Scînteia, august 1969 (Anul 38, nr. 8143-8172)

1969-08-10 / nr. 8152

SCINTEIA - duminică 10 august 1969 mm CONGRESUL AL X-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN (Urmare din pag. a VI-a) CUVINTAREA TOVARĂŞULUI ION URSU ar activiza receptivitatea sectoare­lor productive faţă de asimilarea rezultatelor finalizate în cercetare. Nu-i mai puţin adevărat că pentru a realiza valorificarea unei cerce­tări este necesar ca şi industria, la rîndul ei, să manifeste mult mai mare interes faţă de asimilarea noului, stabilirea unui limbaj co­mun în lanţul firesc cercetare-pro­­iectare-producţie. Prin asemenea măsuri consider că va fi îmbunătă­ţit climatul de muncă din unităţile noastre de cercetare, întrucît o ac­tivitate ştiinţifică bine orientată, se ştie, generează căutarea necon­tenită a noului, dezvoltă lupta des­chisă de opinii şi elimină ceea ce frînează progresul cunoaşterii. Aprecierile făcute de tovarăşul secretar general cu privire la cer­cetare şi cercetători, la stilul nostru Stimaţi şi dragi tovarăşi. Generaţia de scriitori din care fac parte de la începutul drumului său a fost legată cu trup şi suflet de viaţa şi năzuinţele poporului, de luptele sociale şi politice din ţara noastră, de politica Partidului Comunist Român, în rîndul acelor oameni care ne-au crescut şi ne-au transmis primele idealuri ale vieţii nu am cunoscut faimosul turn de fildeş, nici simţămîntul înstrăinării de noi înşine, nici idilismul fanatic, nici „pesimismul universal al ab­surdităţii fiinţei umane“. Am pri­mit în schimb simţul responsabili­tăţii faţă de soarta lor, faţă de rea­litatea socială care în mod revolu­ţionar se poate privi numai din­­tr-un singur unghi posibil, acela de a o transforma într-o realitate cît mai umană şi mai apropiată de vi­surile seculare ale poporului. In consecinţă nu am suferit niciodată chinurile artei fără de scop, nici bucuriile jocului pueril al cuvinte­lor fără de sens. Am cunoscut însă acel proces imens de transformare a societăţii, istoria unui sfert de veac ale cărui rezultate au fost atît de pregnant arătate în Rapor­tul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iată de ce pentru mine problema literaturii înseamnă legătura indi­vidului cu comunitatea, înseamnă trăirea soartei mulţimii într-o sin­gură soartă privită ca o treaptă singuratică dar legată indisolubil de treptele vieţii înaintaşilor mei, ai noştri. Iată de ce socot, prin ur­mare, că totul despre ce se discută în acest for înalt are o însemnătate deosebită pentru rezolvarea pro­ de muncă şi la unele practici nega­tive trebuie grabnic să ne determi­ne pe noi, toţi oamenii de ştiinţă, să reflectăm cu seriozitate şi spirit de răspundere asupra tuturor a­­cestor probleme şi să luăm măsuri urgente de eliminare a lor, de re­înnoire şi modernizare a întregii noastre concepţii despre muncă, despre activitatea de cercetare în ţara noastră. Stimaţi tovarăşi, Ca om de ştiinţă şi comunist, îmi exprim încă o dată aproba­rea din inimă şi tot ataşamentul meu la Raport şi Directivele Con­gresului al X-lea al Partidului Co­munist Român şi doresc să asigur Congresul, Comitetul Central al partidului şi personal pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că împreună cu tovarăşii mei de muncă de la Co­mitetul pentru Energia Nucleară şi Institutul de Fizică Atomică nu voi­blemelor noastre. In discuţiile pe care le avem zilnic despre menirea şi viitorul artei, căutările noastre tind tocmai înspre aceste legături absolut necesare între literatură şi viaţă, poezie şi strădaniile poporu­lui, dramaturgie şi mesajul adîncu­­rilor existenţei populare, modali­tăţi şi înfăţişarea veridică a vie­ţii, nivel artistic şi accesibilitate, libertate de gîndire şi necesitate istorică înţeleasă, singura concepe­re justă a noţiunii de libertate. Dintre toate aceste preocupări, tovarăşi, socot ca cea mai impor­tantă legătura scriitorului cu reali­tatea în care trăieşte, mai precis sensibilitatea lui artistică faţă de această realitate. Şi dacă nu re­nunţă de la unicul sens al sforţă­rilor sale intelectuale, acela de a fi în folosul progresului social, de a înnobila fiinţa umană, atunci nu precupeţi nimic pentru a contribui la îndeplinirea tuturor angajamen­telor luate în faţa partidului şi rea­lizarea în termen a prevederilor primului program nuclear naţional. (Aplauze). în acelaşi timp, am mandatul tuturor comuniştilor pe care îi re­prezint în Congres să susţin cu ho­­tărîre — şi o fac din tot sufletul — propunerea ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales în înalta funcţie de secretar general al Par­tidului Comunist Român. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului nostru este pen­tru noi toţi, pentru întregul po­por, chezăşia mersului înainte al patriei, factor fundamental al în­deplinirii programului măreţ cu­prins în Teze şi Directive, pentru înflorirea şi progresul continuu al României socialiste, într-un climat de pace, suveranitate şi indepen­denţă naţională. (Aplauze puter­nice, prelungite), poate să treacă cu vederea tocmai peste acele sforţări ale partidului care în ultima esenţă pentru el înseamnă şi universul preocupări­lor artistice. Personal, în scrierile mele, nici­odată nu am dorit şi nu am putut să ocolesc acea stîncă a proble­melor sociale care a fost şi va fi pusă tocmai în drumul pe unde trebuie să treacă şi scriitorul, să treacă împreună cu societatea, cu clasa, cu naţiunea, cu naţionalita­tea din care face parte şi ale cărei năzuinţe le poartă în visurile sale de a se realiza ca personalitate artistică, ştiind că această persona­litate devine cu atît mai puternică, mai neasemuitoare, cu cît poartă mai mult din frămîntările, din mişcarea istorică a colectivităţii. Arta, desigur, cum ştim cu toţii, este o muncă singuratică, nu se creează în colectiv, romanele nu se scriu în brigăzi — cum mă întreba cîndva un activist cultural raional care voia să ştie dacă noi, scrii­torii, am rămas particulari sau ne-am organizat şi noi într-o cooperativă de producţie. Dar această muncă singuratică îşi are sensul tocmai în trăirea adîncă a existenţei noastre uman­­colective, a epocii pe a cărei frunte dorim să ne vedem pecetea tru­dei noastre. Doresc a sublinia că această ce­rinţă faţă de literatură nu are ni­mic comun cu acele dogme veşte­jite, învechite ale trecutului. Con­gresul al IX-lea a deschis o eră nouă şi în viaţa spirituală a ţării noastre, a descătuşat forţe noi în toate genurile artei, prin restabi­lirea normelor cu adevărat leni­niste în viaţa de partid, prin lăr­girea şi adîncirea democraţiei so­cialiste a creat o atmosferă pro­fund prielnică pentru înflorirea unei literaturi moderne în sensul cel mai bun al cuvîntului. In aceşti ani şi-au luat zborul, în ţara noastră, generaţii tinere cu talente sclipitoare şi legate pro­fund de năzuinţele naţiunii române, sau ale naţionalităţilor conlocui­toare din ţara noastră, cu întreg poporul nostru. Intre ei, desigur, cum spunea tov. Eugen Barbu în cuvîntarea sa, sînt unii care prac­tică sportul lansării manuscriselor în sticle ermetic închise şi arun­cate în oceanul viitorului. în clari­ficarea acestei chestiuni însă ne poate ajuta mai puţin tonul prea grav şi mai mult acest spirit critic şi constructiv, şi mai ales acel spirit critic şi constructiv pe care l-au afirmat întîlnirile intelectuali­tăţii cu conducerea partidului şi personal cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In ce mă priveşte, nu accept atitudinea artistului care, închizînd ochii în faţa zilelor noas­tre, oftează înspre oceanul viitoru­lui îndepărtat. Nu-mi plac operele de artă plastică construite din ră­măşiţe de bicicletă, din radiatoare, după cîte un accident, sau de la fiarele vechi, nu-mi place muzica care seamănă cu zgomotul cînd se închid obloanele, cînd comercianţii închid magazinele. S-ar putea to­tuşi ca acesta, în cazul nostru con­cret, al generaţiilor tinere, în ca­zul unor talente adevărate, să nu fie un sport, ci chinul căutării de sine. Multe drumuri străbate ta­lentul tînăr — prin multe imitări sterile se poate irosi — pînă îşi găseşte glasul adevărat — pînă ce înţelege că, cu cît imită mai puţin, cu atît o să semene mai­­mult cu ei. Cum să apreciem, ce atitudine ne cere un proces complex cum este fenomenul spiritual ? Cred că faţă de această problemă în faţa realităţii, fie ea artă, economie, fie complexul întreg, specific unei so­cietăţi, partidul ne recomandă spi­ritul discuţiei libere, creatoare, de înţelegere reciprocă, de studiere concretă a realităţii, un spirit uman, creator. Sunt sigur că în acest mod viaţa noastră spirituală se va manifesta şi mai ferm în slujirea idealurilor socialismului, în găsirea adevăratei ei meniri. Tovarăşi, Din moment ce scriu în limba mea maternă, în limba maghiară, în mod firesc mă preocupă totul ce este legat şi de viaţa naţiona­lităţilor din ţara noastră. Am as­cultat din nou cu satisfacţie acele pasaje ale raportului unde se con­stată rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale de către Partidul Comunist Român. In­tr-adevăr aceasta este una din realizările de seamă ale partidu­lui nostru. Ea înseamnă asigurarea egalităţii în drepturi a tutu­ror cetăţenilor patriei, planifi­carea armonioasă a investiţiilor pentru toate judeţele, grija perma­nentă a statului faţă de cerinţele sociale şi culturale, înseamnă deci asigurarea bazei materiale a egali­tăţii, condiţia hotărîtoare în aceas­tă privinţă , înseamnă, în acelaşi timp, dezvoltarea culturii naţiona­lităţilor, învăţămîntul de stat în limba maternă, înflorirea ştiinţei şi artei, a literaturii. Pentru aceasta grija noastră perma­nentă este aceea de a ţine curat izvorul frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, frăţie născută în lupta comună, conti­­nuînd prin strădania unor mari gînditori şi creatori, în frunte cu un Bălcescu sau un Petőfi Sándor — figuri istorice care s-au întîlnit întotdeauna prin căutările comune ale căutării unei vieţi mai fericite, libere, pentru viitor, ale unei vieţi care nu cunoaşte nici asuprirea naţională, nici exploatarea omului de către om. Doresc să remarc cele spuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în le­gătură cu grija pe care trebuie s-o avem faţă de această frăţie. Orga­nele de partid şi de stat locale „au datoria de a asigura şi în viitor în­făptuirea neabătută a politicii na­ţionale marxist-leniniste a Parti­dului Comunist Român, de a ve­ghea la respectarea prevederilor constituţionale şi, totodată, de a acţiona pentru educarea maselor în spiritul frăţiei şi unităţii între po­porul român şi naţionalităţile con­locuitoare“. Perioada trecerii de la capitalism la socialism, care reprezintă ridica­rea naţiunii române pe o treaptă calitativ superioară, asigură ace­laşi proces şi pentru naţionalităţile conlocuitoare. Saltul calitativ în a­­cest proces de ridicare social-cultu­­rală şi în acelaşi timp al naşterii adevăratei frăţii s-a cristalizat o dată cu eliberarea definitivă a pa­triei noastre în luptele comune pentru puterea populară şi con­strucţia socialistă. Acest moment hotărîtor îmi aminteşte despre o zi furtunoasă cînd în urma unei mişcări tectonice a munţilor, pră­­buşindu-se mii de tone de bazalt, în crăpătura uriaşă a pămîntului a apărut acum 100 şi ceva de ani un lac cu apă cristalină, lacul Roşu, o frumuseţe nouă a naturii noastre din Ardeal. Căutînd sensul cel mai adînc al istoriei noastre de un sfert de veac, mă gîndesc la simbolul a­­cestei legende, la ziua de 23 Au­gust 1944, cînd aevea stîncilor ne­gre începuse a se prăbuşi orîndui­­rea veche, iar în urma ei, adunînd izvoarele istoriei, apăruse ca o fru­museţe umană, nouă, lacul curat al frăţiei poporului român cu na­ţionalităţile conlocuitoare. (Aplau­ze). Astăzi, după un sfert de veac de la eliberarea patriei, după acei paşi uriaşi pe care sub conducerea partidului i-am făcut pînă la cul­mile zilelor de azi, sensurile prăbu­şirii vechiului şi ale naşterii vieţii noi s-au îmbogăţit de mii de ori în inimile noastre, ale tuturora. (A­­plauze). Tovarăşi, Intr-un cătun mic din judeţul nostru, judeţul Mureş, în zilele tre­cute un ţăran bătrîn, oprindu-mă în stradă unde eram Intr-o pro­blemă de ziaristică, mi-a spus : „Am ascultat la radio că la con­gresul comuniştilor dv. vreţi să-l alegeţi din nou ca secretar gene­ral al partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aş vrea să-l votez şi eu, zice, dar eu nu sînt de­legat la Congres fiindcă nu sînt membru de partid. Atunci, noi, ăştia care nu sîntem membri da partid, cum şi unde am vota şi noi pentru dînsul ?“ Luîndu-mă bătrî­­nul prin surprindere, i-am răspuns mai tîrziu în gîndul meu spunînd că această voinţă unanimă a comu­niştilor din ţara noastră cuprinde nu numai pe membrii de partid, ci într-adevăr, întreg poporul ţării, pe români şi maghiari, germani şi sîrbi şi oameni de alte graiuri, ţă­rani, muncitori, intelectuali, tineri şi bătrîni, întreaga familie a Re­publicii Socialiste România. (A­­plauze). Ca membru modest al acestei fa­milii mă ataşez la voinţa sa, expri­­mîndu-mi totalul meu acord cu politica internă şi externă a par­tidului nostru, cu programul lumi­nos pe care-l va stabili acest Con­gres de importanţă istorică. (A­­plauze). CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI SUTÖ ANDRAS delegat al organizaţiei judeţene de partid Mureş Intr-o pauză a Congresului,­ tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu membrii delegaţiei Partidului Elibe­rării şi Socialismului din Maroc, condusă de tovarăşul An­ Yata Intr-o pauză a Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu delegaţia Partidului Democrat din Guineea, formată din Fode Berete şi Mami Kouyate Intr-o pauză a Congresului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu membrii delegaţiei Partidului Comu­­­­nist din Mauritius, condusă de tovarăşul Leetoorai Chandramun PAGINA 7 Salutul Partidului Comunist Tunisian CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI mohammed harmel Permiteţi-mi ca înainte de toate să vă transmit cele mai frăţeşti şi călduroase salutări ale comuniştilor tunisieni, care se bucură în mod sincer de succesele dv. şi care ma­nifestă o vie simpatie faţă de po­porul român. Sunt sigur că exprim, în acelaşi timp, sentimentele pro­funde ale tuturor progresiştilor tu­nisieni, ale întregului nostru po­por. (Aplauze). Am urmărit lucrările şi dezbate­rile Congresului dv. cu un imens interes şi am simţit vibrînd în a­­ceastă sală inimile muncitorilor, ţă­ranilor, intelectualilor României socialiste. Datorită energiei şi muncii po­porului român, datorită Partidului Comunist Român, dinamismului şi devotamentului militanţilor săi, pu­teţi astăzi să prezentaţi un bilanţ elocvent al realizărilor remarcabile care au transformat profund o ţară altădată slab dezvoltată într-o ţară industrială prosperă, în plin avînt. Aţi confirmat în mod strălucit jus­teţea căii istorice pe care aţi ales-o — calea socialismului. Aţi demon­strat în mod practic, concret şi convingător valoarea inestimabilă şi de nezdruncinat a căii socialiste, a superiorităţii sale incontestabile. (Aplauze) In momentul în care în ţările din .,lumea a treia“, problemele subdez­voltării se pun într-un mod atît de acut, exemplul României socialiste nu poate să nu îi facă să reflecteze pe toţi aceia care caută cu pasi­une cea mai bună cale pentru a pune capăt într-o perioadă istorică cît mai scurtă stării de subdezvol­tare din ţările lor. Aceasta consti­tuie o contribuţie preţioasă la cauza socialismului în lume. Bogata dv. experienţă în edificarea unei eco­nomii naţionale avansate este deo­sebit de profitabilă pentru tinerele ţări independente din Africa şi Asia. (Aplauze). în legătură cu aceasta, dezvolta­rea favorabilă şi continuă a rela­ţiilor dintre România şi Tunisia corespunde intereselor popoarelor noastre. Personalităţi de prim rang din ţara dv. au vizitat ţara noastră, unde li s-a rezervat o primire căl­duroasă din partea poporului nos­tru. De asemenea au avut loc nu­meroase schimburi de delegaţii guvernamentale. Cu atît mai mult salutăm acele acţiuni pe care Partidul Comunist Tunisian le-a iniţiat imediat după cucerirea in­dependenţei în scopul ca Tunisia să stabilească relaţii prieteneşti şi fructuoase cu ţările socialiste — a­­liaţi fireşti ai poporului nostru. Noi am susţinut în mod constant ideea că fără o alianţă cu ţările socia­liste şi, mai ales, cu marea Uniune Sovietică, nu se putea concepe o luptă eficace împotriva imperialis­mului şi neocolonialismului, nu pot fi depăşite enormele obstacole lă­sate moştenire de dominaţia colo­nială. Tunisia, care în 1956 şi-a cucerit independenţa politică, a făcut în mod incontestabil progrese în nu­meroase domenii. Ţara noastră dis­pune de o structură administrativă modernă, bazele militare străine au fost lichidate, învăţămîntul a cu­noscut o certă dezvoltare. In dome­niul economic, guvernul, după ce a procedat la o serie de naţionalizări, a promovat o politică bazată pe dezvoltarea sectorului de stat şi cooperatist. Aceasta a avut ca re­zultat demararea industrializării şi o oarecare ameliorare a situaţiei e­­conomice. Departe de orice sectarism şi în­gustime, comuniştii tunisieni apre­ciază pozitiv schimbările survenite. In ciuda măsurii de interdicţie care a lovit partidul şi presa noas­tră, în ciuda represiunilor pe care le suferim, noi şi alti militanţi pro­gresişti sprijinim toate măsurile corespunzătoare intereselor po­porului nostru. Căutăm punctele de convergen­ţă cu elementele progresiste din Partidul Socialist Desturian — ac­tualmente la putere. Dorim un front unit al tuturor forţelor pro­gresiste, fără nici o deosebire. A­­cest front este indispensabil pentru a putea face faţă manevrelor for­ţelor de dreapta, care ameninţă cuceririle pozitive şi caută să îm­piedice ţara noastră să se anga­jeze în mod hotărît pe calea dez­voltării progresiste ; acest front este indispensabil pentru promo­varea unei politici antiimperialiste consecvente, pentru apărarea in­tereselor legitime ale maselor populare, pentru respectarea liber­tăţilor democratice. Lupta poporului nostru face par­te integrantă din lupta întregului continent african, a lumii arabe în ansamblul ei. în ciuda unor e­­şecuri provizorii suferite pe a­­locuri, popoarele noastre vor relua în mod irezistibil iniţiativa pentru a sili imperialismul să bată în re­tragere, pentru a obţine victorii tot atît de strălucite ca acelea care au dus la dezagregarea sistemului colonial. Mii de oameni aspiră cu ardoare la o viaţă mai bună şi luptă pentru a o cuceri. în această luptă ei ştiu că pot conta pe sprijinul şi solidaritatea ţării dv. şi a celorlalte ţări socia­liste, a tuturor forţelor democra­tice şi antiimperialiste din lume (Vii aplauze). Trăiască cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român 1 (Aplauze). Trăiască prietenia între cele două popoare ale noastre­­ (A­­plauze). Trăiască unitatea mişcării comu­niste internaţionale­­ (Asistenţa in picioare aplaudă îndelung). Dragi tovarăşi şi prieteni,

Next