesc progresul necontenit al lumii nouă; ele vor sta în veac mărturie a epocei în care trăim. Oamenii de mâne le vor slăvi, uimindu-se de săritura bruscă pe care a săvârşit-o Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice din lumea veche cătră alt orizont istoric. rk Sunt desigur mulţi ca mine, care urmăresc în ceasurile lor de reflecţii intime traducerea în fapte a atâtor planuri măreţe. Urmăresc realizările staliniste ca pe un prelung vis minunat, a cărui lumină se răsfrânge şi asupra patriei mele. „Puţină vreme încă şi glasu-mi se va stinge...” a suspinat adânc melancolicul nostru poet Grigorie Alexandrescu. In ce mă priveşte, astăzi nu mă mai înfioară perspectiva trecerii mele. Mă simt trăind şi în generaţia ce mă va urma; glasul meu se va amesteca cu al celor care vor trăi îmbunătăţiţi şi liberi, participând la progresul unei umanităţi purificate şi alinate. Cei pe care i-am cunoscut robi trişti se vor veseli, copiii veacului viitor vor zâmbi vieţii. Nu mă mai pot îndemna să citesc fantazii; ochii mei aşteaptă schimbările pe care ie prevăd în Republica noastră; inima mea bate pentru realităţile ce se pregătesc, într’un ritm pe care ni-l vădesc înfăptuirile staliniste. Abia revenitacasă, mă întorc cu inima cătră prietinii cu care am petrecut aproape două luni în Uniune. Mă simt mai atent la veştile de acolo. La 21 August s’a publicat în ziarele Uniunii hotărîrea Consiliului de Miniştri al Uniunii Sovietice, privitoare la construirea staţiunii hidroelectrice de la Kuibîşev, pe Volga, iar la zece zile după aceea—■ altă hotărâre pentru centrala hidroelectrică de la Stalingrad. In primele zile ale lui Septemvrie iese hotărîrea în legătură cu construirea canalului principal Amu-Daria —Krasnovodsk privind înzestrarea cu apă a pământurilor din raioanele sudice ale câmpiei caspice din Turcmenia apuseană, ale şesului Amu- Daria şi a părţii apusene a deşertului Kara-Kum. In sfârşit, abia începusem a mă documenta asupra acestor mari lucrări, şi văd în „Scânteia” din 22 Septemvrie, alte hotărîri ale Consiliului de Miniştri sovietic în legătură cu construcţii gigantice pe fluviul Nipru înRepublica Socialistă Sovietică Ucraineană a unui canal în sudul Ucrainei şi a unui alt canal din nordul Crimeei, pentru irigarea a peste trei milioane de hectare în regiuni secetoase. Am in faţa mea articole ale academicienilor S. I. Vavilov G. Krjijanovski şi A. Vinter asupra lucrărilor de pe Volga Şi de la Amu-Daria Avem de-a face cu lucrări gigantice programate pe viitorii şapte ani. Oameni ai muncii din toată Uniunea vor lucra ziua şi noaptea la realizarea lor. La datele fixate, Ţara Socialismului va avea schimbată în regiunile pomenite faţa solului cu ape domesticite, canaluri, lacuri şi uzine ce vor da oamenilor sovietici bunuri preţioase pentru progresul lor tehnic şi cultural. Industria sovietică e pregătită acuma să înzestreze giganţii electrici de pe Volga cu puternice utilaje energetice şi cu aparatele cele mai complicate. Academia de ştiinţe e chemată să dea răspunsuri în legătură cu automatizarea uzinelor acestora, cu transmisia la depărtări mari fără pierdere de energie, în legătură cu regimul de consum şi de utilizare raţională. Pe lângă problemele de navigaţie, trebuie să se găsească soluţiile cele mai potrivite irigaţiei şi pisciculturii. Energia noilor staţiuni va contribui la intensificarea electrificării industriale a oraşului şi regiunii Moscova, la intensificarea electrificării din regiunea fluviului, din