Scȃnteia, decembrie 1950 (Anul 19, nr. 1902-1925)

1950-12-01 / nr. 1902

Mr. 1902 "Vor a fi candlid­ații Froistoli ai Democrației Populare, candidaţi ai vieții este, ai păciii Tribuna agitatorului Cum ne-am organizat munca pentru ultimile zile ei© campaniei electorale Pentru a întări munca de agitaţie în mijlocul alegătorilor în aceste zile, colectivul nostru de agitatori a luat o serie de măsuri urgente pe baza mate­rialului apărut în „Scânteia“ privitor la ultima faza a cam­paniei. in primul rând noi am com­plectat colectivul nostru cu încă trei tovarăşi. Numai aşa puteam cuprinde pe toţi alegătorii din sectorul ce ne-a fost repartizat. Am împărţit colectivul în grupe de câte doi, fiecare grupă având răspunderea pentru un anumit număr de case. Am avut însă grijă ca agitatorii care fuseseră activi să rămână mai departe cu aceleaşi case ca şi până atunci. Agitatorilor nou repar­tizaţi le-am predat sectoarele respective în mod organizat, informându-i asupra stadiului muncii de agitaţie în acele sec­toare. Iată cum am făcut îm­părţirea : grupei l-a compuse din Costea Paraschiva şi Purcaru Maria i s’a repartizat sectorul din str. Tache Ionescu, ds­r Nr. 1—44; grupei a ll-a co­­­­­puse din Radu Gheorghe şi­­­limon Fîorica, Nr. 45—88, pe aceeaşi stradă; grupei a I­­ l-a compuse din Tacacs Iosif şi Da­lai Suzana, str. Malinovski dela Nr. 35—65; grupei a IV-a compuse din Gede Dionisie şi Preda Elena str. Malinovski dela Nr. 65—10­. Toate aceste străzi aparţin de secţia de votare Nr. 6. Ne reve­nea ca o sarcină principală să aducem aceasta la cunoştinţa alegătorilor şi să-i mobilizăm în jurul secţiei, astfel încât în ziua alegerilor nimeni să nu lipsească de la vot. Cu ocazia consfătuirii noastre de Duminică, am prelucrat din nou cu agitatorii Chemarea C.C. ai Partidului Muncitoresc Român către toţi alegătorii, sfătuind pe agitatori să-şi procure Chemarea şi să o facă cât mai bine cunoscută în masse. Pentru a asigura o bună popularizare a candidaţilor, am povestit din nou agitatorilor despre viaţa şi realizările tova­răşilor Bergher Victor, candi­datul nostru pentru Sfatul Popular al regiunii, Săcarea Olivia, candidată pentru Sfatul Popular raional, şi Babtoş Io­sif, candidat pentru Sfatul Popular orăşenesc. Mulţi ale­gători ii cunosc pe candidaţi de la întâlnirile la care au luat parte până acum. Pentru ca toți alegătorii să-i cunoască, am stabilit să-i chemăm la o nouă întâlnire cu candidaţii în ziua de joi 30 Noembrie orele 18, la Căminul Cultural „M­­­­hail Eminescu“ din str. A Mihai­ Sebastian. Am prelucrat încă odată cu agitatorii tehnica votării, cu ajutorul unor buletine de vot model şi a desenelor apărute în ziare. După aceasta am întocmit împreună un plan de muncă pe săptămâna întreagă. Pe baza planului, Luni 27 Noembrie cele 4 grupe de agitatori au mers pe la toţi alegătorii, anun­­ţându-i să ia parte la marele meeting ce a avut loc Marţi la orele 16 In Piaţa 7 Noembrie. Cu ocazia acestei mobilizări agitatorii au urmărit din nou dacă alegătorii din străzile lor îşi ridicaseră certificatul de alegător. Miercuri, 29 Noembrie, agi­tatorii au vizitat din nou pe alegători, chemându-i să vină joi seara la ora 18 la Căminul Cultural „Mihail Eminescu“, pentru a se întâlni cu candi­daţii pentru Sfatul Popular orăşenesc, raional si regional. In mod special agitatorii vor sta de vorbă cu alegătorii care încă nu si-au scos certificatele de alegător, convingându-i ca nană a doua zi cel mai târziu să si le scoată. Vom duce bă­tălia ca niciun aleg­ător din raza noastră de