Scînteia, iulie 1954 (Anul 23, nr. 3013-3039)

1954-07-22 / nr. 3031

Pas. 2 * S­C­I­N­T­E­I­A Marea sărbătoare a poporului-frate polonez Salut fierbinte poporului Poloniei noi Poporul român, alături de celelalte po­poare prietene și iubitoare de pace, par­ticipă din toată inima la marea sărbă­toare a poporului-frate polonez, aniver­sarea a 10 ani de la eliberarea Poloniei. Cu 10 ani în urmă, eroica Armată So­vietică, împreună cu unităţile Armatei Po­loneze renăscute, au zdrobit trupele co­tropitorilor hitlerişti, aflate pe pămîntul Poloniei. Ziua de 22 iulie 1944 se înscrie ca cea mai importantă dată din istoria poporu­lui-frate polonez. Această zi marchează în istoria Poloniei începutul unei ere noi. Poporul polonez devenea pentru prima dată cu adevărat liber şi stăpîn pe destinele sale, trecînd la construirea unei vieţi noi şi fericite Năzuinţele muncitorilor şi ţăranilor polonezi au în­ceput să devină realităţi. Victoria de însemnătate istorică mon­dială a Uniunii Sovietice asupra fascis­mului hitlerist a creat şi poporului mun­citor polonez posibilitatea eliberării sale din jugul capitalismului, condiţiile dobân­dirii unor mari cuceriri politice, economi­ce şi culturale, condiţiile făuririi, statului democrat-popular. Prietenia de nezdrun­cinat cu Uniunea Sovietică este pentru poporul polonez — ca şi pentru celelalte popoare din ţările de democraţie popu­lară — chezăşia libertăţii şi independen­ţei, garanţia mersului victorios înainte pe calea construcţiei socialiste. îndată după eliberare, oamenii muncii din Polonia au trecut la lecuirea rănilor grave pricinuite de război. La chemarea partidului clasei muncitoare, masele mun­citoare ale poporului polonez, conştiente că muncesc pentru ele, pentru socialism şi pace, au obţinut succese care altădată erau de neconceput. In 1947 Polonia a păşit la realizarea primului său plan economic : planul trie­nal de refacere. După îndeplinirea cu succes a planului trienal, poporul munci­tor polonez a trecut la îndeplinirea pla­nului de şase ani, plan de dezvoltare eco­nomică şi de construire a bazelor econo­mice ale socialismului. In primii patru ani de realizare a pla­nului de 6 ani poporul muncitor polonez a obţinut mari realizări în toate dome­niile de activitate. Polonia s-a transformat dintr-o ţară agrară înapoiată, într-o ţară industrială înaintată. Industrializarea ţării a progresat în­­tr-un ritm rapid. In 1953 producţia in­dustrială a depăşit de 3,6 ori producţia din 1938, iar calculat pe cap de locuitor­i de 4,8 ori. Cu ajutorul multilateral şi frăţesc al U.R.S.S., în anii puterii popu­lare au luat fiinţă şi s-au dezvoltat în Polonia ramuri industriale care în trecut nici n-au existat. Polonia extrage astăzi peste 88.000.000 tone cărbune şi produce aproape 4.000.000 tone oţel. Traducînd în viaţă sarcinile trasate de partid şi guvern, care pun in centrul preocupărilor grija pentru om, muncitorii polonezi asigură sporirea continuă a pro­ducţiei bunurilor de larg consum. In 1953 industria mărfurilor de consum­ a depă­şit de două ori indicii anului 1938. Fabri­cile şi uzinele Poloniei populare produc bunuri de larg consum în cantităţi din ce în ce mai mari şi de calitate tot mai bună. Astfel, în 1953 au fost fabricate aproape 500 milioane metri ţesături. Numai combinatul de la Nowy Târg va produce cu­ jumătate din întreaga pro­ducţie actuală de pantofi. Cu justificată mindrie patriotică prin A. BUNACIU secretar al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. vede oamenii muncii polonezi la drumul parcurs : patria lor este o ţară cu indus­trie înaintată, ocupînd al cincilea loc printre ţările Europei în ceea ce priveşte producţia globală industrială. Din clipa cuceririi puterii de către ma­sele muncitoare, în satele poloneze au loc necontenite transformări social-economi­­ce. Ţăranii polonezi cunosc pentru prima dată binefacerile civilizaţiei, încep să ducă şi ei o viaţă omenească, înainte de război tehnica producţiei agricole era foarte înapoiată : în toată ţara existau 150 de tractoare. Astăzi cooperativele agricole de producţie şi gospodăriile agricole de stat sunt deservite de 401 S.M.T.