regiunea centrală a cernoziomului şi din sud-estul european al Uniunii. Procesele electrotehnologice perfecţionate, mecanizarea lucrărilor, automatizarea producţiei şi telemecanizarea îşi vor găsi o largă aplicare aici. Se vor realiza economii prin transporturile pe apă care sunt de douăsprezece ori mai eftine decât cele pe calea ferată. Când se va realiza întreaga "schemă a marelui fluviu, calea pe apă va putea transporta de patruzeci de ori mai mult decât drumurile de fer. Prin această realizare se economiseşte pe de altă parte, anual, cam douăzeci de milioane tone combustibil solid şi lichid, adăugând la asta şi preţul extragerii şi transportului. Se mai eliberează combustibil şi de la industriile ce vor fi alimentate cu electricitate. Cultura raţională a peştelui în lacurile create va aduce sporuri importante alimentare. Cherhanale sistematice vor avea să prepare cantităţi uriaşe de peşte de tot felul. Se mai adaugă ceva de aceiaşi importanţă. Paisprezece milioane de hectare vor fi irigate, culturi mai întinse decât cele de la Nil. Grâul de Volga, care şi până acum e socotit de cea mai bună calitate, îşi va intrei prin irigare producţia. Cu electrificarea agrotehnicei, se eliberează combustibilul lichid al colhozurilor. Fiecare kilowat de energie folosit în agrotehnică economiseşte opt până la zece muncitori încadraţi în producţie Se pregăteşte colhoznicilor din acele regiuni condiţii de viaţă civilizată, în înţelesul deplin al cuvintelor. Staţiunile hidroelectrice Kuibîşev şi Stalingrad vor fi cele mai mari din lume. Asemenea lucrări uriaşe nu pot fi înfăptuite în statele burgheze. Condiţiile de viaţă ale capitalismului pun obstacole la fiecare pas. Proprietatea privată, societăţile interesate să nu piardă avantagiile câştigate deja, — societăţi de instalaţii similare, de exploatare de căi ferate, mine şi petrol, — toate interesele particulare ale capitaliştilor se opun şi sabotează orice fel de îmbunătăţire şi ieftenire a electricităţii. Pe când în Uniunea Sovietică asemenea realizări sunt ale întregului popor. Iată ce declară colectivul uzinei „Stalin” din Leningrad, care pregăteşte turbinele hidrocentralelor Uniunii: „Stahanoviştii, inovatorii in producţie şi constructorii îşi vor pune toate silinţele pentru ca, noile înfăptuiri staliniste să primească maşini de cea mai bună calitate”. „Va înflori stepa de dincolo de Volga”, se bucură colhoz, uicii. In pământurile irigate grâul va prospera şi va spori; se vor însuţi vitele albe, oile, paserile, peştele, legumele şi fructele. Lucrarea oamenilor sovietici în pustia Asiei Centrale, la Amu-Daria, încheie ca într’o apoteoză o lungă şi înfricoşată dramă Cândva, în acele locuri, se întocmise un stat înfloritor şi o civilizaţie. Horezm, hanat al strămoşilor populaţiei de astăzi a acelor ţinuturi, avea oaze bogate şi cetăţi împodobite cu monumente, ale căror temelii se descopăr necontenit. Civilizaţia aceasta era aşezată pe o vatră mai veche, in care oamenii de ştiinţă au descoperit urmele unor conducte de apă construite acum o sută de veacuri, mormânt al sforţării oamenilor in lupta lor cu elementele ostile, cu mijloace puţina şi rudimentare. Mii de ani neamurile Asiei Centrale s’au trudit în durere; viaţa lor a fost epopeia unor crunte suferinţi. Când câştigau o victorie trecătoare contra nisipurilor pustiei şi se statorniceau în epoci de bielşug, brusc năvăleau asupra lor în pradă hoardele flămânde ale Mongolilor rătăcitori de la miază-noapte, acele pe care le-a