Scînteia, februarie 1971 (Anul 40, nr. 8684-8711)
1971-02-01 / nr. 8684
ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8684 Prima ediţia Luni 1 februarie 1971 PAGINI — 30 BANI POSTA SI _________________________________________________ TELECOMUNICAŢIILE în faţa unor sarcini fundamentale: dezvoltare, modernizare, îmbunătăţirea calităţii serviciilor In perioada cincinalului 1986—1970, în sectoarele de poştă şi telecomunicaţii s-a desfăşurat o acţiune susţinută de modernizare şi lărgire a bazei tehnico-materiale. Ca urmare, prevederile planului cincinal de venituri al ministerului au fost depăşite cu 490 milioane lei, ceea ce oglindeşte nemijlocit amplificarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care unităţile noastre le-au prestat pentru întreprinderi, instituţii şi pentru populaţie. Sectorul de telecomunicaţii s-a'' îmbogăţit in aceşti ani cu noi capacităţi, atit în reţelele telefonice urbane, cit şi în reţeaua interurbană. Astfel, faţă de situaţia din 1965, capacitatea totală a centralelor telefonice urbane a crescut cu 30 la sută, din care capacitatea centralelor telefonice automate cu 61 la sută, ceea ce a determinat o creştere importantă a gradului de automatizare din acest sector. De asemenea, capacitatea reţelei interurbane de căi de comunicaţie telefonică şi telegrafică a fost mărită cu 90 la sută, în cea mai mare parte prin sporirea lungimii traseelor de cablu şi dotarea cu noi echipamente de transmisie. Crearea, în cincinalul încheiat, a bazei materiale pentru fabricarea în ţară a echipamentului de comutaţie telefonică automată a permis intensifieri... ritilculul* de automatizare ** reţelelor telefonice locale, precum şi automatizarea completă a legăturilor telefonice interurbane între 14 oraşe ale ţării şi realizarea unui număr important de legături semiautomate. Ţinind seama de importanţa crescîndă a sistemului informaţional pentru desfăşurarea cu succes a activităţii unităţilor economice, în perioada 1968—1970 s-a acordat o atenţie deosebită dezvoltării reţelei de abonaţi telegrafici (telex), a cărei capacitate de transmisie a fost sporită de două ori şi jumătate faţă de cea existentă la sfîrşitul anului 1985. Dotarea cu mijloace de transport şi utilaje, extinderea mecanizării la o seamă de operaţiuni, construirea unor noi oficii poştale de tranzit, precum şi o mai bună organizare a legăturilor şi schimburilor poştale au permis prelucrarea unui flux de trimiteri poştale crescut, faţă de nivelul anului 1965, cu peste 30 la sută la corespondenţă, cu 32 la sută la mandate cu plată şi cu peste 30 la sută la ziare şi publicaţii periodice. O preocupare intensă a constituit-o dezvoltarea sectorului radio. Din 1966 pină la încheierea cincinalului au fost date în funcţiune 13 nou Ing. Mihai BALANESCU ministrul poştelor şi telecomunicaţiilor staţii de radio, dintre care unele de mare putere, capabile să asigure o acoperire integrală a teritoriului ţării cu programul I şi, intr-o bună măsură, şi cu programul II. Creşterea, în aceeaşi perioadă, cu 90 la sută a numărului de staţii principale de televiziune şi de peste 3 ori a numărului de staţii translatoare asigură, practic, acoperirea integrală a teritoriului ţării cu programe de televiziune, excepţie făcînd anumite zone limitate, în principal din regiunile muntoase. Perspectivele generale ale dezvoltării multilaterale a economiei ţării noastre, definite de programul adoptat la Congresul al X-lea al P.C.R., sunt oglindite în proiectul noului plan cincinal pentru sectoarele de poştă şi telecomunicaţii, care prevede o creştere a volumului de investiţii în acest sector cu circa 30 la sută faţă de sumele alocate în cincinalul încheiat Astfel, în scopul dezvoltării telefoniei- -automata -la localitaţile urbane şi rurale, numai in anul 1971 vor fi realizate ei puse în funcţiune 39 000 de linii noi de abonat, dintre care 20 000 in reţeaua telefonică a Capitalei. Corelat cu dezvoltarea reţelelor telefonice locale, se va mări capacitatea celei interurbane cu peste 300 km de cabluri de telecomunicaţii. Totodată, capacitatea reţelei automate interurbane va creşte cu 600 de joncţiuni, inclusiv echipamentul de transmisie aferent. O seamă de lucrări sunt prevăzute şi pentru sporirea capacităţii reţelelor manuale interurbane şi rurale. Se vor efectua şi lucrări de telecomunicaţii determinate de modernizarea şi sistematizarea oraşelor. Acţiunea de dezvoltare a reţelei de abonaţi telegrafici (telex) va continua cuprinzînd in anul curent punerea în funcţiune a încă 310 asemenea linii. Pentru sectorul poştal, sarcinile de plan ale anului curent cuprind extinderea mecanizării principalelor faze ale prelucrării trimiterilor poştale, precum şi dotarea reţelei de oficii poştale cu 20 de oficii de tranzit şi cu 10 oficii rurale. In sfirşit, în sectorul de radiodifuziune şi televiziune, în anul curent condiţiile de recepţie în centrele populate se vor îmbunătăţi prin punerea în funcţiune a 5 staţii de radio pe unde metrice. Se vor executa, totodată, o seamă de lucrări preliminare pentru asigurarea realizării obiectivului actualului cincinal privind creşterea gradului de acoperire cu programe radio , de 1,3 ori pentru programul II şi de circa 3 ori pentru programul III. Mai buna servire a economiei şi a populaţiei în cincinalul care a început nu se va baza exclusiv pe investiţii, pe modernizarea şi dezvoltarea mijloacelor de poştă şi tele(Continuare în pag. a II-a) Bravii piloţi ai portului Constanţa Orice navă ajunsă intr-un port cheamă pilotul. Cu 80 ani in urmă, atunci cind portul Constanţa şi-a înscris numele pe coordonatele existenţei sale moderne, a luat fiinţă şi serviciul de pilotaj. Erau pe atunci trei oameni. Urmaşii pionierilor pilotajului nostru maritim sint astăzi un număr de 28. Prezenţi la datorie ziua şi noaptea. Le urmărim munca ore in şir. Un semnal radio, confirmarea primirii şi o pitotină albă iese din port, despicînd valurile, acostind lingă nava care aşteaptă in radă. Peste citeva clipe il vedem apei pe pilot suspendat intre cer și ape, urcind scara de funii, pe punte. Un sunet de sirenă și nava se îndreaptă spre intrarea portului. De zece, de cincisprezece ori pe zi, pilotina iese in larg și tot de atitea ori o navă încărcată cu mii de tone de mărfuri intră sau iese din port. Trafic portuar... In 1970 au acostat la Constanţa 2 000 nave. Dublu faţă de 1965. Peste 5 ani, numărul lor se va dubla din nou. Pe Gheorghe Leca, ţinut din cei 28, l-am intilnit după ce coborise pe cheu, de pe o navă sub pavilion elen, abia sosită în port. Leca este un om robust, trecut de mult de prima tinereţe, cu obrazul însemnat de brizele marine. De trei decenii işi face aici datoria. Astăzi este pilot clasa I. Şef de tură. In ultimii 20 de ani a pilotat peste 6 000 de nave. — Se învaţă greu profesia dv. 7 — Meseria de pilot nu se învaţă din cursuri sau tratate. Mai precis, nil numai din cărţi. Mai iuţii de toate, un pilot trebuie să fie un navigator cu experienţă, un ofiţer de marină cu o solidă pregătire. I se cere să cunoască pină in cele mai mici amănunte adincimea fiecărei zone a bazinului portuar, tăria curenţilor, să aprecieze în orice împrejurare influenţa vintului, capacitatea de manevrare a fiecărei nave şi să hotărască, in orice clipă, cea mai bună comandă. Aici nu-i loc de greşit. La ce folosesc asemenea amănunte ? — De curind — ne povesteşte Andrei Tudorică, şeful serviciului de pilotaj al portului — Leca a pilotat intr-un spaţiu limită de bazin, intr-o împrejurare excepţională, o navă cu un deplasament de 40 000 tone. Au fost momente de maximă încordare, urmărite cu atenţie de reprezentanţii autorităţilor portuare. Clipele acelea de tensiune nu le-a trăit insă nimeni mai intens decit pilotul. După încheierea cu succes a manevrelor, o dată ajuns in camera de odihnă a piloţilor, şi-a stors cămaşa leoarcă de sudoare. OI întrebăm şi noi pe comunistul Gheorghe Leca : — In cit timp poate cineva să ajungă pilot . — Unui marinar cu vocaţie ii trebuie circa doi ani. Dar pentru perfecţionare — şi cred că incerta este ţelul meseriei noastre — trebuie să lupţi toată viaţa. (Gheorghe Leca omite să adauge cu actuala generaţie de piloţi maritimi ii datorează mult). Ion Gherghişteanu, Gh. Palade şi alţi piloţi sunt văzuţi deseori, după orele de program, la danele de acostare aflate in construcţie in noul port Constanţa. Se sfătuiesc cu constructorii, se interesează de cele mai mici amănunte. Simplă curiozitate . Nu. Aceşti oameni sunt cei care, peste un an sau doi, vor folosi noile instalaţii portuare. Ca prim reprezentant al autorităţilor portuare care urcă pe navele sosite In radă, pilotul trebuie să înţeleagă şi să se facă înţeles in cel puţin două limbi de largă circulaţie. Leca, fără să fie singurul, de altfel, vorbeşte curent engleza, rusa, greaca, italiana şi se descurcă bine in franceză, germană, arabă. A învăţat singur, memorind sute şi mii de cuvinte, incepind cu cele uzuale. A învăţat, minat înainte de toate de respectul şi dragostea faţă de profesie. ...După o furtună, unei nave i s-a avariat elicea. Un om grav bolnav la bord. Orice intirziere putea fi fatală. In asemenea împrejurări, primii solicitaţi sunt piloţii. Şapte ore, intr-o noapte ceţoasă, pe o mare dezlănţuită, îmbarcaţi pe un remorcher, Leca şi tovarăşii săi din tură au căutat nava grecească „Prosyon" salvind un marinar. Alt episod , de curind, pe un venit de forţa a 8-a, o adevărată furtună, au fost introduse in puterea nopţii, in bazinul portuar, şapte nave sosite in radă. Timp de 10 ore, azi pină la piele, învingători in luptă cu furtuna, cu valurile, piloţii şi-au făcut din plin datoria. Piloţii noştri, oameni pentru care sentimentul datoriei înseamnă totul, acolo, la marea poartă maritimă a țării... Radu APOSTOL corespondentul „Scinteii" La 75 de minut un vagon La Uzina de vagoane din Arad se realizează cea mai mare parte din producţia de vagoane a ţării, aici semnindu-se in exclusivitate certificatul de naştere al vagoanelor de călători. La fiecare 75 de minute constructorii arădeni scot azi pe poarta fabricii din vagon. Cele 24 tipuri de vagoane marfă precum şi cele patru variante de vagoane clasă asimilate in anii cincinalului trecut rulează pe arterele de oţel din opt ţări ale lumii. Din cadrul tipurilor de vagoane, al căror număr de fabricaţie a atins nu de mult timp cifră de 60 000, menţionăm vagoanele pe zece osii de 145 tone, destinate transportului utilajelor grele şi transformatoarelor de mare capacitate şi vagoanele de clasă ce pot fi integrate in componenţa trenurilor care depăşesc viteza de 120 kilometri pe oră. Vagoanele de marfă destinate transporturilor de minereuri, cu o capacitate de încărcare de 60 tone şi o viteză de circulaţie pînă la 120 kilometri pe oră, vagoanele confortabile pentru clasa a II-a şi cele container reprezintă ultimele realizări ale constructorilor arădeni. In fotografie: Aspect din sala de montaj-sudură. O înaltă expresie A FORŢEI PARTIDULUI IN ANII ILEGALITĂŢII Istoria de jumătate de veac a Partidului Comunist Român este istoria unei lupte necurmate pentru eliberarea socială şi naţională a poporului român, pentru împlinirea înaltelor sale aspiraţii de libertate, independenţă, dreptate şi bunăstare. Fapte strălucite jalonează drumul străbătut de partid de la crearea sa, constituind tot atitea mărturii nu numai ale eroismului şi devotamentului partidului faţă de popor, dar şi ale capacităţii lui de a se situa în fruntea maselor şi a le conduce cu mînă sigură in lupta revoluţionară, corespunzător intereselor lor fundamentale. Un asemenea moment, ce va rămîne pentru totdeauna întipărit în conştiinţa generaţiilor, il reprezintă luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie—februarie 1933, de la care se împlinesc zilele acestea 38 de ani. Parte integrantă şi punct culminant al bătăliilor sociale care au zguduit regimul burghezo-moşieresc în timpul crizei economice din 1929—1933, luptele muncitorilor petrolişti, împreună cu cele ale ceferiştilor, desfăşurate aproape concomitent, s-au înscris ca o puternică manifestare a voinţei clasei muncitoare, în frunte cu partidul ei comunist, de a se opune politicii antipopulare a claselor exploatatoare, de a-şi făuri o viaţă mai bună, a salvgarda drepturile şi libertăţile democratice, a apăra independenţa şi suveranitatea naţională. Desfăşurate la scurt timp după instaurarea dictaturii fasciste în Germania, luptele muncitoreşti din ianuarie—februarie 1933 au avut şi o însemnătate internaţională, ca una din primele mari acţiuni muncitoreşti pe plan mondial împotriva pericolului pe care-l reprezenta fascismul. Semnificaţia luptelor din 1933 ne apare cu atit mai bogată, mai profundă, in preajma gloriosului jubileu al semicentenarului partidului. Ele ilustrează cu pregnanţă că într-o perioadă deosebit de grea, de mari frămintări sociale din existenţa poporului nostru, activitatea partidului comunist a fost implantată organic în viaţa economică, politică şi socială generală a ţării, răspunzînd necesităţilor stringente, cerinţelor de progres ale societăţii româneşti. F.C.R. s-a afirmat ca neînfricatul detaşament revoluţionar, de avangardă al proletariatului, şi totodată ca exponentul intereselor vitale ale ţărănimii şi intelectualităţii, ale unor largi categorii sociale progresiste. Partidul a ştiut să se lege strîns de mase, să le mobilizeze şi să le organizeze in viguroase acţiuni, de o înaltă combativitate şi eficienţă. Subliniind amploarea luptelor muncitorilor petrolişti din Valea Prahovei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Largul caracter de masă al acestor acţiuni, la care participă mii şi mii de oameni ai muncii, formele deosebit de ascuţite ale luptelor, care au culminat cu ocuparea centrului oraşului Ploieşti de către mase, au demonstrat inalta combativitate a acestui detaşament al proletariatului român. Rolul conducător al acţiunilor revoluţionare din Valea Prahovei l-a avut comitetul judeţean al Partidului Comunist din România, care s-a sprijinit pe activitatea organizaţiilor sindicale locale, pe comitetele de grevă şi de acţiune, din rindul cărora făceau parte muncitori din toate categoriile“. Fondul pe care s-au desfăşurat eroicele lupte ale muncitorilor petrolişti l-au constituit consecinţele economice, politice, sociale ale crizei economice mondiale din 1929—33. Deosebit de acut s-au resimţit urmările crizei în industria petrolieră, unde aproximativ trei sferturi din capitalul investit era capital străin. In dorinţa de a-şi menţine profiturile la un nivel ridicat, marile trusturi internaţionale au intensificat în acei ani jefuirea rezervelor de petrol din România, căutînd să-l obţină la un preţ cit mai scăzut, pe seama exploatării muncitorimii. Concedieri masive au dus la reducerea personalului întrebuinţat în extracţia ţiţeiului între 1929 şi 1931 — de la 30 017 salariaţi la 14 466 salariaţi, adică la mai puţin de jumătate. Concomitent cu concedierile, societăţile petroliere au trecut la reduceri succesive de salarii, la generalizarea muncii „prin rotaţie“ care însemna de fapt şomaj parţial. La începutul anului 1933 cea mai mare parte a muncitorilor petrolişti rămaşi in producţie era încadrată in acest sistem, lucrind între 12 şi 13 zile pe lună. Perspective şi mai sumbre s-au creat prin aderarea României la acordul semnat la Paris de reprezentanţii trusturilor petroliere din aproape toate ţările capitaliste, acord care, spre a opri declinul preţurilor, prevedea o restrîngere considerabilă a producţiei de petrol. Pentru ţara noastră, aplicarea acestui acord, stabilită pentru începutul anului 1933, însemna micşorarea producţiei cu 30 la sută şi o nouă reducere de personal cu circa 25 la sută, noi scăderi de salarii. Situaţia insuportabilă care li s-a creat i-a îndîrjit la maximum pe muncitorii petrolişti împotriva stăpînilor autohtoni şi străini ai industriei petroliere. Este meritul Partidului Comunist Român de a fi acţionat prompt si eficient in aceste condiţii, de puternică efervescenţă socială, afirmîndu-se ca sufletul luptelor muncitorimii petroliste, organizatorul şi conducătorul el Comitetul judeţean de partid a urmărit in primul rind mutarea centrului de greutate al activităţii de partid in întreprinderi, in mijlocul muncitorilor, crearea de noi celule de partid şi organizaţii U.T.C., întărirea rindurilor lor prin primirea in partid a celor mai hotărîţi şi mai combativi muncitori. în acelaşi timp, inţelegind că succesul luptelor muncitoreşti poate fi asigurat numai prin atragerea maselor largi de muncitori, organizaţi şi neorganizaţi, prin făurirea unităţii lor de acţiune, organele şi organizaţiile de partid şi-au intensificat activitatea în sindicatele legale, au căutat noi forme, cit mai eficiente, de organizare şi mobilizare a muncitorilor. Viaţa însăşi, nevoile luptei au adus in prim plan, o asemenea formă, comitetele de acţiune. Caracteristic pentru aceste comitete este faptul că ele erau alese in adunări deschise — pe secţii sau întreprinderii de către întreaga masă a muncitorilor, îi reprezentau pe toţi muncitorii. indife- Conf. univ. dr. N. I. LUPU (Continuare în pag. a III-a) LUPTELE MUNCITORILOR PETROLIŞTI DIN IANUARIE-FEBRUARIE 1933 Preocupări binevenite pentru educaţia fizică a tineretului studios Zilele trecute — după cum s-a mai informat — s-a reunit colegiul Ministerului Invăţămintului pentru a analiza activitatea de educaţie fizică şi sport in învăţămintul de toate gradele. Au fost dezbătute multilateral laturile esenţiale ale acestei probleme de mare însemnătate, adoptindu-se măsuri concrete in unele privinţe, iar in alte chestiuni, soluţiile fiind în curs de clarificare. In cele ce urmează relatăm despre cîteva dintre principalele subiecte discutate, precum şi despre măsurile preconizate pentru dezvoltarea educaţiei ,fizice şi sportive a tineretului studios, fel de necesară, egală în valoare, cu educaţia intelectuală, nu un simplu obiect de studiu, ci un solid suport fizic pentru însuşirea unui program şcolar de 10—16 ani, mai mult, un suport de viaţă şi muncă pentru viitorii cetăţeni maturi ai ţării noastre. Pe tărim practic, colegiul Ministerului învăţământului a decis să majoreze, incepind cu anul şcolar 1971— 72, numărul orelor pentru educaţie fizică, astfel : in învăţămintul preşcolar 2—3 activităţi pe săptămînă, iar zilnic, jocuri recreative la toate grupele de vîrstă ; în învăţămintul de cultură generală — trei ore săptămînal ; in liceele pedagogice, patru ore săptăminal ; in învăţămintul superior se va extinde predarea educaţiei fizice şi la anul II de studii (cite două ore pe săptămînă). în plus, cu începere din trimestrul al III-lea al anului şcolar curent, se va introduce în învăţămîntul general,liceal şi profesional, în mod treptat, gimnastica zilnică cu durata de 8—10 minute. Cei ce au luat cuvîntul au arătat că ora de educaţie fizică are încă o eficienţă scăzută şi nu reuşeşte suficient să dezvolte gustul pentru mişcarea fizică şi sport. Au fost aspru criticate metodele învechite şi neatrăgătoare folosite de către unii profesori care mai cred şi astăzi că problema educării fizice se limitează şi se epuizează cu ocazia orelor de curs. S-a pledat convingător pentru o concepţie armonioasă, echilibrată, a orelor de educaţie fizică, fără exces de „sportivizare“ dar şi Valeriu MIRONESCU (Continuare în pag. a IlI-a) Ni se pare de însemnătate decisivă faptul că forul reunit zilele trecute a hotărât să atragă atenţia tuturor conducerilor unităţilor de învăţămint, întregul corp profesoral, asupra conceperii educaţiei fizice ca fiind la SPORT • HANDBAL - TURNEUL DE LA CLUJ • JUDO - CAMPIONATELE INTERNAŢIONALE ALE ROMÂNIEI PENTRU TINERET • TENIS - ILIE NĂSTASE, FINALIST LA OMAHA • BOB - CAMPIONATUL MONDIAL DE LA CERVINIA Alte ştiri şi rezultate sportive în pagina a lll-a. Pe patinoarul „23 August”, cînd hocheiştii sunt plecaţi la... Miercurea Ciuc ! " Foto : Gh. Vintilă REŞIŢA, PRODUSE CU PERFORMANŢE SUPERIOARE REŞIŢA (corespondentul „Scinteii“, Florea Ciobanu). Uzinele constructoare de maşini din cadrul grupului de uzine Reşiţa vor asimila în acest an noi şi importante produse. Până în prezent au fost nominalizate 33 de noi produse avind la bază proiecte elaborate în ţară, tot atitea cit au fost asimilate în întreaga perioadă 1966—1970. Astfel, se vor produce mai multe variante de motoare Diesel care vor avea o greutate mai mică şi un randament sporit, iar consumul de combustibil pe unitatea de putere se va reduce cu 12—15 la sută , boghiuri pentru locomotive care vor permite atingerea unei viteze de circulaţie de 200 km pe oră, hidro şi turboagregate de puteri diferite, ce se vor situa printre realizările de „vîrf“ în acest domeniu pe plan mondial. BALŞ: Fabrica de osii şi boghiuri in etapa a doua de dezvoltare SLATINA (corespondentul „Scinteii“, Aurel Papaciuc). — La Fabrica de osii şi boghiuri din Balş a început construcţia la hala de boghiuri, obiectiv important prevăzut in etapa a doua de dezvoltare a fabricii. Noua hală este prevăzută cu 5 deschideri care vor adăposti secţiile forjă, prelucrare la cald, prelucrare la rece şi anexa tehnică. Pînă în prezent, aici s-au executat, în cea mai mare parte, nivelmentul general la terenul de amplasament, iar la anexa tehnică s-au efectuat fundaţiile şi a început montajul primelor elemente de la scheletul de rezistență al construcției. ! Noi zăcăminte! ! de bauxită ! ORADEA (corespondentul „Scinteii“, Aurel Pop). Munţii Apuseni ascund însemnate comori pentru depistarea şi exploatarea cărora sunt alocate importante investiţii. De curind, au început lucrările în vederea valorificării zăcămintelor de bauxită de la Roşia, din Munţii Pădurea Craiului. Incepind din trimestrul II al anului viitor se vor extrage de la Roşia circa 100 000 tone bauxită pe an, care va fi prelucrată la Uzina de alumină din Oradea.