Scȃnteia, iunie 1951 (Anul 20, nr. 2054-2079)

1951-06-01 / nr. 2054

Nr. 2054 Hotărîrea Comitetului Executiv al C. G. M. cu privire la instituirea inspectorilor obşteşti de protecţie a muncii şi sarcinile lor Inspectorii obşteşti de protecţie a mun­cii se aleg de membrii grupei sindicale, dintre muncitorii cu cea mai înaltă ca­lificare şi cu autoritate Inspectorii obşteşti pentru protecţia muncii nu sunt scoşi din producţie. Persoanele care au munci administra­tive, personalul tehnic şi administrativ, persoanele care sunt desemnate de ad­ministraţie în vederea punerii în apli­care a măsurilor pentru protecţia mun­cii şi tehnicii securităţii nu pot deveni inspectori obşteşti pentru protecţia mun­cii. De asemenea, inspectorii obşteşti care sunt trecuţi în funcţiuni de conducere tehnică sau administrativă vor depune legitimaţia tip la comitetul de întreprin­dere. Inspectorii obşteşti pentru protecţia muncii sunt obligaţi a urma cursurile de specializare care funcţionează sub con­ducerea organelor sindicale în între­prinderi. 1. — Inspectorii obşteşti de protecţia muncii au dreptul de a exercita funcţia la locul lor de muncă, în cadrul între­prinderii căreia aparţin. 2. — Ei au dreptul de a controla locu­rile de muncă ale grupei sindicale din care fac parte 3. — Antrenează tovarăşii din grupa sindicală respectivă pentru a contribui la realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi pentru a face propuneri în ai­ce­st sens. 4. — Controlează la locul său de muncă ca organele de protecţie a muncii din cadrul administraţiei, inginerii, maiştrii şi toţi cei ce cunosc procesul muncii, să facă instructajul muncitorilor privi­tor la protecţia muncii şi tehnica securi­tăţii. 5.­­ Controlează ca noii angajaţi să nu fie puşi la lucru înainte de a fi in­struiţi de către maistrul sau şeful de echipă respectiv asupra normelor de teh­nica securităţii şi asupra pericolelor de accidente. 6. — Controlează modul în care mun­citorii şi-au însuşit instructajul făcut şi iau măsuri ca acest instructaj să fie re­petat periodic. 7. — Cer verificarea rezistenţei a­­menajărilor de orice natură, de­ exem­plu: schele, ziduri, poduri, intrările şi gangurile pe unde trec muncitorii, insta­laţiile de aerisire, de electricitate, pre­cum şi buna funcţionare a macaralelor şi mecanismelor. 8. — Sesizează locurile unde sunt gaze şi praf, fac propuneri şi urmăresc luarea măsurilor pentru îndepărtarea pe­ricolului acestora. 9. — Se îngrijesc ca maşinile şi locurile periculoase de munică să fie prevăzute cu apărători şi grilaje, pentru a feri mun­citorii de accidente 10. —■ Veghează asupra curăţeniei şi ordinea locului de muncă, propun mă­suri pentru întreţinerea trecerilor de pe lângă maşini şi agregate. 11.­­ Controlează la faţa locului buna funcţionare a utilajului, strungurilor, maşinilor şi instrumentelor (uneltelor), a Instalaţiei de lumină, sistemului de ae­risire, de iluminat, iar în cazul defec­tării acestora sau al ivirii unor lipsuri, fac cunoscut aceasta maistrului sau in­ginerului respectiv cu ajutorul căruia iau toate măsurile pentru punerea lor la punct 12. — Verifică ca muncitorii să fie do­taţi cu echipament de protecţie, conform îndreptarului, cu măşti contra gazelor şi a prafului. 13. — Verifică zi de zi ca muncitori­lor din sectorul de producţie să li se a­­sigure apă potabilă şi — în secţiunile cu temperatură mare — apă gazoasă. 14. — Controlează ca muncitorii ce lucrează cu materii toxice să urmeze toate instrucţiunile de higienă, precum şi efectuarea controlului medical. De asemenea, se îngrijesc ca tovarăşii din grupa sindicală să primească antido­turile respective, potrivit deciziei elabo­rate de Uniune şi Ministerul respectiv, prevăzute în contractul colectiv. 