cunoscut şi Europa noastră de la Atila până la Gingis-Han. S’a mai repetat în viaţa acestor popoare şi o altă catastrofă. Fluviul Amu-Daria îşi schimbă din când în când albia, de două trei ori într’un mileniu. De apa lui e legata prosperitatea aşezărilor omeneşti. Pleacă fluviul în altă parte, — piere viaţa de la om până la pom.Amu-Daria are o albie spre Marea Caspică. Apele care poartă nămoluri îşi astupă în ani şi ani intrarea în Mare şi când nu mai pot birui zăgazul, se întorc spre altă albie care le călăuzeşte în Marea Aral. Această oscilare a fluviului s’a petrecut în multe rânduri; de ea se leagă înălţarea şi decăderea hanatelor vechi până cătră veacurile din urmă. Au mai fost şi altele; oamenii au distrus saksaulul nisipurilor, singurul copac ce rezistă pustiei, care trăieşte fără frunze in secetă, adăpându-se au economie din apa retrasă subt dune. Intr’atătea milenii, localnicii şi-au cârpit săracele gospodării şi s’au încălzit la tocurile de popas ale turmelor cu acest arbore. Dar saksaulul fixa nisipurile; şi după ce el a fost ucis, vânturile au adus asupra oamenilor năvala nisipurilor din deşert. Aşezările şi păşunile s’au strîmtat; pustia sarbădă a devenit pentru seminţii ameninţare de moarte. Astfel popoarele Asiei Centrale au ajuns la o viaţă semi-nomadă, care-i obliga să-şi suie la munte vitele în vremea pojarului verii şi să le coboare la aşezările de jos in vremea iernii. Şubrede adăposturi, fân puţin, vetre sărmane încălzite cu fizic, viscole din miază-noapte, acesta era traiul lor în lunile iernii. Cum începeau căldurile, aulele se deşertau, oamenii fugeau la păşunile de sus, in bejenii grabnice, întârzierea însemna pieirea turmelor de focul pustiei. Iată că oamenii sovietici lichidează starea aceasta de lucruri. Fluviul Amu-Daria va fi întors în albia veche spre Caspica, în condiţiile cele mai prielnice. Nisipurile negre din pustiul Kara-Kum se vor alina. Deşerturile şi semi-deşerturile, care ocupă astăzi patru cincimi din întregul teritoriu al Republicii Socialiste Sovietice Turcmene, vor fi treptat readuse la viaţă. Canalul principal al Abu- Dariei va iriga opt milioane şi jumătate hectare de pământ. Lungimea totală a canalelor ce vor distribui apă întreprinderilor industriale şi a aşezărilor omeneşti va fi de două mii trei sute de kilometri. In acest sistem de ape domesticite se vor planta păduri pe o suprafaţă de jumătate de milion de hectare. In zececinsprezece ani, aceste plantaţii mari îşi vor fi câştigat definitiv locul în peisagiu, fixând pe totdeauna nisipurile. Suprafaţa pământurilor irigate în Republica Turcmenă şi Republica autonomă Kara- Kalpak se va tripla. Pământurile de către limanul înalt al Abu-Dariei vor căpăta aceiaşi importanţă pentru cultura bumbacului ca şi faimoasa vale Fergana. Producţia de bumbac se va mări de şapte-opt ori. Pentru prelucrarea bumbacului se vor construi în oaza Horezm treizeci şi ceva de uzine. Acestora se vor alătura multe fabrici de ulei. Regiunea va mai avea şaptezeci de staţiuni de maşini şi tractoare. Apa şi imensele plantaţii vor schimba clima depresiunii perieaspice Vor creşte acolo cu îmbielşugare măslinii, smochinii, bananierii şi viţa de vie. Duzii din zona împădurită vor face să sporească de şase ori producţia gogoşilor de mătase. Şapte milioane de hectare păşuni noi, rezultat al irigării, vor îngădui înmulţirea vitelor in colhozuri. O grijă deosebită se va pune in ameliorarea rasei de oi. Se ştie că în Uniune oamenii de ştiinţă şi