Scînteia, ianuarie 1970 (Anul 39, nr. 8295-8323)
1970-01-14 / nr. 8306
ADEVĂRURI SIMPLE CARE TREBUIE BINE ÎNŢELESE DE FIECARE ŢĂRAN COOPERATOR PENTRU CA MUNCA SĂ-I ADUCĂ MAI MULT BELŞUG LUI ÎNSUŞI, ŢĂRII ÎNTREGI Chibzuind gospodăreşte cum vor aplica noile măsuri de organizare şi retribuire a muncii, ADUNĂRILE GENERALE ALE COOPERATIVELOR AGRICOLE sunt chemate să ia hotărîri de mare însemnătate pentru producția acestui an, pentru progresul agriculturii noastre socialiste In aceste zile, la sate urmează să aibă loc adunările generale ale cooperativelor agricole. In aceste adunări vor fi dezbătute, pe larg, măsurile stabilite de conducerea partidului privind dezvoltarea agriculturii cooperatiste, măsuri concretizate in hotărîrea plenarei Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie din 22—23 decembrie 1969, cu privire la perfecţionarea organizarii, normării şi, retribuirii muncii. Aceste măsuri au fost primite cu un larg interes şi deplină aprobare de către ţăranii cooperatori. Aplicarea lor temeinică, cu pricepere şi simţ gospodăresc, va contribui la Înfăptuirea sarcinilor celui de-al X-lea Congres privind sporirea continuă a producţiei agricole, creşterea aportului agriculturii cooperatiste la aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, la dezvoltarea economiei ţării, la creşterea veniturilor ţărănimii. Noile măsuri privind perfecţionarea activităţii în cooperativele agricole decurg în mod firesc din cerinţele actualei etape de dezvoltare a agriculturii cooperatiste. Cooperativele agricole au obţinţi. ... pn an, producţii sporite, asigurînd o viaţă nouă ţărănimii cooperatiste. Aproape 1000 de unităţi au obţinut, în 1968, o producţie globală la suta de hectare de peste 400 mii de lei, multe dintre acestea apropiindu-se de nivelul realizat de întreprinderile agricole de stat s-a demonstrat astfel că cooperativa agricolă reprezintă forma de organizare socialistă a producţiei şi a muncii, care îmbină armonios interesele generale ale statului cu cele ale ţărănimii cooperatiste. Dar, deşi în ansamblu agricultura cooperatistă a obţinut progrese remarcabile, unele unităţi nu au folosit pe deplin resursele materiale şi umane de care dispun ; în activi-IM.ra’ IUT S-ar fi-.. . .. . ... . . organizatorice, tehnice şi economice care au făcut ca producţiile şi rezultatele economice să fie sub posibilităţile de care dispun. Aceste neajunsuri s-au reflectat negativ şi asupra retribuirii muncii cooperatorilor. In unele cooperative nu s-a respectat disciplina în muncă, ceea ce a determinat ca unele lucrări să nu se facă la timp. De asemenea, existenţa unui sistem uniform de organizare şi retribuire a muncii nu a putut nici să stimuleze o activitate mai fructuoasă, nici să împiedice manifestările, tendinţele de indisciplină, de nepăsare pentru rezultatele producţiei, pentru bunul mers al treburilor în cooperativă. Programul de îmbunătăţire a activităţii cooperativelor va pune mai bine în valoare avantajele marii producţii socialiste, va crea cadrul potrivit pentru consolidarea tuturor cooperativelor agricole, pentru ridicarea acestora la nivelul de eficacitate economică al marilor unităţi agricole moderne, în stare să asigure economiei naţionale produsele agricole atît de necesare, să valorifice potenţialul productiv al pămîntului ţării, să aprovizioneze piaţa cu toate cele trebuitoare consumului de fiecare zi al populaţiei şi deci să dea ţăranului satisfacţia unei munci rodnice, răsplătită pe măsura adevăratei valori a participării lui la munca în comun din cooperativă. Recent a avut loc în Capitală o consfătuire pe ţară în cadrul căreia au fost dezbătute măsurile care urmează a fi luate pentru înfăptuirea programului stabilit de conducerea partidului privind dezvoltarea agriculturii cooperatiste, pentru realizarea hotărîrilor recentei plenare a Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie. De asemenea, în aceste zile are loc în fiecare judeţ dezbaterea documentelor respective la care participă cadre de conducere şi specialişti din cooperativele agricole. Prin aceasta se urmăreşte o temeinică cunoaştere a măsurilor propuse a se aplica în ce priveşte stabilirea normelor, a sarcinilor de plan, a formelor de organizare şi retribuire. Organele judeţene de partid şi de stat se acor- ; ««••cea mal.1 ' i bateri pentru înţelegerea tiAplină, pînă la ultimul amănunt, a documentelor şi instrucţiunilor ' elaborate. In zilele următoare, în fiecare cooperativă agricolă adunările generale vor lua hotărîri în legătură cu normele de muncă, retribuirea muncii şi aplicarea lor în practică. Dezbaterile din adunări trebuie să ducă la înţelegerea de către întreaga ţărănime a acestor principii în aşa fel încît aplicarea lor să se facă pe baza unei analize temeinice a situaţiei din fiecare cooperativă, pe baza găsirii celor mai potrivite soluţii de către consiliul de conducere, brigadieri, cooperatori. Aplicarea acestor măsuri trebuie asigurată prin adeziunea şi contribuţia efectivă a tuturor cooperatorilor. Recomandările şi instrucţiunile transmise de U.N.C.A.P. şi Ministerul Agriculturii şi Silviculturii trebuie adaptate specificului local. Ele vor putea fi generalizate cu atît mai ușor cu cît problemele locului de muncă respectiv vor fi dezbătute în mod deschis, arătîndu-se atît cauzele care au determinat ca în activitatea economică și organizatorică a cooperativei agricole să se manifeste neajunsuri, cît şi modul cum măsurile preconizate vor contribui la îmbunătăţirea generală a muncii şi sporirea producţiei. Scopul principal al măsurilor propuse a se aplica îl constituie introducerea unei ordini desăvîrşite în activitatea cooperativelor agricole, care să permită folosirea cu maximum de eficienţă a forţei de muncă, a mijloacelor de care dispun aceste unităţi, să se pună capăt practicilor care favorizau indisciplina şi (Continuare în pag. a IlI-a) Un om priveşte in soare Am aflat de mult, cu toţii, adevărul despre cer. Dar am deprins unul de la celălalt, parcă din totdeauna şi pentru totdeauna, aproape pe nebăgate de seamă, să ridicăm ochii şi să-l cercetăm. Descoperindu-i alunecarea de sticlă topită sau ferindu-ne fruntea de explozia uscată a soarelui sau alungind îngăduitori vălătucii de nori, părem a-l vedea de fiecare dată pentru inima oară. 11 simţim atingindu-ne şi rotunjindu-ne umerii, şi ştim că va fi mereu o chemare ce se cere împlinită. Nu sunt sigur că am exprimat întocmai gîndurile muncitorului electrician Irimieş Romulus. Cred insă că aşa ceva a vrut să-mi spună in acea după-amiază in care, aflaţi la poalele măruntului deal Aluniş, mi-a arătat cupola argintie a „Observatorului astronomic „Dealul Aluniş", Baciu — Cluj, 175 A“. A construit totul cu mina lui, de la lunetă la cupola rulantă, de la gărduleţul de stinghii fragile la telescopul instalat de curînd în curte şi învelit în carton asfaltat, aşteptind o cupolă mai mare. A început in urmă cu opt ani — nu-şi aminteşte cum ştie doar că cerul Ardealului este frumos, iar asta a descoperit-o din copilărie — prin a-şi rostui o simplă lunetă Galilei şi un trepied. Cîţiva ani la rind şi-a instalat trepiedul şi luneta în grădina unui prieten de la marginea Clujului. Pe atunci lucra la însemnări de Constantin STOICIU uzina „Carbochim“ şi pasiunea pentru astronomie abia-l încerca. Şi tot pe atunci a făcut primele însemnări asupra activităţii solare. Azi este membru in 10 asociaţii internaţionale de astronomi amatori, are legături permanente cu 24 de ţări in probleme de astronomie, şi observatorul de la numărul 175 A, chiar la piatra de hotar a oraşului, este înscris oficial la Amsterdam. Cum a ajuns aici ? Iarăşi nu ştie. Sau, pur şi simplu, i-a plăcut, a găsit de cuviinţă că viaţa este mult mai frumoasă aşa. Iar celelalte au venit de la sine. E un bărbat jovial şi nespus de prietenos, şi numai tîrziu mărturiseşte că speră să descopere intr-o bună noapte o stea necunoscută. Ar fi aceasta desăvirşirea pasiunii, ar fi aceasta o supremă răsplată ; se gindeşte extrem de rar la o astfel de posibilitate. Deşi nu uită nici o singură clipă că cele mai interesante descoperiri le-au făcut astronomii amatori. Părinţii lui spirituali nu ale astronomiei, românul Anestin şi francezul Flammarion, au fost amatori, dar contribuţia lor la identificarea cerului nu are cum fi ignorată. Irimieş Romulus le păstrează fotografiile la loc de cinste, deasupra unei mese încărcate cu cele mai de preţ lucruri ale observatorului — cataloagele şi albumele cu corpurile cereşti identificate —, şi fiind moţ coboritor din stirpea lui Avram Iancu, fotografia acestuia decupată dintr-o revistă e prinsă intre cei doi, pe acelaşi perete. Era în acea zi a intilnirii mele cu acest om pasionat de cer, o intensă activitate solară. Cum se pare că între activitatea solară și unele manifestări (Continuare în pag. a Vll-a) Telegramă Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Primiţi mulţumirile noastre şi ale familiilor celor dispăruţi în catastrofa de cale ferată de pe linia Sofia—Vidin, pentru compasiunea şi condoleanţele pe care ni le-aţi adresat prin telegrama dumneavoastră. TODOR JIVKOV Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria GHEORGHI TRAIKOV Preşedintele Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8306 Miercuri 14 ianuarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer, în R. S. F. Iugoslavia începerea convorbirilor oficiale BELGRAD 13. — Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Nicolae Plopeanu, transmit: La sediul guvernului federal au început, marţi dimineaţă, convorbirile oficiale dintre preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, şi preşedintele Vecei Executive Federale a R.S.F. Iugoslavia, Mitra Ribicii. La convorbiri participă, din partea română, Emil Drăgănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă românoiugoslavă de colaborare economică, Gheorghe Buzdugan, preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, Grigore Bârgăoanu, vicepreşedinte al Comisiei guvernamentale de colaborare şi cooperare economică şi tehnică, Ion Morega, adjunct al ministrului industriei construcţiilor de maşini, Ion Mincu, adjunct al ministrului minelor, şi alte persoane oficiale. Din partea iugoslavă participă Stepan Maruşici, preşedintele Vecei Executive a Provinciei Autonome Socialiste Voivodina, Duşan Gligorievici, membru al Vecei Executive Federale, preşedintele părţii iugoslave în Comisia mixtă iugoslavo-română de colaborare economică, Anton Vratuşa, locţiitor al secretarului de stat pentru afacerile externe, Dolje Vogelnik, preşedintele Consiliului Federal pentru Coordonarea Activităţii Ştiinţifice, Iso Niegovan, ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti, Hasan Şiliak, adjunct al secretarului federal pentru problemele economice, şi alte persoane oficiale. S-a procedat la o amplă trecere în revistă a stadiului actual al relaţiilor româno-iugoslave de prietenie, colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică, cele două părţi exprimîndu-şi satisfacţia în legătură cu amplificarea constantă a acestor relaţii. Totodată, participanţii la convorbiri şi-au concentrat atenţia asupra evidenţierii unor noi posibilităţi de extindere a colaborării şi cooperării în diferite domenii de activitate, în interesul şi avantajul celor două ţări, al întăririi şi adîncirii prieteniei dintre popoarele român şi iugoslave. In continuare, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi preşedintele Vecei Executive Federale, Mitia Ribicii, au abordat principalele aspecte ale situaţiei politice internaţionale prin prisma dorinţei celor două ţări de a-şi aduce contribuţia, alături de toate statele lumii, la opera de cooperare internaţională, de promovare a păcii, la statornicirea unui climat de înţelegere şi securitate, la soluţionarea tuturor problemelor pe cale paşnică, pe baza respectării ferme a principiilor de relaţii internaţionale. La aceste convorbiri au participat Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, Anton Vratuşa, locţiitor al secretarului de stat pentru afacerile externe, și Iso Niegovan, ambasadorul Iugoslaviei la București. Vedere a fabricii de amoniac II din cadrul Combinatului chimic din Tg. Mureș Foto • S. Cristian Pagina a V-a OMUL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU EL ÎNSUŞI.. Pagina a Vl-a DIN LUMEA ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII TINEREŢEA CRISTALULUI In ziua de 16 iunie 1966, pe prima pagină a ziarului nostru apărea următoarea informaţie : „Ieri, în Capitală au început săpăturile pentru turnarea fundaţiei unui nou combinat de fabricare a sticlei, unul din cele mai importante obiective din planul de investiţii al Ministerului Industriei Uşoare. Capacitatea acestei noi unităţi va fi de peste 100 000 tone de ambalaje de sticlă şi articole de menaj anual — de patru ori mai mult decit producea întreaga industrie de sticlărie din ţara noastră in anul 1938“. In cei trei ani şi jumătate, ce s-au aşternut peste laconica informaţie reprodusă la începutul acestor rinduri, reporterul a vizitat doar de citeva ori şantierul noului combinat — unul din sutele de obiective industriale ale planului cincinal — şi aceste vizite n-au însemnat altceva decit fugare atingeri de clapă, măsurînd adincimea unor vibraţii , un ritm de lucru constant, o construcţie care înaintează conform proiectului, in etape determinate strict. Si totuşi... Şi totuşi, aliniată celorlalte obiective ale actualului cincinal, această nouă unitate a industriei noastre se distinge, cred, prin câteva note particulare, care cer un popas mai atent, cu obligatorii trimiteri în timp. Mai intii, construcţia. S-a ridicat, aici, în extremitatea sud-estică a Bucureştiului, în perioada care s-a scurs din dimineaţa zilei de 15 iunie 1956, o arhitectură industrială impresionantă : o hală de topire-recoacere — pivotul marelui combinat — cu o deschidere de 80 de metri, sprijinită pe profile metalice. O construcţie unică, de o concepţie unică, in care punctul de vedere tehnic şi cel estetic fuzionează intr-un ansamblu armonios, deschis spre ultimele noutăţi ale domeniului. In această hală-gigant au fost construite opt mari cuptoare, ele insele adevărate uzine, cu capacităţi de 150—180 de tone. Partea de jos a cuptoarelor nu se vede, e îngropată adine in pămint ; mi se spune că sub hala pe care o străbatem se află o alta, subpăminteană, cu o arhitectură nu mai puţin complicată, in care s-au montat, chislocindu-se sute de mii de metri cubi de pămint, mii de tone de utilaje. Toată istoria construcţiei se află aici, în această alternanţă de orizonturi, secrete, ascunse ochiului, şi bulevardul cu zări de cristal in care privirea călătoreşte pe scări infinite. S-au dislocat sute de mii de metri cubi de pămint, s-au montat apoi numeroase utilaje moderne, alcătuind un flux productiv în întregime mecanizat şi automatizat, de la benzile — veritabile străzi rulante — care transportă materia primă, de la prepararea amestecului pînă la sortare, de la cuptoarele de topit şi aparatele cu izotopi radioactivi care reglează grosimea sticlei, pină la programatorul electronic ce permite lucrul cu reţete diferite in cadrul aceleiaşi staţii şi pînă la instalaţiile speciale, electronice şi de televiziune industrială, prin care dirijarea întregii producţii se efectuează centralizat, dintr-o sală de comandă unică. Întreg edificiul, bazat pe un proiect românesc, a fost ridicat intr-un timp record , s-a muncit intens, zi şi noapte, s-au montat uriaşii pereţi de cristal sub viscolul iernilor, s-au experimentat cu succes soluţii arhitectonice originale, s-au consumat, ca la orice mare construcţie, nenumărate momente de tensiune, de luptă, de căutări, sfîrşite in termenele îndeplinite ireproşabil. La capătul acestor trei ani şi jumătate, în ziua de 19 decembrie a anului pe care l-am încheiat de curind, pe prima pagină a ziarului nostru apărea — rezumind laconic — o informaţie : „A intrat integral in funcţiune Fabrica de sticlărie Bucureşti, cea mai mare întreprindere de acest gen din tara noastră. Evenimentul a fost marcat de aprinderea focului la ultimele două cuptoare de topit. Fabrica are o producţie anuală de aproape un miliard de articole de sticlă , cantitatea de obiec(Continuare in pag. a II-a) reportaj de Nie PURCARU Activizarea schimburilor economice intereuropene favorizează destinderea şi securitatea pe continent Interviu cu VALÉRY GISCARD D'ESTAING, ministrul economiei şi finanţelor al Franţei La încheierea vizitei în România, ministrul economiei şi finanţelor al Franţei, dl. Valéry Giscard d’Estaing, care a condus delegaţia ţării sale la cea de-a II-a sesiune a Comisiei mixte româno-franceze de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică, a răspuns cu multă amabilitate solicitării ziarului nostru de a-i acorda un interviu. — Cum apreciaţi, domnule ministru, stadiul actual al relaţiilor de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică dintre România şi Franţa, precum şi perspectivele acestor relaţii in lumina tratativelor din cadrul Comisiei mixte româno-franceze ? Ce a adus nou această rundă de negocieri ? — Relaţiile de cooperare dintre Franţa şi România în domeniile economic, tehnic şi ştiinţific cunosc o continuă dezvoltare, în spiritul prieteniei şi afinităţilor care apropie cele două popoare. Putem constata că bilanţul acestei cooperări pe multiple planuri este deosebit de pozitiv. Acordul franco-român de lungă durată, pe perioada 1970—1974, semnat cu prilejul celei de-a doua sesiuni a Comisiei mixte, circumscrie dezvoltarea schimburilor noastre economice in acest context pozitiv de cooperare ; el este menit să ducă la intensificarea lor, să permită o dezvoltare echilibrată, reciproc avantajoasă. In acord se prevede dublarea acestor schimburi în următorii cinci ani. Totodată, cooperarea noastră se va extinde prin acţiuni comune pe terţe pieţe, în special în ce priveşte valorificarea unor produse de bază. Aş vrea să folosesc acest prilej pentru a exprima mulţumirile noastre pentru bunăvoinţa şi deosebita cordialitate cu care am fost primiţi şi pentru a transmite poporului român salutul amical al poporului francez. Am fost plăcut impresionat de înalta competenţă a negociatorilor români. In timpul şederii mele în România am vizitat o uzină din Bucureşti, am discutat cu muncitorii de acolo, care mi-au înfăţişat rezultatele lor remarcabile. Mi-a fost confirmată preocuparea ţării dvs. de a se industrializa în ritm susţinut, de a-şi dezvolta multilateral economia. Cu ocazia acestei vizite am avut convorbiri foarte interesante cu dl. prim-ministru, Ion Gheorghe Maurer. Am avut, de asemenea, plăcerea să fiu primit de dl. Nicolae Ceaușescu, preşedintele Consiliului de Stat, cu care am discutat despre ansamblul problemelor care ne-au preocupat în timpul şederii mele în România şi despre caracterul politic al cooperării dintre ţările noastre. Aşteptăm cu multă bucurie vizita pe care o va face peste câteva luni în Franţa preşedintele României. Actuala noastră vizită ne-a prilejuit un interesant schimb de păreri asupra concepţiilor politice ale României şi ale Franţei faţă de problemele lumii contemporane. Am constatat că atît unii, cît şi ceilalţi am rămas credincioşi politicii noastre esenţiale, adică luptei pentru salvgardarea păcii. Dorim o pace care să fie bazată pe independenţă şi pe cooperare, pe dreptul popoarelor de a-şi stabili ele însele destinul. — Ce măsuri consideraţi ei ar trebui întreprinse pentru depăşirea unor obstacole şi practici discriminatorii, pentru afirmarea pe plan internaţional a unor relaţii economice bazate pe egalitate in drepturi si avantaj reciproc 7 — Șederea mea in România a constituit un prilej pentru reafirmarea pe Dumitru TINu (Continuare în pag. a VII-a)