15. — Controlează ca afişele de pro­pagandă ilustrate, în legătură cu tehnica securităţii şi protecţia muncii, să fie a­fişate în toate locurile de muncă, potri­vit specificului fiecărui loc în parte, având grijă de păstrarea lor. 16. — Verifică ca la fiecare maşină să fie afişate caracteristicile de funcţio­nare a maşinii puterea şi viteza ei, să fie semnalate toate locurile periculoase ale maşinii. 17.­­ Fac cunoscut comisiei de pro­tecţie a muncii de pe lângă comitetul sindical de întreprindere sau secţie fiecare accident ce a avut loc în sectorul respec­tiv, participând la încheierea actelor re­feritoare la accidente, cer maistrului sau inginerului respectiv luarea de măsuri pen­tru a nu se mai produce alte accidente. 18.­­ Controlează aplicarea legilor privitoare la durata zilnică a lucrului, acordarea zilelor de repaus, concediilor de odihnă şi întreruperea lucrului în timpul mesei, precum şi a legilor de muncă valabile pentru femei şi tineri. 19.­­ Inspectorul obştesc pentru pro­tecţia muncii are datoria să arate şi să obţină de la maistrul sau inginerul sec­ţiei înlăturarea neregulilor constatate în legătură cu protecţia muncii şi teh­nica securităţii, în caz de neîndeplinire, adresându-se comisiei de protecţie a muncii a comitetului sindical de între­prindere sau secţie, pentru a lua măsu­rile cuvenite 20 . Inspectorii obşteşti de protec­ţie a muncii dau rapoarte de activitate în şedinţa grupei sindicale şi în fața comitetului sindical de întreprindere sau secţie. 21.­­ Comitetul sindical de întreprin­dere sau secţia, în dările de seamă ce se dau în adunările generale, va include şi problemele privind protecţia muncii. Inclusiv activitatea inspectorilor obşteşti. 22.­­ Inspectorul obştesc sesizează biroul tehnic de protecţia muncii al între­prinderii, de inovaţiile făcute de muncito­rii din grupa sa în domeniul protecţiei muncii. (Agerpres). Toată grija încheierii anului şcolar în învăţământul de partid In pregătirea încheierii anului şcolar în învăţământul de partid are o mare în­semnătate controlul de zi cu zi al muncii pe care o duc în momentul de faţă bi­rourile organizaţiilor de bază, propagan­diştii şi cursanţii. Acele comitete regio­nale şi raionale de partid care activizează organizaţiile de bază, ajutându-le să con­ducă neîntrerupt întreaga muncă de pre­gătire a încheierii anului şcolar în în­văţământul de partid, au obţinut rezultate bune în muncă. Deşi numeroase comitete şi organizaţii de partid au obţinut succese în ce priveşte pregătirea încheierii anu­lui şcolar în învăţământul de partid, în unele locuri mai sunt lipsuri mari în a­ceastă privinţă. Comitetele regionale de partid Dolj şi Rodna, bunăoară, pregătesc sfârşitul ar­ului şcolar fără participarea activă a birourilor organizaţiilor de bază. In aceste regiuni activiştii fie partid au primit de la comitetul regional de par­tid sarcina să se ocupe direct de anumite cursuri şi cercuri în vederea încheierii anului şcolar. O asemenea metodă este desigur greşită, deoarece astfel, este o­­colit biroul organizaţiei de bază. Sin­gura cale justă este ca activiştii co­mitetului regional şi raional de partid să îndrume şi să ajute birourile organiza­ţiilor de bază pentru ca acestea să re­zolve cu succes toate problemele în le­gătură cu cercurile şi cursurile învăţă­mântului de partid. O dovadă că comitetele regionale de partid Sibiu şi Botoşani nu dau o atenţie de zi cu zi învăţământului de partid este faptul că nici chiar şefii secţiilor de propa­gandă şi agitaţie ale acestor comitete nu sunt la curent cu mersul muncii în vederea pregătirii încheierii anului şcolar. De râvna cu care comitetele regionale şi raionale de partid aplică instrucţiu­nile C.C. cu privire la încheierea anu­lui şcolar în învăţământul de partid de­pind în bună măsură rezultatele cu care fiecare comunist încadrat în învăţămân­tul de partid va termina anul școlar. Excursii muncitoreşti . Pentru a da posibilitate oamenilor muncii din întreprinderile şi instituţiile din Capitală de a-şi petrece in mod plăcut şi folositor timpul de odihnă, Secţia de Cultură Fizică şi Sport a Confederaţiei