experimentatorii pricepuţi au izbutit să creeze oi care mai mult de cincizeci la sută faţă doi miei, întrec greutatea de o sută de kilograme şi dau cincisprezece kilograme lână. Productivitatea fiecărui hectar irigat al deşertului Kara- Kum va fi de cinci ori mai mare decât în pământurile zonei temperate ale Uniunii şi se vor putea scoate, anual, două recolte. tk In ce măsură mă mângâie biruinţele oamenilor sovietici asupra stihiilor ostile n’aşi putea exprima în cuvinte. Sunt biruinţi care vor sluji nu numai la îmbunătăţirea vieţii materiale a oamenilor. Vor folosi şi vor înflori sufletele. Sunt biruinţi directe asupra sălbăticiei şi instinctelor primare, asupra urgiei războaielor. Se lucrează astfel pentru buna stare şi buna înţelegere a tuturor seminţiilor pământului. Pustiurile se schimbă în grădini, păduri tinere , freamătă, se aruncă punţi strălucitoare peste canale şi fluvii, cântecul muncii şi al bucuriei sună pretutindeni. E mai încântător decât în cele mai uimitoare basme ale copilăriei noastre. Prietini şi prietine, întindeţi manile, să vi le strâng. Binecuvântate aceste zile eroice, în care se pun temeliile unei lumi mai bune! Străduinţi şi jertfe le închinăm cu bucurie generaţiei ce se ridică. Lumina sufletului nostru va luci în ochii oamenilor de mâne, — copiii noştri. Lumina sufetului nostru va luci în apele domesticite, în hidrocentrale electrice şi uzine, în grădinile nesfârşite, în ogoarele bogate in holde, în aşezările civilizate ale muncitorilor acestui pământ al patriei noastre. Toate se vor înfăptui, după pildele omului sovietic. Alt război decât acesta, al eliberării definitive a omului, nu voim să cunoaştem. Centrala hidroelectrică, care va lua naştere pe malul Volgăi, la Kuibîşev, va fi cea mai mare din lume. Capacitatea ei va fi de 2 milioane kw., dând anual circa 10 miliarde kiowaţi-ore de energie electrică. Multe miliarde de knowaţi-ore vor fi furnizate uzinelor şi fabricilor din regiunile Moscova, Kuibîşev şi Saratov. Energia electrică produsă va servi deasemeni la irigarea unor vaste întinderi din regiunea Volgăi, pe scară largă vor fi electrificate muncile agricole, aratul, secerişul, treeratul, etc. se vor face numai cu mașini electrice. Cât de gigantică este această lucrare ne arată faptul că va necesita deplasarea a peste 150 milioane metri cubi pământ, turnarea a peste 6 milioane metri cubi de beton şi montarea a peste 200 mil tone construcţii metalice. Peste stăvilarul uriaş ce va bara calea apelor Volgăi via trece o cale ferată, întreagă această uriaşă construcţie, începută anul acesta la finele lunii August, va fi terminată în 1955. La Stalingrad Centrala hidroelectrică de la Stalingrad —o a doua din lume în ce priveşte mărimea ei — va da deasemeni aproape 10 miliarde kilowaţi-ore anual. De aci, curentul electric produs va porni prin linii de transmisiune — cele mai mari din lume — spre uzinele Moscovei Curent electric vor primi şi întreprinderile din regiunile Stalingrad, Saratov, Astrahan, ■ etc. Energia electrică produsă la Stalingrad va fi folosită şi pentru electrificarea agriculturii şi irigarea unor uriaşe întinderi între Volga şi Ural, pentru fertilizarea stepei Nogai şi unor uriaşe întinderi la Nord şi Vest de Marea Caspică. Bazinele de apă ce se vor forma în dreptul stăvilarelor de la Kuibîşev şi Stalingrad vor asigura un nivel constant al apelor Volgăi în tot timpul anului, ferind totodată regiunea de inundaţii. Stătilarele vor fi prevăzute cu ecluze, care vor permite