Scînteia, octombrie 1969 (Anul 38, nr. 8203-8233)

1969-10-18 / nr. 8220

PAGINA 2 FAPTUL! divers! Pe curînd în 20 august, un grup de sa­lariaţi ai spitalului „Gheorghe Marinescu“ din Capitală a so­licitat Oficiului Naţional de Tu­rism „Carpaţi“ paşapoarte pen­tru o excursie turistică în stră­inătate. Normal era ca în ter­men de 30 de zile (aşa scrie... „la carte“), cererile să fie re­zolvate. Dar nu s-a întîmplat astfel. Abia după 35 de zile O.N.T. a înaintat cererile cetă­ţenilor organelor în drept pentru a fi soluţionate. (Lucrarea tre­buia trimisă în... 24 de ore). Se înţelege că oamenii n-au plecat încă nici acum. Oare birocraţiei cînd i se va întocmi... paşapor­tul ? Depăşirea fatală Ieri dimineaţă, la ora 8,40, troleibuzul cu numărul 4 560 (turul 21) de pe linia 85, circu­la pe Bulevardul Gh. Dimitrov. Conducătorul maşinii, Ion Fe­lea, a încercat să depăşească, fără să se asigure, un autotu­rism care staţiona pe dreapta. Urmarea , troleibuzul s-a tam­ponat cu un vagon de tramvai care circula din sens invers. Consecinţele sunt dezastruoase : 18 pasageri au fost răniţi şi cele două autovehicule avaria­te. In ultima vreme, mijloacele de transport în comun din Ca­pitală au produs multe acciden­te de acest fel. Insistăm pentru măsuri hotărîte din partea Direcţiei generale I.T.B. Cum doriţi? * Ne scriu mai mulţi cetăţeni (toţi părinţi), din Capitală. La nici un magazin de confecţii nu se găsesc cămăşuţe pepit pentru uniformele elevilor din clasele V-IV. Magazinele confirmă lip­sa acestui articol, cu specifica­ţia că s-au făcut comenzi, dar., n-au fost onorate. Iată un lu­cru care nu-i de loc spre... o­­noarea întreprinderilor produ­cătoare. Drept pentru care îl aducem la cunoştinţa direcţiei de resort din Ministerul Indus­triei Uşoare. Chestiunea fiind cusută... cu aţă albă, e de da­toria dumnealor i-o „descoase“. Pentru că, altfel, In loc de pe­pită iese albastră. La locul lui Lui Kis Francisc i-au mers ■facerile ca pe toate cită vre­me a fost responsabil la „bi­roul pentru mijlocirea vînzări­­lor şi cumpărărilor“ din cadrul cooperativei „Prestarea“ (Ora­dea). A cîştigat peste 100 000 de lei numai din cumpărarea şi vinzarea, la preţ de speculă, a unui număr de 18 autoturis­me, în răstimp de un an. Mai cîştiga şi prin falsificarea su­melor, ,la unele vînzări, în scopul de a se plăti impozit mai mic. Dar acum „a pus frî­­nă“ pe toate roţile deodată. S-a stabilit că, in afara ilegalităţi­lor amintite, mai este implicat in citeva cazuri penale. Pină la soluţionarea definitivă a dosare­lor de cercetare, respectivul afacerist se găseşte in... custodia organelor de cercetare. Ard şi chibriturile ? Alexandru Văcăreanu condu­cea, deunăzi, spre Cluj, auto­tractorul 21 Br. 408, aparţinind autobazei Brăila. Pe dealul Fe­­leacului, lucrătorul de miliţie i-a atras atenţia că panta de co­­borire este mare şi, deci, să fie precaut. De altfel, şoferul era avertizat şi de semnele de circulaţie. Totuşi, el „i-a dat bătaie“ şi unde era panta mai mare autotractorul, încărcat cu 8 tom de chibrituri, s-a răstur­nat o parte din încărcătură, prin frecare, l-a aprins. Se vede că sunt şi chibrituri care ard... dintr-o singuri frecare ! Ai trecut iar pe strada mea Cu doi ani în urmă, pe strada Primăverii din Alba Iulia s-au introdus conducte pentru apă potabilă, dar racordarea lor la conducta principală nu s-a mai făcut. Anul acesta, cei de la întreprinderea care executase lucrarea au trecut din nou (absolut din întîmplare) pe stra­da cu pricina. Rezultatul? S-au săpat gropile pentru căminele de racordare care... s-au um­plut de apă în timpul ploilor, ei au fost, în cele din urmă, a­­coperite, pentru că tot nu folo­seau la ceva. Lucrări de cana­lizare neterminate sau de proas­tă calitate s-au mai făcut şi pe alte străzi ale oraşului. De unde deducem că activitatea între­prinderii în cauză nu este... ca­nalizată aşa cum se cuvine. Mu­sai să se facă ceva... să-i treacă apele ! Rubrica redactata de : Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" PERFECŢIONAREA ACTIVITĂŢII PRACTICE -condiţia optimă a pregătirii adunărilor pentru dări de seamă Pe agenda de lucru a organelor locale de partid se află înscrisă o acţiune de mare însemnătate pentru activitatea tuturor organizaţiilor de partid : adunările anuale pentru dări de seamă. In acest context ne-a in­teresat să aflăm ce se întreprinde pentru ca adunările să-şi atingă scopul, să-i mobilizeze pe toţi mem­brii de partid la îndeplinirea, in locurile lor de muncă, a hotăririlor Congresului al X-lea al partidului. Fireşte, o condiţie necesară in acest sens este ca aceste pregătiri să nu fie văzute unilateral, ca o acţiune în sine, ci să se înscrie pe fondul general al preocupărilor ma­jore, actuale, ale organelor şi organi­zaţiilor de partid, să determine in­tensificarea muncii şi rezolvarea în condiţii optime a sarcinilor ce se pun în unităţile industriale, agrico­le, în toate sectoarele de activitate. Ca să-şi atingă acest scop — ne-au ■pus mai mulţi activişti de partid, secretari de comitete şi organizaţii de bază din diferite domenii de ac­tivitate ale judeţului şi municipiu­lui Tulcea — o condiţie de căpete­nie este ca atît perioada de pregă­tire cît şi adunarea propriu-zisă de dare de seamă să se caracterize­ze prin exigenţă înaltă, răspundere faţă de îndeplinirea sarcinilor, com­bativitate faţă de neajunsurile care persistă. La această părere care exprimă, de altfel, numitorul comun al mai multor opinii, am adăuga şi unele observaţii întemeiate ale tovarăşilor Nicolae Sandu, secretar al Co­mitetului judeţean de partid, Vasile Şerban şi Iacob Haiciuc, secretari ai Comitetului municipal de partid Tul­cea. Dînşii remarcau faptul că, în acest an organizaţiile de partid dis­pun de mai mult timp pentru pregă­tirea adunărilor de dări de seamă Acest timp se cere folosit din plin, intens. In ce priveşte pregătirea dă­rilor de seamă, acestea să fie scurte , la obiect, să nu abunde in gene­ralităţi, ci să pună accent pe pro­blemele nerezolvate, pe măsurile practice de luat pentru îndreptarea stărilor de lucruri negative, să com­bată hotărît tendinţele de automul­­ţumire, de acoperire şi justificare a neajunsurilor. Pregătirea adunărilor de dări de seamă să reprezinte o activitate politică susţinută, să con­centreze toate forţele spre îndepli­nirea exemplară a sarcinilor con­crete ce stau în faţa comuniştilor. In această ordine de idei, se con­sideră că timpul disponibil, mai mare, pentru pregătirea adunărilor de dări de seamă creează con­diţii şi totodată răspunderi spo­rite organelor şi aparatului de par­tid pentru o cuprindere mai bună a sarcinilor, dă posibilitatea par­ticipării directe a cadrelor de con­ducere la activitatea organizaţiilor — mai cu seamă în cele rămase în urmă — pentru mobilizarea pe loc a tuturor forţelor, pentru eliminarea neajunsurilor şi pregătirea în acest fel, temeinică, a adunărilor de dări de seamă Subscriind la aceste păreri judi­cioase izvorîte dintr-o bogată expe­rienţă, am căutat, în continuare, să vedem, la mai multe organizaţii de bază şi comitete de partid, ce premise vor trebui create pentru a se asi­gura adunărilor de dări de seamă un pronunţat caracter de exigenţă, responsabilitate şi combativitate ? Primul popas, la fabrica de con­serve „Dunărea“ din Tulcea. Discu­ţiile cu tovarăşii Florea Conţolencu, secretar, şi Virgil Iacob, membru al comitetului de partid din fabrică, au început din... birou. Ni s-a vorbit aci de unele acţiuni întreprinse de organizaţiile de partid. „De fiecare dată, schimbul care predă locul de muncă şi cel care-l preia discută despre îndeplinirea planului şi eli­minarea risipei de materie primă“. „Au fost stabilite măsuri cu răs­punderi precise pentru prevenirea unor situaţii ca cele de anul trecut cînd gerul a surprins cantităţi mari de conserve depozitate sub cerul li­ber, depreciindu-le". In faza de intenţii, de planuri, să zicem, lucrurile sunt în ordine. Dar in realitate îşi găsesc ele împlinire ? Este oare comitetul de partid con­secvent în urmărirea aplicării lor riguroase, controlul este perma­nent sau ocazional ? — ne-am în­trebat. De trei ori am revenit în decurs de citeva ore pe la jgheabul de alimentare cu materie primă şi tot de atitea ori cei doi Însoţitori ai noştri „au atras atenţia“, „au făcut critici“, „au dat indicaţii“ şefilor de brigadă să manipuleze îngrijit lăzile cu roşii, să adune mormanele care sub picioarele manipulanţilor se fă­ceau pastă. Cu încăpăţînare însă dezordinea persista.. Cantităţile de materii prime risipite creşteau vă­ viaţa de partid­ zind cu ochii. Am constatat aci in­disciplină faţă de îndeplinirea unor dispoziţii exprese­­ ale inginerului şef, lipsa celor mai elementare mă­suri pentru eliminarea risipei. Aşa­dar, risipă crasă care impune atît măsuri administrative severe cit şi măsuri politice corespunzătoare ; pe de altă parte, reţinem că neîndeplini­­rea la timp a unor obligaţii de ser­viciu, adică indisciplina, este proprie şi unor cadre de conducere din fa­brică. Ca şi anul trecut, stive uriaşe de conserve in sticle, aflate sub ce­rul liber, sunt expuse primejdiei de­precierii. Problema care se pune acum este de a curma asemenea deficiențe, de-a face ca prevederile bune din planurile comitetului de partid să capete consistență. Aceasta pentru ca la adunarea de dare de seamă să se vorbească nu constatativ, de ne­­realizarea unor acţiuni preconizate, ci de modul cum ele s-au realizat, de răspunderea cu care factorii res­ponsabili, indiferent de persoane şi funcţiile lor, şi-au făcut sau nu da­toria. Prin asemenea „probe“ va putea fi creat climatul unor dezbateri combative privind felul în care membrii de partid îşi îndeplinesc în­datoririle profesionale, sunt exemplu personal în muncă. In investigările noastre aproape peste tot s-a subliniat că acum, în­­tr-o perioadă cu numeroase probleme de rezolvat, birourile organizaţiilor de bază, comitetele de partid ocu­­pindu-se cu mai mare răspundere de îndeplinirea sarcinilor ce le revin trebuie să facă ele înşela — ca or­gane alese — dovada autoexigenţei faţă de propria activitate. Aceasta întrucît adunările de dări de seamă reprezintă, în ultimă instanţă, un prilej de control al organizaţiilor de partid asupra activităţii organelor pa care le-au ales. In acest sens, ară­tăm că la comitetul de partid al fabricii de conserve „Dunărea“ la comitetele comunale de partid Ceatalchioi şi Valea Nucarilor s-au şi preconizat unele măsuri ur­mărind activizarea comisiilor pe probleme ale comitetelor de partid In cooperativele din Iazurile, Va­lea Nucarilor şi Agighiol s-au în­fiinţat de curînd complexe de îngră­­şătorii pentru porci şi taurine. Este un început, ne spuneau tovarăşii Ioan Tereman, secretarul comitetu­lui comunal de partid, şi Teodor Stan, instructor teritorial al comite­tului judeţean de partid Tocmai pentru a sprijini noul, afirmarea unor metode avansate pentru a se realiza progrese în folosirea cît mai raţională, intensivă, a pămîntului din comună, comisia economică va între­prinde din aceste zile studii privind aceste probleme, luîndu-se totodată măsurile cuvenite pentru punerea lor neîntîrziată în practică. La fabrica­­Dunărea“, pornindu-se de la o constatare autocritică asupra propriei activităţi, cîţiva membri ai comitetului de partid vor întreprinde o analiză a stilului de muncă al comi­tetului spre a stabili, în lumina do­cumentelor Congresului al X-lea al partidului, ce este şablonard, inefi­cient în metodele de conducere, cum se manifesta exigența și comba­tivitatea în exercitarea dreptului de control asupra conducerii tehnico­, administrative, ce trebuie întreprins pentru întărirea răspunderii în muncă la toate eşaloanele — de la membrii comitetului de direcţie la ultimul salariat ? Luînd „din mers" asemenea măsuri, comitetul de partid va putea trata în darea de seamă nu într-un mod general „necesitatea perfecţionării stilului de muncă“, dar va arăta concret „co­recturile“ ce se cer aduse, nu ce direcţii va trebui îmbunătăţit stilul de muncă. Un element esenţial remarcat în numeroase organizaţii de partid este acela că membrii de partid sunt preocupaţi de îndeplinirea sarcinilor ce le revin, de punerea în concor­danţă a stilului lor de muncă cu exigenţele stabilite de Congresul al X-lea al partidului. In acest context sunt create condiţii, superioare prin completările şi îmbunătăţirile aduse Statutului partidului de Con­gresul al X-lea. Ţinerea adunărilor generale ordinare de alegeri în or­ganizaţiile de bază, a conferinţelor comitetelor de partid orăşeneşti de categoria a II-a şi a organizaţiei co­munale de partid o dată la doi ani, iar adunările de dări de seamă o dată la un an, conferă activităţii a­­cestora continuitate, posibilitatea perfecţionării continue a experienţei; tocmai de aceea, la actualele adunări de dări de seamă, evaluarea activi­tăţii depuse se cere făcută cu maxi­mă exigenţă insistîndu-se asupra a ceea ce este pozitiv, dar, îndeosebi, asupra laturilor negative în vederea perfecţionării activităţii din fiecare sector, din fiecare loc de muncă. Activitatea concretă, dinamică a organizaţiilor de partid, a tuturor comuniştilor, îndreptată spre realiza­rea exemplară a sarcinilor din agricultură, industrie, din toate do­meniile de activitate, la toate locu­rile de muncă, este dovada cea mai elocventă, criteriul de apreciere cel mai fidel a felului cum sunt pregă­tite adunările de dări de seamă — eveniment important în viaţa fie­cărei organizaţii de partid. Constantin MORARU Vedere de la Locul Roşu Foto : Gh. Vinţilă (Urmare din pag. I) atîtea cheltuieli, dar nimeni n-a făcut decit să dea din umeri“. Intr-adevăr, de ce un astfel de act nu este eliberat imediat ce a fost so­licitat ? Ne prezentăm la Consiliul popular al sectorului 7 din Capitală. între­băm şi noi cum putem obţine o ade­verinţă similară. — Pe loc. In citeva secunde. Fără nici o cerere scrisă — ne răspunde tov. prim-vicepreşedinte Teodor Ni­­culescu. Funcţionarul de la ghişeu are un formular tipizat pe care-1 completează imediat pe baza prezen­tării ordinului de repartiţie sau a buletinului de identitate. Intrerupem deocamdată dialogul aici pentru a face loc şi altor exem­ple şi pentru a vedea, mai ales, cum iau naştere şi capătă drept de­ cetă­ţenie astfel de practici birocratice Pensionarul Nicolae Stamate din Bucureşti s-a adresat de curînd No­tariatului sectorului 8, pe teritoriul căruia domiciliază, cu rugămintea de a legaliza o copie de pe certificatul de naștere al unui nepot de-al său venit în Capitală din provincie pen­tru concursul de admitere la facul­tate. — Nu vi-1 putem legaliza — i s-a răspuns — pentru că băiatul nu e născut în sectorul nostru. Certifica­tele celor veniţi din provincie se le­galizează numai la Notariatul muni­cipiului Bucureşti (! ?) Pornind pe urmele sesizării, îi în­trebăm pe notarul şef al sectorului, Valentin Oncescu, pe baza cărei dis­poziţii sunt plimbaţi cetăţenii de la un notariat la altul pentru astfel de fleacuri ? — Nu există nici o dispoziţie în a­cest sens — ne spune el. La noi, de obicei, este aglomeraţie şi, atunci, pe cetăţenii care nu sînt din sectorul nostru îi îndrumăm spre alte nota­riate. Precizez însă că, pentru cei ce sînt bolnavi sau bătrîni, facem ex­cepţie-Prin urmare, o regulă în toată pu­terea cuvîntului (întărită chiar de... „excepţiile“ ei !), dar complet arbi­trară. Pensionara Elena Munţiu din Cîm­­pia Turzii, str. Aurel Vlaicu nr 43, ne scrie că a cerut Oficiului de pre­vederi sociale al sectorului 4 din Bucureşti să-i trimită dosarul de pensie la oficiul de pensii din locali­tate Iată însă că dosarul n-a sosit, iar ea nu-şi poate primi la timp drepturile ce i se cuvin. Explica­ţiile pe care le primim în a­­ceastă privinţă din partea contabilei Lidia Ionescu şi a şefei biroului de pensii, Sonia Gridea, de la oficiul menţionat, sunt pur şi simplu dezar­mante . „Mai întîi pensionarul face o cerere de transfer Dacă această ce­rere este depusă la oficiul nostru pînă pe data de 8 a lunii respective, primeşte pensia la noua adresă înce­­pînd cu luna următoare. Dacă cere­rea este depusă însă după data de 8, transferul se face incepînd cu luna a doua de la depunerea cererii. După aceasta, pensionarul urmează să facă o altă cerere la noi pentru a-i plăti pensia restantă Dar nici această ce­rere nu se poate rezolva imediat, de­oarece — pînă cînd oficiul de pensii căruia i-am trimis dosarul nu ne confirmă primirea lui — noi conti­nuăm să virăm banii oficiului poştal de la vechea adresă şi vă închipuiţi că, în această situaţie, trebuie să aş­teptăm ca poşta să ne comunice ta­belul de pensii restante neachitate. O curiozitate spontană ne în­deamnă totuşi să întrebăm pe baza căror instrucţiuni s-a adoptat, acest procedeu bizar Dar stupoare La Mi­nisterul Muncii aflăm că aseme­nea instrucţiuni nu există. Dim­potrivă. Tot director general ad­junct, Varbu Buga, ne asigură că transferul pensiei dintr-o localitate în alta este atît de simplu încit nu afectează achitarea ei cu nici o în­ti­rzi­ere... Exemplele de mai sus demon­strează, aşadar, un adevăr ce se impune aproape de la sine : în cele mai multe cazuri, practicile birocra­tice, circuitele sinuoase, inutil com­plicate şi întortocheate pe care cetă­ţeanul este obligat să le parcurgă pentru soluţionarea unor chestiuni mai întotdeauna extrem de simple, în realitate nu sunt nici pe departe atît de „sfinte“, precum vrea func­ţionarul să le înfăţişeze. Nu e nevoie să zăbovim prea mult pentru a căuta resorturile care îi împing pe unii funcţionari să adopte şi să introducă asemenea procedee bizare în munca administrativă. Nu e nevoie, pentru că ştim prea bine că, dincolo de pretextul invocat par­că anume spre a-l pune pe om pe drumuri, se află de fapt comoditatea, dezinteresul şi indiferenţa faţă de so­licitant. Toate aceste metehne — aparent inerente şi, de la caz la caz, poate chiar inofensive — ale funcţionarului au însă implicaţii mult mai adinei decit s-ar părea la prima vedere neluate în seamă, şi, prin urmare, netratate ca atare, aceste elemente de natură pur subiectivă îşi lasă am­prentele lor nocive pe terenul perma­nent susceptibil de perfecţionări ale activităţii administrative, introducînd pe uşa din dos procedee birocratice care o fac şi mai greoaie. Fără îndoială, in multe din compar­timentele administraţiei, sunt nece­sare şi pot fi efectuate numeroase o­­peraţii de simplificare şi perfecţio­nare a diferitelor sisteme de rezol­vare a unor probleme care-i intere­sează în mod direct pe cetăţeni. Dar pînă atunci, pînă la găsirea acestor modalităţi de simplificare, nu putem trece cu vederea peste faptul că, în prezent, nu sunt respectate, de multe ori, nici măcar acele norme si re­glementări care există si figurează ce introduse în mod curent in practica administrativă, că acestea sunt înlo­cuite in mod arbitrar cu procedee alambicate, ce atrag după ele cel puțin doua consecințe la fel de pă­gubitoare pentru societate : pe de o parte ele macină timpul cetăţeanului, iar pe de altă parte duc la umflarea artificială a numărului de funcţionari ocupaţi cu urmărirea şi pasarea hîr­­tiilor pe circuite inutil complicate. Mai grav este însă că, printr-o ciu­dată metamorfoză, asemenea invenţii birocratice, situate in afara unor re­glementări în vigoare, ajung cîteo­­dată să fie considerate de cei ce le inventează şi de cei ce ar trebui să-i controleze ca fiind normale. Abia a­­tunci cînd îi pun în situaţia de a-şi confrunta procedeele folosite cu lo­gica elementară „descoperă“ cu ui­mire că lucrurile pot fi rezolvate şi pe căi foarte simple. Desigur, întrebarea care se impu­ne de la sine este : de ce se întîm­­plă aceste lucruri, ce factori favori­zează şi concură la apariţia şi pere­nitatea uimitoare a unor , astfel de anomalii ? Ne refeream, Intr-unul din exemplele de mai sus, la filiera contorsionată pe care o străbat do­sarele de pensii ce urmează să fie transferate dintr-o localitate în alta. Am văzut cum un funcţionar de la un oficiu oarecare stabileşte un procedeu în totală contradicţie cu instrucţiu­nile forurilor sale superioare — pro­cedeu construit cu atîta migală, încit funcţionarul respectiv desemnează şi o anume zi fatidică, în funcţie de care plata pensiilor urmează să fie amînată de pe o lună pe alta. In alt caz, un şir întreg de servicii şi in­stituţii născocesc tot felul de pretex­te pentru a nu elibera o adeverinţă, în timp ce în alte părţi, aceasta este obţinută imediat. Cum se explică a­­semenea anomalii, asemenea in­terpretări „originale“ ale unor norme administrative precise şi clare ? Cauza cauzelor este a­­ceea că, aproape întotdeauna, con­trolul efectuat de organele ierar­hic superioare este defectuos. Nu rareori se întîmplă ca, în ca­zul unor evidente încălcări ale a­­cestor norme, forurile superioare să ignore principala lor datorie de a lua măsuri profilactice ferme mul­­ţumindu-se doar cu simplul fapt de a obliga pe cei vinovaţi să... dea curs normal cererilor pină atunci nerezol­vate. Exemple, din păcate, sunt destu­le. Redacţia noastră a trimis nu de mult la CENTROCOOP o sesizare prin care C. Dolniceanu din Babadag semnala că de o jumătate de an U.J.C.C. Tulcea tărăgănează rezolvarea cererii lui pentru elibera­rea unei adeverinţe de vechime în cîmpul muncii. Iată însă că în loc ca, pornind de la acest semnal, să se cerceteze cauzele acestei situaţii, iar vinovaţii să fie sancţionaţi, ni se răspunde scurt : petiţionarului i s-a eliberat adeverinţa ! Marcu Crăciunescu din Giurgiu ne scrie că oficiul de pensii din Boto­şani (în ciuda apelurilor sale repe­tate şi a faptului că au trecut 5 luni de la prima sa cerere adresată aces­tuia) întîrzie să-i transfere dosarul de pensie la noul domiciliu. Am se­sizat, la rindul nostru, despre aceasta Direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale Bo­toşani. Răspunsul ? Dosarul a fost transferat la oficiul de pensii din Giurgiu. Atît! Să ne mai mirăm dacă, după un aseme­nea rezultat, în ochii cetăţeanului şi al funcţionarilor respectivi, aceste anomalii, faţă de care forurile ierar­hice superioare nu iau o atitudine fer­mă, capătă, de fapt, o instituționaliza­­re, un statut de deplină legalitate ? Concluzia care se desprinde de aici : pentru combaterea eficientă a practicilor birocratice trebuie revi­­talizată funcția de control, pe care sunt datoare să o exercite în mod eficient, nn formal, organele supe­rioare asupra tuturor serviciilor ad­ministrative din subordine. Acest mecanism­­ trebuie să funcţioneze astfel incit orice abatere de la fă­gaşul normal al rezolvării proble­melor să fie sancţionată ca atare. Mai există însă şi un alt factor care joacă un rol esenţial în elimi­narea unor asemenea asperităţi bi­zare de pe terenul activităţii admi­nistrative. Acesta este — aşa cum re­marca şi tov. Teodor Niculescu — „efortul fiecărui funcţionar de a ra­ţionaliza la locul său de muncă acti­vitatea pe care o desfăşoară. Căci este o lege nescrisă, dar şi nedezmin­ţită , atunci cînd funcţionarul vrea şi se străduieşte să nu încurce lu­crurile, este aproape imposibil să nu reuşească“. Fireşte, eliminarea din activitatea administrativă a feluritelor practici birocratice nu e o treabă simplă. Este însă clar că, in contextul actual, cînd orice activitate se întemeiază pe criteriul atit de raţional al efi­cienţei, perpetuarea acestora nu mai poate fi tolerată. Orice instituţie sau serviciu administrativ trebuie să lu­creze în aşa fel încît să demonstreze că activitatea sa este în consens cu dezideratul de a sta permanent­­ dispoziţia cetăţeanului INVENŢII ALE Ginii BIROCRATICE Editura Politică a împli­nit un sfert de veac de la înfiinţare. Creată la scurt timp după eliberare, ca Editu­ra Partidului Comu­nist Român, continua­toare a tradiţiilor acti­vităţii editoriale a parti­dului , care în pofida ile­galităţii, prin sacrificiile comuniştilor, răspundea în mase ideile luptei pentru e­­liberare naţională şi socia­lă, ideile marxism-leninis­­mului — Editura Politică s-a înscris, de la înce­put, activ în vasta muncă ideologică desfăşurată de partid. In răstimpul ce­lor 25 de ani de ac­tivitate, ea a adus o con­tribuţie importantă la for­marea bogatului patrimo­niu de tipărituri marxist­­leniniste din ţara noastră, dobindind un loc de seamă în sistemul editorial, în frontul nostru ideologic. Rezultatele activităţii E­­diturii Politice se materia­lizează în cele aproape 7 600 titluri de cărţi apăru­te, într-un tiraj total de peste 230 milioane de exem­plare. Prin întreaga sa activita­te, Editura Politică parti­cipă cu un remarcabil a­­port la înfăptuirea politicii P.C.R. de răspîndire a ideo­logiei marxist-leniniste, de educare socialistă a mase­lor. Corespunzător orientării date de partid, in produc­ţia editurii a ocupat un loc important, de la început, editarea operelor clasicilor marxism-leninismului. Ti­părind pină acum 250 de titluri într-un tiraj de pes­te 9 milioane de exempla­re, editura a pus la înde­­mîna maselor principalele lucrări ale lui Marx, En­gels şi Lenin, în culegeri de opere alese, în ediţii se­parate, sau in culegeri te­matice, în condiţii mereu îmbunătăţite, de la ediţie la ediţie, atît din punctul de vedere al traducerii, cît şi al aspectului grafic. O realizare de seamă o con­stituie ediţia de „Opere“ ale lui K. Marx şi F. En­gels (din care au apărut pînă acum 31 volume), edi­ţia „Operelor" lui V. I. Lenin (în 40 de volume) şi ediţia „Opere complete“ ale lui V. I. Lenin, în 55 de volume, care va fi în­cheiată în cinstea sărbăto­ririi centenarului naşterii sale. Editura Politică şi-a fă­cut un titlu de cinste din a asigura apariţia promptă, operativă şi în bune condi­ţii a documentelor de partid, a rezoluţiilor şi ho­­tărîrilor Comitetului Cen­tral, a cuvîntărilor tovară­şului Nicolae Ceauşescu şi ale altor conducători de partid şi de stat, d­in car­e-şi găsesc expresie aplicarea creatoare de către partidul nostru a învăţăturii marxist-leninis­te, potrivit particularităţi­lor României, vasta expe­rienţă dobindită de poporul român în construirea noii orinduiri. Momente edito­riale deosebite le-au con­stituit în ultimii ani apa­riţia volumelor cuprinzînd lucrările Congreselor al IX-lea şi al X-lea ale Par­tidului Comunist Român, cele trei volume „România pe drumul desăvirşirii construcţiei socialiste“ — cuprinzînd rapoarte, cuvîn­­tări şi articole ale tovară­şului Nicolae Ceauşescu —, adevărată sinteză a politi­cii marxist-leniniste a partidului nostru în dome­niul intern şi internaţional. Numeroasele manuale, culegeri de lecţii sau de studii destinate învăţâmîn­­tului de partid şi de stat, lucrările şi culegerile pe probleme ale activităţii e­­conomice, ale construcţiei de partid, de stat, U.T.C. şi sindicale constituie un sprijin real pentru cursanţi, pentru toţi oamenii muncii în însuşirea aprofundată a politicii partidului, în ri­dicarea nivelului lor de pregătire politico-ideologi­­că şi profesională. Dacă la început o pon­dere importantă în activita­tea Editurii Politice o re­prezentau traducerile, ea a trecut, lârgindu-și me­reu aria preocupărilor, la tipărirea intr-o măsură crescîndă de lucrări mono­grafice sau studii originale de economie politică, filo­zofie, sociologie, istorie etc. Este de remarcat tendința mai accentuată în ultimul timp spre constituirea unor colecţii care să înlesnească cititorilor cunoaşterea pro­greselor realizate In dome­niul unor ştiinţe sociale, contactul cu unele curente ale gîndirii social-politice contemporane înaintate. In lucrările publicate de Editura Politică îşi găseşte oglindire politica interna­ţionalistă a partidului nos­tru, de dezvoltare a priete­niei cu popoarele ţărilor so­cialiste, a solidarităţii cu partidele comuniste şi mun­citoreşti, cu forţele revolu­ţionare, progresiste şi an­­tiimperialiste din lumea întreagă. Lucrări originale şi numeroasele traduceri din literatura politico-ideo­­logică a altor ţări reflectă atenţia acordată de parti­dul nostru cunoaşterii ex­perienţei celorlalte popoa­re care construiesc socia­lismul, ca şi a experienţei luptei revoluţionare de pretutindeni interesul pen­tru cunoaşterea curentelor progresiste, a lucrărilor unor gînditori înaintaţi. De-a lungul anilor, Edi­tura Politică a polarizat în jurul său personalităţi şti­inţifice şi culturale, cerce­tători şi publicişti de pres­tigiu. Stadiul în care se află în prezent construcţia so­cialistă în ţara noastră, înfăptuirea amplului pro­gram de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate, trasat de Con­gresul al X-lea, ridică în faţa activităţii ideologice exigenţe noi, mai înalte. Ea este menită, aşa cum s-a arătat la congres, să asigure atît promovarea i­­deologiei şi a politicii marxist-leniniste a parti­dului, cît şi cunoaşterea temeinică a ceea ce este valoros în domeniul cul­turii, ştiinţei şi tehnicii contemporane, să-şi aducă contribuţia la formarea unor oameni înaintaţi, mi­litanţi politici hotărîţi şi în acelaşi timp Instruiţi, culţi, receptivi faţă de toate realizările cunoaşterii umane. Aceste exigenţe jalonea­ză căile perfecţionării In continuare a activităţii e­­ditoriale, inclusiv aceea a Editurii Politice. Corespunzător sarcinii de a se ridica pe un plan su­perior întreaga activitate de propagare a învăţăturii marxist-leniniste, Editura Politică este chemată să dea o mai mare atenţie cărţii politico-ideologice originale, lucrărilor din domeniul ştiinţelor socia­le : economie, filozofie, so­ciologie, istorie etc. Ea poate face mult pentru a stimula elaborarea de către cercetători, cadrele didac­tice de la catedrele de ştiinţe sociale a unor lu­crări care — aşa cum sub­linia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congres — să se concentreze spre „stu­dierea fenomenelor care caracterizează dezvoltarea actuală a ţării noastre, să-şi aducă contribuţia la gene­ralizarea experienţei cons­trucţiei socialiste, să abor­deze problematica nouă pe care o ridică dezvoltarea societăţii omeneşti în epoca contemporană". Publicul ci­titor aşteaptă de la Editura Politică noi lucrări care să contribuie la dezvoltarea gîndirii politice vii, la ex­plicarea şi înţelegerea, de pe poziţiile partidului, a proceselor care au loc în societatea noastră, ca şi a evenimentelor internaţio­nale, a dezvoltării mondia­le contemporane, să repre­zinte un substanţial aport la orientarea ideologică a maselor. In această privin­ţă, Congresul al X-lea al P.C.R. a deschis largi ori­zonturi , documentele lui oferă o mare bogăţie de teme, ce pot şi trebuie să constituie obiectul unor studii aprofundate, al unor investigaţii creatoare, care să-şi verifice eficienţa so­cială, contribuind, prin materialul oferit, la solu­ţionarea optimă a proble­melor practicii, ale progre­sului societăţii noastre. Dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor, culti­varea patriotismului socia­list şi a internaţionalismu­lui, educarea ateistă, pro­movarea eticii noi, a înaltei responsabilităţi faţă de în­datoririle sociale — Iată tot atîtea obiective care trebuie constant urmărite de cartea politică. Dinamismul mutaţiilor din structura culturală a populaţiei, cerinţele de in­formare şi interesul cres­­cind al celor mai largi şi mai diferite pături sociale pentru problemele social­­politice solicită continua lărgire a problematicii lu­crărilor editate, o tot mai vie prezenţă în confruntă­rile ideologice contempo­rane. Editura Politică tre­buie să răspundă în mai mare măsură dorinţei oa­menilor de a cunoaşte ce este nou în gîndirea so­­cial-politică, să-i ajute în a discerne ceea ce este va­loros şi cu adevărat înain­tat, de ceea ce este pe­rimat şi retrograd, luînd parte vie la aceste con­fruntări, publicînd lucrări originale, de combatere a ideilor şi lucrărilor pă­trunse de spirit obscuran­tist, reacţionar, antiştiinţi­­fic, militînd activ pentru triumful ideologiei parti­dului. La a 25-a aniversare a Editurii Politice, ziarul „Scînteia“ adresează colec­tivului ei calde felicitări, urîndu-i deplin succes în Îndeplinirea sarcinilor de răspundere pe care le are In viaţa politică şî ideolo­gică a ţării noastre. EDITURA POLITICA: 25 de ani de activitate in răspindirea cărţii politice şi ideologice SClNT El A­­­simbata 18 octombrie 1969 La librăria „Mihail Eminescu“ din Capitală a avut loc vineri la amiază inaugurarea expoziţiei organizate de Editura Politică, cu prilejul îm­plinirii a 25 de ani de activitate. Au participat membri ai C.C. al P.C.R., acti­vişti de partid şi de stat, reprezentanţi ai celor­lalte edituri, personalităţi ştiinţifice şi culturale, lucrători şi colaboratori ai editurii, un numeros public. Cuvintul de deschidere a fost rostit de prof. dr. ing. Valter Roman, membru al C.C. al P.C.R., directorul Editurii Politice. Asistenţa a vizitat apoi expoziţia, care cu­prinde o selecție de peste 600 de volume, din cele 7 600 de titluri publicate într-un tiraj de 230 milioane de exemplare in perioada 1944—1969.

Next