Generale a Muncii, organizează in zilele de Sâmbătă 2 şi Dumi­nică 3 Iunie excursii muncitoreşti in regiu­nile Sinaia, Buşteni, Predeal, Oraşul Stalin, precum şi la Snagov. Plecările trenurilor speciale pentru sta­ţiunile de pe Valea Prahovei vor avea loc din Gara de Nord, Gara de Est şi Gara Băneasa, Sâmbătă 2 Iunie la orele 15.38, 16.08, şi 16.27. Pentru Oraşul Stalin se va pleca tot Sâmbătă la orele 14.30 din Gara de Nord. La Snagov trenurile vor pleca Duminică 3 Iunie orele 6.32 şi 7.36 din Gara de Nord. Biletele pentru aceste excursii se pot pro­cura pe bază de tabel prin colectivele spor­tive din întreprinderi şi instituţii Costul unui bilet este de lei 460 pentru Ora­şul Stalin, iar pentru staţiunile de pe Valea Pra­hovei de lei 360. Costul unui bilet pentru excursiile de la Snagov este de lei 55. (Ager­pres). Conferinţe " Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii anunţă conferinţa tov. Gheor­­ghe Apostol, preşedintele C.G.M , cu tema „Ţara noastră e casa noastră”. Conferinţa va avea loc Vineri 1 Iunie orele 18:30 în sala Ateneului R.P.R. ★ Consiliul General A.R.L.U.S., Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, anunţă conferinţa tov. M. Novac, ministru adjunct la Mi­nisterul Comerţului Exterior, despre: „Co­merţul exterior al U.R.S.S , armă de în­tărire a păcii". Conferinţa va avea loc Vineri 1 Iunie, ora 18:30, la Casa Prie­teniei Româno-Sovietice, sala din Calea Victoriei Nr. 42. Va urma un fim­ SCÂNTEIA Mai multă atenţie pieselor originale Se împlineşte anul de când pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a re­prezentat pentru întâia oară „Cetatea de Foc” de Mihail Davidoglu, piesă care a stârnit un deosebit interes şi vii discuţii în presă şi in rândurile spectatorilor. Trăgând concluziile acestor discuţii, „Scânteia” scria în numărul său din 7 iulie 1950: „In „Cetatea de Foc", tovarăşul Mi­hail Davidoglu se apropie de cel mai în­semnat sector al construirii socialismului în ţara noastră — industria grea — de însăşi Inima acestui sector: Uzinele Re­şiţa. ...Presa atacă astfel din plin un aspect în­semnat al luptei pentru construirea so­cialismului şi anume acela al atragerii vechilor cadre de tehnicieni, al reeducă­rii şi transformării lor în luptători de­votaţi pentru clasa muncitoare, pentru progresul patriei noastre. Prin Petre Ar­­joca, piesa „Cetatea de Foc” a adus pe scenă unul din cele mai interesante şi mai complexe personagii ale dramatur­giei noastre. G. Calboreanu, interpretul rolului, a reuşit să facă o mare creaţie, contopindu-se atât de adânc cu acest per­sonaj încât se poate spune pe drept cu­vânt că în faţa spectatorilor trăeşte cu o viaţă intensă, autentică, însuşi prim­­maistrul jurnalist, Petre Arjoca. ...Piesa tovarăşului Davidoglu este foarte bogată în personagii şi probleme”. Dar tocmai ţinând seama de rolul în­semnat pe care o asemenea realizare ar­tistică este chemată să-l joace în drama­turgia noastră prin arzătoarea ei actua­litate, prin forţa ei educativă, articolul atrăgea atenţia asupra unor lipsuri care scădeau valoarea lucrării, ca şi asupra u­­nor deficienţe în interpretare. „Suntem siguri — încheia articolul — că tovarăşul Davidoglu, pe temeiul dis­cuţiei care a avut loc în jurul ul­timei sale piese va porni la înlă­turarea lipsurilor şi slăbiciunilor din „Ce­tatea de Foc” în aşa fel încât această lucrare dramatică să corespundă în toate privinţele măreţelor ţeluri pe care le slujeşte". In timpul verii trecute, tovarăşul Mi­hail Davidoglu s’a străduit şi în bună măsură a isbutit, să înlăture neajunsurile piesei, iar la începutul lui Noembrie 1959 a predat-o Teatrului Naţional. Cum era TRAIAN ŞELMARU secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. şi firesc, publicul aştepta cu nerăbdare să vadă noua versiune. Dar în mod cu totul inexplicabil, „Cetatea de Foc’ a fost reprezentată în... Aprilie 1951, adică abia după 5 luni. In seara reluării, spectatorii au putut constata că lucrării i s’au adus multe din îmbunătăţirile cerute. Astfel, ţinând sea­ma de observaţia principală că a încercat să suplinească insuficienta adâncire a conflictului dramatic prin episoade arti­ficial construite, autorul a renunţat la o bună parte din aceste episoade, care în­­cărcau piesa în mod inutil şi denaturau adevărul vieţii. In al doilea rând, acţiunea comunişti­lor (şi în special a secretarului organi­zaţiei de partid) este accentuată în noua versiune, ceea ce îmbogăţeşte conţinutul de idei şi de viaţă al presei şi dă con­flictului mai multă forţă In al treilea rând, o serie de atitudini şi acţiuni care apăreau inexplicabile şi desumanizau chiar unele personagii au fost eliminate, iar altele se justifică acum datorită faptului că rolul partidului în ac­ţiune este mai evident. Fără îndoială că aceste îmbunătăţiri aduse presei nu-i rezolvă toate proble­mele şi rolul criticii este să analizeze te­meinic noua versiune pentru ca autorul, alături de întreaga noastră mişcare tea­trală, să tragă de aci încă multe învăţă­minte. Este însă incontestabil că „Ceta­tea de Foc”, în forma sa actuală, s-a apropiat mult de viaţă, a câştigat în cla­ritate, a crescut în intensitate dramatică, reprezentând un pas înainte în drama­turgia noastră. Din păcate însă, Teatrul Naţional nu a apreciat nici valoarea lucrării, nici e­­fortul autorului, ceea ce a făcut ca spec­tacolul realizat să nu fie la înălţimea piesei. Dacă unii din vechii interpreţi ca Al. I. Ghibernion şi Mircea Constantinescu au făcut aceeaşi puternică impresie ca şi la premieră, dacă acestora li s’a adău­gat buna interpretare a lui Iulian Necşu­lescu şi N. Gr. Bălânescu, în schimb res­tul numeroasei distribuţii nu numai că nu a fost ridicat la înălţimea celor mai valoroşi interpreţi de la premieră, ci, dim­potrivă, a fost slăbit prin înlocuirea unor artişti de frunte, cum ar fi de pildă maes­trul Ion Manolescu. Dar cea mai mare greşală a Teatru­lui Naţional, care constitue încă o dovadă evidentă a subaprecierii acestui specta­col, este faptul că a admis ca interpretul principal, George Calboreanu, să pără­sească rolul lui Petre Arjoca, în care are o puternică creaţie. Practic, amânarea cu luni de zile a re­luării piesei şi felul cum a fost pregătită au făcut ca această valoroasă lucrare să fie jucată până acum numai de 16 ori şi asta în condiţii cu totul nesatisfăcătoare. Pe bună dreptate, spectatorii se în­treabă cum de a fost posibil aceasta. A avut oare Teatrul Naţional un reper­toriu atât de încărcat cu lucrări origi­nale, încât „Cetatea de Foc” să fi trecut pe al doilea plan ? Dimpotrivă, se ştie doar că, din păcate, până la piesa „Pen­tru fericirea poporului” — jucată la în­ceputul lunii Mai — Teatrul Naţional nu a avut în repertoriul său nicio singură pre­mieră originală. Cu atât mai mult, în­treaga atenţie trebuia concentrată asupra „Cetăţii de Foc", a cărei reprezentare în cât mai bune condiţiuni trebuia să con­stitue pentru Teatrul Naţional o sarcină de onoare. Aceasta mai cu seamă că tema piesei nu numai că n’a fost depăşită între timp, ci a căpătat o şi mai mare actuali­tate, azi, când problema cadrelor tehnice se pune atât de puternic. Principala sarcină a teatrelor noastre — şi în primul rând a Teatrului Naţional din Bucureşti — este sprijinirea puter­nică a dramaturgiei noastre naţionale şi mai ales a acelor piese care contribue în cea mai mare măsură la educarea oame­nilor muncii, la transformarea conştiinţei lor. Fiecare director de teatru, fiecare actor, fiecare regizor trebue să facă toate eforturile pentru a asigura unor asemenea piese cea mai măestrită realizare scenică, muncind cu conştiinţa că în felul acesta contribue direct la lupta pentru constru­irea socialismului, pentru apărarea păcii. Subapreciind importanţa unei piese ca „Cetatea de Foc“ — piesă inspirată din cel mai însemnat sector al construirii so­cialismului ■— Teatrul Naţional din Bucu­reşti nu şi-a îndeplinit această sarcină. O mare răspundere poartă în această privinţă şi Comitetul pentru artă, care nu a luat măsuri ca piesa să fie repre­zentată în cel mai scurt timp după pre­darea noii sale versiuni și nu s’a preo­cupat cu destulă hotărîre ca să i se asi­gure o punere în scenă corespunzătoare. Răspunderea Comitetului pentru artă e cu atât mai mare cu cât în timp ce o piesă valoroasă ca „Cetatea de Foc” nu se bucură de atenţia cuvenită, pe o altă scenă din Capitală este prezentată pu­blicului (şi chiar cu unele forţe artis­tice luate de la spectacolul „Cetatea de Foc”) piesa „Recolta de Aur" de Aurel Baranga. — o lucrare slabă, greşit con­cepută. In adevăr, autorul, pornind să înfăţi­şeze un tablou al gospodăriei colective în momentul când se împarte prima recoltă — „recolta de aur” — nu-şi extrage con­flictul dramatic din viaţă, ci alunecă pe panta construirii unui conflict de birou şi a unor eroi artificiali, care nu acţio­nează conform realităţii, ci a unei tehnici teatrale „de efect” tipic burgheză. In loc să vedem pe scenă imaginea vie, veridică, convingătoare a gospodăriei co­lective şi a noilor relaţii socialiste ce se creează între oameni în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, în loc ca preşedintele acestei gospo­dării să redea chipul nou, luminos, al celor mai înaintaţi preşedinţi de gos­podării agricole colective din ţara noas­tră, ni se înfăţişează drept erou principal un fel de preşedinte apolitic, care con­fundă omenia cu slăbiciunea, şi care-i foarte puţin informat nu numai despre hotărîrile partidului şi guvernului în problema ţărănească, dar şi despre ce­ea ce se petrece în propria lui gospodărie. Dacă mai adăugăm la toate acestea faptul că acest aşa­ zis preşedinte se descurcă destul de greu în conducerea gospodăriei şi stă în coada luptei contra chiaburilor, iar pe de altă parte e atât de străin de noţiunea de vigilenţă încât e în stare să-şi introducă ginerele pe care-l ştie că e unealta chiaburilor, în echipa de pază a gospodăriei, dându-i chiar el personal arma în mână, e lesne de înţeles că în viaţă un aser­enea om nu are ce căuta în postul de răspundere de preşedinte al unei gospodării colective. Dar în „Re­colta de Aur” un asemenea „erou” e prezentat drept pildă de urmat pentru toţi preşedinţii de gospodărie colectivă. Nu este cazul să analizăm aci pe larg piesa tovarăşului Aurel Baranga. A­­ceasta rămâne o sarcină a criticii noastre, care va trebui să tragă de aci bogate con­cluzii pentru scriitorii noştri, şi mai cu seamă să arate în chip convingător la ce grad de falsificare a vieţii se poate ajunge prin lipsă de informare, prin grabă, prin superficialitate. O vină poartă în cazul de faţă, ală­turi de Teatrul Armatei, redacţia „Vieţii Româneşti”, care a publicat lucrarea tov. A. Baranga în această formă, criticii noş­tri teatrali, care n’au sesizat după lec­tură serioasele lipsuri cât şi conducerea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., care nu a intervenit la timp pentru a îndrepta piesa pe un drum just. De asemenea, con­ducerea Uniunii Scriitorilor din R.P.R. va trebui pe viitor să vegheze cu mai mult simţ de răspundere pentru ca lu­crări valoroase să nu aibă soarta „Ce­tăţii de Foc”. In ceea ce priveşte Comitetul pentru artă, î­n articolul din 7 iulie 1950, „Scânteia” scria : „Ministerul Artelor are datoria de a se îngriji cu mai mult simţ de răspun­dere politic şi artistic pentru ca piesele prezentate pe scenele teatrelor noastre să corespundă în cel mai înalt grad exi­genţelor mereu sporite ale publicului de oameni ai muncii”. Cele întâmplate cu „Cetatea de Foc’’ şi „Recolta de Aur” fac nu numai ne­cesară repetarea acestor observaţii, dar şi lărgirea lor asupra felului cum Comi­tetul pentru artă trebue să promoveze cele mai valoroase lucrări originale, a­­sigurându-le condiţii corespunzătoare de reprezentare scenică. Este de dorit ca la începutul vii­toarei stagiuni Teatrul Naţional să pre­zinte publicului într-o distribuţie com­pletată cu forţele cele mai bune — în frunte cu George Calboreanu — valo­roasa lucrare a lui Mihail Davidoglu, „Cetatea de Foc”. Este de dorit ca ea să fie reprezentată în cât mai multe din teatrele noastre din restul ţării. Iar din partea tovarăşului Aurel Ba­ranga, publicul aşteaptă o nouă lucrare în care talentul său să se împletească cu o cunoaştere adâncă a vieţii, a oa­menilor şi a problemelor construirii so­cialismului. Pag. 3 Recepţie în cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Tehnicienilor Consiliul Central al Asociaţiei Ştiin­ţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din R. P. R. a oferit Miercuri seara, la re­staurantul „Pescăruş”, o recepţie în cin­stea delegaţilor şi invitaţilor la Congres. Au luat parte : acad. prof. P. Constan­­tinescu-Iaşi, acad. Mihail Sadoveanu şi I. Niculi, vicepreşedinţi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, tov. I. Chişinevschi, Chivu Stoica, vicepre­şedinţi ai Consiliului de Miniştri, Gh. Apostol, general-colonel Emil Bodnăraş, Liuba Chişinevschi, L. Răutu, Gh. Flo­­rescu, general-maior L. Sălăjan, A. Bu­­naciu, membri ai C.C al P.M.R. şi membri ai guvernului. Deasemeni, au luat parte prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., acad. ing. N. Profiri, preşedintele A.S.I.T., oameni de ştiinţă, fruntaşi ai vieţii culturale şi alţii. Au fost de faţă reprezentanţii diploma­tici ai U.R.S.S. şi ai ţărilor de democraţie populară: S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, S. S. Spandarian, con­silier al Ambasadei Uniunii Sovietice, general-locotenent K. S. Kalganov, atașat militar al Uniunii Sovietice, Van Iu Pin, ambasadorul R. P. Chineze, Wojciech Wrzosek, ambasadorul R. Polone, Dobri Terpesev, ambasadorul R. P. Bulgaria, László Pataki, ministrul R. P. Ungare, H. Göck, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. D. Germane, K. Hobdari, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. P. Albania, I. Babicky, prim secretar al Ambasadei R. Cehoslovace şi alţii. Au luat parte M. B. Micin, membru al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. şi dele­gaţiile străine Invitate la Congres, în frunte cu delegaţia sovietică. Dr. Petru Groza, preşedintele Consiliu­­lui de Miniştri, a toastat in cinstea con­­gresiştilor, urând inginerilor şi tehnicie­nilor din ţara noastră noi succese în lupta pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. Prof. ing. Constantin Atanasiu, în nu­mele congresiştilor, a asigurat partidul şi guvernul că şi pe viitor inginerii şi tehnicienii, însuşindu-şi tot mai mult ex­perienţa tehnicii sovietice, vor depune toată puterea de muncă pentru îndepli-* nirea sarcinilor măreţe ce le sau în faţă,­­pentru făurirea unei vieţi fericite şi îm-­ belşugate poporului nostru muncitor. Recepţia s’a desfăşurat într’o atmos­­feră de caldă prietenie. (Agerpres). Declaraţiile cunoscutului ziarist progresist englez Ralph Parker Ralph Parker, cunoscutul ziarist pro­gresist englez, autor al cărţii „Complotul împotriva păcii” în care sunt demascate planurile agresive ale imperialiştilor ame­ricani şi englezi, şi care a vizitat ţara noastră timp de două săptămâni, a făcut la plecare următoarele declaraţii Agenţiei Române de Presă „AGERPRES” . „In cursul celor două săptămâni pe care le-am petrecut în Republica Populară Ro­mână mi s-au acordat toate înlesnirile ne­cesare activităţii mele de ziarist. Am că­lătorit unde am dorit, am întâlnit şi am stat de vorbă cu oameni de diferite cate­gorii. Pretutindeni, pe unde am trecut, m-am putut convinge de faptul că Ro­mânia nouă se poate mândri cu realizările sale. Am ajuns să iubesc frumosul oraş Bucureşti cu minunatele sale cartiere noi de locuinţe muncitoreşti, cu populaţia sa vioaie şi binevoitoare, cu aleile sale de trandafiri. Am găsit fostul palat re­gal folosit ca expoziţie de artă, un altul ca Palat al Pionierilor, într’unul din principalele hoteluri ale oraşului un grup numeros de oameni de ştiinţă, ingineri, tehnicieni şi muncitori fruntaşi veniţi ca delegaţi la Congresul Tehnicienilor ocu­pau camerele rezervate altădată unei mi­norităţi bogate şi privilegiate. Am petre­cut ore întregi pe şantierul de construcţii al noii „Case a Scânteii”, care, corespun­zând dorinţei mereu crescânde de cultură a poporului român, este desigur unul din cele mai impresionante monumente ale păcii, care se construesc astăzi în ţările de democraţie populară. Am observat populaţia Bucureştilor la muncă şi la odihnă, în pieţele animate şi în noul şi frumosul parc „I. V. Stalin”, la Teatrul Naţional unde se reprezintă pie­sele autorilor clasici, precum şi piese moderne care, înfăţişează viaţa cea nouă. Impresia pe care mi-am făcut-o este că poporul român este un popor care mun­ceşte cu dârzenie şi încredere pentru în­tărirea ţării sale, pentru a-şi îmbunătăţi astfel condiţiile de trai şi pentru a face mai sigură menţinerea păcii. Devotamentul poporului român pentru cauza păcii este impresionant. In marile fabrici d­in Oraşul Stalin, în satele paş­nice ale Transilvaniei, pe câmpiile Do­­brogei, am auzit poporul exprimându-şi hotărîrea de a-şi aduce contribuţia la lupta pentru pace. Nu am găsit nicăeri acea idee a acceptării fataliste a inevita­bilităţii războiului pe care o întreţin presa şi cercurile conducătoare din multe ţări din Occident, printre care şi Anglia. Po­porul român înţelege pe deplin că o ast­fel de idee, slujind interesele celor pu­ţini care doresc războiul, constitue o ex­trem de mare primejdie pentru viaţa şi libertatea popoarelor. Cu dragostea lui fierbinte de viaţă, cu încrederea lui în viitor şi în conducătorii lui, poporul ro­mân respinge orice idee de acest fel şi procedând astfel serveşte cauza păcii în întreaga lume. Pentru ce ar privi tinerii pe care i-am întâlnit în minunata şcoală profesională înfiinţată recent în Oraşul Stalin, spre viitor altfel decât cu încredere şi bucu­rie? Sau ţăranii satului din apropiere de Cluj, care aşteaptă acum o recoltă bo­gată în gospodăria lor colectivă? Sau ti­nerii care mânuesc uriaşele maşini ce mută stâncile în sectorul nr. 9 al Cana­lului Dunăre—Marea Neagră? Sau scrii­torii care creează în linişte în casele lor de odihnă de la Sinaia? Descurajarea, pesimismul, scepticismul nu-şi găsesc loc în minţile acestor oa­meni. Din convorbirile pe care le-am avut cu aceşti oameni mi-am dat seama că ei sunt conştienţi de faptul că în lume e­­xistă forţe care ar dori să întoarcă vre­mea înapoi şi să le răpească noile posi­bilităţi de viaţă fericită şi folositoare. Există astăzi în lume unii care ar dori să alunge copiii din Palatul Pionierilor, care ar dori să vadă diferitele naţionali­tăţi din Transilvania din nou în conflict unele cu altele pentru a face astfel ca România să redevină o unealtă în mâi­nile puterilor imperialiste reacţionare. Aceştia ar dori să nege muncitorilor şi ţăranilor români dreptul de a desvolta în folosul lor, bogăţiile ţării. Deşi am petrecut un timp atât de scurt în Republica Populară Română, am putut constata că duşmanii poporului român nu au nicio şansă să-şi îndeplinească a­­ceste planuri pentru că am văzut o Ro­mânie care, bucurându-se de ajutorul şi bogata experienţă a U.R.S.S., care este oferită cu atâta generozitate şi înţelep­ciune, înaintează cu hotărîre pe calea spre socialism. S’a născut o Românie nouă, tânără, puternică, capabilă să ri­posteze la orice provocare. Ziaristul Ralph Parker a mulţumit a­­poi călduros Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea pentru ospitalitatea acordată în cursul vizitei sale în ţara noastră. ★ Cunoscutul ziarist englez Ralph Par­ker, care ne-a vizitat recent ţara, a pără­sit joi dimineaţă Capitala. Pe aeroportul Băneasa Ralph Parker a fost salutat de tovarăşii Vasile Du­mi­­trescu, director general al Agenţiei Ro­mâne de Presă „Agerpres", Iosif Arde­­leanu, director general al Presei şi Tipă­riturilor, Mihail Beniuc, secretar al Uni­unii Scriitorilor şi de alţi reprezentanţi ai presei, precum şi de reprezentanţi aii Institutului Român pentru Relaţiile Cul­turale cu Străinătatea. (Agerpres). Festivitate închinată aniversării Teatru­lui Mare Academic de Stat al U. R. S. S. Sub auspiciile Consiliului General A.R.L.U.S. şi ale Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri, va avea loc astăzi, la ora 18,30 la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, din str. Batiştei nr. 14, o festivitate închinată aniversării a 175 de ani de la înfiinţarea Teatrului Mare Academic de Stat al U.R.S.S. Va vorbi tov. Eduard Mezincescu, preşedin­tele Comitetului pentru Artă. Festivitatea se va încheia cu un pro-* gram artistic la care îşi vor da concursul:­ Mircea Buciu, Arta Florescu, Irinel Liciu, Nicolae Secăreanu, Ana Tălmăceanu, Pe­tre Manea, Mihail Ştirbei şi Petre Ştefă­­nescu-Goangă, solişti ai Operei de Stat din Bucureşti. (Agerpres). In Editura Partidului Muncitoresc Român a apărut în broşură: Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. privind întreţinerea culturilor, pre­gătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei şi executarea planului de colectări pe anul 1951. Evenimentele din Coreea PHENIAN, 30. (Agerpres). — TASS transmite-: In comunicatul din 30 Mai al înaltu­lui Comandament al Armatei Populare a R.P.D. Coreene se arată că, pe toate fronturile, unităţile Armatei Populare, în strânsă colaborare cu voluntarii chi­nezi, continuă să respingă contraatacurile înverşunate ale trupelor Intervenţioniste americano-engleze Pe coasta de E­st, unităţile de artilerie ale Armatei Populare au avariat grav, la 30 Mai, vasul de linie „New Jersey“ şi vasul purtător de mine „Brinkley Bass“, care au încercat să pătrundă în portul Wonsan. -- PHENIAN, 31 (Agerpres). — TASS Ziarul NODON SINMUN anunţă că în apropiere de satul Gonsari din districtul Hand­je (provincia Hamgen de Sud) a fost descoperită o groapă cu peste 50 cadavre de patrioţi coreeni, asasinaţi în mod bestial de intervenţioniştii ameri­cani. Acest asasinat mârșav a fost să­vârșit în perioada în care satul a fost ocupat de către cotropitori. Nelegiuirile agresorilor americani provoacă mânia și indignarea întregului popor coreean. Armata Populara Vietnameză a eliberat centrul Ninhbinh RANGOON 31 (Agerpres). — TELE­ PRESS transmite: După cum s’a anunţat, unităţile arma-* tei populare vietnameze au eliberat ora­şul Ninhbinh, important centru feroviari situat la 90 km. Sud de Hanoi, in cursul celor doj^ă zile de lupte, care au prece­dat eliberarea oraşului, armata populară a nimicit un batalion de trupe colonia­liste franceze care se afla în oraş. Trupele de întărire franceze trimise din Nandinh au fost respinse iar un vas de război a fost avariat. In cursul ace­leiaşi acţiuni, armata populară a distrus 9 poziţii franceze pe fru­viul Day şi alte 6 în apropiere de Ninhbinh. Aviaţia franceză a folosit bombe cât napalm. Locotenentul Bernard de Tassigny, fiul generalului De Lattre de Tassigny,­­comandantul suprem al trupelor franceze din Indochina, a fost ucis în luptele de la Ninhbinh. In jurul acestei localități, luptele con-* tinuă. Misionari americani — jefuitori ai obiectelor de arta PEKIN. (TASS).­Ziarul „Jenminjibao“ anunţă că în ziua de 13 Mai după o şedere de 4 luni în închisoare, prin sentinţa tribunalului popular a fost expul­zat din China parohul bisericii din oraşul Cendu fost director al muzeului istoric de pe lângă universitatea din China Apu­seană, misionarul american Kayvin Bright,­­care a furat un mare număr de obiecte preţioase din muzeu. Din Februarie 1949 şi până în Iunie 1950, Kayvin Bright, împreună cu alţi misionari americani, a furat şi expedia® în Statele Unite o serie de obiecte antice de artă și de obiecte prețioase din muzeu.:

Next