navigaţia nestânjenită pe Volga. De la malul fluviului Amu-Daria până la Krasnovodsk, trecând prin deşert pe o lungime de 1.100 kilometri, se va întinde marele Canal Turkmen. Apele Amu-Dariei vor da viaţă pustiurilor Turkmeniei O întindere mare, cât toate suprafeţele lucrate ale Danemarcei, Belgiei, Austriei şi Greciei la un loc, va fi câştigată pentru agricultură. Recoltele de bumbac ale Turkmeniei vor creşte de 7-8 ori. In pustiu vor răsări oraşe şi sate noi. Pe traseul Canalului vor fi construite centrale hidroelectrice, iar energia electrică obţinută va fi folosită pentru industrializarea regiunii şi electrificarea agriculturii. Marele Canal Turkmen va fi navigabil, dealungul Canalului, apoi prin Marea Caspică, pe Volga în sus şi dealungul celorlalte canale, vapoarele de Pe Amu-Daria vor ajunge la Moscova şi chiar până la Murmansk, pe ţărmul oceanului îngheţat de Nord. 9 în Ucraina şî Crimeea In Sudul Ucrainei şi Nordul Crimeei se va construi un sistem întreg de centrale hidroelectrice şi canale. In apropiere de Kahovka, apele Niprului vor fi oprite de un uriaş stăvilar asemănător cu cel al Dneproghesului. Aci va lua naştere o centrală hidroelectrică, cu o capacitate de 250 mii kw. Stăvilarul va forma un uriaş bazin cuprinzând 14 miliarde metri cubi de apă. De la Zaporojie, pe malul Niprului, va porni Canalul Ucrainean de Sud care apoi îşi va continua cursul dealungul râului Molocinaia spre Askanisa Nova, până la Sivaş. Canalul Crimeei de Nord îşi va lua începutul la Sivaş, va trece prin raioanele de stepă al© Crimeei până la Kerei. Lungimea totală a acestor două canale va fi de 550 km. In apropierea oraşului Melitopol, pe râul Molocinaia, se va construi tun stăvilar şi o centrală hidroelectrică. Datorită acestor lucrări vor putea fi irigate suprafeţe cu o întindere de 3 milioane ha. din regiunii© Kelison, Zaparojie, Nikolaev, Dnepropetrovsk şi Crimeea, iar pe aceste pământuri se vor obţine recolte de 2-3 ori mai mari canele obişnuite. ( La Kuibîsav '■§)_ Marele Canal Turkmen Deşertul va deveni o fali a belşugului de OH. HOSSU 1950, ultimul an al planului cincinal n’a expirat încă, iar oamenii sovietici au şi pornit la realizarea de noi proecte grandioase. De curând, Guvernul Sovietic a hotărît construirea a două uriaş® centrale hidroelectrice pe Volga — la Kuibîşev şi Stalingrad. Ele vor fi cele mai mari din lume dând industriei şi agriculturii sovietice 20 miliarde kilowatt-ore anual iar apele Volgăi, oprite în loc prin barajele hidrocentralelor şi îndrumate spre canale de irigare, vor da vlagă la 14 milioane ha. pământ secetos. Dar iată că la Interval de oua mai câteva zile, presa şi radio-ulre-au adus la cunoştinţă o nouă hotărîre a Guvernului Sovietic: prin construirea Canalului Turkmen Amu-Daria-Krasnogodsk va fi desfiinţat pentru totdeauna întinsul deşert Kara-Kum. Apare astfel un nou front al bătăliei pe care o dau oamenii sovietici pentru supunerea naturii, pentru a o sili să lucreze spre binele omului. Dacă cercetăm harta Turkmeniei ne putem da seama de importanţa, valoarea şi îndrăzneala acestei lucrări. Peste 80 la sută din suprafaţa Turkmeniei aparţine nisipurilor negre ale pustiului Kara-Kum. Lipsa de apă, căldurile dogoritoare fac ca viaţa oamenilor şi animalelor să fie un chin. Cât cuprinde zarea e numai nisip. Unele locuri de pe cuprinsul deşertului sunt atât de puţin îmbietoare că oamenii le-au pus nume puţin obişnuite în geografie. „Nu trece nici dracul”, „Se topesc crecrii”, „Pier