activitate să nu rămână fără a-si fi scos certificatul. Joi 30 Noembrie, agitatorii vor participa cu toţii la întâl­nirea cu candidaţii de la Cămi­nul Cultural „Mihail Emi­nescu“, ocupân­du-se de agita­ţia în sală, difuzând material electoral şi ducând muncă de lămurire de la om la om, înainte şi după întâlnire. Pentru Vineri 1 Decembrie,, planul de muncă prevede ca toţi agitatorii să meargă pe teren pentru a populariza din nou realizările regimului nos­tru de democraţie populară, şi a vorbi pe larg alegătorilor despre tehnica votării. Această ieşire va dura până la orele 21, astfel încât să fie timp pentru discutarea tuturor problemelor, încă nu deajuns de lămurire. Sâmbătă 2 Decembrie, vom trece din nou pe la fiecare ale­gător, reamintindu-i că votarea va avea loc a doua zi, la sec­ţia de votare Nr. 6, din str. Dio­nisie Anghel, în localul Şcolii Elementare Nr. 7. Îi vom con­vinge să vină dis-de-dimineaţă la vot, arătându-Ie că in felul acesta ei îşi vor arăta şi mai mult ataşamentul lor faţă de regimul nostru de democraţie populară şi hotărîrea lor de a lupta pentru pace, împotriva aţâţătorilor la război. Vom cău­ta sa stabilim cu alegătorii puncte comune de întâlnire, pentru a porni cu toţii la vot. Pentru a sărbători şi mai mult măreaţa zi de 3 Decembrie, vom aduce steaguri şi pancarte şi ii vom chema pe alegători să vină şi ei cu steaguri şi lozinci, cu muzicuţe, cu armonice, etc. Duminică 3 Decembrie, ne vom întâlni dis-de-dimineaţă cu alegătorii, aşa cum am sta­bilit. După ce vom vota, ne vom ocuni fără încetare de mobilizarea ale­gătorilor care nu au­ venit la vot odată cu noi, astfel încât să asigurăm în pri­mele ore ale dimineţii partici­parea la vot a tuturor celor cu drept de vot. Totodată ne vom îngriji ca să poată vota şi bol­navii, aşa cum prevede legea. In tot cursul săptămânii, înaintea fiecărei ieşiri de teren vom ţine câte o scurtă consfă­tuire, pentru a analiza munca depusă cu o zi înainte şi a re­capitula sarcinile ce ne revin pentru ziua respectivă, conform planului. Realizarea acestui plan este o sarcină de cinste pentru co­lectivul nostru. RsMiBu Gheorghe şeful colectivului de agitatori Nr 6 „Steaua Roşie“ Sibiu SAGULEA GHEORGHE, munci- t tor la uzinele „Solex" din Bucu-­­ reşti. După naţionalizare a mun­cit cu neobosită râvnă. S'a cali-­­­ficat în meseria d­e turnător şi a ajutat la rândul lui pe alţi 7 muncitori să se califice. Este fruntaş în fabrică. Scurtând pro­cesul de fabricaţie al aliajului „Bahnmetalului"­­a contribuit la îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor Planului de Stat pe fa­brică. A fost decorat cu „Meda­lia Muncii“. Este candidat în circumscripţia 05 pentru Sfatul Popular al raionului „23 August" CSISZER ŞTEFAN, muncitor fruntaş la uzinele „Janoş Her­­bac" din Cluj. Munceşte cu râvnă depăşind necontenit nor­mele. A fost propus candidat în circumscripţia electorală Nr. 112 pentru Sfatul Popular al oraşului Cluj. VASIUEV GRIGOR, constructor de vase navale din lemn. Este fiu de muncitor lipovean. A fost totdeauna în fruntea acţiunilor iniţiate de Partid, antrenând şi pe ceilalţi tovarăşi ai lui. A fost propus candidat în circumscrip­ţia electorală Nr. 6 pentru Sfatul Popular a! oraşului Tulcea. OSANU ANA, funcţionară la Di­recţia Generală a Canalului Du­­năre-Marea Neagră. A avut de­ luptat cu multe greutăţi în viaţa ei. În munca ei actuală îşi înde­plineşte sarcinile cu multă con­ştiinciozitate. A fost propusă­­ candidată pentru Sfatul Popular­ al raionului Medgidia. Din realizările Comitetelor Provizorii Au secat