Scînteia, noiembrie 1978 (Anul 47, nr. 11258-11283)

1978-11-01 / nr. 11258

I I I I I I IFAPTUL ! DI­VERS I 50 de­­ crizanteme ! Maria şi Dumitru Paraipan din Galaţi au trăit un eveni­ment emoţionant: sărbătorirea nunţii de aur. Prilej pentru o­­ lăudabilă iniţiativă a oficiului stării civile de la primăria mu­nicipiului. Cei doi soţi, cu „ve-I chime“ de convieţuire semicente­­nară model, au fost invitaţi la primărie să fie... martori la ce­lebrarea căsătoriilor din ziua I respectivă. Soţii Paraipan au îm­părtăşit tinerilor însurăţei cîte­­va dintre „secretele“ căsniciei­­ lor. După care, la nunta lor de aur sărbătoriţii au primit un dar 50 de crizanteme. Cu urări de­­ mulţi ani, sănătate şi fericire !­ ­ Căpşuni de I octombrie I Sătenii din Deleni, judeţul Vaslui, zoresc din zori şi pînă-n seară la strînsul roadelor toam­nei. Nu numai la porumb şi la legume. Ei şi-au suflecat mi­ne­cile şi la culesul căpşuni­lor. Este a doua recoltă din I acest an. „Recoltă“ bună şi in casieria cooperativei agricole, planul de venituri fiind substan-I ţial depăşit. Cert este că, zilele acestea, printre gogonele şi go­­goşari, ţelină şi morcovi, in pia­ţa Vasluiului gospodinele au­­ admirat, cumpărat şi... degustat şi delicioasele căpşuni din Deleni. I Barierele I şi... amnezia ! Ne scrie Constantin Zaharia din municipiul Gh. Gheorghiu- Dej: „Am fost de mai multe ori cu autoturismul pînă la Miercurea-Ciuc. Pe traseu se află şase treceri de nivel peste calea ferată. De fiecare dată am pierdut enorm de mult timp la unele din aceste bariere, din cauză că ma­­nipulanţii lor le «uită» lăsa­te. In ziua de 21 octombrie, la ora 14, bariera de la Simbrea era închisă nu pentru că trecea vreun tren, ci pentru că aşa voia mai marele ei. După mul­te­­discuţii, a ridicat-o şi am trecut. Exact acelaşi lucru mi s-a intîmplat a doua zi la Lun­ca de­­Mijloc şi la pasajul Lă­­loaia-Comăneşti, deşi nici pe acolo nu urma să treacă nici un tren. In încheiere, cititorul nos­tru se întreabă : cine pune ba­rieră unor astfel de practici z I­ I Alte foi albe “ ...„întunericul de dincolo de bătaia farurilor mod serios că sănătatea lui“.... „Omul ăsta era mare de evaziv ca ceea ce e simplu şi clar“... Desigur, veţi spune că nu e nimic clar în însăilarea de mai sus. Aveţi dreptate, dar aşa se citeşte la un moment într-o car­te („Sfîntul de la New York“) apărută în editura „Univers“. Dar poate că e mai clară ex­plicaţia cititorului nostru Vic­tor Măloi din Tg. Jiu : „Citind de curînd in rubrica «Faptul divers» despre unele cărţi care erau tipărite cu foi albe, vă­­ trimit şi eu o «mostră» a ace­leiaşi neglijenţe. Se vede trea­ba că eu sunt mai «norocos» decit ceilalţi, întrucît in car­tea cu pricina nu am numai două pagini complet albe, ci patru : 161, 164, 165, 168. Mi-a fost foarte greu să înţeleg ac­ţiunea“. Cum nici noi nu înţe­legem de ce se mai întîmplă ! I I I I I I I I I I I I I O fi. La chip... I Cu ocaua I mică Un caz ieşit din comun ni se­­ semnalează din Rm. Vilcea. Mai intîi, aparenţele : cumpărătorii care treceau pragul magazi­nului Agrocoop nr. 2 al În­treprinderii de legume şi fructe I nr. 1 şi al celei pentru desfa­cerea cărnii (ambele din piaţa I centrală a municipiului) erau plăcut impresionaţi de exactita­tea cu care vinzătoarele Elena I Gogioman şi Maria Moga, pre­cum şi Nicolae Bălăşete Predi le cintăreau marfa. „La fix“ — ziceau ei. Dar era şi o parte I nevăzută a negoţului. „Corecti­tudinea“ respectivilor vinzători era numai de ochii lumii. In realitate, toţi trei dijmuiseră, in prealabil, greutăţile. Cum ? Prin scoaterea plumburilor. A­­dică, fiecare kilogram de came, I bunăoară, era „ciupit“ prin greutatea falsificată, cu nu mai puţin de 50 de grame ! Prinşi I cu... ocaua mică, cei trei sunt puşi acum în balanţa legii. Rubrica realizată de P. PETRE cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" PAGINA 2 asemenea lucruri. I Cînd aşchia­­ sare... departe Conducindu-şi autoturismul personal în stare de ebrietate, Vasile Iluţ, din Satu Mare, de­­ profesie electrician, a accidentat un biciclist care circula regu­lamentar. — Cum s-a întimplat ? — a fost întrebat de agentul de cir­culaţie. — Asta mă-ntreb și eu — a răspuns el. Habar n-am. Dacă ar fi aici taică-meu, precis ar ști ce și cum. — Dar cine e tatăl dumitale 7 — E șofer de meserie. Și încă unul a-ntîia. N-a avut niciodată nici un accident. — De cînd e la volan 7 — De 27 de ani. Adică de cînd m-am născut eu. Și cică-i se­măn leit. Pentru o revoluţie in agricultură ! (Urmare din pag. I) ce tării si manifeste mai multă în­drăzneală, mai multă perseverenţă şi răspundere, să se angajeze ferm In rezolvarea problemelor esenţiale ale agriculturiL Lor li se cere să ac­ţioneze energic pentru ca in locul automulţumirii, formalismului, ruti­nei şi conservatorismului ce mai e­­xistă pe alocuri să instaureze un spirit de muncă nou, exigent, cu a­­devărat revoluţionar în ştiinţa agri­colă, pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de mare importanţă ce le revin. Esenţial este ca cercetarea ştiinţifică agricolă să fie cît mai strins legată de activitatea de pro­ducţie. Cu ştiinţă de dragul ştiinţei, agricultura nu poate progresa. Nu­mai atunci cînd rezultatele din cim­­pul experimental se obţin la scara marii producţii, se poate spune că cercetarea a fost finalizată. Acesta este scopul cercetării ştiinţifice, ceea ce face obligatorie prezenţa specia­listului deopotrivă în laborator şi în cîmp, de fapt acolo unde se verifi­că rezultatele muncii lui. De aici re­zultă necesitatea ca fiecare staţiune de cercetări agricole şi institut de învăţămînt agricol superior să îndru­me şi să sprijine efectiv întreaga activitate de producţie din zona lor de acţiune, contribuind prin promo­varea largă a noului în ştiinţă şi tehnologie la obţinerea de rezultate cît mai bune în unităţile agricole. Saltul la o nouă calitate în agri­cultură presupune, ca o condiţie e­­senţială, ca întreaga activitate din u­­nităţile agricole să fie organizată pe principii economice, astfel încât pro­ducţiile mereu sporite să se obţină în condiţii de înaltă productivitate, cu cheltuieli materiale cit mai redu­se. Ca şi în celelalte ramuri ale e­­conomiei, aşa cum a subliniat secre­tarul general al partidului, produc­ţia netă trebuie să devină Indicato­rul de bază hotăritor şi in unităţile agricole de stat şi cooperatiste. In toate unităţile din această ramură trebuie să se afirme cu putere auto­­conducerea şi autogestiunea, ceea ce implică participarea largă a colecti­velor la conducerea şi organizarea activităţii productive, sporirea răs­punderii lor pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare de care dispun, spre a produce mai mult, mai eficient, spre a-şi spori astfel contribuţia la creşterea avuţiei naţionale, la progresul general al ţă­rii. Aceasta este şi in interesul oa­menilor muncii din agricultură, deoa­rece pe această bază îşi vor spori şi propriile lor venituri, propria bună­stare. In mod evident, înfăptuirea revo­luţiei agriculturii româneşti depinde în măsură hotăritoare de oameni, de modul de a lucra al ţărănimii, al spe­cialiştilor, al tuturor celor ce mun­cesc in această ramură. Practica, viaţa, realizările obţinute de nume­roase unităţi demonstrează că pro­ducţiile agricole superioare sunt de­terminate de munca oamenilor, de hărnicia şi priceperea lor, de spiritul revoluţionar, la flacăra căruia gîndesc şi muncesc. Stă în puterea tuturor ca, pe baza utilizării cu mare randa­ment a pămîntului, a mijloacelor me­canice, chimice şi a irigaţiilor, pe baza însuşirii experienţei unităţilor fruntaşe existente în toate zonele şi judeţele, pe baza ridicării continue a nivelului de pregătire tehnico-profe­­sională, să marcăm în anul care vine o adevărată revoluţie în producţia agricolă, întreaga activitate politico­­educativă desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid trebuie să ur­mărească dezvoltarea conştiinţei re­voluţionare a oamenilor din această ramuri, astfel incit ei să fie con­ştienţi de forţa de care dispun, con­ştienţi că de ei depinde înfăptuirea revoluţiei agriculturii noastre. Din punct de vedere al calendaru­lui agricol, lucrătorii ogoarelor au in­trat in fapt în al patrulea an al cin­cinalului. Analizind întreaga activita­te desfăşurată in acest an in spiritul sarcinilor şi exigenţelor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu pri­lejul „Zilei recoltei“, organele jude­ţene şi organizaţiile de partid de la sate, organele agricole centrale şi lo­cale. Institutele de cercetări, consi­liile de conducere ale unităţilor agri­cole sunt chemate să tragă concluzii şi învăţăminte judicioase atit din ceea ce a fost bun, cît şi din neajunsurile ce s-au manifestat, pentru a nu le mai repeta în anul viitor. Concomi­tent cu strîngerea şi depozitarea ne­întîrziată a tuturor roadelor ce se mai află în cîmp, oamenii muncii din agricultură au datoria să efectueze cu intensitate şi în lunile următoare lucrările de pregătire a recoltei anu­lui viitor, punînd astfel baze trai­nice obţinerii de producţii sporite în toate unităţile, în interesul acceleră­rii progresului economic al ţării, al ridicării bunăstării întregului popor. — BM@lT^PA8aa — Local de categoria I, serviciul de categoria a IlI-a Restaurantul „Gor­ Jul“, din cadrul hote­lului cu acelaşi nume din municipiul Tg. Jiu, mai păstrează încă semne de edificiu nou. Şi încă de unul fru­mos. Pentru că sa­lonul are o decoraţie reuşită, e comparti­mentat bine şi asigu­ră, ca dotare, toate condiţiile unei am­bianţe plăcute. Ele singure nu sunt, desi­gur, suficiente. Mai trebuie să intervină şi calitatea serviciilor. Dar, aici e aici ! Restaurantul „Gorjul“ este certat cu reguli­le... ospitalităţii. Ba trebuie să aştepţi din­colo de orice limi­tă pină eşti ser­vit, ba ceri una şi ţi se aduce alta. Dar ceea ce supără cel mai mult este lipsa spiri­tului gospodăresc al celor ce-l administrea­ză. E oare atit de greu ca o faţă de masă pă­tată să fie înlocuită . E oare atit de greu ca ordinea şi curăţenia să fie puse la punct, o­­dată pentru totdeauna, pentru a arăta ca la un restaurant de ca­tegoria I şi nu ca la un bufet periferic ? Reclamaţiile privind serviciile de la acest restaurant sunt atit de frecvente, incit te în­trebi : nu le vede şi nu le aude nimeni ? Mai exact, Oficiul ju­deţean de turism. C. PRIESCU La culesul porumbului - activitate intensă, dar care trebuie și mai mult intensificată! (Pentru că mai trebuie strînsă recolta de pe 735500 hectare) Cuvintele calde, îndemnurile adresate de secretarul general al partidului oamenilor muncii din agricultură cu prilejul „Zilei recol­tei" au determinat o activitate și mai intensă pentru încheierea cît mai grabnică a recoltării și depozi­tării roadelor toamnei, pentru pre­gătirea temeinică a recoltei anului viitor care va trebui să fie mult superioară celei realizate în acest an. Pînâ ieri, potrivit datelor cen­tralizate la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, porumbul a fost recoltat de pe 1 764 000 hec­tare — 71 la sută din suprafaţa cultivată. Pe locuri fruntaşe se situează cooperativele agricole din judeţele Mehedinţi, Gorj, Brăila, Ialomiţa, unde