caprele, „Moartea omului”... Această natură atât de duşmănoasă omului, acest mediu atât de vitreg, oamenii sovietici pornesc acum cu curaj să-l transaforme, să-l schimbe cu totul pentru ca şi aci omul sovietic să poată duce un trai fericit. Apele fluviului Amu-Daria, unul din cele mai mari fluvii ale Uniunii Sovietice, vor fi silite să dea viaţă acestei întinse regiuni. Pornind de la izvoare aflate in înălţimile munţilor Pamir şi Aitai, Amu-Daria îşi duce apele prin văi şi ţinuturipustii. Astăzi, la iniţiativa tovarăşului Stalin, creatorul tuturor planurilor îndrăsneţe de transformare, a naturii, oamenii sovietici pornesc să deschidă apelor Abu-Dariei drumul prin deşert. Canalul Turkmen care va lua naştere va porrtl de la localitatea Tahîa-Taş de P® malul fluviului, unde urmează să se ridice un uriaş stăvilar, va ocoli depresiunea Sara-Kamîş, va străbate deşertul Karazkum, mergând un timp dealungul albiei secate de secole a râului Uzboi, şi va lua sfârşit la Krasnovodsk, pe malul Mării Caspice. 1100 km. va fi lungimea Canalului principal, de la Amu-Daria până la Marea Caspică, la care se vor adăuga cei 1200 km. ai canalelor de derivaţie, ce vor porni în toate părţile să fertilizeze deşertul. Prin stăvilarul dela Tahia-Taş vor intra în albia Canalului între 350-400 m.c. de apă pe secundă, iar mai târziu chiar 600 m.c. In drumul lor, apele Canalului vor fi oprite de trei mari baraje şi silite să pună în mişcare turbinele unor centrale hidroelectrice, ce vor da curent ţinuturilor din jur. Cât de vastă este lucrarea proectată ne arată faptul că pentru îndeplinirea ei vor trebui săpaţi aproape 300 misioane m.c. pământ. Dacă amploarea construcţiei este excepţională, ritmul înfăptuirii ei este deadreptul uimitor: ea trebue terminată în şase ani. E interesant de relevat că construirea canalului Suez, lung de 155 km, a necesitat 11 ani, iar construcţia canalului Panama lung de 81 km, chiar 34 de ani. Prin construirea Canalului Turkmen se soluţionează numeroase probleme: se va putea da desvoltare irigării ţinuturilor de la cursul inferior al Amu-Darid, se vor putea fixa nisipurile din Karazkum şi crea păşuni bogate, se va iriga întreaga parte de sud-vest a R.S.S. Turkmene, se vor crea puternice focare industriale, se vor electrifia toate raioanele din vecinătatea canalului, va lua naștere o nouă cale navigabilă care va uni Amu- Daria cu Marea Caspică. Iar de aci vapoarele vor pulpa porni pe Volga în sus dealungul canalelor existente, vor trece prin Moscova şi mai departe până în Oceanul îngheţat de Nord. însăşi cifrele cuprinse îh hotărîrea Guvernului Sovietic arată cât de imense vor fi foioasele pe care le va aduce noul Canal. In pustiul de maiuri vor fi plantate cu bumbac 1.300.000 ha., alte 7 milioane ha. vor deveni păşuni destinate desvoltării creşterii viaţelor, şr pe o suprafaţă de 500.000 ha. se vor planta perdele forestiere protectoare. Vor lua naştere noi oraşe şi sate, noi uzine şi fabrici. Clima schimbată va permite aclimatizarea plantelor subtropicale — portocale, lămâi. lată deci cum avântul oamenilor sovietici, economia lor socia-listă planificată, dă viaţă unui teritoriu uriaş, vitregit de veacuri. Câtă deosebire între aceste realizări şi cele ce se întâmplă în ţările capitaliste ! In Statele Unite de pildă, ţinuturile secetoase ocupă mai mult de 40 la sută din suprafaţa ţării. Ele apar pe hartă ca „Marile deserturi americane”. In tot timpul existenţei lor Statele Unite au reuşit să fertilizeze numai vreo 8 