Scînteia, iunie 1959 (Anul 28, nr. 4538-4562)
1959-06-12 / nr. 4547
Pag. 2 Cu sprijinul cetăţenilor Cetăţenii din raionul Videle sunt cunoscuţi pentru hărnicia şi priceperea lor. Aportul adus de ei se face simţit în toate sectoarele de activitate. Acţiunea de reparare şi întreţinere a drumurilor locale, în trecut în mare măsură impracticabile, a cuprins majoritatea cetăţenilor. Ei au înţeles ce înseamnă un drum bun, că ceea ce fac este numai şi numai în interesul lor. Drumurile locale mai accesibile In adunările populare care au avut loc şi în sesiunile sfaturilor populare din raionul Videle s-a stabilit ca anul acesta să se repare şi să se întreţină, prin contribuţia în muncă a cetăţenilor, peste 200 km. drumuri. Pînă acum s-au obţinut rezultate bune. S-a deschis o nouă carieră, din care s-au extras peste 23.000 m.c. balast. Pe drumuri s-au aşternut mai mult de 27.000 m.c. material pietros. Cetăţenii au săpat 38.180 m. liniari şanţuri, iar altele au fost desfundate. In total, de la începutul anului şi pînă acum, cu sprijinul cetăţenilor, au fost reparaţi şi întreţinuţi peste 100 km. drumuri. Deputatul raional Petre Epurescu din comuna Purani i-a antrenat pe cetăţeni la repararea drumului Purani-Baciu-Buteşti pe care au fost aduse, din camerele locale, peste 600 m.c. balast. Bune rezultate a obţinut în activitatea sa şi deputatul Baciu Pericle; cetăţenii antrenaţi de el au cărat pe drumurile din circumscripţia unde este el deputat peste 800 m.c. balast. Astăzi multe din drumurile raionului au căpătat, prin grija deputaţilor şi prin contribuţia cetăţenilor, altă înfăţişare, iar oamenii au numai foloase. Cu doi ani în urmă, de pildă, din cauza stării rele a drumurilor nici vorbă nu putea fi de introducerea autobuzelor I.R.T.A. pentru transportul călătorilor. Acum, însă, două autobuze îi deservesc în bune condiţii pe cetăţenii de pe traseele Videle-Roata şi Videle-Cătunu. Ei nu mai sunt nevoiţi ca, pentru anumite treburi, să meargă pe jos sau cu carele, prin noroi sau prin praf, zeci de kilometri. La acţiunea de reparare şi întreţinere a drumurilor o contribuţie de seamă a dat tineretul, încadraţi în 44 brigăzi de muncă patriotică, tinerii din circumscripţia noastră electorală, în frunte cu comuniştii Ilie Muşat şi Ion Boldei, cu candidatul de partid Ilie Marton şi cu utemista Tanţa Puican, au făcut peste 35.000 ore de muncă voluntară, transportînd şi împrăştiind pe drumuri mai mult de 7000 m.c. balast. Un bun exemplu l-au constituit organizaţiile U.T.M. din comunele Baciu, Blejeşti, Siliştea ş.a., care au transportat şi împrăştiat pe drumuri peste 500 m.c. balast. In problema drmmurilor şi a podurilor întîmpinăm însă şi unele greutăţi. La drumul regional Videle- Siloz-Competrol, de pildă, nu se pot executa lucrările de întreţinere din cauză că nici pînă acum secţiunea de drumuri şi poduri a sfatului popular regional nu a avizat documentaţia necesară. Pentru unele lucrări de poduri, ca refacerea celui de pe drumul Baciu, Ciuperceni, lipseşte documentaţia tehnică, iar materialele nu sunt repartizate. Din această cauză nu s-a executat nici o lucrare din cele planificate. In raion s-au reparat, ce-i drept, 16 poduri şi podeţe, dar asta numai cu sprijinul cetăţenilor. Ar trebui ca secţiunea regională de drumuri să urgenteze trimiterea documentaţiilor şi a materialelor necesare, pentru ca lucrările să nu sufere întârziere, mai ales că în perioada de recoltare drumurile din raion vor fi şi mai mult folosite de către ţăranii muncitori. O problemă de care comitetul executiv al sfatului popular regional trebuie să se ocupe cu mai multă răspundere este creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost la lucrările ce se execută. De pildă, nu înţeleg de ce pentru fabricarea asfaltului rece la staţia subit-Videle, trustul regional de construcţii transportă nisipul în staţia Tîrnavele, cale de 15 km., ca după aceea să fie adus înapoi cu autocamioanele. Iată un aspect care trebuie analizat. De asemenea trustul se interesează mai mult de cantitate şi mai puţin de calitatea lucrărilor pe care le execută. Aşa se explică faptul că deşi de la modernizarea drumului regional Videle- Flămînda a trecut numai un an, drumul prezintă acum ondulaţii destul de frecvente. Lucrări gospodăreşti Ca buni gospodari, deputaţii sfaturilor populare din raion, sprijiniţi de organizaţiile de partid, i-au antrenat pe cetăţeni la înfrumuseţarea comunelor, la construirea de noi unităţi social-culturale. In primăvara acestui an a fost organizată o întrecere pentru cea mai frumoasă comună, acţiune sprijinită de mase largi de cetăţeni. Gardurile şi pomii au fost văruiţi, pe marginea drumurilor au fost plantaţi arbori. In fruntea acestei acţiuni s-au situat comunele Visa, Blejeşti, Gratia şi Siliştea. Multe înfăptuiri au obţinut sfaturile populare, cu sprijinul cetăţenilor, în ce priveşte construcţia de şcoli şi cămine culturale. In satele Fărcăşanca, Şopîrleşti şi Buteşti, în comuna Blejeşti s-au ridicat şcoli noi. Se vor mai construi 5 săli de clasă, şcoli de 7 ani în comunele Siliştea, Sîrbeni şi Baciu. Dacă în trecut se putea viziona un film sau un spectacol de teatru în condiţii destul de grele, astăzi în comuna Vida funcţionează un adevărat edificiu cultural — Casa de cultură raională. Peste 400 spectatori pot viziona aici în bune condiţii filme şi piese de teatru. Dorinţa cetăţenilor de a avea condiţii tot mai bune de viaţă este ilustrată de interesul lor de a contribui din plin la înfăptuirea sarcinilor ce revin sfaturilor populare. Cetăţenii din comunele Blejeşti şi Gratia sprijină în prezent sfaturile populare în munca pe care acestea o duc pentru electrificarea satelor. Cu toate acestea ar fi greşit să las impresia că în gospodărirea satelor nu mai sunt lipsuri. Avem şcoli începute de mai mulţi ani şi neterminate, drumuri încă prost întreţinute. In satul Albeni, de pildă, construcţia unei şcoli începute încă din 1057 nu este terminată nici acum, deşi materialele necesare au fost procurate. De aceste lipsuri sunt vinovat şi eu, ca deputat în Marea Adunare Naţională, precum şi comitetul executiv al sfatului popular raional, care a neglijat luarea de măsuri pentru terminarea acestei şcoli. Sfatul popular raional Videle, sprijinit tot mai mult de sfatul regional şi de cetăţenii din raion, va putea să obţină şi mai mari realizări în gospodărirea şi în înfrumuseţarea satelor. LUCIAN MARIN prim-secretar al Comitetului raional U.T.M.-Videle, deputat în Marea Adunare Naţională A. MILLER» „MOARTEA UNUI COMIS-VOIAJOR La Teatrul Municipal Cu „Moartea imul comis-voiajor“, Arthur Miller a dat un rechizitoriu atît de aspru şi de adevărat al „modului de viaţă american“, incit ecoul uriaş al acestei piese a provocat, în rîndurile propagandiştilor dolarului, panică. O parte a presei americane a încercat atunci să-i atenueze mesajul, prezentîndu-l pe Willy Loman ca pe un „mic comis-voiajor din Brooklyn, a cărui unică greșeală a fost că a visat mai mult decit el, sau poate oricare alt om ar putea realiza“ (ziarul...). Soarta lui Willy Loman este astfel identificată cu soarta tuturor oamenilor înclinaţi să năzuiască spre ceea ce nu pot dobîndi, şi, în această absolută generalizare pseudo-filozofică, cu iz defetist, semnificaţia istorică-socială a piesei se dizolvă. In realitate, piesa lui Arthur Miller afirmă cu totul altceva. Istoria lui Willy Loman nu este istoria unui om care a visat mai mult decit ar fi putut realiza — decit poate într-un singur sens : el a visat fiind convins că în condiţiile sistemului capitalist, succesul îi este hărăzit oricărui om care-i cunoaşte „secretul“. Greşeala lui Willy Loman este de a fi trăit toată viaţa într-o iluzie. Dar piesa lui Arthur Miller arată că iluzia lui Willy Loman nu s-a născut din senin. Ea este consecinţa unui întreg mod de viaţă, care prin falsa-i strălucire i-a orbit pe mulţi, atrăgîndu-i prin aparenţa ispititoare a unei prosperităţi clădite pe nisip. Willy Loman este un mic comisvoiajor, care timp de aproape 35 de ani a colindat oraşele Americii prezentînd produsele firmei Wagner, susţinut în toate peregrinările sale de un singur gînd : că într-o zi va izbuti să aibă „afacerea sa proprie“, care-i va aduce un venit suficient pentru a nu mai fi nevoit să străbată miile de kilometri, în căutarea clienţilor pentru firma altora. Filozofia lui Willy este un produs direct al atmosferei întreţinute în rîndurile celor naivi prin toate mijloacele de propagandă şi publicitate folosite de sistemul capitalist. El crede în succes, într-un succes spectaculos, cucerit cu zîmbetul pe buze şi cu o figură simpatică, aşa cum arată filmele americane. „Fii simpa ,illllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllii. CRONICA TEATRALĂ tie şi n-ai să mori niciodată de foame“ îşi sfătuieşte Willy copiii. Dimpotrivă, fratele său Ben, acela care a intrat în junglă la 17 ani, şi a ieşit la 21 de ani bogat, voia să-i înveţe pe băieţi legea junglei, aceea a atitudinii necruţătoare, a luptei pe viaţă şi pe moarte pentru existenţă : „Nu lupta niciodată cinstit cu un străin, băiete. Aşa n-o să ieşi niciodată din junglă“. E de la sine înţeles că jungla africană din care Ben a ieşit bogat la 21 de ani e un simbol al junglei capitaliste, în care trebuie dusă aceeaşi luptă înverşunată pentru a nu fi sfîşiat de concurenţă. Dar Willy nu l-a urmat pe fratele său. El a crezut că poate birui, în societatea în care trăia, prin amabilitate, prin bunăvoinţă, prin muncă cinstită. Şi s-a înşelat. Scriitor realist, de o deosebită luciditate (fără a fi comunist), Arthur Miller a făcut din piesa sa o permanentă confruntare între iluzie şi realitate, dezvăluind pas cu pas adevărul despre strălucitorul „mod de viaţă“ american. Willy Loman şi-a crescut băieţii în aceeaşi iluzie a succesului uşor de cucerit, promovată de reclama bine organizată. Toate speranţele şi le-a legat de fiul său cel mare, Biff, care din primii ani de şcoală cucerise toate simpatiile, anunţîndu-se ca o viitoare mare personalitate. Rezultatul: un lamentabil faliment. Şi nu trebuie să se creadă — ceea ce la un moment dat autorul pare să sugereze, poate pentru a îndulci pilula pentru unii reprezentanţi ai societăţii americane — şi anume că ratarea lui Biff s-ar datora conflictului iscat între el şi tatăl lui, din pricina descoperirii adulterului acestuia. Autorul pune lucrurile la punct în repetate rînduri şi mai ales spre finalul piesei, în scena în care Biff încearcă să-l trezească pe Willy la realitate „Nici unul dintre noi n-a spus vreodată adevărul în casa asta ! Cu toţii am minţit întotdeauna cu neruşinare !“ Toată viaţa Willy i-a minţit pe cei din jur şi pe sine însuşi, că este un comis-voiajor plin de succese, simpatizat și apreciat. In realitate, viata lui s-a scurs într-o singurătate si mizerie extremă. Willy n-a vrut să-și recunoască niciodată înfrîngerea. Iluzie au fost toate planurile sale cu privire la cariera lui Biff. Iluzie a fost aspectul de prosperitate pe care încerca să-l dea casei lui, o casă în care totul era cumpărat în rate, în care datoriile creşteau una din alta şi în care ultima rată şi ultima datorie au fost plătite la moartea lui Willy din poliţa de asigurare. Acesta este unul din adevărurile puternice pe care piesa lui Arthur Miller le luminează : condiţiile jalnice de viaţă ale omului simplu american, care n-are nimic pe care să-l poată numi „al său“, pînă în ultima clipă, cind plăteşte cu viaţa ultimele datorii, ultimele rate la casă, la răcitor, la mobilă. La 63 de ani, după o viaţă de muncă istovitoare, care i-a zdruncinat sănătatea, Willy Loman e dat afară din slujbă — nu mai e rentabil pentru patronii dornici de cîştiguri mari — şi pus în situaţia muritorilor de foame. Unica soluţie pe care Willy o găseşte, pentru a salva barca familiei de la înec, este sinuciderea, dînd astfel posibilitate soţiei şi fiilor lui să încaseze poliţa de asigurare şi să-şi poată prelungi existenţa. Soluţia lui Willy nu e un caz singular în America : autorul ne aminteşte bănuiala societăţii de asigurare că accidentele numeroase din ultimele luni nu erau întimplătoare. Aşadar, Willy Loman nu este înfăţişat drept un caz izolat. Ca el sunt mii de oameni în America de azi, a căror viaţă, desfăşurată în condiţii dramatice, se încheie în mod tragic. „Moartea unui comis-voiajor“ este o tragedie. Spre deosebire de tragedia antică, în care omul lupta împotriva unui destin implacabil, hărăzit de puterile divine, tragedia lui Arthur Miller prezintă lupta omului mărunt împotriva unui destin a cărui origine se află în însăşi orînduirea socială bazată pe exploatare. Greşeala lui Willy, pe care o plăteşte cu viaţa, este de a fi luat drept realitate ceea ce nu era decit o aparenţă. Minciuna vieţii sale e de fapt minciuna unei întregi societăţi. Aceasta este ideea pe care piesa lui Arthur Miller o afirmă, în ciuda prezenţei unor personaje ca Charley şi Bernard, care ar părea să indice unele limite ale verdictului dramaturgului. Forţa artistică a conflictului piesei este în directă legătură cu capacitatea sa de a emoţiona şi de a convinge, şi aceasta izvorăşte în întregime din dezvăluirea resorturilor psihologice şi sociale ale dramei lui Willy Loman în raport cu societatea şi cu familia, în cadrul acestui conflict, personaje ca Charley şi Bernard apar ca simple marginalii, schematice, fără viaţă proprie. Fin analist al mişcărilor lăuntrice ale sufletului omenesc şi stăpân pe tehnica compoziţiei dramatice, Arthur Miller şi-a construit piesa dintr-un şir de momente, în care trecutul şi prezentul alternează şi se împletesc, punînd în lumină evoluţia sufletească şi socială a eroului, cauzele profunde ale prăbuşiţii lui. Cu o logică artistică impresionantă sunt reconstituite împrejurările şi etapele-cheie ale vieţii comis-voiatorului, care-l aduc într-o situaţie fără ieşire şi-l împing în cele din urmă la sinucidere. Acţiunea exterioară a piesei se petrece în cele 24 de ore ale tragediei clasice, surprinzînd eroii într-un moment de criză acută, de maximă intensitate a conflictului; dar fluxul memoriei lui Willy Loman este astfel dirijat de autor incit purtîndu-ne în perioade diverse ale vieţii personajelor, să adauge elemente noi la biografia fiecăruia, înlănţuind întîmplări, idei, stabilind asociaţii, descoperind semnificaţii. Bogăţia de idei a piesei şi compoziţia ei deosebită cereau din partea interpreţilor o maximă concentrare şi mijloace de expresie care să nu inducă în eroare spectatorul. Respectînd cu fidelitate şi cu deosebită înţelegere indicaţiile de scenă bogate ale autorului, regizorul Dinu Negreanu a izbutit să creeze, la Teatrul Municipal, un spectacol de o unitate artistică remarcabilă, realizînd atmosfera specifică fiecărui tablou şi moment, delimitînd limpede secvenţele de timp ale acţiuni (cu unele excepţii, în scenele în care luminile au funcţionat defectuos). Trebuie semnalate mai ales veridicitatea şi firescul jocului de scenă, care au făcut ca şi mişcările pur convenţionale, cum ar fi aducerea în scenă a unor elemente de decor, chiar de către personaje, să nu apară nelalocul lor. Decorurile lui Paul Bortnovski, înfăţişind căsuţa lui Willy Lorryan strivită de blocurile uriaşe ale oraşului capitalist, au creat cadrul realist adecvat vieţii eroilor, contribuind la reliefarea sensului dramei. Spectacolul se distinge prin claritatea şi profunzimea ideilor, exprimate cu forţă emoţională. In rolul principal, Jules Cazaban a pus înlumină tumultul interior, vălmăşagul de imagini care se succed şi se suprapun în memoria lui Willy Loman, descoperindu-le sensul, fără a sugera patologicul, subliniind naivitatea personajului care, în condiţiile sociale date, nu putea ajunge decit la un deznodămînt nefericit. Trecerile de la prezent la trecut şi revenirile, tot acest joc al alternanţelor a fost realizat de actor cu o mare putere de concentrare, cu mijloace simple şi elocvente. Un gest cu ochelarii, o privire, o mişcare, fac trecerea dintre o epocă a vieţii şi alta, în scenele de depresiune morală şi mai ales spre finalul piesei actorul a găsit accente tragice impresionante. Creaţia deosebit de valoroasă a actorului îndreaptă neîncetat atenţia spectatorului spre linia majoră a ideilor piesei. Pe aceeaşi linie majoră a mers interpretul lui Biff, Victor Rebengiuc. Cu o reală înţelegere a sensului rolului şi cu o gamă de mijloace bogată, care merge de la nuanţele fine ale duioşiei pînă la vigoarea revoltei şi a demascării, tînărul actor a creat un Biff emoţionant, care nu se limitează la conflictul mărunt cu tatăl său, ci se ridică la proporţiile dramei unui om aflat în căutarea adevărului, a drumului drept în viaţă. Scena explicaţiei cu bătrînul Loman a fost zguduitoare prin adevărul sentimentelor exprimate, iar scurta tiradă în care îşi expune micul crez de viaţă — „munca şi hrana şi răgazul de a şedea şi a fuma“ — a avut poezie şi farmec, calităţi izvorite din simplitatea extremă cu care actorul îşi construieşte momentele. In rolul mamei, Clody Bertola, cu sensibilitatea şi inteligenţa care o caracterizează, a sugerat blîndeţea extremă a fiinţei devotate soţului şi copiilor, pînă la scena rechizitoriului băieţilor, în care a dat glasului fermitatea şi forţa acuzatoare pe care numai o durere profundă le poate stîrni. Rolul lui Ben a apărut, în interpretarea lui Ionescu Gion, încărcat de mister dar şi de sens, sugerînd cu inteligenţă atmosfera sumbră a „junglei“ în care cinismul devine o însuşire indispensabilă. Interpretarea lui Happy ar fi putut să nu se mărginească la linearitatea pe care i-a dat-o Mircea Albulescu. Textul piesei ne sugerează că şi Happy isi mai pune unele probleme de viaţă, pe care nu le-a rezolvat in modul cel mai fericit. Corecţi în rolurile episodice. Ion Manta (Charley), G. Oancea (Bernard), Marius Pepino (Howard) ; prea ostentativ frivolă Lucia Cristian (Femeia) ; utili spectacolului Anca Vereşti, Dorin Dron, Beatrice Biega, Rodica Suciu. O piesă valoroasă, un spectacol reuşit, care se anunţă ca un succes de lungă durată. MARGARETA BĂRBUŢĂ SCINTEIA CU APARATUL FOTOGRAFIC într-un nou cartier bucureştean Intre Bariera Vergului, bulevardul Muncii şi Şoseaua Mihai Bravu s-a construit în ultimii ani un mare şi frumos cartier muncitoresc. Pentru copiii muncitorilor care locuiesc aici s-au deschis două grădiniţe. Iată un aspect de la grădiniţa cu orar normal (fotografia nr. 1). Noii locatari — muncitori de la uzinele „23 August“, Republica, Semănătoarea, C.F.R., I.T.B. — îşi îngrijesc cu dragoste locuinţele (fotografia nr. 2). Cartierul dispune şi de o şcoală de toată frumuseţea, cu 24 clase, care va fi inaugurată în toamnă, (fotografia nr 3), un magazin de fierărie, chimicale şi obiecte de menajelectrice, (fotografia nr. 4) şi alte unităţi comerciale de desfacere. Ca la orice început însă, în noul cartier, mai sunt şi unele lucruri de îndreptat. In faţa grădiniţei cu orar redus, bunăoară, se mai află încă şi azi materiale de construcţie, (fotografia nr. 5). „Noul cartier de la Căţelu“ cuprinde blocuri cu peste 1.700 apartamente de 2 şi 3 camere, cu baie, bucătărie şi dependinţe. întregul cartier este asfaltat şi dispune de un frumos parc, (fotografia nr. 6). (Fotoreportaj: N. Buzatu, M Cioc). „Fabrica de cărămizi a tineretului66 TG. MUREŞ (coresp. „Scînteii“). Noul şantier al tineretului din Tg. Mureş care a luat fiinţă nu de mult la marginea oraşului, spre Sîngeorgiu de Mureş, răsună de voioşia tinerilor muncitori din întreprinderi, a elevilor din şcoli. Pe acest şantier, denumit „fabrica de cărămizi a tineretului“ lucrează zilnic 60—80 de tineri în trei schimburi de câte patru ore. Organizaţi în brigăzi de muncă patriotică, tinerii din oraş şi-au luat angajamentul să producă 2.000.000 de cărămizi pentru clădirea casei tineretului din Tg. Mureş. Casa tineretului va fi construită în parcul „Lázár Ödön“ şi va fi centrul de cultură şi de distracţie a tineretului din oraş. Lucrările vor începe încă din acest an şi se vor termina în anul 1960. Pînă acum, nu numai cîteva zile, tinerii din oraş au produs aproape 30.000 de cărămizi. In această muncă s-au evidențiat brigăzile de la Şcoala profesională a întreprinderii „Encsel Mauriciu“ și de la şcoala „Bolyai Farkas“. ♦♦♦ Sporeşte numărul membrilor cooperativelor de consum Numărul de membri ai cooperativelor de consum din raionul Tg. Neamţ creşte cu fiecare lună. In primele patru luni ale acestui an s-au înscris în cooperativele de consum din comunele raionului tot atîtia membri citi s-au înscris în întreg anul 1956. In unele comune, cum sunt Bălţăteşti, Filioara, Brusturi ş.a. toţi sau aproape toţi locuitorii sunt înscrişi în cooperative. N. D. KARNAZIU coresp. voluntar Nr. 4547 CITITORII NE SEZISEAZA Greu de înţeles Cooperativa meşteşugărească „Unirea“ din Măcin confecţionează butoaie din lemn de fag. Uniunea raională a cooperativelor de consum Măcin are veşnic nevoie de astfel de butoaie. Cooperativa meşteşugărească „Unirea“ e obligată să livreze butoaie unităţii „Fructexport“ din Focşani, iar U.R.C.C. Măcin este obligată să cumpere butoaie de la o întreprindere din... Focşani! De ce ? E greu de înţeles a cum afirmă mulţi care cunosc aceste lucruri. Poate ştiu tovarăşii de la Uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Galaţi şi cei de la Uniunea regională a cooperativelor de consum Galaţi. Că doar ei sunt autorii acestei originale metode de a nu realiza economii. MARIAN DANCIU funcţionar Un refren nedorit Unii dintre taxatorii de pe tramvaiele şi autobuzele care circulă în Sibiu au luat obiceiul de a nu da rest cetăţenilor cind vînd biletele. Au sau n-au mărunţiş, ei repetă într-una: „N-avem mărunţiş“. Azi-aşa, mîineaşa, călătorul începe să cunoască pe cei cu nărav. Şi refrenul nu mai prinde ! Ştiindu-se cu musca pe căciulă, taxatorii cu pricina ascund tăbliţa pe care e scris numele lor, în aşa fel încât, dacă i-o veni cuiva prin minte să facă vreo sezisare, să nu ştie cu cine a avut de-a face. Oricum, toţi sunt salariaţi ai Întreprinderii de gospodărie orăşenească Sibiu (I.G.O.S.) şi cei de acolo trebuie să-i cunoască- Nărav, nărav — dar pînă cină ? GHEORGHE OGLANU funcţionar La brutăria din Ineu La brutăria din Ineu se face pline proastă , ori e necoaptă, ori e plină de cărbuni şi de funingine, ori şi una şi alta. Nu se poate face aici piine bună ? Ba se poate, dacă Sfatul popular raional Ineu, care a mai fost sezisat, ar interveni pentru curmarea nepăsării şi a neglijenţei. Ce-ar fi dac-ar face-o totuşi de astădată ! NICOLAE MIHAESCU muncitor De unde această metodă ? Am fost deunăzi în piaţa „Dorobanţi" din Capitală să fac cumpărături. Am intrat şi la centrul de care nr. 65. Avea carne — berechet ! Şi de porc, şi de vacă. Dar, deşi mai erau câteva ore pînă la terminarea programului de lucru, nu se vindea decit carne de porc. Cea de vacă — mi s-a spus — se pune in vinzare după ce se vinde cea de porc. De unde această metodă ? Am cerut explicaţii însă tonul cu care au început vînzătorii să-mi vorbească m-a determinat să renunț la ele. IOANA BURLACU gospodină împreună (Urmare din pag. la) trecem, la plimbare, chiar şi acasă, împreună, până seara târziu. Ion Guşe este fotograf amator. Şi-a făcut acasă un mic laborator, Vezoc se ocupă de mecanică. Şi acasă. Face copiilor jucării „mecanice îţi demontează ceasul deşteptător şi-l repară singur... Ion Guşe e întrecut de Vezoc la citit literatură beletristică. In schimb, Vezoc nu este la curent cu evenimentele sportive din Cîmpia Turzii. Habar n-are cine este fundaş dreapta ori centru înaintaş la echipa de fotbal din Cîmpia Turzii. Guşe este expert. Dar nu se duce singur la meci, îşi ia celălalt prieten, cu care se înţelege mai bine în ale sportului, pe Neluţu, fii-său. Dacă se vorbeşte în fabrică despre succesele lui Guşe, neapărat trebuie să te aştepţi la o întrebare : — Dar Vezoc cum stă ? întrebarea se pune mai mult aşa, ca din întâmplare. Are succese în producţie şi Vezoc. Guşe a fost ales de utemişti pen-* tru munca şi devotamentul lui, in comitetul raional U.T.M. Vezoc a fost votat în unanimitate în biroul organizaţiei U.T.M. pe uzină şi ca responsabil al postului U.T.M. de control. La direcţiune, la comitetul de partid, chiar şi în fabrică identitatea lor a început oarecum să se suprapună. Nu li se mai spune Vezoc şi Guşe, ci... „cei doi“. Cină ii întilnește directorul prin uzină, întreabă: — Dumneata ești Vezoc . — Nu, eu sunt celălalt. Asta da, prietenie! ---------------0*0-------------- SPORT .Cursa munţilor SINAIA 11 (Agerpres) prin telefon . Joi a început la Sinaia cea de-a V-a ediţie a tradiţionalei competiţii cicliste „Cursa munţilor” care reuneşte la start alături de 9 echipe româneşti, formaţiile Dinamo Berlin şi Dózsa Budapesta. Prima etapă Sinaia-Oraşul Stalin-Bran şi retur desfăşurată pe o ploaie torenţială a fost cîştigată de Gabriel Moiceanu (Dinamo Bucureşti) care a parcurs 145 km. în 3h 50’50“ (medie orară 38,190 km.). în acelaşi timp cu învingătorul au fost cronometraţi Ion Stoica (Voinţa) şi Constantin Dumitrescu (C.C.A.) După 4 secunde a trecut linia de sosire un pluton numeros al cărui sprint a fost câştigat de Géza Torok (Dózsa Budapesta) urmat de A. Şelaru (Dinamo), M. Voinea (Dinamo), Müller (Dinamo Berlin), D. Munteanu (Victoria), I. Braharu (C.C.A.) C. Tudose (C.C.A.) Sprintul de căţărare de la Predeal a revenit lui Constantin Moiceanu Clasamentul etapei pe echipe: 1. Dinamo Bucureşti llh 32’38”; 2. Voinţa Bucureşti llh 32’42”; 3. C.C.A. llh 32’42”; 4. Dózsa Budapesta llh 32’46” ; 5. Dinamo Berlin llh 32’46”. , Astăzi se aleargă etapa a doua Sinaia-Cimpina - Orașul Stalin - Sinaia (160 km). omO~ Pentru confortul locuinţelor EXPOZIŢIA DE MOBILIER In prima jumătate a lunii iunie U.C E.C.O.M. va deschide în sălile din calea Plevnei nr. 46 prima expoziţie de mobilier executat din plăci aglomerate din lemn, ca înlocuitoare a panelului şi placajului. Piesele expuse vor reprezenta o serie de tipuri noi sau îri producţie curentă. In realizarea lor s-a ţinut seama da dimensiunile apartamentelor construite pînă acum precum si de ale celor în construcţie. Datorită muncii depuse de membrii cooperativelor din ramura lemnmobilă pentru a prezenta mobilă lucrată din plăci aglomerate, de bună calitate si aspectuoasă, s-au realizat intr-un interval scurt peste 150 tipuri noi de mobilier. în cadrul expoziţiei vor mai fi expuse şi noile modele de mobilă executată din metal combinat cu beran şi material plastic. MODELE NOI PE SCAUNE In curînd va începe producţia primului lot de scaune stratificate mulate. In acest scop, la IPROFIL „Butoiul“ din Capitală s-a amenajat o secţie unde se va face presarea semifabricatelor, urmînd ca prelucrarea scaunelor să se facă la una din unităţile Ministerului Construcţiilor, Industriei Materialelor de Construcţii şi Industriei Lemnului. Noile scaune sunt mai estetice, mai rezistente şi comode. La confecţionarea lor se vor utiliza şi deşeuri de furnir provenite de la diferite fabrici de placaj, panel şi furnir. ------0*0----- Crederea oilor la raionul Suceava In urma măsurilor de organizare luate de conducerile unităţilor cooperatiste, numeroşi ţărani muncitori din raionul Suceava si-au adus oile în stînele cooperatiste. In anul 1958, de pildă 13.700 producători au adus peste 55.000 oi în cele 218 stîne. în acest an in adunările obşteşti ţinute în fiecare sat, s-a arătat ce avantaje au ţăranii muncitori care trimit oile la stinele cooperatiste, au fost aleşi banii cei mai pricepuţi. In aceste adunări s-au organizat 252 de stîne în care peste 15.000 producători au înscris aproape 60 000 oi.