Scînteia, ianuarie 1975 (Anul 44, nr. 10067-10091)
1975-01-03 / nr. 10067
PAGINA 2 SCINTEl A —vineri 3 ianuarie 1975 12 ORE LA CUMPĂNA ANILOR Reportajul Revelionului în 35 de instantanee de voioşie, optimism şi satisfacţii Ora 18:30. Valea Jiului. S-a încheiat ultimul şut al lui 1974. La gurile de mină şi în sălile de apel îşi fac apariţia ultimele brigăzi ieşite „la ziuă“, ultimii oameni care şi-au luat rămas bun de la subteran pentru anul încheiat. Figuri încinse, încă prăfuite de cărbune, ochi luminoşi, dinţi albi strălucesc din toate părţile intr-un entuziasm mai agitat şi mai zgomotos decit de obicei. Ştim că se grăbesc. Ştim că trebuie să se spele, să se îmbrace, că sunt aşteptaţi acasă, de soţiile gătite, de copiii curaţi, sau in vizită de prieteni şi prietene, rude şi colegi. Totuşi, solicităm o părere Eroului Muncii Socialiste Petre Constantin : — Ieşind din subteran acum, în prag de an nou, pe mine şi pe tovarăşii mei ne încearcă sentimentul deplinei satisfacţii a datoriei împlinite. Am extras suplimentar 20 000 tone de cărbune cocsificabil. Astfel noi, minerii, am cinstit Congresul al XI-lea, momentul istoric al adoptării Programului Partidului Comunist Român. Il avem în faţă pe 1975. Acest an înseamnă pentru mina Lupeni sporirea producţiei de cărbune cocsificabil cu peste 50 000 tone faţă de 1974, trecerea la Înfăptuirea practică a sarcinii trasate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de la tribuna istoricului Congres al XI-lea al partidului, de a asigura, din producţia internă, cel puţin 50 la sută din necesarul de cărbune cocsificabil al economiei naţionale. Ora 19:30. Izbiceni, comună In lunca Oltului. După datină, au socit colindătorii, pluguşorul. Pocneşte harapnicul, ţine şi buhaiul isonul. Deşi cunoscută de la bădica Traian încoace (după unii chiar mai de demult), urarea ca roadele holdelor să fie îmbelşugate are la Izbiceni mai mult decât o valoare locală. Cooperatorii de aici au lansat, după cum se ştie, chemarea la Întrecere către toate cooperativele agricole de producţie din ţară. „Istoricul“ acestei chemări a fost recapitulat de către preşedintele cooperativei, Eroul Muncii Socialiste Gheorghe Zarcu. „ Si in aceste clipe, cînd ascultăm urările, ne amintim de indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu date cu prilejul vizitei in comuna noastră, în luna octombrie. De la aceste indicaţii a pornit şi angajamentul de a realiza producţii tot mai bune în 1975. Hotărîrea cooperatorilor a transformat, după cum ştiţi, angajamentul nostru într-o chemare la întrecere naţională. E bine ca acum, cînd ne aşezăm la ultima masă a anului 1974, să ne amintim şi ce ne-am propus pentru anul 1975. Ora 20,30. Din str. Vasile Lupu nr. 29 din Iaşi — blocul V 2, scara B, et. IV, ap. 3 — pleacă să colinde, pe la profesori, rude şi vecini, Adrian Duca, cea mai tînără personalitate românească din domeniul tehnicii. Mama îi strînge grijulie fularul la gît spunîndu-i : — Ai grijă. Şi să nu intîrzii. Ora 20,45. Pe portiţa unei curţi din Adjud pleacă de acasă mecanicul de locomotivă Titi Secară. Carmen, fetiţa lui de 6 ani, îl conduce pînă in stradă spunindu-i cu preţiozitate : — Ai grijă. Şi să nu întîrzii. Ora 20,55. Florăria din Piaţa Romană. Un cumpărător intirziat insistă să ia totuşi ceva. Dar la ora aceasta n-a mai rămas decit lămîiul de decor. — Bun şi ăsta ! — Ei asta-i ! Nici n-avem preţ pentru el. Cumpărătorul ar fi poate mai înţelegător dacă ar şti că numai „astăzi“ întreprinderea horticolă „1 Mai“ din Bucureşti a „bătut“ piaţa cu 50 000 garoafe, 15 000 crenguţe de liliac alb, 15 000 trandafiri şi multe alte flori. Există o întreagă strategie care să asigure stocul maxim exact în ziua „Z“. V-aţi întrebat, spre exemplu, cum de înfloreşte liliacul fix în ajunul Anului Nou ? Aflaţi că este introdus in seră în ziua de 1 decembrie, i se asigură temperatura constantă de 35° C, este continuu pulverizat cu apă (umiditate — 80 la sută) şi exact la termenul dorit bobocii se deschid. Ora 21:25. La Combinatul siderurgic din Galaţi se termină încărcarea celui de-al doilea furnal de 1 700 mc. Ora 21,30. Pentru Galaţi şi pentru celelalte combinate siderurgice mineralierul „Reşiţa“ navighează undeva, departe de ţară, aducind 25 000 tone de minereu din India, întotdeauna de sărbători ne gindim la marinari. De data aceasta, din cele 88 de nave ale flotei maritime româneşti se află în marş 44 de echipaje. Am renunţat la clasicul dialog T.F.F. şi, cu cele mai bune ginduri, pentru cei risipiţi pe meridiane, ne-am oprit la al 86-lea comandant, Constantin Lucaciu, care îşi petrece revelionul acasă. Pe cargoul său, tricolorul flutură de numai două zile. Cu „Novaci“, Şantierele navale din Constanţa îşi iau adio de la navele mici ; în docuri încep să se contureze navele anului 1975 , mineraliere de 55 000 tdw. Se îndeplinesc astfel sarcinile programului prioritar de construcţii navale româneşti, obiectiv de importanţă majoră căruia Congresul al XI-lea al partidului i-a acordat o atenţie deosebită. Ora 21,40. — Noroc bun ! — Noroc bun ! Oamenii ultimului şat încep să sosească la clubul minerilor din Lupeni. Alţi colegi de-ai lor işi petrec revelionul la cabanele din munţii Cîmpu lui Neag, Rusu şi altele. Ora 22:00. Tot in munţi, dar în zona lacului de acumulare Leş’i-Bihor s-au întîlnit ing. Dumitru Fuşcă, ing. Virgil Stan, maistrul Vasile Grigore — constructori care lucrează la sistemul hidroenergetic, cei care au durat şi dat în folosinţă intr-un timp-record barajul lacului de acumulare cu o capacitate de 28 milioane mc., cu apa căruia vor fi irigate peste 10 000 ha de teren agricol, va spori debitul de alimentare a localităţilor Oradea şi Aleşd. Ora 22,05. Departe de Aleşdul evocat mai sus, dar cu gîndul la el, la trenul din Gara de Nord tinărul Dumitru Chirodea. E mirat de cit de pustii sunt peroanele, casele de bilete, ghişeul de bagaje, chioşcurile cu produse. E mirat de cit de goi e trenul 301. Ce să-i faci ! Nu toată lumea e îndrăgostită, nu toţi îndrăgostiţii îşi au iubita la capătul ţării şi au treabă pină în ultimele ore ale anului. Ora 22:25, Miercurea-Ciuc, corespondentul „Scinteii“, István Bartonek, transmite cîteva declaraţii ale unor membri ai celui mai tînăr colectiv muncitoresc din judeţ, al fabricii de P.A.L. : „In ultimele luni, mi-am cam neglijat rudele. Eram cu gîndul numai la fabrică. Dar acum plec liniştit la fratele meu, la Timişoara. Am produs primele 100 tone de P.A.L. şi pot să vă spun că au ieşit de calitate superioară“ (inginer chimist Lőcsei László). „Fetiţa mea a împlinit chiar ieri, 30 decembrie, vîrsta de 5 ani. Simt că am făcut ceva şi pentru ea, muncind cu spor. Ştim că munca, eficienţa activităţii noastre reprezintă singura temelie posibilă, sănătoasă a creşterii bunăstării. Să ciocnim pentru sănătatea copiilor noştri“ (maistrul Reszegh Ferenc). „Furaţi de treburi. pină alaltăieri, nici nu am avut cum să mă gindesc la revelion. Ce îmi doresc pentru noul an ? Pace, prietenie, creşterea prestigiului României in lume şi a rolului ei în făurirea unei noi ordini în relaţiile internaţionale, iar colectivul nostru, în formare, să pătrundă tainele instalaţiilor complexe, să stăpînească aceste maşini minunate. Dacă reuşim, şi sigur vom reuşi, o să avem un an foarte bun“ (inginer-şef Ion Boterez). Zeci de noi unităţi industriale, crescute ca din pămînt in cursul ultimilor ani, formează coordonatele de astăzi ale Harghitei. In 1974, pentru prima dată, volumul producţiei globale industriale a judeţului a depăşit 5 miliarde de lei, cu aproape 24 la sută mai mult decit realizările anului precedent. In viitorul cincinal, aşa cum s-a trasat sarcină la cel de-al XI-lea Congres, şi Harghita se va număra printre judeţele ţării care vor realiza o producţie industrială globală de peste 10 miliarde lei, conform politicii ştiinţifice a partidului de înflorire a tuturor meleagurilor patriei, temelie sigură a bunăstării materiale şi spirituale, a unui nivel de trai din ce în ce mai ridicat. Ora 22,50. Alexandru Mihăilescu din Iaşi bea o ţuică şi se gindeşte la bere. Ora 23,00. Inveşmintatul sărbătoreşte, cu bogate elemente folclorice, cantina de la hala de turboagregate a întreprinderii de maşini grele — Bucureşti găzduieşte pe cei 300 de oaspeţi ai revelionului 1975. Veselia e în toi. Pluguşorul se porneşte cu urări ca anul ce vine să fie şi mai îmbelşugat şi mai plin de bucurii. Versurile exprimă convingerea că aceste năzuinţe depind exclusiv de munca oamenilor. Cu fiecare minut ne apropiem de noul an. Unul dintre oaspeţi, ing. Costică Bouroş, directorul tehnic al întreprinderii, ţine să ne spună : „Şi în 1975 vom face totul ca să fim fruntaşi, să dăm agregate energetice ce însumează 1 240 MW. utilaje de mare capacitate pentru laminorul de aluminiu de la Slatina“. Aici, la petrecerea dintre ani, sunt mulţi dintre realizatorii celui de-al treilea turboagregat românesc de 330 MW, care au ţinut să fie şi acum împreună : Petre Oprea, Constantin Pufu, Dumitru Drăghici, Mihai Gruia, Ion Florianu ş.a. Petrecerea continuă cu momente vesele, romanţe, cîntece de pahar care antrenează pe membrii colectivului bucureştean. Ora 23:10. Intre Bucegi şi munţii Gîrbovei, studentul Vasile I, de la Universitatea bucureşteană, caută cu disperare o poantă. In cantina taberei de la Piriul Rece se desfăşoară concursul de muzică populară, apoi va fi cel de muzică uşoară, iar intre ele — concursul de epigrame, la care V. I. are de gînd să participe. Dar cu ce? Ora 23,25. De un sfert de oră, pe ceas, formăm numere de telefon şi, peste tot — ocupat, ocupat, ocupat. Toată lumea vorbeşte. Ce-i de făcut ? Poate ne dă dispecerul de serviciu un sfat. Mai intîi îi urăm „La mulţi ani" tovarăşului Ştefan Mihalcea, apoi îi ascultăm „consultaţia": „Nu-i nici o soluţie. Este traficul cel mai intens pe care l-am supravegheat vreodată. Cite convorbiri? Nu ştim. Dar e sigur că avem într-o singură oră mai multe decât în restul anului în zile întregi. Nu-i de mirare ! Numai in acest an s-au instalat in Capitală 36 000 de posturi telefonice noi, cam cite existau în Bucureşti prin 1950. Telefonistele supraveghetoare Elena Matei, Maria Dorin, Argentina Leancu, Elena Tudor sint in plin şi neobosit slalom printre circuite. Şi cînd te gîndeşti că grosul solicitărilor vor fi abia după miezul nopţii ! Ora 23:30. Inginerul Alexandru Mihăilescu din Iaşi vede pregătindu-se cupele pentru şampanie şi se gindeşte tot la bere. Ora 23:40, o parte din miile de chimişti craioveni sărbătoresc revelionul în haine de lucru. Maistrul principal Valentin Stoia, operatorii chimişti Gheorghe Predescu, Nicolae Cioată s-au aflat la posturi ; pe măsură ce se apropie miezul nopţii de 31 decembrie 1974, schimbul III al fabricii de amoniac şi uree I se pregăteşte să raporteze lapidar prin telespicher , produce pentru sfirşitul lunii ianuarie 1975. Ora 23:45. Eroul Muncii Socialiste Gheorghe Buruc, şef de echipi la secţia montaj-locomotive a Întreprinderii „23 August“, işi petrece revelionul acasă, in familie. In jurul lui, cele două fete — ambele studente în cibernetică — soţia, ginerele. Le povesteşte — pentru a cita oară ? — cum au reuşit „secţia mea, echipa mea" să construiască noul tip de locomotivă diesel-electrică — „Faur“. întors acasă, elevul Adrian Duca din Iaşi povesteşte şi el cum a realizat schema desfăşurată a televizorului tip şcolar pentru care a primit medalia de aur „Minitehnicus“. Minerii povestesc şi ei. Realizatorii turbinelor-record de la I.M.G.B., de asemenea, povestesc. Si constructorii din creierii Munţilor Apuseni povestesc. Si toti ceilalţi, despre care am relatat sau nu, de la Galati, Constanta şi Piriul Rece, de la Izbiceni şi Miercurea-Ciuc, povestesc. Apoi, deodată, crainicii de radio şi televiziune anunţă actul solemn care reţine, în timpul ce a mai rămas din acest an, atenţia ţării. Vorbeşte tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. Pe întreg cuprinsul ţării, de la apele mării şi pînă pe crestele Carpaţilor, in intreaga rază de cuprindere a emisiunilor posturilor de radio şi televiziune româneşti, cuvintul luminos, de îmbărbătare, cuvîntul celui mai stimat fiu al poporului este ascultat cu atenţie şi dragoste, cu încredere şi hotărîrea de a face totul pentru înfăptuirea Programului partidului, pentru a da viaţă îndemnurilor secretarului general al partidului. ...Miezul nopţii. Niciodată iu 365 de zile ceasurile de pe acest fus orar nu sunt potrivite cu atita grijă şi consultate atît de frecvent. Este ora aceloraşi ginduri şi speranţe, a aceleiaşi încrederi în viitorul Republicii Socialiste România. Ora 0,01. Furnalistul-şef Toader Lavric, maiştrii Vasile Istrate, Victor Pal, Marcel Semciuc, cauperistul Măndel Ganea au elaborat la furnalul de 1 700 mc nr. 3 al combinatului gălăţean prima şarjă de fontă din ultimul an al cincinalului, încă de acum treizeci de minute. Incepe încărcarea pentru următoarea şarjă. Dirzenia cu care veghează focul continuu vorbeşte aproape de la sine despre optimismul şi încrederea lor, ca de altfel a Întregii noastre clase muncitoare, a întregului popor, în raportul dintre muncă şi prosperitate, dintre prezent şi viitor, dintre efort şi satisfacţii. Vorbesc de la sine realizările din 1974 ale siderurgiştilor gălâţeni, superbul au devenit acum un minut timp trecut : 100 000 tone oţel, 65 000 tone fontă, 11 000 tone cocs, 27 000 tone produse laminate plate ş. a. in valoare totală de 200 milioane lei. Aceste succese prefigurează dezvoltarea vertiginoasă pe care o va lua vatra siderurgică gâlăţeană in cincinalul viitor, cînd, potrivit sarcinilor din Directivele Congresului al XI-lea, va trebui să-şi tripleze producţia de oţel. Solicităm citeva destăinuiri inginerului Ion Vasile, şef de schimb : „ Siderurgiştii gălâţeni se află şi ei angajaţi în efortul general al poporului pentru înfăptuirea Programului partidului, pe drept cuvînt numit de secretarul nostru general Programul poporului român de ridicare a patriei pe culmile luminoase ale civilizaţiei comuniste. Ora 0,02. La Alba Iulia se rosteşte prima butadă de răsunet a noului an. In rumoarea celor două sute de voci care urau concomitent „La mulţi ani !“ în dreapta şi nu strigă, cineva, unul dintre participanţii la revelionul organizat la clubul tineretului pentru uteciştii de la „Porţelanul“, „Ardeleana“, întreprinderile de utilaje şi de produse refractare, a strigat mai tare : — La mulţi ani — 2000 ! — Două mii 7 — Intrăm in mileniul al treilea. — In mileniul al treilea ? Curlnd şi-au dat seama că afirmaţia este exactă. Pentru oraşul desăvîrşirii unităţii statale, acest revelion este revelionul înspre al 2000-lea an de existenţă a cetăţii, atestată documentar. Ora 0,07. Locomotiva fluieră prelung. Are un „timbru“ nou, cu care meleagurile prin care trece nu s-au obişnuit încă bine, bine. Semnalul ei prelungit, voios dă de veste că „vechea“ noastră cunoştinţă — „5145“ — intră în gara municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej pregătită să oprească în... 1975. Staţionarea fiind nu numai prima, ci şi puţin mai lungă , e timpul ca şi mai vechea cunoştinţă — mecanicul Titi Secară — să se prezinte . Am 32 de ani şi sint mecanic de locomotivă. Am lucrat mai intîi pe o locomotivă cu aburi ; acum sunt — după specializare — pe o locomotivă electrică şi traseele pe care circulăm se modernizează de la un an la altul Ora 0,10. La locuinţa învăţătoarei Margareta Gogu din comuna Rebricea, judeţul Vaslui, se rosteşte şi o urare mai deosebită : — Trăiască mirele şi mireasa ! Margareta s-a căsătorit in ultima zi de lucru a anului, adică acum un an, cu Dorinel Birceanu, electrician la Combinatul de fibre sintetice din Iaşi. In jurul orei... ...0,30. Inginerul ieşean Alexandru Mihăilescu nu mai rezistă să vadă în faţă vin. De la ora 22:00 se gindeşte mereu la bere. Lasă paharul de Fetească deoparte şi pune mina pe telefon. — Alo ? La mulţi ani ! Ce face berea ? — Fierbe, tovarăşe director. — Bine. Aveţi grijă ! Directorul celei mai noi fabrici de bere din ţară ar vrea să se termine mai repede revelionul acesta, şi zilele libere, şi luna ianuarie, şi prima săptămînă din februarie, să rupă o dată fila de calendar după care urmează mult aşteptata zi, duminică 9 februarie, cînd va ciocni primul pahar cu bere de Iaşi. Atunci se va încheia ciclul de fermentaţie şi de fabricaţie al primei şarje, puse la fiert într-una din ultimele zile ale anului Încheiat — 28 decembrie — şi vegheată în noaptea nopţilor nu numai de schimbul de serviciu, ci — cu gîndul — de întregul colectiv al noii întreprinderi. Ora 0,31. Maternitatea spitalului judeţean din Buzău. Revelion, propriu-zis, n-a fost. Dar şi aici această noapte a adus fericire şi bucurie unor familii. S-a născut Vasile Oprea, primul cetăţean buzoian al anului 1975 , tatăl — Mircea Oprea, mecanic de locomotivă, mama — Zoica Oprea, taxatoare de autobuz. Vasilică s-a născut în confortul spitalului judeţean cu 705 locuri, adevărat palat al sănătăţii. Ora 1:00. Soldatul Badea Stancu încearcă un sentiment de materialitate a timpului. Ar putea spune că are Anul Nou la cîţiva paşi in faţa sa. Patria la a cărei linişte şi sărbătoare veghează împreună cu ostaşul Nicuşor Bratu, sub comanda sergentului Remus Avram, patria deci, trăieşte de o oră un nou an. In faţa lui insă, dincolo de frontieră, Anul Nou soseşte abia acum , de vecinii şi prietenii de dincolo de graniţă ne desparte nu numai o bornă, ci şi un „fus orar“. Prin voia acestei împărţiri convenţionale a timpului, la numai cinci metri distanţă, diferenţa de timp a fost pină în această clipă de ...un an. Soldatul Badea Stancu nutreşte un gînd de prietenie frăţească şi se întoarce cu inima şi cu întreaga sa fiinţă spre pămintul scump al României. Ora 1,15. Dacă s-ar acorda un premiu pentru cel mai scurt şi mai cumpătat revelion, el ar trebui decernat în sala cantinei Institutului agronomic din Iaşi. Acolo petrece... selecţionata universitară de handbal. Comeseni cu nume de rezonanţă naţională şi internaţională — Ştefan Birtalan, Gabriel Kicsid, Ştefan Orban, Mircea Ştef şi alte arme „secrete“ ale antrenorului Eugen Trofin , ciocnesc cu mai fără alcool pentru anul care a adus handbalului românesc al patrulea titlu mondial, pentru anul în care speră ca sportul lor să-şi menţină consacrarea. Ora 1,30, schimb, reprezentanţii studenţimii aflaţi la Piriul Rece, un număr de 250, petrec in voie. Studentul Vasile I. nu reuşeşte să termine epigrama ; n-a reuşit să scrie decit : „Ai venit la Piriul Rece / Să măninci, să dormi cu şapte...“. Nu ! Nu merge rima. Renunţă în favoarea formării unei opinii , cărei fete să i se decerneze titlul de „Miss Piriul Rece — 1975“. Alt participant, Le Van Thao, student in anul V al Institutului de mine din Petroşani, e mai nostalgic. Următorul revelion îl va întîmpină cu şapte ore mai devreme, la peste 12 000 km distanţă : „Am petrecut minunat. M-am simţit între colegii mei români ca şi între rude. De fapt, prietenia şi ospitalitatea românească mi-au fost, timp de 5 ani, suportul care m-a ajutat să-mi îndeplinesc munca pentru care am fost trimis din patria mea — R. D. Vietnam — în România. Sincer vă spun, mă bucur mult că mă reîntorc acasă, dar regret că mă despart de colegii mei români, de frumoasa dumneavoastră ţară, de poporul dumneavoastră“. Ora 1,40. Peste 150 de tineri din întreprinderile şi instituţiile oraşului Alexandria petrec în noua şi moderna cantină a liceului industrial de construcţii, într-o atmosferă plină de voioşie şi optimism, intilnim pe Dana Penciu, Gheorghe Dumitru, Florin Lambescu, Petre Cioabă şi alţi tineri din noile întreprinderi industriale ale Teleormanului, creaţii ale actualului cincinal. „Am ascultat cu multă bucurie şi deosebită satisfacţie cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi televiziune “— ne mărturiseşte Elena Done, muncitoare fruntaşă la întreprinderea de panouri şi tablouri electrice. Chemările secretarului general al partidului constituie şi pentru noi, tinerii, cei mai mulţi de o vîrstă cu Republica, un imbold pentru a ne concentra şi multiplica eforturile. Suntem hotărîţi să participăm cu toată energia şi dăruirea la opera de înălţare a unei Românii mereu mai frumoase şi mai bogate. Gîndurile noastre zboară deja spre viitorul prefigurat atît de clar de Programul partidului, viitor pe care, cu înţelepciunea minţii şi cu forţa braţelor noastre, îl vom face tot mai luminos, mai măreţ“. Ora 2:30. Cochetul restaurant „Dorobanţi“ se află la primul său revelion. Dat în funcţiune numai cu cîteva luni în urmă, în pragul Conferinţei mondiale a populaţiei, găzduieşte acum peste 450 de oaspeţi bucureşteni sau de peste hotare. Ei au de făcut continuu dificila opţiune între preparatele bucătarului şef Constantin Preotesescu — medaliat la Concursul gastronomic de la Hamburg-1972 — şi dansurile şi jocurile care încheie programul artistic susţinut de ansamblul „Mugurelul“. Mulţi dintre oaspeţi se lasă prinşi în antrenul creat de solist, care reia (pentru a cita oară ?), cîntecul serii: „Clinchete de veselie / Ciripit de ciocîrlie , Românie, Românie / Ţară scumpă, mîndră glie“. Ora 3:00. Din inima munţilor Suhardului răzbate un şuierat prelung de locomotivă. Nu, nu mai este trenul mecanicului Titi Secară, acela se odihneşte la cap de linie — în gara Ghimeş , de astă-dată , semnalul dat de Vasile Furtună, care vesteşte prima cursă cu calcar de la carieră înspre cuptoarele nestinse ale Fabricii de ciment din Bicaz. Este o garnitură cu încărcătură dublă. Brigada lui Simion Săpunaru a ţinut să dovedească din primele clipe că, împreună cu întregul colectiv, răspunde chemării partidului de a produce cit mai mult, beneficiile peste plan trebuind să sporească substanţial şi să acopere veniturile suplimentare de care vor beneficia cu toţii în 1975, ca urmare a majorării retribuţiei. Hărnicia muncitorilor de la cariere e fructificată de cimentiştii din fabrică. In anul încheiat, ei au obţinut o producţie suplimentară de 35 000 tone de ciment. Intre timp se încarcă şi trenul uzinal 58 986. Cineva a scris cu creta pe un vagon : „Ciment produs la Bicaz în noaptea revelionului“. Primii Saci din cele 1 250 000 tone citi vor fi realizate în acest an. Ora 3:15, cîţiva dintre cei 30 000 de turişti care întîmpină Anul Nou la... înălţime au ajuns, graţie transfăgărăşanului, şi la Bîlealac. La anul vor fi mai mulţi. Peste alţi ani şi mai mulţi, pe măsură ce capacitatea de cazare va creşte odată cu viitorul complex alpin. Deocamdată, cei prezenţi mai ies pe afară şi încearcă zăpada. E bună de schi. E o invitaţie pentru unii să se culce mai devreme ca să se bucure din plin în dimineaţa ce urmează. Ora 4,30. „Premiul“ pentru cel mai cumpătat revelion fiind acordat, să propunem — tot neoficial — „premiul“ pentru cel mai ieftin meniu gustos. După opinia comesenilor de la întreprinderea de maşini grele din Bucureşti — despre care am mai vorbit şi la care ne înapoiem acum, la ora ciorbei de potroace — cea mai convenabilă trataţie a fost cea de la cantina lor : 100 ml ţuică, salam de Sibiu, măsline, caşcaval. Ştirici, icre, peşte, pastramă de porc, sarmale, friptură de curcan şi de porc, ciuperci, cartofi, murături, crochete de caşcaval, tort, cafea, alune, îngheţată, portocale, mere, chifle, un litru de vin şi ciorba amintită contra... 82 de lei. Ora 5:00. O parte din „nuntaşii“ invitaţi de ceferistul clujean Gheorghe Timofi — membru de partid din anul 1928 — încep să se retragă. Ospitalitatea e desăvîrşită, dar unii se gindesc că „mirii“ trebuie menajaţi. Doar împlinesc... 50 de ani de căsnicie. Ora 5,20. Vă mai amintiţi da tinărul Dumitru Chirodea (proiectant la IPROCHIM — Bucureşti) care la ora 22,05 se urca în acceleratul 301 ? A ajuns la Cîmpia Turzii. Dar pînă la Aleşd mai este cale lungă. Ce contează însă cînd eşti aşteptat ! Ora 6,30. Rutieristul X se duce să se culce. Programul la radio şi televizor s-a încheiat, de băut n-a avut voie să bea, urările toate au fost făcute... Nu-i mai rămine decit să se mai uite o dată la cer şi să plece liniştit. Se uită şi-şi zice : „Nu. Nu va ninge“. Rutieristul X — căruia în mod special nu-i dăm numele — este simbolul unui alt fel de „foc continuu“, al focului liniştit, al oamenilor care nu palpită de încordare, dar care veghează, cu disciplină şi conştiinciozitate, pe crîmpeiul ce li s-a încredinţat din uriaşul front economic şi social. In cazul nostru este unul dintre cei 40 de şoferi şi tractorişti mobilizaţi la autobază, pe lingă alţii 346 alertaţi la domiciliu, dintr-un total de 1 016 pregătiţi cu utilaje speciale să intervină dacă... asupra Capitalei s-ar fi abătut vreun val de ninsoare. „Secvenţe din cea mai lungă noapte a anului. Noaptea care a legat anul 1974 — anul unor evenimente fundamentale din istoria devenirii noastre socialiste — de anul 1975, ultimul din actualul cincinal. In mersul nostru înainte spre socialism şi comunism, 1974 rămine drept una din acele borne luminoase de istorie. Anul 1975 ? „Sîntem ferm hotărîţi — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la posturile noastre de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou — să facem totul pentru ca anul 1975 să aducă poporului român noi şi mari succese in dezvoltarea economico-socială, in creşterea bunăstării sale materiale şi spirituale, în ridicarea ţării pe noi culmi de progres şi civilizaţie socialistă !“ Da ! Această hotărire animă întreaga naţiune. Este angajarea fermă a întregului popor în munca eroică, fără preget, consacrată înfăptuirii obiectivelor măreţe ale Programului Partidului Comunist Român — programul de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism — adoptat de Congresul al XI-lea al partidului. Reportaj realizat de Sergiu ANBOIU, Al. PLAIEŞU, Ion LAZAR şi corespondenţii „Scinteii" • Foto : E. Dichiseanu In Oaş ? Nu, în Gorj ? Nu. Pe valea Sucevei ? Nu La cantina studenţească „Grozăveşti", cu tineri din Oaş, din Gorj, de pe valea Sucevei, din toată ţara Clipele de distracte sint mai frumoase cînd nutreşti satisfacţia datoriei împlinite Noaptea Anului Nou în cadru feeric de carnaval... La „Griviţa roşie" — un toast încrezător în anul care vine, în fericirea care stă în hărnicia mîinilor noastre