culesul porumbului se apropie de sfîrşit, în judeţul Covasna această lucrare s-a încheiat. Râmîneri în urmă la recoltat sînt în cooperativele agri­cole din judeţele Sălaj, Satu Mare şi Maramureş. Obiectivul acestei saptâmîni: • încheierea recoltării porumbului pe cele 735 500 hectare. • Transportarea neîntîrziată a întregii producţii de porumb recoltată şi aflată pe cîmp în grămezi, precum şi a cantităţilor care se string acum. • Depozitarea cu cea mai mare răspundere a porumbului în pătule şi arioaie pentru a se preveni pagubele din timpul păstrării, îndeplinirea sarcinii de mare răspundere de a pune, în cel mai scurt timp, întreaga recoltă la adăpost impune ca organele şi organizaţiile de partid, comandamentele locale pentru agricultură şi conducerile unităţilor agricole să ia măsuri pentru : — folosirea deplină a tuturor mijloacelor meca­nice și mobilizarea la cules a tuturor locuitorilor de la sate; Stadiul recoltării porumbului în cooperativele agricole la 31 octombrie. Cifrele reprezintă, în procente, suprafeţele de pe care a fost strînsă recolta — executarea unui număr sporit de curse cu fiecare camion, remorcă sau atelaj, astfel încît să se reducă decalajele între cantităţile recoltate şi cele transportate ; — îndeplinirea exemplară de către fiecare uni­tate agricolă a sarcinilor contractuale şi livrarea ne­întîrziată a produselor respective la bazele de re­cepţie. SĂ FACEM TOTUL PENTRU CA INTRSĂ ÎNCHEIEM RECOLTAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA PORUMBULUI! La întreprinderea de sîrmă din Buzău Tehnologii de concepţie proprie în secţia de trăgătorie, una din cele mai importante capaci­tăţi de producţie ale întreprin­derii, se experimentase în cursul anilor trecuţi un procedeu de decapare a sirmelor în sistem mecanic, mai economicos decit obişnuita decapare chimică. După experimentarea procedeului nou a început să se producă in în­treprindere şi sîrmă subţire. Care sunt caracteristicile şi eficienţa noii tehnologii ? Pro­ducţia fizică pe un schimb a crescut cu 20 la sută, adică lunar se realizează în plus pe o maşină 100 tone de sîrmă. Apoi a crescut durata de folo­sire a filierelor de 2 pînă la 6 ori, ceea ce conduce la o econo­mie de 36 000 lei anual. De ase­menea, se reduce consumul de energie electrică cu peste 50 000 kWh anual și se economi­sesc 450 tone acid sulfuric. Se di­minuează considerabil cheltuie­lile ocazionate de purificarea apelor reziduale care rezultau de la decaparea chimică. Co­lectivul întreprinderii acţionează pentru extinderea noii tehnolo­gii, creînd astfel condiţiile unor importante surse de creştere a eficienţei economice la capacită­ţile de trefilare a sirmelor. (Mi­­hai Bâzu). — Care ţint, după opinia dumneavoastră, principa­lele caracteristici ale cir­culaţiei rutiere bucureşte­ne ? — Amploarea şi Intensi­tatea. Este de-ajuns să vă spun că, în prezent, în Ca­pitală circulă tot atitea au­tovehicule cite se aflau, în urmă cu numai un dece­niu şi jumătate, în Întrea­ga ţară. Şi numărul lor continuă să crească. In fiecare zi, în medie, se în­scriu in circulaţie alte 100 de noi maşini, în marea lor majoritate proprietate per­sonală, ilustrare­a creşterii nivelului de trai şi a pu­terii de cumpărare a popu­laţiei. Tot zilnic, autobuze­le, troleibuzele, tramvaiele şi taximetrele transportă peste 4 milioane de călă­tori, iar pe arterele bucu­reştene se află în tranzit alte mii de autovehicule. Există o serie de puncte nodale unde numărul auto­vehiculelor depăşeşte, real­mente, puterea de preluare a străzilor. Este vorba, în­tre altele, de Gara de Nord, Foişorul de Foc, Leu, Ope­ră, Operetă, Piaţa Cosmo­nauţilor, Piaţa Sudului şi altele. In Piaţa Universită­ţii, de exemplu, valorile de trafic se ridică la nivelul celor înregistrate în me­tropole cu circulaţie dez­voltată. Aici se semnalea­ză, frecvent, cite 2 500— 3 000 de autovehicule pe oră şi sens, în condiţiile în care există cite trei benzi de circulaţie pe o parte şi alta a fiecăreia dintre ar­terele ce se intersectează. Iată de ce apare cit se poate de binevenită măsura luată de consiliul popular municipal pentru asfaltarea unor artere din zona centrală şi instituirea de sensuri unice pentru descongestionarea circula­ţiei pe străzile Eforiei, Co­lonadelor, Doamnei, Ion Ghica, Biserica Amzei, N. Iorga şi altele. Tot pentru descongestionarea circula­ţiei reamintim şi pe aceas­tă cale obligaţia şoferilor angrenaţi în tamponări u­­şoare, fără victime ome­neşti, de a scoate maşinile de pe partea carosabilă şi a le duce pe o stradă late­rală sau la un loc de par­care apropiat, după care să anunţe agentul de cir­culaţie. Altfel, pentru un far spart sau cîţiva centi­metri de vopsea zgîriată de pe caroserie se blochează toată circulaţia. După cum blocările se datoresc şi „că­derilor“ pe trasee ale unor autovehicule I.T.B., din cauza defecţiunilor tehni­ce, a intîrzierilor în reme­dierea acestora. Pentru sporirea cursivităţii circu­laţiei, municipalitatea con­tinuă acţiunea de moderni­zare a unor intersecţii, de semnalizare cu lumină gal­benă intermitentă a arte­relor de penetraţie in mu­nicipiu şi a trecerilor de pietoni.­­ Pentru că veni vorba de pietoni, cum se explică faptul că, din vina lor, in Bucureşti se produc cele mai multe accidente 7 — Dacă în medie, pe ţară, 35—39 la sută din to­talul accidentelor rutiere se produc din vina pietoni­lor, în Capitală ele depă­şesc 60 la sută. Este o pro­porţie îngrijorătoare, care nu trebuie pusă numai pe seama sporirii şi in­tensificării traficului auto sau a arterelor aglome­rate. Cauza cauzelor rezidă în nerespectarea de către pietoni a celor mai elemen­tare reguli de circulaţie — traversarea străzilor fără să se asigure sau prin locuri nepermise, trecerea prin faţa sau prin spatele mijloacelor de transport în comun. Din păcate, mulţi dintre pietonii care cad victime sint din rîndul co­piilor şi bătrînilor. De aici, necesitatea de a se lua toate măsurile pentru a-i deprinde pe oameni — de la copilul de grădiniţă pină la persoana cea mai in vîrstă — să circule corect, civilizat, In deplină sigu­ranţă. In ce ne priveşte, în­­cepind cu agenţii de circu­laţie şi cu patrulele şcola­re, pînă la întîlnirile şi consfătuirile pe care le avem în întreprinderi, insti­tuţii, şcoli şi cartiere, des­făşurăm o neslăbită muncă de prevenire, de discutare şi combatere a unor abateri. In acelaşi timp, am organi­zat şi organizăm numeroase acţiuni pe trasee, se aplică şi sancţiuni, dar nu sancţiu­nile in sine vor duce la în­tărirea ordinii şi disciplinei rutiere, ci creşterea gradu­lui de conştiinţă civică, de responsabilitate socială a fiecărui om faţă de propria viaţă şi a semenilor săi. — Fără a diminua cu ni­mic răspunderea pietonilor bucureşteni, nu credeţi, to­tuşi, că multe, foarte mul­te din accidentele provoca­te de ei ar fi putut să fie evitate de şoferi, dacă a­­ceştia, la rîndul lor, ar fi circulat cu mai multă aten­ţie şi prudenţă . — Fără discuţie. De con­duita omului de la volan, de modul in care acesta îşi ia toate măsurile de precau­ţie în timpul deplasării prin marile aglomerări umane, cum sunt cele din Capitală, depind, în ultimă instan­ţă, prevenirea şi chiar evi­tarea multor accidente. Tre­buie să spunem că nu există zi in care să nu constatăm din partea şofe­rilor, mai ales a celor amatori şi cu experienţă redusă în conducere, încăl­cări grosolane ale regulilor de circulaţie, începînd cu excesul de viteză pină la forţarea trecerilor marcate pentru pietoni. La aceasta se adaugă indisciplina unor şoferi profesionişti de la I.T.B., I.T.A.-călători, I.U.T., Transcom şi alte întreprinderi şi instituţii deţinătoare de mari parcuri auto. Continuă să se ducă o insuficientă activitate e­­ducativă şi să se manifeste un slab control în ce pri­veşte şoferii taximetrişti, care nu rareori circulă pro­­vocînd „groază“ printre ceilalţi participanţi la­ tra­ficul rutier, ca şi la trece­rile de pietoni. Ca să nu m­ai vorbim de faptul că nu peste tot se acţionea­ză în mod sistematic pen­tru împrospătarea cunoş­tinţelor şi perfecţionarea pregătirii şoferilor. — Ce ne puteţi spune in legătură cu îmbunătăţirile aduse examenului pentru obţinerea permisului de conducere ? — Viaţa însăşi a impus o simplificare a probelor din poligon in favoarea ac­centuării rolului conducerii propriu-zise pe trasee aglo­merate, adică mai aproape de condiţiile concrete în care se vor deplasa viitorii şoferi. Deosebit de utilă s-a dovedit introducerea testă­rii psihologice, care barează calea spre volan a celor care nu îndeplinesc anumi­te bareme de aptitudini şi cerinţe absolut obligatorii pentru a prezenta garanţia conducerii in siguranţă a unei maşini pe drumurile publice. Pînă in prezent, din totalul celor testaţi, circa 20—25 la sută nu au fost admişi. La fel de utilă se dovedeşte testarea psiho­logică şi in cazul şoferilor cu abateri foarte grave sau repetate. Din fericire — şi-mi face plăcere să subli­niez acest lucru — avem în Bucureşti foarte mulţi şo­feri profesionişti şi amatori bine pregătiţi profesional şi cu o conduită ireproşabi­lă la volan. Unii dintre ei fac parte din activul volun­tar al miliţiei şi organizăm împreună diferite acţiuni pentru supravegherea, di­rijarea şi controlul circula­ţiei. Ei ne sunt de mare fo­los mai ales acum, cînd vremea se înrăutăţeşte şi cînd trebuie luate o serie de măsuri specifice. — Ce recomandări se pot face şoferilor şi pieto­nilor pentru această pe­rioadă ? — Ar fi multe recoman­dări de făcut, dar mi-aş permite să reamintesc nu­mai îndatorirea elementa­ră, firească şi la îndemîna tuturor, care oglindeşte toate recomandările, aşa cum se oglindeşte oceanul într-o picătură de apă, respectarea întocmai, în ori­ce împrejurare, a reguli­lor de circulaţie. Aşa şi numai aşa putem vorbi de cursivitate şi siguranţă in circulaţie. Convorbire consemnata de Petre POPA Cale liberă unei circulaţii cursive şi în siguranţă pe arterele Capitalei Convorbire cu tovarăşul colonel Constantin GRĂDINARU­, şeful Serviciului circulaţie al Miliţiei municipiului Bucureşti SCI­NT El­A — miercuri 1 noiembrie 1978 Din rîndul muncitorilor, pentru cauza clasei muncitoare Se împlinesc astăzi trei sferturi de veac de la naşterea Elenei Filipovici, militantă de frunte a Partidului Co­munist Român. „Maria Ciobanu“, cum o cunoşteau tovarăşii aflaţi în adîncă ilegalitate, şi-a consacrat în­treaga energie şi capacitate luptei revoluţionare pentru triumful socia­lismului în România. Născută în Bucureşti, într-o fami­lie de muncitori, a fost nevoită să lucreze de tînără într-o fabrică din Capitală. încă în acea perioadă, cînd abia împlinise 15 ani, şi-a îndreptat paşii spre mişcarea revoluţionară. „Am venit în această mişcare pen­tru că am fost împinsă de mizeria care domneşte în fabrici şi pentru, că eram convinsă că numai partidul nostru este ade­văratul apărător ----------------------­al muncitorimii“ — declara ea mai tîrziu. După o zi isto­vitoare în fabrică găsea tăria să ia în mină cartea şi să înveţe. In fe­lul acesta, trep­tat, Elena Filipo­vici a căpătat o ------------------------­solidă pregătire politico-ideologică, un larg orizont de cunoştinţe, alesele ei însuşiri fiind valorificate în îndeplinirea diferitelor însărcinări pe care le-a primit de-a lungul anilor. In timpul marilor bătălii de clasă de la sfîrşitul primului război mon­dial şi mai ales al grevei generale din 1920, Elena Filipovici şi-a adus contribuţia la mobilizarea în aceste acţiuni a tineretului din întreprinde­rile bucureştene. Alături de alţi mi­litanţi revoluţionari, ea s-a pronun­ţat pentru transformarea partidului socialist în partid comunist. Aresta­tă însă în primăvara anului 1921, nu a putut lua parte la primul congres al Partidului Comunist, din mai 1921. A fost implicată insă în acelaşi pro­ces cu delegaţii de la congres ares­taţi — procesul din Dealul Spirii, în care s-a remarcat, ca şi ceilalţi acu­zaţi, prin atitudinea sa demnă, cura­joasă. „Singura mea vină — declara ea — este că, impinsă de mizeria vie­ţii, am intrat în organizaţie şi am fă­cut agitaţie în folosul acesteia încă de la vîrsta de 15 ani. Dacă aceasta in ochii dv. trece drept vină, pedepsi­­ţi-mă, voi primi pedeapsa in linişte“. După eliberare, în 1922, Elena Fi­lipovici a luat parte la activitatea organizaţiei revoluţionare de tineret din ţara noastră, Uniunea Tineretu­lui Comunist, fiind aleasă în C.C. al U.T.C. ; in anii 1923—1924 a deţinut, pentru o scurtă perioadă de timp, funcţia de secretar. In acelaşi timp (1923) a fost redactor responsabil al organului central de presă „Tineretul socialist“. Elena Filipovici a fost o criză luptătoare pentru emanciparea fe­meilor, pentru deplina lor egalitate în drepturi şi îmbunătăţirea condiţi­ei lor sociale. „Interesele femeii muncitoare sunt strins legate de in­teresele clasei muncitoare“ — scria intr-un articol . „Locul femeii muncitoare în lupta ei de eman­cipare este în sindicatele munci­toreşti, in partidele politice munci­toreşti, alături de muncitorii bărbaţi, luptind pentru desfiinţarea exploa­tării, pentru desfiinţarea actualei societăţi, pentru dezrobirea clasei muncitoare. Numai astfel va avea şi ea completa ei emancipare“ — spu­nea ea la un miting muncitoresc din Capitală. O bogată activitate a desfășurat și ca membră in ----------------------- Comisia centrală de femei de pe lingă C.C. al partidului, con­tribuind la orga­nizarea cercurilor de femei de pe lingă sindicatele unitare, cercuri care sub îndru­marea partidului au activat în mod legal în diferite oraşe. Autorităţile sesizau, încă în 1923, că Elena Filipovici „este mem­bră marcantă a partidului comunist... una din cele mai aprige propagan­diste ale mişcării comuniste din Bucureşti“. Activitatea sa revoluţio­nară i-a atras repetate arestări, iar în 1931 condamnarea, în contumacie, la muncă silnică pe viaţă. Chiar cînd s-a aflat departe de ţară, a păstrat legături strinse cu partidul, luînd parte activă la pre­gătirea Congresului al V-lea al P.C.R., din decembrie 1931 d­in ca­drul căruia a prezentat raportul po­litic. In pofida unor aprecieri necon­forme cu realităţile româneşti, docu­mentele congresului au pus la în­­demîna partidului un îndreptar teo­retic şi practic de largă perspectivă, ale cărui orientări au fost validate, în general, de evoluţia istorică. A fost aleasă In Comitetul Central, iar la prima plenară a C.C. al P.C.R. şi în Biroul Politic. In perioada 1935— 1937 a reprezentat Partidul Comu­nist Român pe lingă Comitetul Exe­cutiv al Internaţionalei Comuniste. In 1937, in împrejurări tragice, a în­cetat din viaţă. Prin lupta sa eroică şi devotamen­tul cu care a slujit cauza clasei muncitoare, Elena Filipovici şi-a în­scris pentru totdeauna numele în galeria militanţilor de seamă al miş­cării noastre comuniste şi muncito­reşti. Elisabeta IONIŢA cercetător ştiinţific 75 de ani de la naşterea militantei comuniste Elena Filipovici

Next