balta La punctul numit ,,Puşcaşul" din satul O­nea­ga, comuna Coşula, raionul Botoşani, drumul era me­reu inundat de o baltă. In urma iniţiativei Comitetului Provizo­riu care a folosit resursele locale De curând Comitetul Provizoriu al comunei Glodeni, raionul Tg. Jiu, a luat iniţiativa construirii unui nou local pentru Sfatul Popu­lar. S’au făcut până acum 50.000 şi a ajutorului dat de către ţă­ranii muncitori, balta a fost se­cată, iar acum se lucrează la construirea unui pod în acest punct. Lucrarea, care in întregi­me a fost evaluată la 1.000.000 iei, a fost realizată în proporţie de 40*­, numai prin muncă volun­tară. Moaim­ir Gh. corespondent îşi con­stru­esc local nou pentru Sfatul Popular de cărămizi şi alte lucrări, prin Popular până la 21 Decembrie, munca voluntară a ţăraniloi mun- ziua aniversării, tovarăşului Stalin citori difi comună. Aceştia şi-au luat angajamentul SoOOlOSIflE Sabin să termine clădirea pentru Sfatul corespondent Instalarea unei noi conducte de apa la Tg. Jiu Printre ultimele realizări ale larea unei conducte de apă pe o depun muncă voluntară pentru distanţă de 1056 m. a o termina într'un timp scurt. Comitetului Provizoriu al oraşu­ , ,v , . , A . . La aceasta lucrare, in curs de SbâpcaGil ., lui Tg. Jiu se numiră şi Insta- executare, muncitorii din oraş corespondent Realizări ale Comitetului Provizoriu din oraşul Vaslui VASLUI (de la corespondentul nostru). — Cerni­te tu! Provizoriu al oraşului Vaslui a întreprins in cursul ultimului an numeroase acţ­iui gospodăreşti. Astfel a fost terminată construcţia Ate­neului Popular Mihail Eminescu, cu o capacitate de 2.000 locuri, iar în cartierul „13 Decembrie" din ace­leş oraş a fost construită o şcoală elementară cu ÎS săli de cursuri. Pentru mai buna în­grijire a sănătăţii celor ce mun­cesc, Spitalul de Stat al oraşului a fost mărit, cuprinzând acum circa 600 paturi. Pentru ca locuitorii din oraş să nu ducă lipsa de apă potabilă s-au revizuit şi reparat conduc­tele de la Chitoc şi Detea. Re­facerea străzilor a constituit dea­­semeni o preocupare a Comite­tului­ Provizoriu al oraşului Vas­lui. Străzile Rahova, Gheorghe Asachi şi Doctor Ghelerter au fost complect, refăcute, con­strâ­­ndu-se totodată şi trei poduri noi.­­ Prin participarea cetăţenilor la muncă voluntară, s-a continuat curăţirea oraşului de moloz. Asta, iei în locul ruinelor au fost a­­m­enajate două parcuri. Campania de construcţii şi re­facere a oraşului Vaslui fiin­d în centrul preocupărilor Comitetu­lui Provizoriu continuă cu suc­ces. Stau şi mă gândesc cum fierbe toată ţara acum în preaj­ma alegerilor de deputaţi în Sfaturile Populare şi-mi vin în minte şiruri întregi de oameni pe care i-am cunoscut: oţelari şi jurnalişti, mineri la înaintare în piatră sau cărbune, ţesătoa­re, tractorişti care numai ce-au ieşit din anii tinereţii, şi mem­brii de gospodării colective care o viaţă de om au ostenit cu perechea lor de bouţi ce tre­ceau prin jug de pirpirii, apoi pescarii mereu între cer şi apă, învăţători şi medici, gospodine, fiecare cu vorba şi înfăţişarea şi viaţa şi visul lor. Şi uite că a venit vremea când toţi aceşti prieteni ai mei pe care i-am cunoscut vor pe­cetlui cu bună ştiinţă şi vor ho­tărî ca visurile lor cele mai în­drăzneţe să capete viaţă, o viaţă mereu mai bună spre a-şi îm­plini mereu alte şi mai îndrăz­neţe visuri. Sunt oameni coborîţi de pe munte cu opincile prinse în şu­ruburi, cum au coborît la Lu­­peni Achim şi Popa, ca astăzi să ştie a cunoaşte drumul stra­tului de cărbune numai după cum îi este clinul, ori