milioane ha., ameninţate astăzi să cadă din nou în paragină, căci monopolurile capitaliste — din cauza crizei ce se agravează — au interes să distrugă cât mai multe produse alimentare, dar nicidecum să mărească producţia lor. Ele nu vor să-şi strice preţurile, să îşi pericliteze câştigurile. In ţările capitaliste, sistemul de jaf în exploatarea pământului duce în mod inevitabil la istovirea şi distrugerea solului. In Statele Unite, prin eroziunea apelor, zeci de milioane ha. au fost transformate în pustiu. Dar nici în Statele Unite şi nici în celeulalte state capitaliste nu se recurge la măsuri radicale pentru a împiedica asemenea catastrofe. Lucrări gigantice, ca cele legate de planurile pentru construirea celor două hidrocentrale de pe Volga și a Canalului Turkmen, lucrări ce prevăd irigarea și punerea în valoare — în răstimp de numai 5—6 ani — a peste 22 milioane ha, nu pot fi realizate în niciun stat capitalist. In pustiul trezit la viaţă în Kara Kum, productivitatea fiecărui hectar irigat va fi de 4—5 ori mai mare decât productivitatea medie a pământurilor Uniunii Sovietice, dând câte două recolte bogate pe an. In ţinuturile brăzdate de canaluri vor fi instalate mii de pompe puternice şi motoare electrice, care vor împinge apa până departe. Pe ogoare fe irigate îşi vor face apariţia noile maşini agricole sovietice : tractoare electrice, maşini pentru recoltarea bumbaciului, orezului şi a celorlalte plante industriale. Pustiul neroditor şl cenuşiu va străluci în toate culorile, imensele bogăţii subterane vor putea fi valorificate. Deşertul va deveni o ţară a belşugului. Giganticele construcţii ale epocii staliniste oglindesc forţa Statului Sovietic, a sistemului său social. Ele ne arată că Uniunea Sovietică, nu-şi precupeţeşte uriaşele resurse economice şi tehnice când e vorba de construcţii paşnice, menite a ridica în mod considerabil nivelul de trai al oamenilor muncii, când e vorba de construcţii menite să lărgească baza materială a comunismului, la înfăptuirea căruia oamenii sovietici lucrează de zor. Aceasta se întâmplă în vreme ce în Statele Unite, din banii storşi de pe spinarea poporului muncitor, miliarde de dolari sunt destinate pregătirilor de război, de pe urma căruia negustorii de sânge, imperialiştii, se aşteaptă la noi câştiguri uriaşe. Oamenii muncii din ţara noastră pot vedea clar în minunat tel© realizări ale popoarelor sovietice, înfăptuite sub îndrumarea Partidului Comunist (bolşevic) condus de marele Stalin, drumul măreţ, perspectiva viitorului luminos spre care ii conduce Partidul Muncitoresc Român, drumul vieţii îmbelşugate şi fericite de mâine. Pentru noi, constructorii Canalului Dunăre-Marea Neagră, uriaşele lucrări care se execută în marea Patrie a Socialismului constitue un exemplu strălucit şi bogat în învăţăminte. Măreţul exemplu al constructorilor sovietici ne însufleţeşte în munca de z! .LU ?în.116 ajută să înfruntăm şi să biruim toate greutăţile care ne stau în cale. Cu ajutorul experienţei şi tehnicii sovietice — cea mai înaintată tehnică din lume — noi tăiem albia Canalului care va scurta drumul dintre Dunărea Mare şi va aduce viaţă şi belşug uneia dintre regiunile ţinute într’o stare de cumplită înapoiere de către capitalişti. Măreţele construcţii ale epocii staliniste constitue un strălucit exemplu ce ne călăuzeşte in lupta Şi munca noastră de construire a socialismului în scumpa noastră Patrie, director general a Construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră