Scȃnteia, iunie 1951 (Anul 20, nr. 2054-2079)
1951-06-01 / nr. 2054
Nr. 2054 Hotărîrea Comitetului Executiv al C. G. M. cu privire la instituirea inspectorilor obşteşti de protecţie a muncii şi sarcinile lor Inspectorii obşteşti de protecţie a muncii se aleg de membrii grupei sindicale, dintre muncitorii cu cea mai înaltă calificare şi cu autoritate Inspectorii obşteşti pentru protecţia muncii nu sunt scoşi din producţie. Persoanele care au munci administrative, personalul tehnic şi administrativ, persoanele care sunt desemnate de administraţie în vederea punerii în aplicare a măsurilor pentru protecţia muncii şi tehnicii securităţii nu pot deveni inspectori obşteşti pentru protecţia muncii. De asemenea, inspectorii obşteşti care sunt trecuţi în funcţiuni de conducere tehnică sau administrativă vor depune legitimaţia tip la comitetul de întreprindere. Inspectorii obşteşti pentru protecţia muncii sunt obligaţi a urma cursurile de specializare care funcţionează sub conducerea organelor sindicale în întreprinderi. 1. — Inspectorii obşteşti de protecţia muncii au dreptul de a exercita funcţia la locul lor de muncă, în cadrul întreprinderii căreia aparţin. 2. — Ei au dreptul de a controla locurile de muncă ale grupei sindicale din care fac parte 3. — Antrenează tovarăşii din grupa sindicală respectivă pentru a contribui la realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi pentru a face propuneri în aicest sens. 4. — Controlează la locul său de muncă ca organele de protecţie a muncii din cadrul administraţiei, inginerii, maiştrii şi toţi cei ce cunosc procesul muncii, să facă instructajul muncitorilor privitor la protecţia muncii şi tehnica securităţii. 5. Controlează ca noii angajaţi să nu fie puşi la lucru înainte de a fi instruiţi de către maistrul sau şeful de echipă respectiv asupra normelor de tehnica securităţii şi asupra pericolelor de accidente. 6. — Controlează modul în care muncitorii şi-au însuşit instructajul făcut şi iau măsuri ca acest instructaj să fie repetat periodic. 7. — Cer verificarea rezistenţei amenajărilor de orice natură, de exemplu: schele, ziduri, poduri, intrările şi gangurile pe unde trec muncitorii, instalaţiile de aerisire, de electricitate, precum şi buna funcţionare a macaralelor şi mecanismelor. 8. — Sesizează locurile unde sunt gaze şi praf, fac propuneri şi urmăresc luarea măsurilor pentru îndepărtarea pericolului acestora. 9. — Se îngrijesc ca maşinile şi locurile periculoase de munică să fie prevăzute cu apărători şi grilaje, pentru a feri muncitorii de accidente 10. —■ Veghează asupra curăţeniei şi ordinea locului de muncă, propun măsuri pentru întreţinerea trecerilor de pe lângă maşini şi agregate. 11. Controlează la faţa locului buna funcţionare a utilajului, strungurilor, maşinilor şi instrumentelor (uneltelor), a Instalaţiei de lumină, sistemului de aerisire, de iluminat, iar în cazul defectării acestora sau al ivirii unor lipsuri, fac cunoscut aceasta maistrului sau inginerului respectiv cu ajutorul căruia iau toate măsurile pentru punerea lor la punct 12. — Verifică ca muncitorii să fie dotaţi cu echipament de protecţie, conform îndreptarului, cu măşti contra gazelor şi a prafului. 13. — Verifică zi de zi ca muncitorilor din sectorul de producţie să li se asigure apă potabilă şi — în secţiunile cu temperatură mare — apă gazoasă. 14. — Controlează ca muncitorii ce lucrează cu materii toxice să urmeze toate instrucţiunile de higienă, precum şi efectuarea controlului medical. De asemenea, se îngrijesc ca tovarăşii din grupa sindicală să primească antidoturile respective, potrivit deciziei elaborate de Uniune şi Ministerul respectiv, prevăzute în contractul colectiv. 15. — Controlează ca afişele de propagandă ilustrate, în legătură cu tehnica securităţii şi protecţia muncii, să fie afişate în toate locurile de muncă, potrivit specificului fiecărui loc în parte, având grijă de păstrarea lor. 16. — Verifică ca la fiecare maşină să fie afişate caracteristicile de funcţionare a maşinii puterea şi viteza ei, să fie semnalate toate locurile periculoase ale maşinii. 17. Fac cunoscut comisiei de protecţie a muncii de pe lângă comitetul sindical de întreprindere sau secţie fiecare accident ce a avut loc în sectorul respectiv, participând la încheierea actelor referitoare la accidente, cer maistrului sau inginerului respectiv luarea de măsuri pentru a nu se mai produce alte accidente. 18. Controlează aplicarea legilor privitoare la durata zilnică a lucrului, acordarea zilelor de repaus, concediilor de odihnă şi întreruperea lucrului în timpul mesei, precum şi a legilor de muncă valabile pentru femei şi tineri. 19. Inspectorul obştesc pentru protecţia muncii are datoria să arate şi să obţină de la maistrul sau inginerul secţiei înlăturarea neregulilor constatate în legătură cu protecţia muncii şi tehnica securităţii, în caz de neîndeplinire, adresându-se comisiei de protecţie a muncii a comitetului sindical de întreprindere sau secţie, pentru a lua măsurile cuvenite 20 . Inspectorii obşteşti de protecţie a muncii dau rapoarte de activitate în şedinţa grupei sindicale şi în fața comitetului sindical de întreprindere sau secţie. 21. Comitetul sindical de întreprindere sau secţia, în dările de seamă ce se dau în adunările generale, va include şi problemele privind protecţia muncii. Inclusiv activitatea inspectorilor obşteşti. 22. Inspectorul obştesc sesizează biroul tehnic de protecţia muncii al întreprinderii, de inovaţiile făcute de muncitorii din grupa sa în domeniul protecţiei muncii. (Agerpres). Toată grija încheierii anului şcolar în învăţământul de partid In pregătirea încheierii anului şcolar în învăţământul de partid are o mare însemnătate controlul de zi cu zi al muncii pe care o duc în momentul de faţă birourile organizaţiilor de bază, propagandiştii şi cursanţii. Acele comitete regionale şi raionale de partid care activizează organizaţiile de bază, ajutându-le să conducă neîntrerupt întreaga muncă de pregătire a încheierii anului şcolar în învăţământul de partid, au obţinut rezultate bune în muncă. Deşi numeroase comitete şi organizaţii de partid au obţinut succese în ce priveşte pregătirea încheierii anului şcolar în învăţământul de partid, în unele locuri mai sunt lipsuri mari în această privinţă. Comitetele regionale de partid Dolj şi Rodna, bunăoară, pregătesc sfârşitul arului şcolar fără participarea activă a birourilor organizaţiilor de bază. In aceste regiuni activiştii fie partid au primit de la comitetul regional de partid sarcina să se ocupe direct de anumite cursuri şi cercuri în vederea încheierii anului şcolar. O asemenea metodă este desigur greşită, deoarece astfel, este ocolit biroul organizaţiei de bază. Singura cale justă este ca activiştii comitetului regional şi raional de partid să îndrume şi să ajute birourile organizaţiilor de bază pentru ca acestea să rezolve cu succes toate problemele în legătură cu cercurile şi cursurile învăţământului de partid. O dovadă că comitetele regionale de partid Sibiu şi Botoşani nu dau o atenţie de zi cu zi învăţământului de partid este faptul că nici chiar şefii secţiilor de propagandă şi agitaţie ale acestor comitete nu sunt la curent cu mersul muncii în vederea pregătirii încheierii anului şcolar. De râvna cu care comitetele regionale şi raionale de partid aplică instrucţiunile C.C. cu privire la încheierea anului şcolar în învăţământul de partid depind în bună măsură rezultatele cu care fiecare comunist încadrat în învăţământul de partid va termina anul școlar. Excursii muncitoreşti . Pentru a da posibilitate oamenilor muncii din întreprinderile şi instituţiile din Capitală de a-şi petrece in mod plăcut şi folositor timpul de odihnă, Secţia de Cultură Fizică şi Sport a Confederaţiei Generale a