Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-16 / nr. 9029
PAGINA 2 DIALOG I CETĂȚENESC . — Vrei să scrii un reportaj despre ziua de muncă a unei gospodine ? — Da. — De ce ? _— Se spune că dv., gospodinele, sînteţi într-o continuă criză de timp. — Nu este adevărat. Pentru a mă convinge, gospodina se îndreaptă spre telefon. La celălalt capăt al firului, „serviciile la domiciliu“. — ...Da, notez : 4 kg cartofi, 1 kg roşii, 1/2 kg morcovi, 2 kg de fructe. Pînă la ora 10 comanda dv. va fi expediată acasă. ...în mai puţin de 10 minute, întreaga listă este epuizată. Veselă, bine dispusă, „Gospodina“ noastră adaugă: „Ai văzut ? Am rezolvat totul simplu şi civilizat“. Dar respectivul dialog pe care l-aţi urmărit este imaginar. Ne-am gîndit că, de fapt, aşa ar putea să înceapă ziua de muncă a unei gospodine, că ^^*®*^***IB, un număr tot mai mare de unităţi comerciale ar trebui să ofere asemenea servicii. Noi, ca cetăţeni, ne-am dori ca ele să fie mai multe şi mai bune ca cele din dialogul imaginat mai sus. Ştim însă bine că nu se poate face totul cut ai bate din palme. Ceea ce ne determină să aducem în discuţie activitatea lor este efortul foarte mic pe care-l fac unele unităţi comerciale pentru ce pot rezolva acum, cu posibilităţile pe care le au, spre a promova aceste forme de serviciu. Crearea unor asemenea prestaţii se află la noi la început de drum şi nimeni nu aşteaptă ca ele să atingă de la început perfecţiunea. Aşteptăm însă să ne întîlnim cit mai des cu ele, să existe preocupare permanentă pentru îmbunătăţirea activităţii celor existente. Dar cum stau lucrurile în realitate ? — Reţeaua unităţilor noastre — ne spune ing. Constantin Stănescu, şeful serviciului comercial al I.P.U.L.F. Bucureşti — a crescut în ultimii doi ani cu peste 100 de unităţi. A fost creat, de asemenea, supermagazinul cu autoservire „Fortuna“. Aceste măsuri arată că suntem preocupaţi pentru a veni cit mai mult in întîmpinarea cerinţelor femeii-gospodine. — Nimeni nu neagă aceste eforturi. Dar de ce nu mergeţi mai departe ? Se cer, de pildă, unităţi cu autoservire, case de comenzi. — Eu cred că „Fortuna“, ca magazin-etalon, ar putea oferi şi astfel de servicii. — Dar pe dv., cei de la I.P.U.L.F., ce vă împiedică ? — Ca să fiu sincer n-am studiat pînă acum în mod serios posibilităţile funcţionării lor. Am putea înfiinţa servicii la domiciliu în cadrul fiecărui depozit. Pe lingă unităţile mari din cartierele noi (care sunt foarte solicitate) am putea crea servicii de comisioane ; am putea organiza automagazine care să ofere salariatelor — la ieşirea din schimb — posibilităţi de a-şi procura imediat proviziile necesare bucătăriei. ...Rafturile magazinului „Fortuna“ sunt aprovizionate cu tot ce-şi doreşte o gospodină. Dar ca să cumperi, eşti obligat — indiferent unde ai domiciliul — să faci deplasarea pînă la capătul Căii Victoriei. „Fortuna“, cel mai mare magazin din ţară, în mod inexplicabil, nu primeşte nici o comandă de mărfuri la domiciliu. Parcă tocmai pentru a ne întări nedumerirea, tovarăşul N. Stanca, directorul acestei unităţi, spune in cunoştinţă de cauză : „Magazinele cu profil similar din alte ţări prestează în mod obligatoriu servicii la domiciliu. E normal !“. — Dacă e normal, de ce nu faceţi şi dv. la fel ? — Noi cunoaştem necesitatea acestor servicii, dar nu suntem sprijiniţi pentru a le practica. Magazinul nostru este foarte solicitat încît spaţiile de depozitare nu mai fac faţă cerinţelor. Există în vecinătate un garaj care, pentru două maşini, uşor de garat şi in altă parte, ocupă un spaţiu in care am putea crea secţia pentru serviciu la domiciliu. Ne-am adresat celor in drept, dar n-am primit concursul nimănui. — în concluzie ?... — Dacă obţinem acest spaţiu sau Ritul, într-o săptămină suntem gata să anunţăm crearea serviciului la domiciliu. Iată cu ce rezultate s-au soldat cererile noastre şi la „microcasele“ de comenzi create, în fiecare sector, tocmai cu scopul de a oferi servicii rapide — cu economie de timp — unui număr cit mai mare de solicitanţi. „Microcasa“ sectorului 1 (ne răspunde la apel o voce oarecare) : „Nu primim comenzi. Avem maşina defectă. Reveniţi peste 2—3 zile“. — „Microcasa“ sectorului 2 : „Dacă mai servim la domiciliu ? Nu ştiu, să întreb pe şefu’“. Pauză, apoi : „Nu se mai serveşte, fiindcă n-are cine. Omul care aducea comenzile e un spital. Reveniţi dv. peste o săptămină-două“. — „Microcasa“ sectorului 3 : „Primim comenzi, dar după ora 8, cînd vine contabilul (!), însă vă prevenim, nu veţi putea fi servit decit după orele 17,00“. — „Microcasa“ sectorului 4. Cineva strigă în pîlnia receptorului : „Nea Ilie “ (probabil nea Ilie e șeful — n. a.). Ne întreabă unu’ dacă mai primim comenzi pentru acasă ? Ce să-i spun? După o scurtă pauză : „Microcasa“ noastră s-a desfiinţat, tovarăşe !“ (Sărim peste „Microcasa“ sectorului 5 întrucît ea este reprezentată de „Casa Mercur“). — „Microcasa“ sectorului 6 : „Nu tovarăşe, nu mai servim la domiciliu. Adresaţi-vă în altă parte“. — „Microcasa“ sectorului 7 : „Dumneata eşti, probabil, nou în cartier. Nu mai funcţionăm de un an“. — „Microcasa“ sectorului 8 : „Nu primim comenzi, suntem în renovare“. Ne-a părut rău că aceste teste nu au putut fi făcute, pentru fiecare microcasă, in birourile directorilor celor 8 organizaţii comerciale alimentare din Capitală. Am fi dorit să vedem cum ar justifica ei, rapoartele care informează pe şefii lor că au creat în fiecare sector, pentru buna servire a populaţiei, unităţi cu serviciu la domiciliu. L-am rugat însă pe directorul adjunct al direcţiei generale comerciale Bucureşti, care răspunde de sectorul alimentar, să îndeplinească acest rol. Dinsul, foarte amabil, pune mina pe telefon şi face pe loc un sondaj : — Tovarăşe Georgescu, cum mai merge „microcasa“ dv. de comenzi? (e vorba de directorul O.C.L. Alimentara, sectorul 1 — n. a.). — Bine, tovarăşe director general. I-am dat şi maşină nouă. După spusele directorului, „microcasa“ are maşină nouă, după spusele responsabilului e... defectă de 2—3 zile. — Tovarăşe Petrescu, cum staţi cu casa de comenzi ? (e vorba de directorul O.C.L. Alimentara din sectorul 4 — n. a.). — In general merge, tovarăşe director... Mai e oare nevoie să precizăm că şi ceilalţi directori erau gata să raporteze direcţiei generale că „in general“ merg bine „microcasele“ de comenzi din sectoare ? Statisticile arată clar că în Capitală există 7 unităţi „Gospodina“ specializate (ale alimentaţiei publice) şi peste 60 de raioane care oferă semipreparate în cadrul unităţilor „Alimentara“. In postura de solicitanţi de comenzi la domiciliu ne-am dat seama că doar o singură unitate funcţionează după principiile caselor de comenzi : „Gospodina“ organizată la restaurantul Orizont. Au cumva comercianţii în acest domeniu de intîmpinat greutăţi peste măsură de mari în crearea serviciilor la domiciliu ? — Nicidecum — ne spune Alex. Şerbănescu, directorul I.A.P.L. Cotroceni. In ce ne priveşte, am repartizat restaurantului două autoscutere şi orice comandă înregistrată este onorată în decurs de cel mult o jumătate de oră. Serviciul la domiciliu are şi o bună rentabilitate. Valoarea medie a comenzilor pe care le primim se ridică, în general, la 80—100 lei. Am făcut un ultim popas in cabinetul tovarăşului Ştefan Voiculescu, director adjunct al direcţiei generale comerciale a Capitalei. Discuţia a arătat clar că organismul de specialitate al municipiului cunoaşte carenţele acestor servicii, că este hotărît să acorde o atenţie mai mare dezvoltării lor în toate sectoarele care efectuează prestaţii pentru populaţie. Ne-au fost înfăţişate şi citeva măsuri care sunt de natură să revitalizeze aceste servicii. Există, de pildă, un proiect de dublare a capacităţii — ca număr de comenzi — a casei „Mercur“ ; exista intenţia — perfect realizabilă — ca 20 la sută din laptele ce se desface cu amănuntul să fie distribuit prin abonamente la domiciliu (în prezent acest lucru se realizează numai în procent de 4 la sută) ; există preocupare pentru introducerea desfacerii plinii şi pe bază de abonamente la domiciliu ; există, de asemenea, un studiu pentru perioada 1971—1975, pe baza căruia se va desfăşura întreaga dezvoltare a prestaţiilor pentru populaţie. Putem spune, în concluzie, că direcţia comercială a orientat şi orientează permanent organizaţiile comerciale, spre dezvoltarea şi diversificarea serviciilor la domiciliu. Acum există ,şi un cadru general conturat, de planul de perspectivă amintit. Dar nu trebuie să se aştepte totul numai de la direcţia comercială. E nevoie de mai mult spirit de iniţiativă pe teritoriul sectoarelor — şi în primul rînd la consiliile populare care conduc pe raza lor de activitate toate prestaţiile de servicii. Poate că tocmai în acest sens, al dezvoltării răspunderii şi iniţiativei organizaţiilor comerciale, responsabililor de unităţi, va trebui să acţioneze mai mult decît pînă acum organismul de specialitate al consiliului popular municipal. Ne place să credem că într-un viitor nu prea îndepărtat gospodina noastră imaginară va constata că dialogul de anticipaţie de la începutul acestor rintîuri va deveni o realitate. E şi necesar, e şi posibil. Constantin PRIESCU -MO! „SERVICIUL LA DOMICILIU“... C, DAR NU PRIMIM COMENZI! ■ UN NOU COMPLEX MEŞTEŞUGĂRESC TG. JIU (corespondentul „Scinteii“, Mihai Dumitrescu) . La Bumbeşti-Jiu s-a deschis un complex meşteşugăresc. In cadrul complexului activează secţii de reparaţii radio, televizoare şi articole de uz casnic, ateliere de croitorie, o secţie de covoare, un atelier foto etc. Noul complex este dotat cu mobilier și utilaje moderne. Cetăţenii municipiului Tr. Severin, care au dăruit oraşului lor zeci de mii de ore de muncă patriotică, şi-au văzut încununate de succes strădaniile depuse : municipiul lor a fost premiat pentru frumuseţe şi bună gospodărire (locul III pe ţară). Foto : S. Cristian Creşterea continuă a producţiei interne de autovehicule şi, implicit, a parcului auto aparţinind organizaţiilor socialiste şi cetăţenilor, precum şi sporirea numărului de turişti care vizitează România cu autovehicule proprii duc la intensificarea circulaţiei pe drumurile publice. In aceste condiţii, a apărut necesitatea protejării, pe de o parte, a victimelor accidentelor de circulaţie (prin repararea cu promptitudine a prejudiciilor suferite de acestea), iar pe de altă parte a intereselor materiale ale deţinătorilor de autovehicule. După cum s-a mai anunţat, pentru rezolvarea acestei probleme de larg interes social, a fost emis Decretul nr. 471/1971 prin care, printre alte măsuri cu privire la asigurările de stat, s-a introdus și asigurarea prin efectul legii derăspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. In legătură cu principalele prevederi ale acestui decret in materia asigurării de răspundere civilă, numeroşi cetăţeni, între care, fireşte, posesori de autovehicule solicitînd redacţiei unele precizări, ne-am adresat preşedintelui ADAS: — Ce aduce nou asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă faţă de formele similare de asigurare facultativă practicate pînă in prezent ? — Intre diferitele forme de asigurări facultative, iniţiate şi puse pînă acum la dispoziţia posesorilor de autoturisme, figura şi asigurarea de răspundere civilă pentru cazurile de pagube produse terţelor persoane (alte persoane decît deţinătorul sau conducătorul autoturismului care a produs accidentul). Faţă de vechea formă facultativă însă, asigurarea prin efectul legii prezintă numeroase avantaje, atît pentru posesorii de autovehicule, cît şi pentru populaţie. Mai concret, este vorba de protejarea victimelor accidentelor de circulaţie şi repararea prejudiciilor suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor, ori prin vătămarea corporală sau decesul unor persoane. Fiecare cetăţean trebuie să ştie că în cazul unui nedorit, fireşte, accident de circulaţie — petrecut nu din vina lui — el beneficiază de despăgubiri plătite de ADAS. Caracteristica asigurării de răspundere civilă auto constă în faptul că ADAS plăteşte dezdăunări pentru toate pagubele produse altor persoane, de care asiguraţii se fac vinovaţi, dar nu plăteşte şi pagubele suferite de asiguraţii respectivi la autovehiculele sau bunurile proprii avariate în acelaşi accident. Pentru acestea intervin formele de asigurări facultative. In cazul ciocnirii între două autovehicule, ADAS plăteşte despăgubiri numai pentru pagubele produse la autovehiculul al cărui deţinător nu este vinovat de producerea accidentului. In cazul în care ambii conducători auto sunt vinovaţi de producerea accidentului, ADAS plăteşte despăgubiri în raport de vina "fiecăruia' 'în producerea pagubelor. Asigurarea prin efectul legii este superioară celei practicate facultativ şi datorită faptului că ea cuprinde pe toţi deţinătorii de autovehicule, garantează o protecţie largă, iar despăgubirile se plătesc la un cuantum mult mai mare. — Potrivit noii reglementări, în ce cazuri şi pînă la ce nivel se ridică despăgubirile ce se plătesc de către ADAS ? -Tr- Trebuie să menţionez că despăgubirile se acordă, pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată sau de arbitrare, persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea unor bunuri. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, ADAS plăteşte despăgubiri pentru pagube de peste 309 lei și până la 100 000 lei, inclusiv, iar în cazul vătămării corporale sau decesului, se acordă despăgubiri pentru întregul prejudiciu. Spre deosebire de vechea formă facultativă de asigurare, noile reglementări prevăd achitarea de despăgubiri de către ADAS chiar dacă cel care conducea autovehiculul era o altă persoană decît asiguratul, precum și în caz de vătămări corporale sau decese, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat. In cazul vătămării corporale ori decesului unor persoane se despăgubesc prejudiciile provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului, prejudicii suferite atit de cel accidentat, cît si de către cei ce se aflau in întreţinerea acestuia, dacă a decedat. De asemenea, se despăgubesc cheltuielile prilejuite de acel accident. După plata despăgubirilor către cei prejudiciaţi, ADAS recuperează sumele acordate de la conducătorii de autovehicule personale numai în cazurile în care accidentul a fost produs cu intenţie, ori în timpul comiterii unor infracţiuni prevăzute de dispoziţiile legale privind circulaţia (iar nu şi în caz de contravenţii), cînd autovehiculul a fost condus fără corsimţămîntul asiguratului, sau în cazul altor fapte de o deosebită gravitate. Am reţinut, din prevederile decretului, că in afară de asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă auto se pot contracta, în continuare, şi asigurări facultative. Puteţi să ne spuneţi care sunt caracteristicile acestora ? — Potrivit asigurării prin efectul legii, ADAS acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, dar nu acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin avarii la propriul autovehicul (adică in cazuri de incendii, derapări, alunecări, căderi, ciocniri, calamităţi naturale etc.), pentru situaţiile in care avariile sunt produse din vina deţinătorilor de autoturisme ori cînd nu este vinovată o altă persoană. Pentru asemenea situaţii există formele facultative cunoscute de asigurare, forme practicate şi de acum înainte ca pînă acum. Rezultă deci că pentru astfel de cazuri asigurările facultative se pot contracta independent de asigurarea prin efectul legii, noua asigurare introdusă înlocuind numai categoria respectivă de răspundere civilă auto. Aşadar, actuala formă de asigurare facultativă de răspundere civilă al cărei cost este de 315 lei se va înlocui cu forma de asigurare prin efectul legii de 350 lei, diferenţa fiind pe deplin justificată de marile avantaje pe care aceasta le are, după cum v-am mai arătat. — Pe cine cuprinde asigurarea prin efectul legii şi care este cuantumul de prime care trebuie plătit anual ? — în asigurarea prin efectul legii sunt cuprinşi absolut toţi deţinătorii — persoanele fizice şi cele juridice — de autovehicule înmatriculate în ţara noastră cu o capacitate cilindrică de peste 69 cm cubi, precum şi persoanele străine care circulă cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar care nu au asigurări încheiate alte ţări, cu valabilitate pe teritoriul ţării noastre. De altfel, trebuie să spun că în aproape toate ţările europene posesorii de autovehicule sunt cuprinşi, prin efectul lerii, în această formă de asigurare, în privinţa primelor de asigurare pentru orice autovehicul, cu excepţia motociclurior, se plăteşte anual 175 lei de către organizaţiile socialiste şi 350 lei de către cetăţeni şi alte categorii de asiguraţi, iar pentru motocicluri — 40 şi, respectiv, 80 lei. — In ce mod se stabilesc despăgubirile de plată şi care sunt obligaţiile asiguraţilor in caz de accidente ? — Pentru luarea deciziei privind acordarea operativă a despăgubirilor, asiguraţii vinovaţi de producerea accidentelor sunt obligaţi să înştiinţeze, în scris, în termen de 24 de ore de la producerea accidentului, unitatea ADAS în a cărei rază de activitate s-a produs accidentul şi să comunice, de îndată, pretenţiile formulate de cei păgubiţi, precum şi primirea oricăror acte în legătură cu accidentul, aceleiaşi unităţi ADAS ori aceleia in raza căreia îşi au domiciliul. De asemenea, asiguraţii sunt obligaţi să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor produse. — O ultimă întrebare : cînd intră în vigoare asigurarea prin efectul legii ? — Ea va începe să se aplice de la 26 februarie 1972 şi va veni, fără îndoială, in sprijinul şi in interesul întregii populaţii a ţării, protejată astfel prin lege, precum şi al tuturor posesorilor de autovehicule, măsurile întreprinse avînd şi un caracter stimulativ al spiritului de prevedere. Convorbire consemnată de Petre POPA CÎTEVA AMĂNUNTE PRIVIND Asigurarea prin efectul legii a posesorilor de autoturisme Convorbire cu tovarăşul Ştefan POPOVICI, preşedintele Administraţiei Asigurărilor de Stat Chiria pe noiembrie 1968 şi o „poză de familie“ I.G.L. din Galaţi îi trimite un „ultimatum“ inginerului Octavian Nico- Iau, din str. Partizanilor 23. „Ultimatumul“ suna cam aşa : „De ce n-ai plătit chiria pe luna noiembrie 1968 ? Dacă in termen de 3 zile nu rezolvi problema...“ Tovarăşul inginer care primise şi insigna de locatar fruntaş in materie de chirie şi întreţinere, pe bună dreptate s-a simţit ofensat. S-a învoit de la servici, a făcut rost de dovezi că a plătit chiria chiar şi pe luna noiembrie 1968 şi, cu dovada in proţap, s-a prezentat la I.G.L. gălăţean. I.G.L.-iştii s-au uitat la dovadă şi in loc să-i ceară scuze tovarăşului inginer pentru că a fost pus pe drumuri, au oftat. A oftat şi cel pentru care s-a oftat şi se părea că această poveste s-a terminat, cum se termină o cutie de chibrituri pentru aprinderea unei singure ţigări. Basme ! I.G.L.-iştii, cu toate că au oftat, nu s-au lăsat impresionaţi şi au trimis, de data aceasta, un „ultimatum" întreprinderii unde lucrează inginerul Nicolau : „Reţineţi-i din salariu 129 de lei pentru chiria neplătită pe luna noiembrie 1968, plus majorările“. Inginerul Octavian Nicolau iar s-a învoit, iar a făcut rost de dovezi şi Va urma Va urma răspunsul forurilor de resort şi, bineînţeles, că o dată cu răspunsul aşteptăm şi o poză de familie a birocraţilor alături de „instrumentul" (piuliţa) in care pisează liniştea oamenilor. O şosea „nivelată" cu gropi şi alte denivelări Mai mulţi cetăţeni din satul Scrada-Gorj scriu : — Acum ciţiva ani, şoseaua care trece prin satul nostru a fost pietruită pe jumătate... — Pe care jumătate ? Jumătatea din lungul ori jumătatea de pe latul şoselei ? — Au rămas circa doi kilometri nepietruiţi, nici pe lung, nici pe lat. — Care este întrebarea ? — Ce lipsea acestui drum nepietruit, ca să fie şi mai nepietruit, şi pe deasupra să fie şi mai impracticabil ? ■— Să dea de sus cu mâzăriche ori cu piatră d-aia cu oul de oiţă, cum le AM PRIMIT SCRISOAREA DV ! ziceţi dumneavoastră, pe nedrept, bibilicelor. — N-aţi ghicit, pe noi ne-au ajutat ca să avem şoseaua şi mai a dracului de nepietruită decit era, doi tractorişti : Valeria Gh. Tulpea şi Tudor I. Rada. — Cum v-au „ajutat“ ? — Păi stau in capul satului şi vin in fiecare seară acasă cu tractoarele. Cred că vă închipuiţi ce pot fi in stare să facă, pe timp de ploaie, două tractoare pe o porţiune de şosea făcută din gropi şi alte denivelări... Tot e bine. Tot aveţi noroc că nu vin acasă băieţii ăştia cu tractoarele şi in pauza de Prinz... O lămîie pentru solistul de la trompetă Cooperatorii din comuna Izvoru de Costeşti-Argeş se treziră, cam prin luna iulie 1911, cu un ceferist care le-a adus o veste minunată. — Care-i vestea aia ? — V-a sosit un vagon cu ţevi pentru irigaţii. — Dar noi n-am cerut de la nimeni ţevi ? ! — Aţi cerut, n-aţi cerut, veniţi repede, că de nu vă punem să plătiţi şi locaţii. Vrind-nevrînd cooperatorii au plătit transportul pe C.F.R., au plătit şi transportul de la C.F.IX. pină la C.A.P. Şi iată-i „proprietari“ a 300 de bucăţi ţeava şi 180 trepied, tot din ţeapă galvanizată. — Şi ce-aţi făcut cu ele ? — Ce să facem ! Ne-am concentrat forţele in această direcţie. Aflind că marfa a fost trimisă de I. M. Ceahlăul — P. Neamţ, am corespondat cu dumnealor. Dumnealor ne-au rugat să nu ne supărăm de greşeala făcută şi să rezolvăm problema scriind Uzinelor de utilaj petrolier Tirgovişte, care este adevăratul proprietar. Am început deci corespondenţa cu Tîrgovişte.Şi? — Şi nu ştim cum să ieşim din „hora“ asta in care am intrat fără să vrem. — Ştiţi cum puteţi ieşi din „horă“ ? Storcind o lămiie in fata „soliştilor“ care erntă „la trompetă" Vă urăm cercetări „uşoare" in comuna Bechet-Dolj, in ultimele citeva luni au murit, in mod foarte misterios, 195 de piste, 54 de găini, 35 de raţe, 30 de curci, 4 oi, un porc şi un cal. Am trimis scrisoarea ce ne-a adus această veste tristă forurilor competente şi in aceste zile ne-a sosit de la Inspectoratul miliţiei judeţului Dolj adresa nr. 10 113, prin care ni se face cunoscut că in urma cercetărilor s-a stabilit că vinovat de această „molimă“ se face Alexandru Tilitu, preşedintele C.A.P., care a tratat cu substanţe toxice (parction) boabe de griu şi porumb şi le-a aruncat, cu ajutorul altor doi membri ai cooperativei, pe tarlalele însăminţate in scopul de a distruge dăunătorii, fără a pune insă semne de avertizare (teren otrăvit). Şi cum tarlalele pornesc din imediata apropiere a gospodăriilor cetăţenilor !... Cu ocazia cercetărilor s-au găsit boabe otrăvite chiar şi pe izlazul comunal, cit şi pe drumul din marginea comunei. Adresa amintită mai sus ne anunţă că cercetările continuă. Le uram cercetări... „uşoare“ şi măsuri, pe măsura „molimei". O „Salvare" proprietate personală? Zice scrisoarea sosită din Curtea de Argeş : Cam pe la ora 23.30, cind iese din sut schimbul doi, la poarta fabricii de confecţii soseşte Salvarea cu nr. 31—AG—2139. — Ce „Salvare" ? — „Salvarea“ spitalului. — Şi ? — O încarcă şi pleacă. — In fiecare seară ? — Cam in fiecare... — Cu ce-o încarcă ? Cu accidentaţi ? De unde atîţia ? — Nu sint accidentaţi. — Atunci de ce-i la „Salvarea“ ? — Unii sint rudă cu şoferul, alţii — prieteni. — Şi ce vă interesează pe dv. ? Dacă „Salvarea“ este proprietate personală ? — Există şi aşa ceva ? ■ — Eu ştiu că nu. Dar dacă intre timp au fost puse in vinzare şi „Salvări“ pentru uz personal ? Dacă... Să nu zici hop pînă nu treci gîrla O scrisoare cam anonimă ne semnalează, printre altele, că satul Albeşti este despărţit da comuna Peretu-Teleorman de riul Vedea şi ca să ajungi dintr-o parte in alta trebuie să fie ori un ger care să crape pietrele, ori o căldură de luna lui cuptor. — Nu prea înţeleg ? ! — Riul Vedea il poţi trece ori cind este îngheţat bocnă, ori cind e foarte cald şi poţi să te dezbraci, ca să-l treci dincolo. — La dv. n-au fost inventate podurile ? — C.A.P. Albeşti a adus încă de anul trecut material lemnos pentru construirea unui pod. — Si ? Aţi zis hop ? — Din greşeală, am zis. Şi tot din greşeală, din materialele aduse s-au făcut nişte poduri. Dar da case. Şi aceste poduri nu ne ajută la trecerea girlei. Cine v-a pus să ziceţi hop înainte de a trece girla ? Aţi greşit, aţi greşit ! Nicuţă TANASE SCINTEIA — duminică 16 ianuarie 1972