cum a ve­nit din Maramureş Jurj Ştefan, sau cum din ţărani cu un lanţ de pământ coastă au ieşit topi­­tori pe platoul oţelăriei Sie­mens-Martin din Reşiţa fraţii Iovanovici; cel mare, primtopi­­torul, un bărbat înalt şi frumos ca bradul, cu privirea caldă şi îndrăzneaţă, cel mic vioi şi cu ochii deschişi să prindă cât mai degrabă meşteşugul lui bădie-său... Sunt oameni ca maistrul de la furnale Gropşan, cu tru­pul bine legat şi obrazul me­reu luminat de ult zâmbet din­lăuntru, sau bătrânul său prim­­maistru Obradovici, „fain om, cu ani grei de muncă şi priceput în meseria lui” — cum îi spune Gropşan — ori şeful sec­ţiei furnale, inginerul Romulus Miclea pe care ai să-l întâlneşti în toate schimburile fie pe pla­tou, fie la cowper, ori sus pe platformă, cu aceeaşi înfăţişare de om senin dar numai iniţia­tivă şi hotărîre când să răs­pundă greutăţilor... Trec peste munţi, ape şi o­­raşe şi mă opresc la Pecheş, lângă tractorul lui Costică C­ri­­şan, e membru al gospodăriei colective şi a făcut şcoală de tractorişti la S.M.T.­Vameş, şi’n primăvară când a fost să are pământul gospodăriei colective din Cudalbi i-a căzut dra­gă Anica. N’au prea vrut Cu­­dălbenii să-şi dea fata din gos­podărie că era harnică şi frun­taşă în muncă, dar pune-te îm­potriva dragostei dacă poţi. Costică Crişan şi Anica şi-au înfiripat gospodărie la Pechea. Şi i-au înzestrat şi gospodăria colectivă şi muncitorii din Ga­laţi — cum au înzestrat şi altă tânără pereche — pe socotitorul Sălceanu Alexe şi pe Tinica lui. S-au tocmit cele două nunţi în aceeaşi zi şi nu ştiu a cui a fost mai mare veselia: a­ tine­rilor însurăţei, a naşilor — pre­şedinţii celor două gospodării — a oaspeţilor veniţi cu tarafele lor tocmai din Piscu, Indepen­denţa şi Tudor Vladimirescu, sau a locţiitorului de preşedinte, Nicula, care, când s’a pornit la joc, l-a lăsat în urmă până şi pe Negoiţă care în acea zi ne minunase cu jocul lui cum ne-a minunat cu o zi înainte şi cu tarlaua peste care a fost ales brigadier. Şirul meu de prieteni care-mi vin în minte nu se opreşte aici, fiindcă vroiam să vorbesc şi de Sucek de la fabrica de maşini din Reşiţa şi de Maierctoc din Petrila, tatăl şi fiul care îm­preună schimb după schimb biruie muntele şi trimit „la ziuă“ tone şi tone de cărbune. S’ar cuveni să vorbesc şi de Po­­boreni Alexandru, minerul fruntaş din Lupeni, un munte de om cât şi munţii dinlăuntru­ cărora a scos munţi de căr­bune, ca astăzi să-şi plece tru­pul lui uriaş peste bănci de şcoală spre a ieşi mâine condu­cător şi organizator, poate chiar peste locurile de muncă pe care le ştie aşa de bine. Gândeam sa vorbesc şi de ne­vasta membrului gospodăriei colective din Răşcanii Vasluiu­lui şi de lacrimile care i-au scli­pit pe gene ca boabele când s’a înfăptuit gospodăria lor colec­tivă — fiindcă lacrimile care i-au umezit ochii nu însemnează alta decât tot atâtea vise împlinite pe care poate altădată nici nu a îndrăznit sa le viseze... Nevasta ţăranului muncitor din Răşcanii Vasluiului şi fra­ţii Iovanovici din Reşiţa, Nicula din Pechea şi Matei Gheorghe cu echipa lui de săpători de pe şantierul din Bicaz, Bran Alexandru de la mina Asău care lucrează pe seama cincinalului, bătrânul Obradovici de la fur­nalele Reşiţei, oţelarul Stupnea Matei, inginerul Romulus Mi­clea, Szilagyi Ioan din Petro­şani, Alexandru Poboreni şi zecile de­­sute de mii de oa­meni din ţara noastră pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar a căror, viaţă se împleteşte pe acelaş drum cu viaţa prieteni­lor mei, cu toţii ştiu că ei şi ni­meni altul vor hotărî ca visu­rile şi drumul pe care s’au por­­nit să se înfăptuiască în­tocmai. Fiindcă în câteva zile St­o­­nea Matei, maistrul oţel­ar din Reşiţa, dându-şi votul pentru Sfatul Popular orăşenesc lui Mircea’ Micula pe care-l ştie bine dela secţia de turnare şi lui Căpuţan Ion de pe platoul Siemens-Martin, înseamnă că în treburile obşteşti va avea şi el să-şi spună cuvântul lui, un cuvânt greu şi pentru împlini­rea căruia ştie că-i vor răspunde aleşii săi. Iar Căpuţan Ion şi Mircea Micula şi cei peste 100.000 de deputaţi, angajân­­du-se să împlinească în Sfatu­rile Populare cuvântul şi voinţa de mai bine a celor care i-au ales, şi răspunzând înaintea lor, în chip firesc îi aduc prin zeci de mii de fire la însuşi condu­cerea Statului. Şi iată cum mineri şi oţelari, petrolişti şi ţesătoare, construc-­ tori de şantiere, profesori şi ţărani muncitori, gospodine, şi ostaşi, răspunzând Chemă-, rii Partidului şi urcând —­­ tocmai prin votul lor — spre­­ cârma Statului, se pornesc pe un drum nou, spre drumul ade­văratei puteri populare. Iar când spui putere populară , înţelegi cultură şi vezi şcoli. I­­nstitute, spitale, creşe, teatre,­ biblioteci, înţelegi hidrocentrale şi vezi cum se luminează ţara până în­ cătunele cele mai de­părtate, cum se ridică din­ şe­­suri şi văi oraşe cu făbrici, cum trec dela porţile fabricilor, dea­­dreptul spre largile ogoare, tractoarele ca nişte cărăbuşi u­­riaşi, şi cum apele zăgăzuite în poalele munţilor se slobozesc să curgă peste Bărăgan pentru pâine şi rod din belşug, pentru încălţări şi nunţi şi voie bună. Şi ce alta înseamnă Patria noastră liberă şi fericită decât încă o cetate a vieţii împotriva sângeroşilor ucigaşi imperia­lişti. 1 . C­ine hotărăşte de M Mihail Davidoglu ? SCANTEIA Agitatorii lămuresc pe cetăţeni unde şi cum se va face votarea Deîndată ce au aflat de în­fiinţarea secţiei de votare d­in şoseaua Măgurele nr. 93, în lo­calul şcolii elementare n­r. 25, agitatorii de la fabrica Viitorul au ieşit pe teren pentru a da de veste despre acest lucru cetă­ţenilor din circumscripţia 110 raională, care trebue să voteze la această secţie şi de care răs­pund pentru munca de agitaţie. Iată-i pe agitatorii Boga Mi­­hai, Bălanescu Dumitru şi Laza Vasilica, ajunşi pe şoseaua Mă­gurele la nr. 125 . Aci le-a ieşit în întâmpinare soţia mun­citorului Oprea Damian. Agi­tatorii i-au explicat unde sa meargă în ziua votării să-şi facă datoria. După ce a ascultat cu aten­ţie, tovarăşa Oprea a­ spus: „Bine aţi făcut, tovarăşi, că aţi venit. Acum m-am dumerit pe deplin“. — Dar cum se votează, ştii? interveni agitatoarea Laza . Va­silica. — Am auzit eu cum, dar n-ar strica să mai îmi­, spuneţi odată. Agitatoarea a scos trei bule­tine model din buzunar şi i-a explicat cu deamănuntul teh­nica votării. Apoi agitatorii au plecat mai departe. La nr. 129 A. au stat de vorbă mai întâi cu bătrâna Mladin Catinca. „Eu, tovarăşi le-a spus ca agitatorilor, când am auzit ce fel de alegeri sunt acum, mi-am scos certificatul de alegător şi ne am interesat şi cum trebue să votez, înainte nu m-am îndesat niciodată la po­litică. Dar au venit şi alţi to­varăşi, ca d-voastră,­­şi ar­i-au arătat că altfel stau lucrurile acuma. Vom alege oameni de ai noştri, de ispravă, care au să lupte cu cinste şi cu dreptate pentru interesele noastre. Cu toate că am 64 de ani, n’am votat niciodată. Acuma am să mă duc cu dragă inimă la vot“. Intre timp s’a apropiat şi soţia muncitorului Matei Saver. După ce agitatorii i-au explicat şi ei unde este secţia de vo­tare şi