Muncii, organizează in zilele de Sâmbătă 2 şi Duminică 3 Iunie excursii muncitoreşti in regiunile Sinaia, Buşteni, Predeal, Oraşul Stalin, precum şi la Snagov. Plecările trenurilor speciale pentru staţiunile de pe Valea Prahovei vor avea loc din Gara de Nord, Gara de Est şi Gara Băneasa, Sâmbătă 2 Iunie la orele 15.38, 16.08, şi 16.27. Pentru Oraşul Stalin se va pleca tot Sâmbătă la orele 14.30 din Gara de Nord. La Snagov trenurile vor pleca Duminică 3 Iunie orele 6.32 şi 7.36 din Gara de Nord. Biletele pentru aceste excursii se pot procura pe bază de tabel prin colectivele sportive din întreprinderi şi instituţii Costul unui bilet este de lei 460 pentru Oraşul Stalin, iar pentru staţiunile de pe Valea Prahovei de lei 360. Costul unui bilet pentru excursiile de la Snagov este de lei 55. (Agerpres). Conferinţe " Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii anunţă conferinţa tov. Gheorghe Apostol, preşedintele C.G.M , cu tema „Ţara noastră e casa noastră”. Conferinţa va avea loc Vineri 1 Iunie orele 18:30 în sala Ateneului R.P.R. ★ Consiliul General A.R.L.U.S., Secţia Cultură, Artă, Ştiinţă, anunţă conferinţa tov. M. Novac, ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior, despre: „Comerţul exterior al U.R.S.S , armă de întărire a păcii". Conferinţa va avea loc Vineri 1 Iunie, ora 18:30, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, sala din Calea Victoriei Nr. 42. Va urma un fim SCÂNTEIA Mai multă atenţie pieselor originale Se împlineşte anul de când pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-a reprezentat pentru întâia oară „Cetatea de Foc” de Mihail Davidoglu, piesă care a stârnit un deosebit interes şi vii discuţii în presă şi in rândurile spectatorilor. Trăgând concluziile acestor discuţii, „Scânteia” scria în numărul său din 7 iulie 1950: „In „Cetatea de Foc", tovarăşul Mihail Davidoglu se apropie de cel mai însemnat sector al construirii socialismului în ţara noastră — industria grea — de însăşi Inima acestui sector: Uzinele Reşiţa. ...Presa atacă astfel din plin un aspect însemnat al luptei pentru construirea socialismului şi anume acela al atragerii vechilor cadre de tehnicieni, al reeducării şi transformării lor în luptători devotaţi pentru clasa muncitoare, pentru progresul patriei noastre. Prin Petre Arjoca, piesa „Cetatea de Foc” a adus pe scenă unul din cele mai interesante şi mai complexe personagii ale dramaturgiei noastre. G. Calboreanu, interpretul rolului, a reuşit să facă o mare creaţie, contopindu-se atât de adânc cu acest personaj încât se poate spune pe drept cuvânt că în faţa spectatorilor trăeşte cu o viaţă intensă, autentică, însuşi primmaistrul jurnalist, Petre Arjoca. ...Piesa tovarăşului Davidoglu este foarte bogată în personagii şi probleme”. Dar tocmai ţinând seama de rolul însemnat pe care o asemenea realizare artistică este chemată să-l joace în dramaturgia noastră prin arzătoarea ei actualitate, prin forţa ei educativă, articolul atrăgea atenţia asupra unor lipsuri care scădeau valoarea lucrării, ca şi asupra unor deficienţe în interpretare. „Suntem siguri — încheia articolul — că tovarăşul Davidoglu, pe temeiul discuţiei care a avut loc în jurul ultimei sale piese va porni la înlăturarea lipsurilor şi slăbiciunilor din „Cetatea de Foc” în aşa fel încât această lucrare dramatică să corespundă în toate privinţele măreţelor ţeluri pe care le slujeşte". In timpul verii trecute, tovarăşul Mihail Davidoglu s’a străduit şi în bună măsură a isbutit, să înlăture neajunsurile piesei, iar la începutul lui Noembrie 1959 a predat-o Teatrului Naţional. Cum era TRAIAN ŞELMARU secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. şi firesc, publicul aştepta cu nerăbdare să vadă noua versiune. Dar în mod cu totul inexplicabil, „Cetatea de Foc’ a fost reprezentată în... Aprilie 1951, adică abia după 5 luni. In seara reluării, spectatorii au putut constata că lucrării i s’au adus multe din îmbunătăţirile cerute. Astfel, ţinând seama de observaţia principală că a încercat să suplinească insuficienta adâncire a conflictului dramatic prin episoade artificial construite, autorul a renunţat la o bună parte din aceste episoade, care încărcau piesa în mod inutil şi denaturau adevărul vieţii. In al doilea rând, acţiunea comuniştilor (şi în special a secretarului organizaţiei de partid) este accentuată în noua versiune, ceea ce îmbogăţeşte conţinutul de idei şi de viaţă al presei şi dă conflictului mai multă forţă In al treilea rând, o serie de atitudini şi acţiuni care apăreau inexplicabile şi desumanizau chiar unele personagii au fost eliminate, iar altele se justifică acum datorită faptului că rolul partidului în acţiune este mai evident. Fără îndoială că aceste îmbunătăţiri aduse presei nu-i rezolvă toate problemele şi rolul criticii este să analizeze temeinic noua versiune pentru ca autorul, alături de întreaga noastră mişcare teatrală, să tragă de aci încă multe învăţăminte. Este însă incontestabil că „Cetatea de Foc”, în forma sa actuală, s-a apropiat mult de viaţă, a câştigat în claritate, a crescut în intensitate dramatică, reprezentând un pas înainte în dramaturgia noastră. Din păcate însă, Teatrul Naţional nu a apreciat nici valoarea lucrării, nici efortul autorului, ceea ce a făcut ca spectacolul realizat să nu fie la înălţimea piesei. Dacă unii din vechii interpreţi ca Al. I. Ghibernion şi Mircea Constantinescu au făcut aceeaşi puternică impresie ca şi la premieră, dacă acestora li s’a adăugat buna interpretare a lui Iulian Necşulescu şi N. Gr. Bălânescu, în schimb restul numeroasei distribuţii nu numai că nu a fost ridicat la înălţimea celor mai valoroşi interpreţi de la premieră, ci, dimpotrivă, a fost slăbit prin înlocuirea unor artişti de frunte, cum ar fi de pildă maestrul Ion Manolescu. Dar cea mai mare greşală a Teatrului Naţional, care constitue încă o dovadă evidentă a subaprecierii acestui spectacol, este faptul că a admis ca interpretul principal, George Calboreanu, să părăsească rolul lui Petre Arjoca, în care are o puternică creaţie. Practic, amânarea cu luni de zile a reluării piesei şi felul cum a fost pregătită au făcut ca această valoroasă lucrare să fie jucată până acum numai de 16 ori şi asta în condiţii cu totul nesatisfăcătoare. Pe bună dreptate, spectatorii se întreabă cum de a fost posibil aceasta. A avut oare Teatrul Naţional un repertoriu atât de încărcat cu lucrări originale, încât „Cetatea de Foc” să fi trecut pe al doilea plan ? Dimpotrivă, se ştie doar că, din păcate, până la piesa „Pentru fericirea poporului” — jucată la începutul lunii Mai — Teatrul Naţional nu a avut în repertoriul său nicio singură premieră originală. Cu atât mai mult, întreaga atenţie trebuia concentrată asupra „Cetăţii de Foc", a cărei reprezentare în cât mai bune condiţiuni trebuia să constitue pentru Teatrul Naţional o sarcină de onoare. Aceasta mai cu seamă că tema piesei nu numai că n’a fost depăşită între timp, ci a căpătat o şi mai mare actualitate, azi, când problema cadrelor tehnice se pune atât de puternic. Principala sarcină a teatrelor noastre — şi în primul rând a Teatrului Naţional din Bucureşti — este sprijinirea puternică a dramaturgiei noastre naţionale şi mai ales a acelor piese care contribue în cea mai mare măsură la educarea oamenilor muncii, la transformarea conştiinţei lor. Fiecare director de teatru, fiecare actor, fiecare regizor trebue să facă toate eforturile pentru a asigura unor asemenea piese cea mai măestrită realizare scenică, muncind cu conştiinţa că în felul acesta contribue direct la lupta pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. Subapreciind importanţa unei piese ca „Cetatea de Foc“ — piesă inspirată din cel mai însemnat sector al construirii socialismului ■— Teatrul Naţional din Bucureşti nu şi-a îndeplinit această sarcină. O mare răspundere poartă în această privinţă şi Comitetul pentru artă, care nu a luat măsuri ca piesa să fie reprezentată în cel mai scurt timp după predarea noii sale versiuni și nu s’a preocupat cu destulă hotărîre ca să i se asigure o punere în scenă corespunzătoare. Răspunderea Comitetului pentru artă e cu atât mai mare cu cât în timp ce o piesă valoroasă ca „Cetatea de Foc” nu se bucură de atenţia cuvenită, pe o altă scenă din Capitală este prezentată publicului (şi chiar cu unele forţe artistice luate de la spectacolul „Cetatea de Foc”) piesa „Recolta de Aur" de Aurel Baranga. — o lucrare slabă, greşit concepută. In adevăr, autorul, pornind să înfăţişeze un tablou al gospodăriei colective în momentul când se împarte prima recoltă — „recolta de aur” — nu-şi extrage conflictul dramatic din viaţă, ci alunecă pe panta construirii unui conflict de birou şi a unor eroi artificiali, care nu acţionează conform realităţii, ci a unei tehnici teatrale „de efect” tipic burgheză. In loc să vedem pe scenă imaginea vie, veridică, convingătoare a gospodăriei colective şi a noilor relaţii socialiste ce se creează între oameni în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, în loc ca preşedintele acestei gospodării să redea chipul nou, luminos, al celor mai înaintaţi preşedinţi de gospodării agricole colective din ţara noastră, ni se înfăţişează drept erou principal un fel de preşedinte apolitic, care confundă omenia cu slăbiciunea, şi care-i foarte puţin informat nu numai despre hotărîrile partidului şi guvernului în problema ţărănească, dar şi despre ceea ce se petrece în propria lui gospodărie. Dacă mai adăugăm la toate acestea faptul că acest aşa zis preşedinte se descurcă destul de greu în conducerea gospodăriei şi stă în coada luptei contra chiaburilor, iar pe de altă parte e atât de străin de noţiunea de vigilenţă încât e în stare să-şi introducă ginerele pe care-l ştie că e unealta chiaburilor, în echipa de pază a gospodăriei, dându-i chiar el personal arma în mână, e lesne de înţeles că în viaţă un aserenea om nu are ce căuta în postul de răspundere de preşedinte al unei gospodării colective. Dar în „Recolta de Aur” un asemenea „erou” e prezentat drept pildă de urmat pentru toţi preşedinţii de gospodărie colectivă. Nu este cazul să analizăm aci pe larg piesa tovarăşului Aurel Baranga. Aceasta rămâne o sarcină a criticii noastre, care va trebui să tragă de aci bogate concluzii pentru scriitorii noştri, şi mai cu seamă să arate în chip convingător la ce grad de falsificare a vieţii se poate ajunge prin lipsă de informare, prin grabă, prin superficialitate. O vină poartă în cazul de faţă, alături de Teatrul Armatei, redacţia „Vieţii Româneşti”, care a publicat lucrarea tov. A. Baranga în această formă, criticii noştri teatrali, care n’au sesizat după lectură serioasele lipsuri cât şi conducerea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., care nu a intervenit la timp pentru a îndrepta piesa pe un drum just. De asemenea, conducerea Uniunii Scriitorilor din R.P.R. va trebui pe viitor să vegheze cu mai mult simţ de răspundere pentru ca lucrări valoroase să nu aibă soarta „Cetăţii de Foc”. In ceea ce priveşte Comitetul pentru artă, în articolul din 7 iulie 1950, „Scânteia” scria : „Ministerul Artelor are datoria de a se îngriji cu mai mult simţ de răspundere politic şi artistic pentru ca piesele prezentate pe scenele teatrelor noastre să corespundă în cel mai înalt grad exigenţelor mereu sporite ale publicului de oameni ai muncii”. Cele întâmplate cu „Cetatea de Foc’’ şi „Recolta de Aur” fac nu numai necesară repetarea acestor observaţii, dar şi lărgirea lor asupra felului cum Comitetul pentru artă trebue să promoveze cele mai valoroase lucrări originale, asigurându-le condiţii corespunzătoare de reprezentare scenică. Este de dorit ca la începutul viitoarei stagiuni