Scînteia, mai 1959 (Anul 28, nr. 4513-4537)
1959-05-03 / nr. 4513
RQUsnn mu toaxb taktie, untti vaî ANUL XXVIII Nr. 4513 Duminică 3 mai 1959 4 PAGINI — 20 BANI I IN ÎNTREAGA ŢARĂ î I I un sărbătoresc şi entuziast 1 MAI I sub semnul solidarităţii internaţionale a oamenilor I muncii, a unităţii de nezdruncinat a poporului , în jurul partidului şi guvernului. «»J1 Măreaţa demonstraţie a oamenilor muncii din Capitală 1 Mai 1959! Mulţimi imense de oameni, adunate pe străzile Capitalei, se pregătesc pentru marea demonstraţie. Ce iute au trecut anii... Pionierii care aşteaptă acum pe strada Andrei Mureşeanu nici nu se născuseră încă atunci cînd poporul sărbătorea liber pentru întîia oară ziua de 1 Mai. Tinerii sportivi care se hârjonesc acum voioşi, cu zece ani în urmă mai defilau ca pionieri. Oraşul a crescut şi el , multe din clădirile prin faţa cărora trec masivele coloane muncitoreşti, acum un an sau doi nu existau încă. Sărbătoarea şi-a pus peceţile ei luminoase pe toate străzile , alături de panourile mari ale instituţiilor, vezi la balcoane şi sub fereşti flori, scoarţe colorate aninate cu dragoste. Bucureştiul este un oraş de optimişti , în marea lor majoritate, demonstranţii au venit fără haine de ploaie — şi au avut dreptate. Nu e nici prea răcoare, dar nici nu dogoreşte soarele. In piaţa I. V. Stalin s-a adunat o mare mulţime de oameni ai muncii, care manifestează in aşteptarea mitingului. Tribunele sunt împodobite cu flori, steaguri roşii şi drapele ale republicii, cu lozinci. Deasupra tribunei centrale se zăreşte un mare glob pământesc, înconjurat de nemuri- toarea chemare: „Proletari dir toate ţările, uniţi-vă !“ In tribune se află muncitori fruntaşi invitaţi din ţară şi din Capitală, oaspeţi de peste hotare, activişti de partid şi de stat, conducători ai organizaţiilor de masă, oameni de cultură, membri ai corpului diplomatic etc. La orele 8,30 apar la tribuna centrală conducătorii partidului şi guvernului. In aerul limpede se înalţă urale, aplauze furtunoase, lozinci în cinstea partidului şi a conducătorilor săi, a frăţiei internaţionaliste a celor ce muncesc, a marelui lagăr al socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică. In tribuna centrală iau loc tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş, Constantin Pîrvulescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Janos Fazekas, Vladimir Gheorghiu, Alexandru Bîrlădeanu, Atanase Joja, Gherasim Popa, Florian Dănălache. Fanfara intonează Imnul Republicii. Deasupra pieţei se înalţă un balon, purtînd, pe un voal de mătase, chipul marelui Lenin. Manifestanţii agită coroniţe de flori în toate culorile, care înconjoară inscripţia „Trăiască 1 Mai!“. Purtat de vînt, alunecă uşor un balon avind dedesubt portretul tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej. Cînd vuietul mulţimii s-a mai liniştit puţin, tov. Florian Dănălache, membru al C. C. al P.M.R., primsecretar al Comitetului Orăşenesc Bucureşti al P.M.R., deschide mitingul şi dă cuvîntul tovarăşului Gh. Apostol, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor. Manifestanţii îşi exprimă prin aplauze urale, lozinci scandate în cor, aprobarea călduroasă faţă de ideile cuprinsa în cuvîntare, hotărîrea de a munci pentru înfăptuirea politicii partidului. Mitingul ia sfîrşit. Intr-o ordine impresionantă, manifestanţii părăsesc piaţa, începe marea demonstraţie sărbătorească. Ciocanul, arma şi cartea Asistenţa din tribune s-a ridicat în picioare , pătrund în piaţă oameni îmbrăcaţi în salopetă de culoare albastru-închis; de la prima pînă la ultima, coloanele gărzilor muncitoreşti sînt primite cu fierbinte şi frăţească dragoste. Mai mult decît ordinea şi decit alinierea — deşi ele sînt perfecte — impresionează expresia feţelor şi mîinile acestor oameni... Acum 15 ani, insurecţia populară a pus muncitorilor arma în mînă, aşa cum le-a dat în mină fabricile şi uzinele, aşa cum le-a pus în mînă cartea şi compasul. Cine ar putea vreodată să descleşteze aceste mîini, cine ar putea vreodată să şteargă expresia de hotărîre şi calm desăvîrşit a acestor bărbaţi dîrji, gata oricînd, să apere ce au cucerit? Salopetele albastre, brasardele tricolore nu fac decît să scoată în relief identitatea de sentimente şi ţeluri a acestor oameni pe care-i uneşte o mare cauză. Iată acum, înarmate, fiice ale poporului, care poartă, alături de puşcă, geanta sanitară. Pentru o clipă, piaţa s-a golit: vin la rînd cei pe care-i apără coloanele de luptători care tocmai au defilat, vin la rînd copiii, şcolarii, pionierii, reprezentanţii acelui viitor apropiat pentru care ne străduim şi muncim. O fetiţă aleargă prin marea piaţă... E îmbrăcată în costum pionieresc, plinuţă, ţine în mîini două steguleţe şi, singură în piaţa imensă, urmărită de mii de ochi,zboară parcă, uşoară ca o păsărică, cu braţele deschise ca şi cînd ar ieşi în întîmpinarea vântului primăvăratic, sau a unei mame iubitoare... sau poate a acelui viitor pe care mîinile larg deschise vor să-l îmbrăţişeze. Toţi reporterii fotografi se aruncă la pămînt, căci numai de la această „înălţime“ pot să prindă în obiectiv faţa acestei mici deschizătoare de drum. La mijlocul pieţei, fetiţa semnalizează cu steguleţele, ca şi cînd ar fi explorat terenul şi acum ar spune „Drumul e liber, copii !“ Cuceritoare, năvălesc în piaţă farmecele copilăriei — copii cu ochi proaspeţi, parcă spălaţi de o ploaie limpede, cu feţe a căror strălucire rivalizează cu aceea a florilor multicolore pe care le poartă în mînă ; cascade argintii de urale ţîşnesc din izvorul curat al inimii de copil. Şcolarii, pionierii, poartă cărţi, teuri, trompete, mici lopeţi, globuri înfăţişînd pămîntul, planeta pe care trăim şi pe care trebuie să domnească pacea. Baloane singuratice sau în ciorchine îşi iau zborul purtînd peste Bucureşti fanioane închinate păcii, frăţiei celor ce muncesc. — Astea — spune vecinilor de la tribună un muncitor vîrstnic — sînt altfel de baloane decît cele pe care le trimit imperialiştii, încărcate cu veninul urii de om ! Cel mai mult impresionează o pancartă pe care scrie doar atît: „Dorim să devenim...“ Iar după aceste „puncte, puncte“ tinerii demonstranţi ne înfăţişează cu baroase, cu eprubete, cu spice, cu cărţi — un tablou vesel al tuturor meseriilor, a tot ce poate un copil să devină azi în ţara noastră. Da, copii, drumul este liber! Viitorul este al vostru, fără oprelişti! Cu emoţie, un grup de copii se repede la tribuna centrală, încărcînd-o într-o clipă cu flori, salutîndu-i din adîncul inimii pe conducătorii partidului şi guvernului, care îi sărută. Din mers, copiii, în coloane, înalţă eşarfe roşii, galbene, albastre. (Continuare în pag. II-a) Dragi tovarăşi, Dragi oaspeţi de peste hotare, Oameni ai muncii din Capitala patriei noastre, Sărbătorim astăzi ziua de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, în împrejurări cînd omenirea muncitoare de pe toată suprafaţa pămîntului îşi manifestă tot mai puternic hotărîrea de a lupta pentru pace trainică în lume, pentru democraţie şi socialism. In această frumoasă zi de primăvară, cînd întregul nostru popor muncitor îşi manifestă bucuria faţă de victoriile obţinute în construirea vieţii noi, socialiste, vă transmit din însărcinarea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a guvernului Republicii Populare Romíne şi a Consiliului Central al Sindicatelor un fierbinte salut şi vă felicit pentru succesele cu care aţi întimpinat 1 Mai. Cu prilejul acestei măreţe sărbători adresăm un salut călduros oaspeţilor dragi din alte ţări, care împreună cu noi iau parte la această grandioasă manifestare. Tovarăşi, Ziua de 1 Mai ne aminteşte marile tradiţii de luptă ale eroicei noastre clase muncitoare, de manifestaţiile şi demonstraţiile organizate de partidul comunist, de lupta maselor muncitoare, în frunte cu încercata sa avangardă, împotriva regimului burghezo-moşieresc, pentru pîine, pămînt, libertate şi pace. Poporul nostru muncitor, înfruntînd cu bărbăţie nenumărate greutăţi, a parcurs un drum glorios de luptă pentru instaurarea puterii populare, pentru întărirea regimului democrat-popular şi pentru construirea socialismului. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sărbătoresc ziua de 1 Mai ca oameni liberi, stăpîni pe soarta lor, constructori harnici şi talentaţi ai socialismului. Sub steagul glorios al partidului s-au obţinut mari înfăptuiri în dezvoltarea economiei şi culturii. Oamenii muncii, dînd dovadă de o înaltă conştiinţă socialistă, participă activ la conducerea vieţii de stat şi economice, punîndu-şi toată puterea şi toate capacităţile în slujba înfloririi patriei. Muncitorii, inginerii, tehnicienii muncesc neobosit pentru dezvoltarea în ritm susţinut a industriei socialiste. An de an intră în funcţiune noi întreprinderi în industria constructoare de maşini, siderurgică, petroliferă, chimică, minieră, de prelucrare a lemnului, în industria producătoare de bunuri de larg consum. Mase tot mai largi de ţărani muncitori păşesc cu încredere pe drumul arătat de partid, drumul agriculturii socialiste. Poporul nostru a primit cu aprobare şi satisfacţie măsurile stabilite de partid şi de statul democratpopular în vederea lichidării oricăror forme ale exploatării în mediul rural. Nu este departe ziua cînd va fi încheiată opera de transformare socialistă a agriculturii. Intelectualitatea ţării noastre, oamenii de ştiinţă şi cultură participă tot mai activ la opera de construire a societăţii noi, socialiste. Pe măsura dezvoltării economiei naţionale, a creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost al producţiei, creşte nivelul de trai al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Anul acesta vom sărbători a 15-a aniversare a eliberării patriei noastre. Cu acest prilej, poporul român va trece în revistă marile realizări pe care le-a obţinut în anii puterii populare, realizări ce deschid perspectiva înfăptuirii unor noi sarcini măreţe. In anii apropiaţi socialismul va fi construit în linii mari şi vom trece la o nouă etapă, etapa desăvîrşirii construcţiei socialismului în ţara noastră. In munca şi lupta pentru construirea socialismului s-a cimentat tot mai mult unitatea moral-politică a oamenilor muncii, strins uniţi în jurul partidului şi guvernului, se consolidează alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, frăţia de nezdruncinat dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Tovarăşi, Sărbătorim anul acesta ziua de 1 Mai sub semnul unor noi şi mari biruinţe ale nemuritoarelor idei ale comunismului, care luminează calea spre progres a întregii omeniri, cale pe care păşesc cu fermitate şi însufleţire toate ţările lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică. Poporul sovietic întîmpină ziua de 1 Mai prin noi şi strălucite succese în toate domeniile de activitate, printr-un mare avînt în lupta pentru realizarea grandiosului plan septenal. In anii apropiaţi Uniunea Sovietică va deţine primul joc din lume atît în ce priveşte volumul producţiei industriale, cit şi în ce priveşte bunăstarea poporului. Ţările lagărului socialist, întărind continuu unitatea lor indestructibilă, relaţiile lor de colaborare şi într-ajutorare frăţească, se dezvoltă într-un ritm nemaicunoscut în istorie. In anul 1985 ţările lagărului socialist vor produce mai mult de jumătate din întreaga producţie mondială şi vor asigura oamenilor muncii o viaţă tot mai îmbelşugată şi mai fericită, demonstrînd în modul cel mai convingător superioritatea sistemului socialist faţă de cel capitalist şi inevitabilitatea victoriei depline a socialismului în întrecerea paşnică cu capitalismul. Ne bucurăm din toată inima de marile realizări ale gloriosului popor sovietic, ale poporului chinez şi ale tuturor celorlalte popoare din familia ţărilor socialiste, dorindu-Ie noi succe(Continuare în pag. II-a, col. 5—7) Cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Apostol Tribuna centrală în timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Capitală (Foto Agerpres).Aşteptîndu-şi rundul defilare (Foto R. Costin)