-uri, care dispun de 16.400 de trac­toare. Procesul de mecanizare a agriculturii, electrificarea satelor, lupta pentru întă­rirea şi lărgirea cooperativelor agricole de producţie, ajutorul dat gospodăriilor individuale ţărăneşti, conştiinţa mereu crescîndă a ţăranilor muncitori în ce pri­veşte superioritatea agriculturii socialiste marchează importantele transformări pe­trecute în agricultura R. P. Polone. Con­gresul al II-lea al P.M.U.P., care a avut loc de curînd, a trasat un vast program de dezvoltare a tuturor ramurilor econo­miei, punînd un deosebit accent pe spo­rirea rapidă a producţiei agricole. Ca urmare a rezultatelor dobîndite, au dispărut pentru totdeauna din Polonia şomajul, crizele şi celelalte boli inerente capitalismului, care în vechea Polonie aduceau oamenilor muncii polonezi sufe­rinţe şi mizerie neagră. Astăzi dezvolta­rea industriei şi agriculturii au ca ur­mare firească creşterea continuă a nive­lului de trai al maselor. Venitul naţional este în creştere. Au sporit veniturile reale ale populaţiei orăşeneşti şi săteşti, s-a schimbat structura alimentaţiei ma­selor, s-au îmbunătăţit condiţiile de lo­cuit. Se construiesc intens o serie de aşe­zări muncitoreşti. Anul trecut au fost tri­mişi la odihnă circa 506.000 oameni ai muncii, iar peste 300.000 copii au fost trimişi în colonii. Invăţămîntul, ştiinţa, arta şi cultura cunosc in Polonia democrat-populară o permanentă înflorire. Analfabetismul ca fenomen de masă a fost lichidat. Literatura polonă contemporană se mîndreşte cu lucrări de valoare, teatrul polonez s-a îmbogăţit cu piese de succes, muzica poloneză contemporană reflectă fenomenele vieţii noi, cinematografia po­loneză progresează continuu. Realizările obţinute de poporul mun­citor polonez in toate domeniile de activitate în cei 10 ani care au trecut de la eliberarea ţării sunt strîns legate de întărirea puterii populare. O expresie a acestei realităţi este Constituţia R.P. Po­lone, votată la 22 iulie 1952. Profund de­mocratică, această Constituţie oglindeşte transformările revoluţionare care au avut loc în Polonia, cuceririle dobîndite de clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare. Ea este expresia puterii popu­lare care a făurit statul democrat-popular. In dobîndirea realizărilor sale măreţe, poporul muncitor polonez a primit un fră­ţesc şi multilateral ajutor din partea Uniunii Sovietice eliberatoare : materii prime, utilaj industrial, credite în condi­ţii foarte avantajoase şi experienţa ei de nepreţuit în opera de construire a socialis­mului. Palatul culturii şi ştiinţei care se înalţă la Varşovia este construit în între­gime de oameni sovietici, cu material sovietic, pe baza planurilor arhitecţilor so­vietici. Acest dar de preţ al marii Uniuni Sovietice constituie simbolul prieteniei in­destructibile care s-a statornicit între po­poarele celor două ţări. Pe plan extern, politica R. P. Polone este o politică fermă de pace şi colaborare internaţională. Poporul polonez salută şi susţine cu căldură orice iniţiativă menită să ducă la slăbirea încordării în relaţiile internaţionale, la triumful cauzei