Teatrul Naţional să prezinte publicului într-o distribuţie completată cu forţele cele mai bune — în frunte cu George Calboreanu — valoroasa lucrare a lui Mihail Davidoglu, „Cetatea de Foc”. Este de dorit ca ea să fie reprezentată în cât mai multe din teatrele noastre din restul ţării. Iar din partea tovarăşului Aurel Baranga, publicul aşteaptă o nouă lucrare în care talentul său să se împletească cu o cunoaştere adâncă a vieţii, a oamenilor şi a problemelor construirii socialismului. Pag. 3 Recepţie în cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Tehnicienilor Consiliul Central al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din R. P. R. a oferit Miercuri seara, la restaurantul „Pescăruş”, o recepţie în cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congres. Au luat parte : acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, acad. Mihail Sadoveanu şi I. Niculi, vicepreşedinţi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, tov. I. Chişinevschi, Chivu Stoica, vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, Gh. Apostol, general-colonel Emil Bodnăraş, Liuba Chişinevschi, L. Răutu, Gh. Florescu, general-maior L. Sălăjan, A. Bunaciu, membri ai C.C al P.M.R. şi membri ai guvernului. Deasemeni, au luat parte prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., acad. ing. N. Profiri, preşedintele A.S.I.T., oameni de ştiinţă, fruntaşi ai vieţii culturale şi alţii. Au fost de faţă reprezentanţii diplomatici ai U.R.S.S. şi ai ţărilor de democraţie populară: S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, S. S. Spandarian, consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice, general-locotenent K. S. Kalganov, atașat militar al Uniunii Sovietice, Van Iu Pin, ambasadorul R. P. Chineze, Wojciech Wrzosek, ambasadorul R. Polone, Dobri Terpesev, ambasadorul R. P. Bulgaria, László Pataki, ministrul R. P. Ungare, H. Göck, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. D. Germane, K. Hobdari, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. P. Albania, I. Babicky, prim secretar al Ambasadei R. Cehoslovace şi alţii. Au luat parte M. B. Micin, membru al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. şi delegaţiile străine Invitate la Congres, în frunte cu delegaţia sovietică. Dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a toastat in cinstea congresiştilor, urând inginerilor şi tehnicienilor din ţara noastră noi succese în lupta pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. Prof. ing. Constantin Atanasiu, în numele congresiştilor, a asigurat partidul şi guvernul că şi pe viitor inginerii şi tehnicienii, însuşindu-şi tot mai mult experienţa tehnicii sovietice, vor depune toată puterea de muncă pentru îndepli-* nirea sarcinilor măreţe ce le sau în faţă,pentru făurirea unei vieţi fericite şi îm- belşugate poporului nostru muncitor. Recepţia s’a desfăşurat într’o atmosferă de caldă prietenie. (Agerpres). Declaraţiile cunoscutului ziarist progresist englez Ralph Parker Ralph Parker, cunoscutul ziarist progresist englez, autor al cărţii „Complotul împotriva păcii” în care sunt demascate planurile agresive ale imperialiştilor americani şi englezi, şi care a vizitat ţara noastră timp de două săptămâni, a făcut la plecare următoarele declaraţii Agenţiei Române de Presă „AGERPRES” . „In cursul celor două săptămâni pe care le-am petrecut în Republica Populară Română mi s-au acordat toate înlesnirile necesare activităţii mele de ziarist. Am călătorit unde am dorit, am întâlnit şi am stat de vorbă cu oameni de diferite categorii. Pretutindeni, pe unde am trecut, m-am putut convinge de faptul că România nouă se poate mândri cu realizările sale. Am ajuns să iubesc frumosul oraş Bucureşti cu minunatele sale cartiere noi de locuinţe muncitoreşti, cu populaţia sa vioaie şi binevoitoare, cu aleile sale de trandafiri. Am găsit fostul palat regal folosit ca expoziţie de artă, un altul ca Palat al Pionierilor, într’unul din principalele hoteluri ale oraşului un grup numeros de oameni de ştiinţă, ingineri, tehnicieni şi muncitori fruntaşi veniţi ca delegaţi la Congresul Tehnicienilor ocupau camerele rezervate altădată unei minorităţi bogate şi privilegiate. Am petrecut ore întregi pe şantierul de construcţii al noii „Case a Scânteii”, care, corespunzând dorinţei mereu crescânde de cultură a poporului român, este desigur unul din cele mai impresionante monumente ale păcii, care se construesc astăzi în ţările de democraţie populară. Am observat populaţia Bucureştilor la muncă şi la odihnă, în pieţele animate şi în noul şi frumosul parc „I. V. Stalin”, la Teatrul Naţional unde se reprezintă piesele autorilor clasici, precum şi piese moderne care, înfăţişează viaţa cea nouă. Impresia pe care mi-am făcut-o este că poporul român este un popor care munceşte cu dârzenie şi încredere pentru întărirea ţării sale, pentru a-şi îmbunătăţi astfel condiţiile de trai şi pentru a face mai sigură menţinerea păcii. Devotamentul poporului român pentru cauza păcii este impresionant. In marile fabrici din Oraşul Stalin, în satele paşnice ale Transilvaniei, pe câmpiile Dobrogei, am auzit poporul exprimându-şi hotărîrea de a-şi aduce contribuţia la lupta pentru pace. Nu am găsit nicăeri acea idee a acceptării fataliste a inevitabilităţii războiului pe care o întreţin presa şi cercurile conducătoare din multe ţări din Occident, printre care şi Anglia. Poporul român înţelege pe deplin că o astfel de idee, slujind interesele celor puţini care doresc războiul, constitue o extrem de mare primejdie pentru viaţa şi libertatea popoarelor. Cu dragostea lui fierbinte de viaţă, cu încrederea lui în viitor şi în conducătorii lui, poporul român respinge orice idee de acest fel şi procedând astfel serveşte cauza păcii în întreaga lume. Pentru ce ar privi tinerii pe care i-am întâlnit în minunata şcoală profesională înfiinţată recent în Oraşul Stalin, spre viitor altfel decât cu încredere şi bucurie? Sau ţăranii satului din apropiere de Cluj, care aşteaptă acum o recoltă bogată în gospodăria lor colectivă? Sau tinerii care mânuesc uriaşele maşini ce mută stâncile în sectorul nr. 9 al Canalului Dunăre—Marea Neagră? Sau scriitorii care creează în linişte în casele lor de odihnă de la Sinaia? Descurajarea, pesimismul, scepticismul nu-şi găsesc loc în minţile acestor oameni. Din convorbirile pe care le-am avut cu aceşti oameni mi-am dat seama că ei sunt conştienţi de faptul că în lume există forţe care ar dori să întoarcă vremea înapoi şi să le răpească noile posibilităţi de viaţă fericită şi folositoare. Există astăzi în lume unii care ar dori să alunge copiii din Palatul Pionierilor, care ar dori să vadă diferitele naţionalităţi din Transilvania din nou în conflict unele cu altele pentru a face astfel ca România să redevină o unealtă în mâinile puterilor imperialiste reacţionare. Aceştia ar dori să nege muncitorilor şi ţăranilor români dreptul de a desvolta în folosul lor, bogăţiile ţării. Deşi am petrecut un timp atât de scurt în Republica Populară Română, am putut constata că duşmanii poporului român nu au nicio şansă să-şi îndeplinească aceste planuri pentru că am văzut o Românie care, bucurându-se de ajutorul şi bogata experienţă a U.R.S.S., care este oferită cu atâta generozitate şi înţelepciune, înaintează cu hotărîre pe calea spre socialism. S’a născut o Românie nouă, tânără, puternică, capabilă să riposteze la orice provocare. Ziaristul Ralph Parker a mulţumit apoi călduros Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea pentru ospitalitatea acordată în cursul vizitei sale în ţara noastră. ★ Cunoscutul ziarist englez Ralph Parker, care ne-a vizitat recent ţara, a părăsit joi dimineaţă Capitala. Pe aeroportul Băneasa Ralph Parker a fost salutat de tovarăşii Vasile Dumitrescu, director general al Agenţiei Române de Presă „Agerpres", Iosif Ardeleanu, director general al Presei şi Tipăriturilor, Mihail Beniuc, secretar al Uniunii Scriitorilor şi de alţi reprezentanţi ai presei, precum şi de reprezentanţi aii Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. (Agerpres). Festivitate închinată aniversării Teatrului Mare Academic de Stat al U. R. S. S. Sub auspiciile Consiliului General A.R.L.U.S. şi ale Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri, va avea loc astăzi, la ora 18,30 la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, din str. Batiştei nr. 14, o festivitate închinată aniversării a 175 de ani de la înfiinţarea Teatrului Mare Academic de Stat al U.R.S.S. Va vorbi tov. Eduard Mezincescu, preşedintele Comitetului pentru Artă. Festivitatea se va încheia cu un pro-* gram artistic la care îşi vor da concursul: Mircea Buciu, Arta Florescu, Irinel Liciu, Nicolae Secăreanu, Ana Tălmăceanu, Petre Manea, Mihail Ştirbei şi Petre Ştefănescu-Goangă, solişti ai Operei de Stat din Bucureşti. (Agerpres). In Editura Partidului Muncitoresc Român a apărut în broşură: Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. privind întreţinerea culturilor, pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei şi executarea planului de colectări pe anul 1951. Evenimentele din Coreea PHENIAN, 30. (Agerpres). — TASS transmite-: In comunicatul din 30 Mai al înaltului Comandament al Armatei Populare a R.P.D. Coreene se arată că, pe toate fronturile, unităţile Armatei Populare, în strânsă colaborare cu voluntarii chinezi, continuă să respingă contraatacurile înverşunate ale trupelor Intervenţioniste americano-engleze Pe coasta de Est, unităţile de artilerie ale Armatei Populare au avariat grav, la 30 Mai, vasul de linie „New Jersey“ şi vasul purtător de mine „Brinkley Bass“, care au încercat să pătrundă în portul Wonsan. -- PHENIAN, 31 (Agerpres). — TASS Ziarul NODON SINMUN anunţă că în apropiere de satul Gonsari din districtul Handje (provincia Hamgen de Sud) a fost descoperită o groapă cu peste 50 cadavre de patrioţi coreeni, asasinaţi în mod bestial de intervenţioniştii americani. Acest asasinat mârșav a fost săvârșit în perioada în care satul a fost ocupat de către cotropitori. Nelegiuirile agresorilor americani provoacă mânia și indignarea întregului popor coreean. Armata Populara Vietnameză a eliberat centrul Ninhbinh RANGOON 31 (Agerpres). — TELE PRESS transmite: După cum s’a anunţat, unităţile arma-* tei populare vietnameze au eliberat oraşul Ninhbinh, important centru feroviari situat la 90 km. Sud de Hanoi, in cursul celor doj^ă zile de lupte, care au precedat eliberarea oraşului, armata populară a nimicit un batalion de trupe colonialiste franceze care se afla în oraş. Trupele de întărire franceze trimise din Nandinh au fost respinse iar un vas de război a fost avariat. In cursul aceleiaşi acţiuni, armata populară a distrus 9 poziţii franceze pe fruviul Day şi alte 6 în apropiere de Ninhbinh. Aviaţia franceză a folosit bombe cât napalm. Locotenentul Bernard de Tassigny, fiul generalului De Lattre de Tassigny,comandantul suprem al trupelor franceze din Indochina, a fost ucis în luptele de la Ninhbinh. In jurul acestei localități, luptele con-* tinuă. Misionari americani — jefuitori ai obiectelor de arta PEKIN. (TASS).Ziarul „Jenminjibao“ anunţă că în ziua de 13 Mai după o şedere de 4 luni în închisoare, prin sentinţa tribunalului popular a fost expulzat din China parohul bisericii din oraşul Cendu fost director al muzeului istoric de pe lângă universitatea din China Apuseană, misionarul american Kayvin Bright,care a furat un mare număr de obiecte preţioase din muzeu. Din Februarie 1949 şi până în Iunie 1950, Kayvin Bright, împreună cu alţi misionari americani, a furat şi expedia® în Statele Unite o serie de obiecte antice de artă și de obiecte prețioase din muzeu.: