Scînteia, mai 1973 (Anul 42, nr. 9495-9525)
1973-05-29 / nr. 9523
CE AU ÎNSEMNAT 25 DE ANI DE INDUSTRIE SOCIALISTĂ PENTRU Construcţia de maşini şi prelucrarea metalelor Dinamica producţiei globale Dacă luăm ca bază anul 1938, ea a reprezentat în : 1948 = 87 la sută 1971 = 5 500 la sută 1972 = 6 400 la sută Locuri de muncă La doi ani de la naţionalizare, în : 1950 = 172 900 In primii doi ani ai actualului cincinal: 1971 = 599 200 1972 = 651 600 Faţă de prevederile cincinalului pentru anul 1973, constructorii de maşini vor realiza în acest an o producţie mai mare cu 4,4 miliarde lei. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9523 Marţi 29 mai 1973 6 PAGINI - 30 BANI DE UN SFERT DE VEAC ÎN ROMÂNIA MUNCITORUL ÎNTRUNEŞTE DUBLA CALITATE DE PRODUCĂTOR $I PROPRIETAR LA 11 IUNIE —25 DE ANI DE LA NAŢIONALIZAREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ Se împlineşte, peste cîteva zile, la 11 iunie, un sfert de veac de la un eveniment de însemnătate capitală în viaţa clasei muncitoare şi a poporului nostru, în evoluţia istorică a României : 25 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie industrială din ţara noastră. Evocînd aniversarea actului naţionalizării, se cuvine ca acesta să fie încadrat în întregul său context istoric, în procesul revoluţionar deschis de înfăptuirea insurecţiei naţionale antifasciste armate de la 23 August 1944, în suita marilor evenimente ce au precedat acest act — evenimente al căror jubileu a fost sărbătorit în timpul din urmă de întregul nostru popor. Este vorba de împlinirea, anul trecut, la 30 Decembrie, a 25 de ani de la proclamarea Republicii și, apoi, în februarie, de aniversarea a 25 de ani de la făurirea partidului unic al clasei muncitoare, prin unificarea partidului comunist cu partidul social-democrat. Intre aceste evenimente a existat o strinsă relaţie cauzală, o nemijlocită relaţie de condiţionare şi interdependenţă : abolind monarhia, prelund în iniinile sale întreaga putere de stat, făurindu-şi unicul stat- major politic, clasa muncitoare avea larg deschisă înainte calea trecerii la reorganizarea socialistă a vieţii economico-sociale, la edificarea socialismului pe pămîntul României. Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie industrială a marcat un act decisiv pe această cale. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „PRIMUL ACT CARE A AVUT UN ROL HOTARITOR IN DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI SOCIALISTE L-A CONSTITUIT TRECEREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE DIN INDUSTRIE, LA 11 IUNIE 1948, IN INIINILE POPORULUI ! NAŢIONALIZAREA A DESCHIS O ETAPA NOUA IN ISTORIA RELAŢIILOR DE PRODUCŢIE DIN ŢARA NOASTRĂ, A DUS LA LICHIDAREA MARII BURGHEZII INDUSTRIALE ŞI FINANCIARE, LA CREAREA UNUI PUTERNIC SECTOR SOCIALIST DE STAT IN ECONOMIE, A PERMIS TRECEREA LA CONDUCEREA PLANIFICATA A ECONOMIEI NAŢIONALE“. Puterii politice a clasei muncitoare şi aliaţilor ei, reprezentată de rolul conducător al P.C.R. în guvern, i s-a adăugat şi o vastă bază economică. Aceste două pîrghii fundamentale au decis întreaga evoluţie victorioasă a construcţiei socialiste în ţara noastră. Naţionalizarea a fost concepută de partid ca un act revoluţionar înfăptuit de clasa muncitoare însăşi. Eliminînd pe patroni din incinta întreprinderilor, muncitorii au preluat nemijlocit conducerea fabricilor şi uzinelor. Visul de veacuri al oamenilor muncii, idealul care înflăcărase pe vechii noştri socialişti, crezul luminos căruia comuniştii îi consacraseră activitatea revoluţionară — munca eliberată de exploatare — devenise realitate vie. S-a înfăptuit astfel „exproprierea expropriatorilor“ — măreaţa deviză proclamată de „Manifestul Comunist“, cerinţă vitală a construcţiei socialiste. „Fabricile sunt ale poporului!“, „Muncim pentru noi înşine, pentru bunăstarea tuturor !“ — aceste idei au dinamizat conştiinţele, au determinat un uriaş val de entuziasm şi elan revoluţionar în rîndurile tuturor oamenilor muncii. Cuprinzînd industria, transporturile, băncile, — cu alte cuvinte ramurile conducătoare ale economiei — naţionalizarea a făcut cu putinţă trecerea la dezvoltarea planificată şi îndrumarea întregii evoluţii a economiei pe (Continuare in pag. a IlI-a) După 25 de ani, la uzina „Electromotor" din Timişoara LA „ELECTROMOTOR“-TIMIŞOARA 153 de oameni semnau istoria. Timpul a dovedit-o ...Şi vine luna iunie, dulcea şi blinda lună iunie, călcind cu paşii ei grei de istorie încărcaţi de tulburătoare aduceri aminte, lună a cărei primă zi am inchinat-o copiilor, celor mai tinere vlăstare ale ţării, speranţelor şi viselor ei... Dar acest iunie 1973 marchează intre zilele lui o dată de neuitat in letopiseţul revoluţiei socialiste din patria noastră . 11 Iunie 1948, ziua „Marii preluări“, din acea teribilă, unică şi de nerepetat vară, cind avea să se înfăptuiască unuul dintre actele de căpătii ale noii orinduiri: naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, trecerea greului din avuţia naţională în miinile stăpinilor ei de facto care, prin acest act, deveneau şi stăpinii de jure , poporul. Mi-a spus atunci, exact cu 25 de ani în urmă, proaspătul director-muncitor al linei mari rafinării ploieştene : „Noi trebuie să dovedim tuturor că suntem mai buni şi mai pricepuţi gospodari decit foştii patroni. Căci tot ceea ce am dobindit prin instăpinirea pe care ne-am asumat-o este bunul poporului, singurul chemat să ne rodnicească aviiţia, pentru ca ţara, ce de acum ne aparţine cu adevărat, să devină cu fiecare zi tot mai puternică, tot mai înfloritoare“. Era mijlocul lui iunie 1948. Acum mă aflu in celălalt capăt al ţării, tocmai in frumoasa capitală a Banatului, şi stau de vorbă cu citiva dintre încercaţii stăpini ai uzinelor „Electromotor“-Timişoara evocînd acea zi de neuitat. Aici s-a consumat atunci un fapt demn de istorie. Oamenii nu ştiau atunci că făceau istorie, n-au găsit de cuviinţă să imortalizeze fapta lor in nici o fotografie, dar dolean GRIGORESCU (Continuare in pag. a V-a) In scopul delimitării răspunderilor ce le revin in etapa actuală de integrare atît unităţilor productive, cit şi celor de învăţămînt superior şi de cercetare ştiinţifică universitară, am invitat la o discuţie concretă pe doi parteneri care in ultima vreme s-au distins prin eforturi remarcabile de colaborare : Uzina de maşini electrice şi catedra de profil similar din cadrul Institutului politehnic din Bucureşti. Ne-am oprit asupra acestei formule convinşi că şi acolo unde s-au obţinut rezultate certe există loc pentru mai bine, iar dialogul purtat în această perspectivă poate fi întotdeauna rodnic, îl redăm mai ales pentru fondul lui mai larg de învăţăminte, pentru invitaţia la reflecţie pe care, implicit, o adresează tuturor celor cu preocupări similare. Reporter : Uzina afirmă că s-au permanentizat legături strinse intre invăţămint şi producţie, dar că aportul şcolii superioare se situează încă în urma posibilităţilor , catedra îmbrăţişează şi ea această ultimă concluzie, sub rezerva că acum e rindul uzinei să facă noi paşi spre integrare. Tocmai de aceea vă propunem să mergem mai departe, precizînd fiecare dintre dv. cum ar trebui, practic, să acţioneze partenerul spre a se da curs tuturor soluţiilor preconizate? Prof. univ. dr. ing. CONSTANTIN BALA, şeful catedrei de maşini electrice : Noi am făcut eforturi ca, prin rotaţie, in fiecare zi o echipă de studenţi ai anilor III şi IV să lucreze in atelierele, in standurile de probă, in laboratoarele şi la serviciile de control tehnic ale uzinei ; avem un plan minuţios cu operaţiile pe care, progresiv, trebuie să le efectueze fiecare student ; au fost prevăzute şi haremurile unor beneficii. o serie de cursuri au fost restructurate spre a fi mai bine corelate nu numai tematic, ci şi în timp cu activitatea practică a studenţilor. In fapt însă nu întotdeauna studenţii au efectiv de lucru : uneori sunt repartizaţi in nişte locuri fie cu activitate intermitentă, fie cu titulari deja existenţi. Aşa că... Dr. ing. CONSTANTIN RADUŢ, directorul Uzinei de maşini electrice : Observaţia este reală, numai că noi vedem cauzele acestei situaţii în altă parte : activitatea studenţilor se desfăşoară intr-o compartimentare prea rigidă, poate tocmai in virtutea acelui plan minuţios invocat aici. Neîndoielnic, nu la utilitatea planificării mă refer, ci la faptul că în procesul concret de producţie proiectarea unui prototip, realizarea şi încercarea lui, chiar dacă se definesc ca etape distincte, fuzionează între ele. Poate că o asemenea legătură organică ar putea fi realizată şi in planurile de activitate studenţească. Munca fiecărui student, de întocmire a proiectelor anuale sau de diplomă, activitatea de laborator, practica productivă in atelier, in desfăşurarea cărora se apelează de fiecare dată la sprijinul uzinei, ar putea fuziona sub semnul unei teme unice, pe care s-o trateze nu în două ore de atelier astăzi, plus în trei ore de laborator mîine ş.a.m.d., ci in două zile pe săptămînă trăite efectiv in uzină. Orarul şcolar, cu pondere astăzi in practica studenţilor, s-ar transforma firesc într-un program cotidian de lucru, iar temele rezolvate în soluţii tehnice efective. C.B. : Am propus şi vom susţine în consiliul profesoral variante perfecţionate ale planului de învăţămînt, astfel incit integrarea să nu apară sub înfăţişarea unui program săptăminal de 32 ore căruia i s-au mai „lipit“ încă patru de activitate practică. Există, de altfel, şi o nefirească separare interdisciplinară. Aşa incit ceea ce spuneţi despre fuzionare ne preocupă şi pe noi. Efectuarea ei însă cere deopotrivă ca activitatea studenţilor să beneficieze de mai multă continuitate in timp ca şi în spaţiu ; or, care ar fi in uzina dv. locul unde studenţii să lucreze efectiv şi continuu, după un program vizînd rezolvarea unei teme unice? C.R. : Există asemenea locuri : atelierul nostru de prototipuri şi unele standuri de încercări pot fi preluate integral de politehnică. Perspectiva activităţii acestora, ţinuta tehnico-ştiinţifică înaltă pe care şi-o revendică — cred că le recomandă de la sine. Rep. : Aţi atins un aspect pe care vă rugăm să-l dezvoltaţi , cum ar trebui acţionat pentru ca intreaga Mihai IORDANESCU (Continuare în pag. a II-a) EXPERIENŢA UZINEI DE MAŞINI ELECTRICE — BUCUREŞTI ADUCE Argumente convingătoare pentru colaborarea activă, permanentă a uzinei cu facultatea IN ZIARUL DE AZI: • DIVERSITATE, IMAGINAŢIE, FINALITATE IN MUNCA POLITICĂ DE MASA • O CERERE, ŞI ALTE CITEVA PIESE LA DOSARUL... BIROCRAŢIEI (Scrisori către redacţie) • „DE PRIN LUME ADUNATE ŞI IARĂŞI LA LUME DATE" Presedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceausescu, va face o vizită oficială in Republica federală Germania La invitaţia preşedintelui federal al Republicii Federale Germania, dr. Gustav W. Heinemann, şi a doamnei Heinemann, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, va face, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vizită oficială în Republica Federală Germania, între 26 şi 29 iunie 1973. In prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu a avut loc solemnitatea decorării tovarăşului George Macovescu, ministrul afacerilor externe al României Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a decorat, luni după-amiază, cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I, pe_ tovarăşul George Macovescu, membru al Comitetului Central al P.C.R., ministrul afacerilor externe, pentru îndelungată şi rodnică activitate în mişcarea muncitorească şi pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de construire a socialismului, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani. La solemnitate au luat parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Ilie Verdeţ, Cornel Burtică, Ştefan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, Nicolae Ghenea şi Vasile Gliga, adjuncţi ai ministrului afacerilor externe. Inmînînd înalta distincţie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat călduros pe sărbătorit. (Cuvîntarea se publică alăturat). A luat apoi cuvîntul ministrul afacerilor externe, care, adresîndu-se secretarului general al Partidului Comunist Român, celorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, a spus : „Vă mulţumesc din adîncul fiinţei, al conştiinţei mele pentru că astăzi mă aflu aici, în faţa dumneavoastră. Prin dumneavoastră mulţumesc partidului, Partidului Comunist Român, pentru că el m-a adus pînă aici. In anii aceia din tinereţe, cind am cunoscut partidul, am învăţat, de atunci, tot timpul, să-mi iubesc poporul din care m-am născut, să-mi iubesc pămîntul din care m-am născut. M-a învăţat să iubesc clasa muncitoare, să-i înţeleg perfect rolul ei revoluţionar şi s-o urmez. M-am străduit să fac acest lucru. Uneori am reuşit, alteori nu, dar niciodată nu s-a stins, nu se va stinge credinţa în clasa muncitoare, credinţa 42) partidul meu, credinţa în conducătorii lui. Partidul nostru are astăzi o exilitică externă cum nu a avut niciodată poporul acesta, ţara aceasta a noastră. O faceţi dumneavoastră. Noi cei care lucrăm în Ministerul de Externe trebuie s-o aplicăm cu aceeaşi grijă, cu aceeaşi conştiinciozitate pentru ca ea intr-adevăr să aducă poporului român, clasei muncitoare din România, partiduluinostru acea strălucire pe care o merită“. După solemnitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi conducători de partid şi de stat s-au întreţinut cordial cu sărbătoritul. Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Aş dori ca în numele conducerii de partid şi de stat să felicit pe tovarăşul Macovescu cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani şi al înmînării acestui înalt ordin al Republicii Socialiste România. Desigur, aceasta este o virstă mncă tînără , dar în aceşti ani tovarăşul Macovescu a desfăşurat o intensă activitate — şi în ilegalitate, cind a adus o contribuţie însemnată la lupta revoluţionară din România — şi apoi în anii de construcţie socialistă, mai cu seamă în domeniul politicii internaţionale. Deci, prin acordarea acestei înalte distincţii se dă şi o înaltă apreciere activităţii pe care tovarăşul Macovescu a depus-o în aceşti ani. Dar, aşa cum este obiceiul să se spună întotdeauna, acordarea acestei înalte aprecieri înseamnă şi punerea unor noi obligaţii, de viitor, in munca pe care o are tovarăşul Macovescu ca ministru de externe. Desigur, ţinînd seama de politica internaţională a ţării noastre, de multiplele probleme ce se pun pe plan internaţional, se poate prevedea că şi în viitor va fi necesară o activitate intensă pentru a se înfăptui şi în acest domeniu, în cit mai bune condiţii, politica României de dezvoltare a relaţiilor internaţionale, de întărire a colaborării cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare, cu toate statele lumii, pentru realizarea politicii generale a ţării noastre de colaborare în Europa, de pace în intreaga lume. Doresc să exprim convingerea mea, a conducerii de partid şi de stat că tovarăşul Macovescu va desfăşura şi în viitor o activitate bună în această direcţie. Ii doresc Încă o dată deplin succes in activitatea sa, viaţă indelungată, multă sănătate şi fericire. ÎN PAGINA A III-A • Nici o palmă de pămînt să nu rămînă necultivată ! • Poate fi dublată, în răstimp de un an, producţia de lapte ? Lucrătorii din I.A.S. Giurgiu răspund afirmativ • Faţă în faţă două comisii muncitoreşti .» pentru contro- lul calităţii produselor