păcii. Această politică are la bază prietenia şi alianţa de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică — luptătoarea cea mai dîrză pentru victoria cauzei păcii şi colaborării internaţionale. Relaţii de strînsă prietenie leagă poporul polonez de marele popor chinez, de popoarele tutu­ror ţărilor lagărului democraţiei şi socia­lismului, împreună cu toate statele iubitoare de pace, Polonia democrat-populară sprijină ferm propunerile şi iniţiativele pre­ţioase ale Uniunii Sovietice în domeniul politicii internaţionale. Un ecou imens a trezit în masele largi ale poporului polo­nez istorica propunere a Uniunii Sovietice privitoare la încheierea unui Tratat ge­neral european cu privire la securitatea colectivă în Europa. Un eveniment de însemnătate istorică în viața poporului polonez l-a constituit al II-lea Congres al Partidului Muncito­resc Unit Polonez întrunit în preajma ce­lei de a 19 aniversări a eliberării Polo­niei. Congresul a făcut un bilanţ al realiză­rilor dobîndite în primii 4 ani ai planului de 6 ani şi a trasat sarcinile pentru asi­gurarea mersului înainte al Poloniei pe drumul construirii socialismului şi apără­rii păcii. Poporul muncitor din ţara noastră este legat de poporul polonez printr-o veche şi strînsă prietenie, care în ultimul dece­niu a căpătat un conţinut nou, bogat. La baza actualelor relaţii frăţeşti indestructi­bile dintre popoarele polon şi român stau prietenia comună cu marea noastră elibe­ratoare Uniunea Sovietică, sentimentele comune de dragoste şi recunoştinţă ce le nutresc popoarele noastre faţă de glorio­sul popor sovietic. Poporul român şi poporul polonez păşesc astăzi umăr la umăr pe acelaşi drum spre aceleaşi ţeluri măreţe ale construirii socia­lismului şi apărării păcii. Relaţiile de prietenie şi colaborare romîno-polone­ se adîncesc şi se dezvoltă necontenit. Din ce în ce mai largi şi mai rodnice sunt schimburile economico-co­­merciale şi culturale dintre ţările noas­tre. Colaborarea tehnico-ştiinţifică este un factor important pentru dezvoltarea şi în­florirea necontenită a ţărilor noastre. Prietenia romîno-polonă s-a întărit şi se va întări fără încetare, în cadrul măre­ţului lagăr al democraţiei şi socialismului, în frunte cu U.R.S.S. Oamenii muncii din R.P.R. se bucură din toată inima de toate succesele şi rea­lizările poporului-frate polonez, privin­­du-le ca pe propriile lor succese. La cea de a 10-a aniversare a eliberării Poloniei, poporul muncitor din R.P.R. felicită călduros poporul muncitor polonez şi îi urează din adîncul inimii să cucerească noi şi măreţe izbînzi în lupta pentru con­struirea socialismului şi apărarea păcii. In ultimii ani Varşovia, Capitala R. P. Polone, cunoaşte o puternică dezvoltare. In clişeu : Piaţa Constituţiei din Varşovia, măreaţă realizare a regimului democrat-popular din Polonia. Pămîntul e la o distanţă de 2 kilometri. Norii posomoriţi care ni l-au ascuns cea­suri întregi se răsfiră pe negîndite­ şi ca din virful unui munte încep să se ză­rească oraşe, lacuri, păduri şi panglici de cale ferată, şi toate lunecă încetişor în urmă spre miază-zi, sub aripile parcă în­cremenite ale avionului. Ne apropiem de Varşovia. Cu 15 ani in urmă ţinutul peste care plutim era înecat în fumul incendiilor, ogoarele sfirtecate de explozii gemeau sub şenilele tancurilor hitleriste... — Polonia va fi un protectorat al Rei­­chului ! — au decretat barbarii cu zvas­tică dezlănţuind zănatecul „drang nach Osten“. In vara lui 1944 primele unităţi ale Ar­matei Sovietice eliberatoare zdrobeau re­zistenţa diviziilor „SS“ concentrate pe malul Vistulei şi intrau prin vechiul car­tier Praga în Varşovia martirizată. Şi iată, trăieşte Polonia mai mîndră, mai puternică decit oricînd ! Fumegă paş­nic în văpaia amurgului marile centre in­dustriale, se * profilează albe — printre acoperişuri de ţiglă roşie — schelele noi­lor construcţii. In zare, cit cuprinzi, un­duiesc lanuri de grîu şi secară, minunate covoare verzi cu reflexe galben-ruginii... Chiar de aici, de la fereastra avionului poţi desluşi în tot ce vezi pe pămînt mina unui constructor îndrăzneţ şi iscusit, po­porul polon liber, stăpîn în patria sa. Forţa, tenacitatea, dragostea pentru fie­care amănunt — caracteristice acestei opere grandioase, te uimesc şi te mişcă încă din prima clipă. Nu pot uita imagi­nea acelei căsuţe ţărăneşti pierdute în mijlocul holdelor de secară. Mai bine zis — fusese odinioară o casă. Acum doar patru ziduri negre pe un petec de lut pîr­­jolit. Lucea în preajmă oglinda unui lac argintiu împresurat de plopi înalţi. Lingă ruine se desluşeau stive de cherestea proaspătă, cărămizi, lespezi de piatră pen­tru fundaţie, casa de mîine. Mi se pare îndeobşte firesc să văd vin­­decîndu-se ruinele oraşelor pustiite de război, refăcîndu-se uzine, fabrici, monu­mente istorice... Dar cînd alături de oraşe, uzine şi monumente vezi reclădindu-se o simplă casă ţărănească, undeva în zarea cîmpiei, faptul capătă un sens mai adine, ţine de o nouă concepţie despre om şi despre rostul lui pe lume. Ca să vizitezi Capitala Poloniei popu­­ l DAN DEŞLIU tare ai nevoie de cîteva lucruri. In pri­mul rînd, de timp. Apoi, fireşte, îţi tre­buie un călăuz. Şi neapărat — dar abso­lut neapărat — o colecţie de fotografii: aceleaşi locuri în anii 1944—45. ...Inchipuiţi-vă — dacă aşa ceva se poate închipui — un cîmp de ruine mergind pînă la linia orizontului; milioane de metri cubi de moloz, cenuşă fumegîndă, drugi de metal răsuciţi haotic spre cer . Varşovia 1944. A trecut un deceniu... De pe balustrada din marginea pieţei Sigismund se zăreşte, la 20 de metri mai jos, o parte a noii ma­gistrale care străbate oraşul de la răsă­rit la apus — „Trasa W-Z“.. Dreaptă ca o săgeată, unind malurile Vistulei printr-un arc uriaș de beton, capătul ei răsăritean se pierde în umbra teilor din cartierul Praga. Spre stingă, largi trepte de piatră co­boară către Mariensztat, către clădirile acelea impunătoare, cu o atît de pito­rească arhitectură, amintindu-mi parcă vechile oraşe ardelene : ziduri puternice, cărămizii, acoperişuri de ţiglă roşie deco­lorate de vreme.. Mă întreb, prin ce mi­nune vor fi scăpat neatinse din urgia războiului aceste case a căror virstă pare să se numere cu veacurile. — Au fost terminate anul trecut — ne spune călăuzul, și observînd nedumerirea noastră adaugă surîzător: Sint refăcute din temelie, după documentele care s-au mai păstrat: fotografii, tablouri vechi. Tot ce-a fost intr-adevăr frumos în Var­șovia de altădată va fi reconstruit întoc­mai pînă la ultimul detaliu ! Ne povesteşte apoi o întîmplare recen­tă, care a stîrnit mult haz printre locui­torii Capitalei. Doi oameni de afaceri dintr-o ţară capitalistă au poposit acum cîteva luni în Varşovia. Ei mai fuseseră aici cu trei ani în urmă, cînd Marienszta­­tul era încă un morman de dărîmături. Văzînd noul cartier, oaspeţii s-au frecat la ochi, au privit împrejur („Poate ne-am rătăcit !