cum trebue să voteze, au făgăduit să mai treacă pe acolo şi să facă în aşa fel ca Duminică, în ziua alegerilor, să se întâlnească cu toţii dis de dimineaţă şi să meargă îm­preună la vot. Aşa au mers agitatorii şi prin alte case, unde au stat de vorbă cu cetăţenii despre candidaţi, despre locul şi felul în care se va face votarea. Pag. 3 la pas cu vremurile noi de Lucia Sturze Bulansk­ai Activez de 53 de ani în teatru. Repertoriul, rolurile, in­terpretările erau axate pe e­­pocile in care în acest lung răs­timp societatea şi-a oglindit preocupările şi modalitatea de a le rezolva. Astăzi, problemele vitale şi mai ales cele sociale s’au schimbat. Publicul nu se mai interesează de conflictele mă­runte care se răsfrângeau odi­nioară într’o anumită drama­turgie. Omul nou îşi pune pro­­bleme noi. Conflictele oglindesc viaţa nouă care pulsează : lupta de clasă, creşterea conştiinţei individuale, aportul fiecăruia la clădirea socialismului şi mai ales lupta pentru pace. Repertoriul s’a schimbat. Şi eu m’am­ înglobat, nu numai fără ezitare, dar cu deplină conştiinciozitate, noului reper­toriu fiindcă îl găsesc atrăgător şi folositor în cadrul activităţii pe care o depun. In piesele cele noi pe care teatrul de astăzi le înscenează găsim posibilitatea, de a munci cu prospeţime pe făgaşul actu­alităţii. Şi orice artist care în­ţelege forţa creatoare a vremu­rilor actuale nu poate să nu se pasioneze pentru conţinutul lu­crărilor dramatice ale vremuri­lor actuale, cum sunt de pildă piesele româneşti „Cumpăna” şi „Vadul Nou” de Lucia Deme­trius. In prima este descrisă lup­ta de clasă la oraş, în a doua pro­blema colectivizării la sate şi a rolului gospodăriilor agricole de Stat. Anul trecut am jucat o piesă de­ Leonid Leonov în care am avut un rol negativ important. Anul acesta „Cui i se supune vremea” de Fraţii Tur şi Şei­in, în care fascismul cu planurile sale de cucerire a­­pare înfrânt de către curajul şi priceperea eroilor sovietici. Ac­tualmente pregătim o piesă de mare amploare, „învingătorii” de Cirskov. Mai preparăm alte piese. Ceea ce­­ este interesant este conţinutul cu totul nou al subiectelor, înscenarea şi inter­pretarea lor Eu una lucrez cu dragoste pentru arta mea şi mă mân­dresc să studiez şi să interpre­tez personagiile pe care dra­maturgia nouă Ie înfăţişează astăzi. O fac cu convingerea, cu strădania şi sinceritatea cu care m’am devotat muncii tea­trale ca artistă, directoare de teatru şi profesoară. Doresc din suflet să mai am prilejul să îndrumez o genera­ţie nouă, precum altădată am făcut-o pentru elevii mei. Nu mică îmi e bucuria când joc a­lături de foştii mei elevi — as­­tăzi adori cu renume ca : Mihai Popescu, Aura Buzescu, Vili Ronea, Etterle, Finteşteanu, Cella Dima, Beligan şi alţi mulţi... Şi dacă aş putea izbuti ca printre tinerii care roiesc în ju­rul nostru la Teatrul Municipal unde activez acum să mai ofer unora prilejul de a-şi afirma talentul, cred că m-aş simţi pe deplin răsplătită de dragostea pe care o am pentru teatru. Şi fiindcă vorbesc de răs­plată, consider ca o încununare a muncii pe care am desfăşu­­rat-o, faptul că am fost propusă candidată pentru Sfatul Popu­lar orăşenesc, îmi dau seama de aportul pe care cei 110.000 de deputaţi care reprezintă massele trebue să-l aducă în munca lor pe tă­râm economic, politic şi social şi mai ales de îndatoririle ce-mi incumbă mie personal. Sinceritatea, dragostea pentru artă, interesul pentru ce e nou, frumos, avântat, progre­sist m-au călăuzit în tot ceea ce am întreprins. Acestea vor fi pârghiile