Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)
1969-11-21 / nr. 8254
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8254 Vineri 21 noiembrie 1969 6 PAGINI — 30 BANI CAMPANIA AGRICOLA nu E Încheiată! Fiecare zi să fie folosită din plin pentru terminarea tuturor lucrărilor şi pregătirea recoltei viitoare CUM ACŢIONAŢI PCHTRU A AVIA UGUMC- VROITURI proaspiti tot min urnii ? Asigurarea unor cantităţi cit mai mari de legume-verdeţuri are o mare însemnătate pentru alimentaţie în perioada timpului rece Aceasta cu atît mai mult în acest an cînd, datorită condiţiilor climatice nefavorabile, unele produse n-au putut fi asigurate în cantităţi îndestulătoare — cartofi de exemplu — şi trebuie deci să fie obţinute alte sortimente care, prin conţinutul lor în materii hrănitoare, să înlocuiască pe cele deficitare. îndeplinirea acestei sarcini vizează toate organele agricole — Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, direcţiile agricole judeţene — unitarile agricole de stat şi cooperatiste, pe toţi oamenii muncii de la sate. Cultivînd suprafeţe care să asigure cantităţi suficiente — şi cit mai de tup puriu — de salată, spanac, ceapă verde şi alte verdeţuri, unităţile agricole pot şi trebuie să aducă o importantă contribuţie la aprovizionarea populaţiei cu o gamă variată de legume proaspete. Aşa şi procedează numeroase unităţi agricole — fapt consemnat în mai multe anchete publicate de ziarul nostru. Dar aşa cum am mai subliniat, în unele judeţe se neglijează într-un mod inexplicabil însămînţarea suprafeţelor destinate acestor culturi şi întreţinerea lor, în aşa fel încît să poată fi asigurate la timp recoltele prevăzute în judeţul Ilfov, ale cărui unităţi agricole poartă răspunderea aprovizionării populaţiei Capitalei cu mari cantităţi din aceste verdeţuri, nu au fost însăminţate în întregime suprafeţele prevăzute a se cultiva, realizîndu-se 79 la sută în I.A.S. şi 97 la sută în C.A.P. Unele cooperative agricole care au vrut să însămînţeze suprafeţe mai mari cu spanac, de exemplu, ceea ce este foarte bine, nu au putut face acest lucru din lipsă de sămînţă. Cooperativa agricolă din comuna 30 Decembrie nu a semănat decit 4 hectare cu spanac. „Am fi putut pune mai mult, dar acesta ne este planul şi n-am primit sămînţă decît pentru 4 hectare — ne relatează inginerul agronom Victor Buliga. înainte mai luam seminţe de la Agrosem, insă de cînd ne sunt puse la dispoziţie de unitatea contractantă ne mulţumim să punem in pămînt ceea ce primim“. Am spus-o de atîtea ori şi o mai repetăm, întreprinderile de legume şi fructe au rol hotărâtor in influenţarea producţiei, dar se pare că unele s-au specializat în crearea de paradoxuri. Cer oamenii să semene mai mult, să obţină mai multe verdeţuri şi legume de care este atîta nevoie, iar dumnealor... nu ies din plan. Dar dacă nu sunt stimulate cooperativele din jurul Capitalei — comuna 30 Decembrie fiind la 20 de km de Bucureşti — sunt în schimb planificate verdeţuri la distanţe mari care vor ajunge la consumator veştejite şi degradate. Este obligaţia direcţiei agricole, a I.L.F. să ia neîntîrziat măsuri pentru a asigura îndeplinirea integrală a planului, a suprafeţelor ce trebuie însăminţate in toate codlon HERŢEG (Continuare în pag. a II-a) PRIN TELEFON... NU SE VEDE PORUMBUL RĂMAS PE CIMP Intrăm în ultima decadă a lunii noiembrie şi în curînd iarna se va instala peste tot cu drepturi depline. La sate mai trebuie făcut un mare volum de lucrări pregătitoare pentru recolta anului viitor — alături de toamnă, pregătirea răsadniţelor şi însămînţarea legumelor, asigurarea condiţiilor pentru iernatul animalelor etc. In mod normal, la această dată pe cîmp nu ar mai trebui să existe nimic din recolta acestui an. Totul trebuia strîns şi înmagazinat. In unele cooperative agricole au rămas, insă, „ici, colo“ suprafeţe, la prima vedere mici, dar care adunate duc la un total care ar trebui să îndemne organele agricole şi organizaţiile de partid de la sate la un control serios, atent, pe cîmp, pe tarlalele care trebuiau recoltate. Această situaţie este şi urmarea faptului că unele direcţii agricole, în ultima etapă a recoltărilor de toamnă, şi-au mutat activitatea la sediile din reşedinţele de judeţ, părăsind în bună măsură controlul, sondajul pe tarlalele diferitelor unităţi, atît de necesare în etapa finală a lucrărilor de toamnă. In judeţul Constanţa au fost, în toamna acestui an, condiţii excepţionale pentru strîngerea la timp şi fără pierderi a recoltei de pe cîmp. Marea majoritate a unităţilor agricole le-au fructificat. Ultima situaţie operativă primită la direcţia agricolă judeţeană — sîmbătă 15 noiembrie — arată însă că au mai rămas de recoltat circa 800 ha de porumb şi aproape 100 ha cu sfeclă de zahăr în cooperativele agricole de producţie, iar în întreprinderile agricole de stat 25—30 ha de vie, lucrări care urmau a fi terminate, după asigurările primite la organele agricole judeţene, în 2—3 zile. Asta se știe la Radu APOSTOL corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a II-a) UMANISMUL vocaţia superioară a literaturii noastre Sunt frecvente discuţiile despre creaţia artistică, despre rostul ei fundamental de a jalona emoţional prezentul nostru socialist în care omul are create condiţiile afirmării realei sale meniri : aceea de a fi om uman, de a-şi recîştiga cu propriile puteri umanitatea ignorată sau împiedicată a se afirma în împrejurările vremilor trecute. In genere, punctele de vedere în privinţa datoriilor ce incumbă creaţiei artistice şi literare nu pot fi decît convergente. Se poate de aceea observa lesne recunoaşterea, aprobarea şi susţinerea necesităţii unei literaturi angajate , angajate in sensul adine a! cuvîntului, adică izvorînd tocmai din înţelegerea acelor posibilităţi reale de care dispune creaţia artistică şi literară pentru a se înscrie în efortul creator total al edificării noii societăţi. Se mai poate observa că, practic, în publicaţiile literare şi în vitrinele librăriilor sunt doar apariţii accidentale scrierile evazioniste. Mă gîndesc desigur la acele scrieri fără rezonanţă şi vitalitate socială, în care „personajele“ cu sau fără ironie blîndă, cu sau fără dezinvoltură intelectuală, se despoaie în văzul tuturor şi pretind tuturor acceptarea unei provocări emoţionale dulcege, strigace şi plăpînde datorate absenţei temeiurilor dar şi tranşant ivite din concreteţea socială, din cotidianul politic şi social pregnant şi dominant prin vitalitatea sa. Pentru creatorul autentic a devenit o credinţă de nestrămutat, o convingere artistică faptul că cercetarea artistică a oamenilor, situaţiilor, evenimentelor nu poate avea drept rezultat semnificaţia ambiguă, şovăielnică, confuză, că necesara cunoaştere artistică, dimensiunea etică şi filozofică, emoţia rîvnită de fiecare şi căltată de fiecare crin chiar clipa în care s-a hotărît să crediteze cîteva sute de pagini adunate sub o semnătură nu pot fi realizate decît printr-o scrutare responsabilă a vieţii, a sensurilor ei. Literatura adevărată nu se poate complace intr-o naivă mediocritate, intr-un sentimentalism de duzină întemeiat pe drurnul expiat de sensuri majore. După cum gustul îndoielnic, amator de insolit periferic, de ciudăţenii feminine, de patologii nesupărătoare, de metafore comode nu poate avea — dacă devine atribut de esenţă al unei lucrări de literatură sau al vreunui film — decît ecouri trecătoare in rîndul unor domnişoare, timide şi Constantin STOICU) (Continuare în pag. a IV-a) „PROFESIUNE DE CREDINŢĂ “ la lumina văpăilor oţelăriei în nici o imagine a Hunedoarei nu se poate face abstracţie de peisajul dominat de prezenţa unor gigantice agregate industriale: un lung şir de furnale, două mari oţelării, un întreg sector de laminoare moderne pentru diferite profile, o uzină cocso-chimică, fabrici de aglomerare a minereului, fabrici şi instalaţii chimice, o termocentrală şi atîtea alte obiective. Majoritatea — înălţate în anii noştri care i-au conferit Hunedoarei un rol de prim rang în opera de industrializare socialistă a ţării. Şi iată, de curînd apărut în acest peisaj plin de forţă, un alt vlăstar al cetăţii de foc: noua oţelărie electrică. Care este rolul ei în uriaşul angrenaj siderurgic ? După cum se ştie, există oţeluri obişnuite (oţeluri carbon cu o infinitate de variante) şi oţeluri aliate şi înalt aliate. Oţeluri moi şi oţeluri dure, oţeluri elastice, oţeluri casante, oţeluri inoxidabile... Oţeluri pentru şine de căruţă, dar şi oţeluri pentru rulmenţi sau pentru lame de ras Cu cît o industrie este mai dezvoltată şi produce o gamă mai complexă de maşini şi instalaţii, cu atît are nevoie de o mai largă varietate de oţeluri speciale. Din ce în ce mai multe compartimente ale industriei noastre constructoare de maşini (producţia de automobile, de autocamioane şi de tractoare, de rulmenţi, de mecanisme fine etc.) solicită acest gen de oţeluri. Dar oţelurile cu proprietăţi speciale se produc în instalaţii şi agregate speciale, cu materii prime speciale, şi tocmai de aceea, în cantităţi mai mici. Ele se obţin în cuptoare electrice, cu arc voltaic La Hunedoara, oţelăria electrică a debutat în urmă cu trei decenii, printr-un singur cuptor de o capacitate extrem de redusă : 5 tone pe şarjă. în 1957 au fost montate alte două cuptoare electrice avînd, fiecare, ţ, capacitate de 20 de tone. Oţelăria eo anexă a oţelăriei Siemens-Martin. Incepind însă de anul acesta, o dată cu intrarea în producţie a încă două cuptoare moderne de cîte 40 de tone, oţelăria electrică există ca secţie de sine stătătoare, constituind încă una din secţiile importante ce compun marele combinat. Secţia aceasta insă, de dimensiuni mici, poate fi asemuită cu un flaut într-o orchestră. Aşa par cuptoarele electrice faţă de giganticele Siemens-Martin. In schimb, ţi se relevă o altă dimensiune : a fineţei, aş zice, a rafinamentului procesului tehnologic. Ţi-o comunică pînă şi modul cum se mişcă oamenii în jurul cuptoarelor sau în faţa ma-Reportaj din Hunedoara de Mihai CARANFIL unlor panouri de comandă, felul în care scrutează — cu atenţie, cu o teribilă trăire interioară — prin vizeta de cobalt. Cele două noi cuptoare au stîrnit la Hunedoara un interes aparte printre cei desemnaţi să se ocupe de montarea, de punerea în funcţiune şi apoi de exploatarea curentă a acestor agregate. Cu atît mai relevant ne apare amănuntul, cu cît la Hunedoara oamenii s-au obişnuit de mult cu noutăţile. De douăzeci de ani, noile apariţii s-au înlănţuit perpetuu pînă cînd au devenit un fenomen obişnuit. Acum, la o astfel de „premieră“ tehnică este în primul rînd apreciat gradul de dificultate şi de solicitare profesională, felul în care un om sau un colectiv au reuşit să conecteze noua prezenţă materială la ritmul şi exigenţele combinatului, să atingă şi să depăşească parametrii proiectaţi. In raport cu aceste probe ale examenului sidebindu-se elogios despre oamenii oţelăriei electrice. Unul dintre ei— tînărul inginer Emil Ionescu, prezent pe platforma noilor cuptoare de la primul pînă la ultimul şurub al montajului. Doi ani şi i-a închinat acestor cuptoare — şi, în tot acest răstimp, curba pasiunii sale profesionale a cunoscut un continuu urcuş. E un tînăr înalt, cu mişcări calme şi sigure, cu o privire albastră... de erou pozitiv. Mi s-a spus că aţi cerut să fiţi repartizat la Hunedoara şi, în mod expres, la această oţelărie. Aţi avut vreun motiv deosebit ? — Am avut de recuperat o mică restanţă... morală faţă de profesorul meu de oţelărie. Mai exact, în anul patru reuşisem să cunosc destul de bine cuptoarele Martin, dar foarte puţin pe cele electrice. Pentru asta, în ultimul an de facultate mi-am ales ca lucrare de diplomă anume cuptoarele electrice. M-am ocupat de ele intens, m-am dedicat lor pe nesimţite, dar şi cu gîndul de a-mi plăti datoria faţă de profesor. Sînt aici de doi ani şi între timp mi-am recuperat restanţa pînă într-atît încît nu mai concep să mă despart de cuptoarele electrice... „Profesiunea de credinţă“, mărturisită lingă văpăile cuptorului, e susţinută prin faptele tînărului specialist. In calitate de tehnolog responsabil pentru investiţii, el a coordonat activitatea de montaj a celor două cuptoare. Eforturile sale s-au conjugat fericit cu hotărîrea întregului colectiv : agregatele au intrat în producţie mai devreme faţă de termenul stabilit. — De fapt, perioada punerii în funcţiune este cea mai grea. Şi, intr-un fel, e decisivă pentru tot ceea ce va urma Atunci se tatonează, se descoperă însuşirile agregatelor, se creează posibilitatea creşterii parametrilor funcţionali. Reţineţi : cuptoarele noastre au fost proiectate pentru 40 de tone, dar vor funcţiona la o capacitate de 50... Mai avem însă de furcă — Şi cînd se va pune totul la punct ? — Niciodată. — Niciodată — a adăugat, după o pauză, tînărul Inginer — pentru că perfecţionarea este un proces practic, fără sfîrşit. Mai ales într-o oţelărie ca a noastră, unde perfecţiunea nu depinde numai de tehnica propriuzisă, ci şi de simţul profesional al oamenilor. Acest simţ se capătă, se educă. Şi, treptat, el acţionează ca o unealtă de producţie de un fel deosebit asupra randamentului, asupra (Continuare în pag. a V-a) moţelăria Siemens-Martin nr. 1 a Combinatului siderurgic(Hunedoara se pregătesc probe pentru laborator CONSTRUCTORUL LUCREAZĂ AGALE DAR... CU ACOPERIRE Ministerele titulare de investiţii în judeţul Covasna au oficializat restanţele . Nu există judeţ sau localitate importantă a ţării care să nu cunoască, din ce in ce mai mult, transformările favorabile pe plan economic şi social ale industrializării, ale politicii partidului nostru de îmbunătăţire a repartizării teritoriale a forţelor de producţie. Un asemenea judeţ este Covasna. Aici, după cum se arăta într-un articol din luna aprilie a.c., publicat în ziarul nostru, statul a concentrat însemnate fonduri de investiţii, destinate creării platformei industriale de la Tg. Secuiesc. Dar, în acea lună, datorită concepţiei empirice in organizarea şantierelor, la toate cele trei obiective industriale aflate în construcţie — fabrica de confecţii, fabrica de amidon şi fabrica de şuruburi — ritmul execuţiei lucrărilor era sub orice critică Neajunsurile se datorau, in speţă, întirzierii lucrărilor de organizare şi neasigurării şantierelor cu forţa de muncă necesară — mai ales cu cadre de conducere competente şi stabile — precum şi lipsei de îndrumare şi control din partea Trustului 5 construcţii Braşov, antreprenorul general al investiţiilor, respective. In discuţia purtată atunci, ing. Leon Leibovici, directorul general al trustului, ne-a prezentat un program de acţiune menit să redreseze situaţia şantierelor, asigurindu-ne că, in scurt timp, va fi imprimat un ritm susţinut de lucru care să permită recuperarea restanţelor şi îndeplinirea integrală a planului de investiţii pe anul 1969. Aprecierea noastră din încheierea articolului : „In ce ne priveşte, desigur, am fi bucuroşi să putem nota şi remarca peste un timp ■ o evoluţie pozitivă a lucrărilor“ pornea de la încrederea că factorii de răspundere respectivi au capacitatea de a finaliza la termen lucrările pe şantiere şi a îndeplini întocmai prevederile planului în acest domeniu. Zilele trecute, am fost din nou la Tg. Secuiesc.. Prima discuţie ne-a dezvăluit şi primele surprize dezamăgitoare. — Nici pomeneală ca şantierele să-şi realizeze integral angajamentele şi promisiunile făcute, ne-a spus Iov Albert Marton, secretar al Comitetului de partid al oraşului Tg. Secuiesc. După nenumărate intervenţii ale Comitetului judeţean Covasna al P.C.R., după apariţia articolului în „Scînteia", pe şantiere s-a resimţit o oarecare înviorare a ritmului de lucru, iar risipa materialelor s-a oprit Nicolae MOCANU corespondentul „Scînteii" (Continuare în pag. a V-a) Pagina a lll-a Prin eforturile reunite ale cooperativelor agricole de producţie COMPLEXE ZOOTEHNICE DE INAIT RANDAMENT, MARI PRODUCĂTOARE DE CARNE! CINSTEA Şl MÎNDRIA DE A RAPORTA ÎNDEPLINIREA PIANULUI Şl ANGAJAMENTELOR In aceste zile, sosesc la redacţie noi ştiri care vestesc realizări deosebite in îndeplinirea sarcinilor de plan, a angajamentelor luate in cadrul întrecerii dintre organizaţiile judeţene de partid. Aceste succese sunt o dovadă grăitoare a elanului creator cu care lucrează muncitorii, inginerii, tehnicienii şi economiştii, toţi cei care activează pe ţărimul producţiei materiale, a hotăririi lor de a valorifica cit mai eficient resursele interne, zestrea tehnică a întreprinderilor, pentru a obţine o producţie superioară, utilă procesului de făurire a unei economii moderne, ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. De pe şantierele Sistemului energetic şi de navigaţie Porţile de Fier am primit vestea că constructorii au îndeplinit planul de producţie pe 11 luni cu 16 zile mai devreme. Sarcinile mari ce stau în faţa grupului de şantiere — turnarea a 93 000 mc betoane şi executarea a 160 000 mc excavaţii în stîncă — au impus luarea unor măsuri deosebite, ca lucrul pe timpul iernii să fie pregătit în condiţii optime. In acest scop au fost reactualizate graficele de lucru la turnarea betoanelor şi la excavaţii. S-a urmărit folosirea nit mai completă a macaralelor şi utilajelor de mare capacitate. Intens se desfăşoară lucrările şi pe şantierul întreprinderii energo-montaj , pe platforma de montaj a centralei hidroelectrice se află în curs de asamblare şi pregătire pentru montaj rotorul turbinei nr. 1. Şi constructorii Complexului hidrotehnic de pe Valea Uzului au obţinut un succes de prestigiu : pe data de 19 noiembrie, cu 42 de zile mai devreme, ei şi-au îndeplinit sarcinile de producţie pe acest an, turnînd un polipul barajului ultimei cantităţi dincei 186 000 metri“cubi de beton planificaţi. 14 din cele 33 de blocuri ale barajului au ajuns de acum la cota prevăzută pentru prima etapă de construcţie. Au fost create astfel condiţii ca în primăvara anului viitor, cu un an înainte de termen, aşa cum prevede angajamentul constructorilor, să înceapă acumularea apelor Uzului. Rezultatele bune se datoresc unor măsuri tehnico-organizatorice ca: modernizarea statiei de sortare a agregatelor, îmbunătăţirea tehnologiei de betonare, folosirea cofrajelor metalice şi din prefabricate de beton, prepararea nisipurilor pe şantier etc. Acestea au contribuit la creşterea productivităţii muncii cu 20 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Pînă la sfîrşitul anului, constructorii s-au angajat să mai toarne în corpul barajului încă 15 000 mc de beton. (Continuare în pag. a V-a) după Încheierea cu succes A PROGRAMULUI DE ACTIVITATE PE LUNĂ ECHIPAJUL UNEI „APOLLO-K se îndreaptă spre Terra CORESPONDENȚA DIN WASHINGTON DE LA C. ALEXANDROAIE In fantasticul decor selenar, unde pulberea argintie a stelelor s-a strîns, veac după veac, ca într-o urnă, uriașă, cei doi pămînteni, Charles Conrad şi Alan Bean, au dormit o noapte pe Lună. Un somn liniştit, în costumul lunar, ca de scafandru. Vinerea trecută, la plecarea de pe cosmodromul Cape Kennedy, astronauţii au refuzat să-şi aducă cu ei păturile prevăzute, tocmai pentru a scăpa de frigul de care au suferit colegii lor Neil Armstrong şi Edwin Aldrin. „Am prefera — a spus atunci Conrad — să beneficiem de perfecta izolare termică pe care ţi-o oferă „ţinuta" pe Lună, decît să are acoperiri cu pături care, se pare că, aici, nu prea ţin de cald“. In hamacuri comode, Conrad şi Bean s-au odihnit mult mai bine decît „predecesorii“ lor, siliţi să doarmă pe jumătate întinşi, pe jumătate suspendaţi sub motoarele „L.E.M.“-ului. Ca dovadă, după numai cinci ore de somn s-au trezit şi au cerut permisiunea Centrului de control de la Houston să procedeze la îndeplinirea mai devreme a programului stabilit pentru joi. Astronauţii Conrad şi Bean au efectuat o scurtă emisiune de televiziune de probă pentru a verifica starea camerei de luat vederi în culori. La centrul spaţial de la Houston s-a anunţat că, deşi imaginile sunt ceva mai clare decit cele recepţionate în cadrul emisiunii în direct efectuată in timpul primei ieşiri pe (Continuare în pag. a VI-a)