“), pe urmă au oprit un trecător și l-au întrebat scurt: Ce-i cu casele astea ? Ce să fie — a răspuns omul — e cartierul Mariensztat. — Ba e păcăleală curată ! s-au enervat cei doi. Cu siguranţă că aţi pus acolo nişte decoruri de carton ! — Vă puteţi încredinţa singuri! Au coborît împreună spre Mariensztat. Timp de o oră încheiată străinii au pi­păit fiecare zid, au examinat fiecare clă­dire în parte. După o oră s-au dat bătuţi. — Există — au spus ei — totuşi e im­posibil ! ■k Cînd vezi cum muncesc constructorii Varşoviei, multe lucruri aparent „impo­sibile“ devin de înţeles. Pe constructori îi întîlneşti aproape pretutindeni , dea­juns să străbaţi cîteva sute de metri şi vei zări pilcuri de oameni în salopete for­fotind în jurul gropilor cu mortar, că­­țărîndu-se pe schele, clădind cărămizile, nivelînd trotuarul, împodobind fațadele cu ornamente de ghips sau de marmoră. Fotografiile lor, surizătoare sau pline de gravitate — te întîmpină în toate col­țurile Varșoviei. Minunate fotografii , sînt făcute la locul de muncă, iar oamenii poartă obişnuitele haine de şantier; de pe panourile înalte ei te privesc simplu, în ochi, ca şi cum ar spune „uite, cam aşa stau lucrurile“. Şorţurile pline de var, scurtele şi salopetele mînjite de ulei, par uniformele unor ostaşi care au trecut prin grele şi glorioase lupte. Există încă un obicei bun în noua Var­şovie : pe fundamentul fiecărei construc­ţii importante se fixează, la terminarea lucrărilor, o placă de bronz cuprinzînd numele tuturor constructorilor, de la şe­ful şantierului pînă la betonişti, de la secretarul organizaţiei de partid pînă la ultimul salahor. Am notat la întîmplare cîteva nume de pe o asemenea placă aşe­zată la temelia marelui viaduct de pe „Trasa W-Z“. ...Wladislaw Andula, betonist... Wiktor Jaworski, electromontor... Michael Kra­­jewski, zidar... Stanislaw Lenczewski, in­giner, autorul proiectului... Despre zidarul Krajewski am aflat mai tîrziu că este primul care a introdus aici sistemul sovietic al muncii în echipe de trei, că a scris o carte în care-şi poves­teşte viaţa, că pentru talentul său literar a fost ales membru al Uniunii Scriitori­lor din R. P. Polonă. Repet, am notat cîteva nume, la întîmplare. ...In timp ce zidarii cîntă şi finisează faţada, noii locatari îşi iau în primire apartamentele ; în camerele largi, lumi­noase, cu instalaţii moderne, începe să se aducă mobila. Treceam nu de mult prin „oraşul vechi“ — cartier al Varşoviei în care, afară de vechea denumire, totul datează doar de cîţiva ani. Sub zidul unei case „pe terminate“, printre zidari şi be­tonişti, şedea o fetiţă .Şedea pe un mor­man de nisip şi se uita de-a lungul străzii. Şi iată că în capătul celălalt se opreşte un autocamion , cit ai bate din palme fe­tiţa cu codiţe negre a ajuns lingă cabina şoferului: — Mama s-a dus să cumpere ceva — dacă ne-aţi adus mobila foarte bine... a spus că se întoarce repede şi pînă atunci vă arăt eu pe unde s-o luaţi... Toate astea le rosteşte pe nerăsuflate, cu obrăjorii îmbujoraţi, fluturînd spre cei din maşină o hirtie, recipisa probabil; şoferul o ia, zăboveşte cîteva clipe, pe urmă coboară din cabină şi împreună cu doi-trei tovarăşi începe să descarce : su­frageria, dormitorul, un pătuţ de copil, scaune, mescioare... Rînd pe rînd lucrurile intră pe poarta clădirii la care încă se mai lucrează, iar puştanca supraveghează totul cu multă atenţie. Constructorii ur­măresc scena şi rid pe sub mustaţă. — Noroc nou la casă nouă, strigă careva dintre ei ; fetiţa ridică ochii spre schele şi face semne voioase cu mina. Atunci, pe toată întinderea străzii răsună puternic urarea zidarilor : — Noroc, fată dragă, noroc nou la casă nouă !­­ Sunt multe clădiri în noua Varşovie care te uimesc prin frumuseţe şi măre­ţie. Dar dacă vei întreba o sută sau o mie de locuitori ai Capitalei (sau poate chiar pe toţi), care anume e cea mai frumoasă clădire — răspunsul va fi unul singur: Palatul Culturii. Şi ţi-l va arăta cu un gest larg, plin de mindrie ori unde te-ai găsi în clipa aceea pentru că turnul central, care se înalţă pînă la 260 de metri, poate fi ză­rit din orice punct al Varşoviei. Palatul Culturii este un dar minunat făcut poporului polonez de către marea sa prietenă şi eliberatoare, Uniunea So­vietică. început cu doi ani în urmă, el va fi predat în stare de funcţionare în vara anului viitor. In inima Capitalei, pe locul unde odi­nioară se întindea un întreg cartier de locuinţe sărăcăcioase, prefăcute în pulbere de invadatorii hitlerişti, se ri­dică astăzi formidabila simfonie de mar­moră şi oţel pe care cetăţenii Varşoviei o numesc simplu „Palatul Prieteniei“. Totul aici, de la ultimul nu­ pină la steaua de rubin din virful săgeţii princi­pale, este de fabricaţie sovietică, între­gul personal — maiştri, sudori, ingineri, electricieni — sînt oameni sovietici. Var­­şovienii adaugă zîmbind : „Dimensiunile sînt de asemenea sovietice“. ...Ascensorul ne ridică în două minute pe terasa celui de-al 32-lea etaj. In grupul nostru de vizitatori se află italieni, cehi, suedezi, francezi, bulgari... Coborîm, privim împrejur, şi cîteva clipe nimeni nu poate rosti un cuvînt. Forţa cuvinte­lor pare acum prea slabă pentru a ex­prima ceea ce stă sub ochii noştri: aici s-ar cere muzica unui mare compozitor. Turnul central, la baza căruia ne aflăm, este înconjurat de o dantelărie de piatră albă : creneluri înguste, petale svelte, ar­cuite semeţ în văzduh. Se disting de la prima vedere trăsăturile arhitecturii na­ţionale polone, îndeosebi din perioada „Renaşterii“, întregul ansamblu de forme şi motive arhitectonice vorbeşte despre măreţia şi forţa poporului creator. Intr-o singură aripă din cele patru la­terale, putem admira o sală de spectacole cu o mie de locuri, un bazin acoperit, lung de o sută de metri, în ale cărui tribune pot intra trei mii de spectatori, o uriaşă aulă de conferinţe, clădită în amfiteatru ai cărei pereţi au şi început să fie căp­tuşiţi cu plăci de marmoră trandafirie. Netezesc uşor cu palma treapta unei scări învecinate : treapta e netedă, lucie ca oglinda. Şlefuitorul sovietic mă pri­veşte zîmbind : — Ei, ce zici, lunecă bine ? — Poţi să te dai şi cu patinele, îi răs­pund. — Atunci e în regulă, prietene, pentru că şi treptele scării trebuie să iasă aşa incit să se bucure inima omului. Aşa-i la noi, în Saratov. — Ce spune ? mă întreabă cineva da alături. E scriitoarea italiană Renata Vi­­gano, căruntă, dar neobosită luptătoare pentru pace. Ii traduc, aşa cum pot, cuvintele tovarăşului sovietic. Pe chipul fostei partizane flutură un zîmbet bun, înţelept. — Spune-i că aşa va fi şi la noi, în Ita­lia, că aşa vrem să fie şi aşa va fi. — Fireşte, răspunde convins şlefuitorul — cum vrea poporul aşa o să fie. Şi lustruieşte mai departe, atent, cu mi­gală, treaptă după treaptă — aşa, ca să se bucure inima omului .­­ — Ceea ce dă Varşoviei de astăzi un ca­racter — aş zice dramatic — este contrastul dintre urmele barbariei na­ziste şi măreţia înfăptuirilor din anii regimului democrat-popular. Pe de o­parte ruinele hidoase — din zi în zi mai puţine — pe care exponenţii politicii de jaf şi agresiune şi-au înscris, parcă, cu slove întunecate lozinca lor de totdeauna, „împotriva omului, împotriva vieţii!“. Pe de altă parte, creşterea triumfătoare a noilor construcţii: palate şi pieţe monu­mentale, parcuri­­ şi magazine, teatre şi stadioane — şi fiecare piatră şi fiecare floare sînt literele unui mare poem în­chinat , fericirii omului. Cu autorii poemului acesta m-am în­­tîlnit în diferite locuri. I-am văzut ridi­­cînd spre cer zidurile Varşoviei noi, dez­bătând problemele creaţiei literare, plim­­bîndu-se în voie prin grădinile regilor şi panilor de odinioară. Vizitînd monumen­tala piaţă M.D.M. — un complex de clă­diri, grandios prin concepţie şi realizare arhitectonică, am poposit un timp în să­lile magazinelor care se întind pe o dis­tanţă de cîţiva kilometri. M-a impresio­nat din capul locului atitudinea plină de atenţie a personalului de serviciu faţă de cumpărători, disciplina şi curăţenia care domnesc în sălile de desfacere. Oamenii care servesc simt parcă o­ adevărată plă­cere să arate publicului diferite modele, să­ dea amănunte asupra calităţii fiecărui articol, să ofere sugestii, în funcţie de gustul şi de posibilităţile clientului. Ur­mărind discuţiile dintre vînzători şi cum­părători, am avut deseori senzaţia că asist la o consfătuire între membrii ace­leiaşi familii. Foarte interesante şi ingenioase sunt anumite forme de popularizare a cărţii în R.P. Polonă. De pildă, în cartierul Ma­riensztat am văzut o, librărie unde se pot nu numai cumpăra, dar se şi împrumută volume pentru lectură, în faţa librăriei se află o mică­ grădină cu mese şi scaune de pai împletit. Dacă doreşti, te poţi aşeza intr-un colţ, la umbra teilor, poţi comanda o gustare (librăria are bufet propriu), şi poţi citi, nestînjenit, ceasuri întregi. Ase­menea librării sunt apreciate mai ales de tinerii cetăţeni ai Capitalei. Iar duminica sau în zilele de sărbătoare şi în general în orele libere, nenumărate posibilităţi de recreare stau la îndemîna varşovienilor. Parcul Lazienski u­­­mbie cu aleile sale verzi, de-a lungul cărora se înalţă statui de marmoră albă, cu lacul pe care plutesc lebede graţioase, parcă de marmoră şi ele, cu mulţimea copiilor şi a perechilor de îndrăgostiţi, „suveranii absoluţi“ ai fostului domeniu regal. Aici a stăpînit cîndva craiul Poniatowski, ul­timul monarh polon. Aici, ca şi în în­treaga Polonie, stăpîneşte astăzi poporul eliberat, constructorul vieţii noi, socia­liste. Pentru el se deschid larg porţile teatrelor, cinematografelor şi stadioanelor, pe el îl aşteaptă vaporaşele de pe Vistula, trenurile şi autobusele care-l vor duce spre locurile înverzite din preajma Capi­talei. Roadele muncii sale îi aparţin pen­­tru totdeauna. Note de călătorie Se înalţă noua Varşovie Nr. 8031 Festivitatea din Capitală cu prilejul celei de a 10-a aniversari a eliberării Poloniei Miercuri seara a avut loc la Casa Priete­niei Romîno-Sovietice festivitatea organizată de Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea cu prilejul aniversării a 10 ani de la elibe­rarea Poloniei. La festivitate au participat tovarăşii: Al. Moghioroş, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri, membru în Biroul Po­litic al C.C. al P.M.R., N. Ceauşescu, se­cretar al C.C. al P.M.R., M. Mujic, vice­preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, miniştri, membri ai C.C. al P.M.R., precum şi reprezentanţi ai orga­nizaţiilor obşteşti, ofiţeri superiori ai Forţelor Armate ale R.P.R., oameni de ştiinţă şi cultură şi alţi oameni ai muncii. Au participat membri ai corpului di­plomatic. Festivitatea a fost deschisă de tov. Mi­hail Roşianu, preşedintele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. A luat cuvîntul tov. Avram Bunaciu, secretar al Prezidiului Marii Adunări Na­ţionale a R.P.R., care a vorbit despre cea de a 10-a aniversare a eliberării Poloniei. Vorbitorul a arătat că poporul român, ală­turi de celelalte popoare prietene şi iubi­toare de pace, participă din toată inima la marea sărbătoare a poporului frate po­lonez : aniversarea a 10 ani de la elibe­rarea Poloniei. Sentimentul de bucurie ce-l încearcă poporul nostru în ziua măreţei aniversări a Poloniei populare este cu atît mai viu cu cit şi poporul român se pre­găteşte cu entuziasm să sărbătorească îm­plinirea unui deceniu de la eliberarea pa­triei sale de sub jugul fascismului hitle­­rist de către glorioasa Armată Sovietică. Poporul muncitor din ţara noastră este legat de poporul polonez printr-o veche şi strînsă prietenie care în ultimul dece­niu a căpătat un conţinut nou, bogat. Prietenia romîno-polonă s-a întărit şi se va întări fără încetare. La cea de a 10-a anivers­are a eliberă­rii Poloniei poporul muncitor din R.P.R. felicită călduros poporul muncitor polo­nez şi îi urează din adîncul inimii să cucerească noi şi măreţe izbînzi în lupta pentru construirea socialismului şi apă­rarea păcii. A luat apoi cuvîntul ambasadorul Re­publicii Populare Polone la Bucureşti, W. Wrzosek. Poporul polonez, a spus vorbitorul, sărbătoreşte cea de a 10-a aniversare a eliberării ţării de către eroica Armată Sovietică şi de către Armata Poloneză, care a luat fiinţă cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice. Au trecut 10 ani. Sunt ani de muncă paşnică, creatoare, a poporului care pen­tru intmia oară în istoria Poloniei a deve­nit stăpînul adevărat al ţării şi al vieţii sale. La fel ca şi in viaţa poporului frate român, baza transformărilor din viaţa po­porului polonez o constituie prietenia veş­nică cu marea Uniune Sovietică, colabo­rarea şi solidaritatea internaţională cu toţi oamenii muncii, datorită căreia a pu­tut să ia­­fiinţă puternicul lagăr al păcii şi socialismului. In Polonia populară, datorită mobiliză­rii tuturor elementelor patriotice ale po­porului în jurul partidului şi guvernului au fost îndeplinite înainte de termen­­şi depăşite prevederile primului plan trienal de refacere, precum şi sarcinile primilor patru ani ai planului de şase ani în do­meniul industrializării ţării. Fiecare din cuceririle noastre econo­mice, fiecare realizare în dome­niul ridi­cării nivelului de trai al maselor munci­toare, în afară de valorile sale directe mai are şi o mare valoare în plus, aceea că influenţează creşterea forţelor paşnice din lumea întreagă, mobilizează pe toţi oamenii cinstiţi la luptă pentru apărarea păcii şi progres social. De aceea, salutînd cea de a 10-a aniversare,­­poporul polo­nez priveşte cu încredere în viitor, crede în forţele păcii şi este convins­ ca voi­­ţa oamenilor muncii din toate tării® va ză­dărnici uneltirile criminale ale adepţilor ■unui nou război. ■ , ' ’ După festivitate a'­urmat un­­-program artistic.­­(Agerpres) TELEGRAMĂ Tovarăşului STANISLAW SKRZESZEWSKI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Cu ocazia marii sărbători naţionale a poporului polon, cea de a 10-a aniversare a zilei eliberării Poloniei de către Armata Sovietică, vă rog să primiţi, tovarăşe mi­nistru, călduroase felicitări. Urez poporului frate polon noi izbînzi în munca sa pașnică pentru construirea socialismului și in lupta comună pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află marea noastră prietenă. Uniunea Sovietică. SIMION BUGHICI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Romíne Reuniunea de la Asociaţia corespondenţilor presei străine în R. P. R. La Asociaţia corespondenţilor presei străine în R.P.R. a avut loc o reuniune consacrată celei de a 10-a aniversări a eli­berării Poloniei. L. Modrzejwski, ataşat de presă al Ambasadei R. P. Polone, a con­ferenţiat despre realizările înfăptuite în aceşti zece ani. După conferinţă a fost prezentat filmul polonez „Celuloza“. Con­ferinţa şi filmul au fost urmărite cu deo­sebit interes. (Agerpres)

Next