pe care înţeleg să mă sprijin şi în viitor în munca mea, în bună înţelegere cu co­laboratorii, pe orice tărâm voi munci. Cu sentimentul unei familii unice de Magy Islvasi întreaga populaţie muncitoare a ţării noastre se pregăteşte cu înflăcărare pentru alegerile din 3 Decembrie, cuprinsă de sentimentul adânc al unei mari familii unice. La noi trăesc oa­meni de diferite naţionalităţi, cu ocupaţii diferite, chiar cu diferite concepţii. Dar avem un semn distinctiv comun : suntem oameni ai muncii, liberi. Cu to­ţii, fie români, fie maghiari, bulgari sau germani ştiu a­­cest lucru şi sunt pătrunşi de marea lui însemnătate. Fiecare dintre noi, chiar şi cetăţeanul mai puţin lămurit ştie cine ne-a adus libertatea, şi că a­­ceastă libertate devine mai de­plină, mai înălţătoare, ori de câte ori Partidul ne conduce spre noi realizări, spre n­oi vic­torii cum sunt şi alegerile pen­tru Sfaturile Populare. Avem toate motivele, fiecare în parte şi cu toţii împreună, să ne pregătim pentru acest mare eveniment ca pentru o săr­bătoare a marii noastre familii. Aruncând o privire în cămi­nul nostru, în cercul nostru de prieteni, oricine se va convinge că am făcut paşi mari înainte, ţinând seama unde am fost acum doi ani, înainte de naţionali­zare, când exploatatorii ne pu­neau beţe în roate pe toate dru­murile, şi unde suntem astăzi. Acum doi ani prietenul meu Tarr Carol era muncitor la o fa­brica de încălţăminte din Cluj. Mai târziu însă s’a dovedit a fi un ofiţer apreciat al arma­tei noastre populare. Astăzi este maior, împreună cu Câmpean fost lăcătuş la C. F. R. Iată, un muncitor român şi unul ma­ghiar, s’au cunoscut, s’au îm­prietenit în armată. Aşa ceva nu era nici măcar de conceput în trecut. Pe aceşti oameni şi pe mulţi alţii i-a ridicat la o viaţă om­e­­nească regimul nostru de demo­craţie populară. Iată-l pe Gâl Kálmán — mun­citor metalurgist prigonit şi chi­nuit in trecut — astăzi direc­torul administrativ al Univer­sităţii Bolyai şi propus candidat pentru Sfatul Popular. Să amin­tesc cazul lui Sütő Andrei, fiu de ţăran mijlocaş, şi Bonczos Ştefan, fost muncitor la con­strucţii. Ambii au devenit în ultimii doi ani scriitori apre­ciaţi, împreună cu Mircea Du­mitru, fiul unui ţăran sărac, lu­crează astăzi la revista „Utunk” şi „Almanahul Literar” din Cluj. Uitaţi-vă la Fischer Albert, fiu de oameni muncitori evrei. A devenit directorul celei mai mari fabrici metalurgice de la Cluj, sau Alexandru Nagy, fost muncitor metalurgist, astăzi­ di­rectorul Uzinelor Electrice din Cluj, sau Kalinovski Béla, direc­torul unei alte fabrici metalur­gice din Clu­j. Aş putea să înşir nenumăraţi prieteni şi cunoscuţi în viaţa cărora au intervenit transformări uimitoare, de când in ţara noastră e ia putere clasa muncitoare, de când oamenii sunt apreciaţi după capacităţile lor. Aş putea scrie despre mii şi mii de muncitori fruntaşi, să vorbesc ceasuri întregi despre fii şi fiice de muncitori şi ţă­rani muncitori care învaţă in u­­niversităţile noastre. Ce ar fi devenit aceste elemente exce­lente sub regimurile din trecut ? Carne de tun, gomeri. Astăzi ei sunt fala ţării. Din rândurile lor izvorăsc noile ta­lente, cei mai buni specialişti, scriitori, intelectualii noştri de tip nou. Din rândurile lor ne alegem astăzi deputaţii Sfatu­rilor Populare, mii şi zeci de mii de deputaţi. In felul acesta fiecare familie de muncitor, de ţăran muncitor, sau intelectual progresist devine mai interesat in conducerea Statului, a tre­burilor obşteşti. Fiecare familie de oameni ai muncii are pe ci­neva de care se mândreşte şi al cărui exemplu o îndeamnă să lupte ca toţi membrii ei să se ridice, să fie de folos colectivi­tăţii. Iată de ce toţi oamenii mun­cii din ţara noastră se simt uniţi într’o familie mare. Mun­citorul maghiar ştie că Maria Cincă depăşeşte normele vechi spre binele tuturor. La rândul ei, Maria Cincă este mândră de realizările minerului fruntaş maghiar Bartha Iosif. Ea ştie doar că acesta scoate cărbune pentru noi toţi. Membrii ma­ghiari din gospodăriile noastre colective privesc cu admiraţie spre gospodăria colectivă a cărei preşedintă este Maria Zidaru. Maiorul Tarr Carol ve­ghează pentru aceeaşi patrie ca şi maiorul Câmpean. Ace­leaşi năzuinţi, aceleaşi interese ii unesc in lupta pentru ţelul comun. Cum se poate numi aceasta altfel decât o mare familie unică ? Şi dacă dovezile de mai sus n’ar ajunge, am exemple mai a­­propiate pentru mărturia armo­niei între naţionalităţile conlo­cuitoare. Nici­ în trecut n’au fost neobişnuite in Ardeal căsătorii­le între tineri de diferite na­ţionalităţi. Astăzi acestea au sporit în mod deosebit. Amin­tesc numai câteva cazuri din propria mea familie. Sora mea este măritată cu un muncitor metalurgist român dela Hune­doara. Sora nevestei mele este măritată cu un tehnician evreu iar o altă soră cu un cismar român. Dar nici unu! dintre ei n’a rămas pe locul de acum doi ani. Cu lojii ocupă astăzi posturi potrivit capacităţii lor. In asemenea căsnicii, în tre­cut, discriminarea rasială şi na­ţională sdruncina pură şi viaţa intimă a căminul«»­. Am putea înşira multe cazuri disperate când ori nevasta a fost ridicată de lângă bărbatul ei şi dusă în ghinte, ori bărbatul a fost asvâr­­lit din serviciu din cauza naţio­nalităţii neveste-si. Regimul de democraţie populară a pus capăt odată şi pentru totdeauna aces­tor suferinţi. Un mii de cămine a fost restabilită pacea, vremel­nic tulburată. Această fericire şi-a trimis razele asupra între­gului popor muncitor, asupra vieţii tuturor oamenilor muncii ai naţionalităţilor conlocuitoare. Aşa se explică că astăzi fa­cem o singură deosebire intre oamenii muncii: cine munceşte mai mult şi mai bine pentru victoria păcii, cine luptă mai dârz împotriva acelora care, fie din afară, fie dinăuntrul ţării vor să ne pustiască căminele, să răstoarne pacea lumii şi cine rămâne în urma acestei lupte. Acum în preajma alegerilor pentru Sfaturile Populare ma­rea noastră familie, poporul muncitor se pregăteşte să în­credinţeze deputaţilor săi re­zolvarea tuturor păsurilor, tu­turor grijilor sale. Cum să nu îmbrăcăm haine de sărbătoare, cum să nu ne bucurăm, să nu fim mândri, când cei mai buni fii ai clasei muncitoare iau în mâinile lor cârma aparatului de Stat, soar­ta noastră ? Le încredinţăm măreaţa sarcină de a duce la înflorire regiunile, oraşele şi satele noastre — întreaga Pa­trie. Să vegheze asupra păcii noastre și să ne mobilizeze la lupta pentru apărarea a tot ce ne este drag. Un nou pod la Timişoara Dela instalarea lor, Comitetele Provizorii au obţinut numeroase realizări edilitare şi gospodă­reşti. Astfel in răstimp de 2 ani s’au construit şi refăcut peste 5.000 km. de drumuri, s'au pavat străzi pe o suprafaţă de­ aproape 2 milioane metri pătraţi, iar valoarea totală a lucrărilor de construcţie executate de Comitetele Provizorii se ridică la peste 7 miliarde lei. Iată de pildă noul pod de piatră construit pe Bega. Noul pod leagă intre ele două cartiere lo­cuite in majoritate de muncitori. Pentru a merge la fabrică muncitorii trebuiau să facă înainte un ocol serios până in centrul orașului.

Next