Scînteia, noiembrie 1980 (Anul 49, nr. 11881-11906)
1980-11-01 / nr. 11881
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 11881 Sîmbătă 1 noiembrie 1980 6 PAGINI -30 BANI CONSFĂTUIRE DE LUCRU LA C.C. AL P.C.R. CU ACTIVUL DIN DOMENIUL GEOLOGIEI Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a participat, vineri dimineaţa, la şedinţa de Închidere a Consfătuirii de lucru cu activul din domeniul geologiei, ale cărei lucrări s-au desfăşurat la C.C. al P.C.R. în zilele de 30 şi 31 octombrie, împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în prezidiul consfătuirii au luat loc tovarăşa Elena Ceauşescu, tovarăşii Ilie Verdeţ, Gheorghe Oprea, Virgil Trofin, Ion Ursu, Richard Winter. Consfătuirea a reunit 445 de lucrători din cadrul Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei şi din unităţile sale subordonate — centrale şi combinate miniere, trusturi de petrol, Întreprinderi geologice şi institute de cercetări — precum şi reprezentanţi ai unor organe centrale, ministere şi instituţii de învăţămînt superior. Organizată din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, consfătuirea se înscrie pe linia analizelor şi măsurilor stabilite pentru principalele sectoare de activitate în această perioadă de încheiere a unui cincinal şi începere a altuia, exprimă grija şi atenţia deosebite pe care , conducerea partidului şi statului, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le acordă acestui sector de mare insemnătate al economiei noastre naţionale. S-au examinat stadiul realizării planului de cercetare geologică pe acest an şi măsurile ce se impun pentru îndeplinirea exemplară a prevederilor planului pe anul 1981, ale cincinalului 1981—1985 şi, în perspectivă, pînă în anul 2000 , înaintea şedinţei de închidere a lucrărilor, tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-au fost prezentate, în cadrul unei expoziţii cuprinzînd numeroase grafice şi exponate — ilustrative pentru stadiul atins de cercetarea geologică şi punerea în valoare de surse de hidrocarburi şi minereuri utile — proiectul programului de cercetare geologică pe anii 1981—1985, precum şi programul privind creşterea producţiei de cărbune cocsificabil in cincinalul viitor. Secretarul general al partidului a făcut o serie de observaţii şi a indicat ca întreaga activitate de cercetare geologică să fie subordonată înfăptuirii sarcinii fundamentale puse de Congresul al XII-lea al partidului privind dezvoltarea mai rapidă a bazei materiale, şi in primul rind a celei energetice, care să asigure României, pină la sfirşitul deceniului următor, independenta din punct de vedere al energiei și combustibilului. La sosirea în sală, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost întimpinat cu deosebită căldură de cei prezenţi — semn al dragostei nemărginite, al profundului respect pe care geologii, minerii, petroliştii, toţi cei ce muncesc în acest sector al economiei naţionale le poartă secretarului general al partidului. Ministrul minelor, petrolului şi geologiei, tovarăşul Virgil Trofin, a prezentat în faţa secretarului general al partidului, a celorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat o sinteză a principalelor probleme rezultate din dezbaterile desfăşurate în prima zi a consfătuirii. In cadrul dezbaterilor — în plen şi pe secţiuni — au luat cuvintul in cele două zile ale consfătuirii 69 cadre de conducere, cercetători, ingineri, maiştri şi alţi lucrători din unităţi de cercetare geologică şi exploatare petrolieră şi minieră. Vorbitorii au adresat conducerii partidului şi statului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cele mai vii mulţumiri pentru preocuparea statornică faţă de dezvoltarea şi modernizarea acestui deosebit de important sector al economiei (Continuare in pag. a IlI-a) PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ministrul industriei de automobile al U.R.S.S., V. N. Poliakov Vineri după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit pe V. N. Poliakov, ministrul industriei de automobile al U.R.S.S., care face o vizită in ţara noastră. La primire a participat tovarăşul Ion Avram, ministrul industriei construcţiilor de maşini. A fost de faţă V. I. Drozdenko, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti. Ministrul sovietic a mulţumit călduros tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru întrevederea acordată, pentru posibilitatea oferită de a vizita România, de a cunoaşte nemijlocit din realizările obţinute în dezvoltarea şi modernizarea industriei noastre constructoare de maşini în cursul întrevederii a fost relevată cu satisfacţie colaborarea strânsă dintre cele două ţări pe plan economic, ea inscriindu-se în ansamblul conlucrării prieteneşti, multilaterale, dintre România şi Uniunea Sovietică, conlucrare ce se extinde şi se îmbogăţeşte continuu, in spiritul înţelegerilor convenite cu prilejul intîlnirilor şi convorbirilor româno-sovietice la nivel înalt. In acest cadru a fost subliniată importanta realizării unor acţiuni de cooperare in domeniul producţiei de autovehicule, în concordanţă cu potenţialul actual şi cu perspectivele de dezvoltare a acestei ramuri industriale in România şi Uniunea Sovietică. S-a apreciat că promovarea acestei conlucrări este de natură să contribuie la amplificarea şi aprofundarea relaţiilor economice dintre ţările noastre vecine şi prietene. întrevederea a decurs intr-o atmosferă caldă, tovărășească. Marjai József, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R. P. Ungare Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, vineri, pe tovarăşul Marjai József, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.P. Ungare, preşedintele părţii ţării sale în Comisia mixtă guvernamentală româno-ungară de colaborare economică, ale cărei lucrări s-au desfăşurat la Bucureşti. La primire a participat tovarăşul Nicolae Constantin, viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, preşedintele părţii române în comisia mixtă. Au fost de faţă Victor Bolojan, ambasadorul României la Budapesta, şi Sándor Bajnai, ambasadorul Ungariei la Bucureşti. Cu acest prilej, oaspetele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un salut prietenesc şi cele mai cordiale urări din partea tovarăşului Janos Kadar, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, a Biroului Politic şi a Comitetului Central al P.M.S.U. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a rugat să se transmită, din partea sa, a Comitetului Politic Executiv şi a Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului Janos Kadar, Biroului Politic şi Comitetului Central al P.M.S.U. un salut prietenesc şi cele mai bune urări. în timpul întrevederii au fost evocate relaţiile de strinsă prietenie şi colaborare dintre partidele, tarile şi popoarele noastre, subliniindu-se cu satisfacţie că aceste bune raporturi cunosc o dezvoltare fructuoasă, multilaterală, prin transpunerea în viaţă a înţelegerilor convenite cu ocazia întîlnirilor şi convorbirilor românoungare la nivel înalt, în acest cadru s-au relevat rezultatele înregistrate in extinderea şi diversificarea legăturilor economice şi tehnico-ştiinţifice. Totodată, a fost exprimată dorinţa de a intensifica cooperarea în ramuri importante ale producţiei materiale şi ale cercetării ştiinţifice, de a realiza obiective economice in comun, de a spori volumul schimburilor comerciale, valorificindu-se in mod eficient largile posibilităţi pe care le oferă in acest sens progresele obţinute in construcţia socialistă de România şi Ungaria, potenţialul economic al celor două ţări. S-a evidenţiat rolul însemnat ce revine comisiei mixte guvernamentale în identificarea unor noi domenii şi forme de cooperare, in amplificarea colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice, in creşterea ponderii ei în ansamblul conlucrării prietenești româno-ungare, întrevederea a decurs într-o atmosferă caldă, tovărășească. Isam Sartawi, trimis special al preşedintelui Comitetului Executiv al O.E.P. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit vineri după-amiază pe Isam Sartawi, membru al Consiliului Revoluţionar al mişcării „Al Fatah“ şi al Consiliului Naţional Palestinian, consilier politic, trimis special al preşedintelui Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Oaspetele a fost însoţit de Ramzi Khouri, consilier, directorul cabinetului preşedintelui Comitetului Executiv al O.E.P. La întrevedere au luat parte tovarăşii Virgil Cazacu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe. A fost de faţă Khaled Al-Sheikh, reprezentantul permanent al Organizaţiei pentru Eliberarea PalestineiInsie noastră. Oaspetele a adresat preşedintelui Nicolae Ceauşescu un cordial salut de prietenie din partea preşedintelui Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a transmis, la rindul său, preşedintelui Yasser Arafat un salut călduros împreună cu cele mai bune urări. In cadrul Întrevederii au fost evocate bunele relaţii de prietenie, solidaritate şi colaborare statornicite între Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, între popoarele român şi palestinian. în acelaşi timp, s-a exprimat dorinţa de a extinde şi adinei aceste relaţii, in folosul ambelor popoare, în interesul cauzei păcii, înţelegerii şi colaborării în lume. Au fost abordate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale actuale şi, îndeosebi, cu privire la ultimele evoluţii ale situaţiei din ’Orientul Mijlociu şi’ Asia de sud-vest. Cu acest prilej s-a subliniat necesitatea de a se intensifica activitatea politică şi diplomatică pentru găsirea unei soluţii globale, pentru realizarea unei păci juste şi durabile in Orientul Mijlociu, întemeiată pe retragerea Israelului din teritoriile ocupate in urma războiului din 1967, inclusiv din Ierusalimul arab, rezolvarea problemei poporului palestinian, pe baza dreptului la autodeterminare, inclusiv la constituirea unui stat palestinian independent. In cursul convorbirii a fost exprimată îngrijorarea in legătură cu conflictul militar dintre Iran și Irak și s-a subliniat necesitatea de a se ajunge la oprirea acţiunilor militare şi la începerea negocierilor, care să ducă la încetarea cit mai grabnică a luptelor, la soluţionarea politică a problemelor dintre Iran şi Irak — singura cale care corespunde intereselor celor două ţări şi popoare, păcii şi securităţii internaţionale, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate şi prietenie. CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi, Actuala consfătuire cu lucrătorii din geologie a fost convocată atît pentru a face bilanţul activităţii din cincinalul pe care îl încheiem în acest an, cît, mai cu seamă, pentru a discuta împreună cum să se acţioneze, în acest domeniu, în vederea realizării obiectivelor stabilite de Congresul al XII-lea al partidului pentru cincinalul 1981— 1985 şi în perspectivă, pînă în 1990 şi chiar pînă în 2000. In dezbaterile care au avut loc au fost evidenţiate rezultatele obţinute în activitatea geologică, prin punerea în evidenţă a unor noi resurse de petrol, cărbune, minereuri feroase, neferoase şi alte substanţe utile. La unele din acestea, prevederile pentru cincinalul pe care îl încheiem s-au realizat, iar la cîteva s-au obţinut chiar realizări mai mari, o anumită depăşire ; la unele însă, îndeosebi la petrol, rezultatele sunt sub aşteptări. Pe ansamblu se poate spune că s-au realizat progrese mai însemnate în activitatea geologică, ceea ce demonstrează că organizaţiile geologice, geologii, toţi oamenii muncii din acest important sector al economiei naţionale au înţeles răspunderea mare pe care o au in identificarea şi asigurarea de surse de energie şi materii prime necesare dezvoltării economiei naţionale, ridicării bunăstării poporului nostru. Pentru aceste rezultate pozitive, pentru eforturile depuse de toţi oamenii muncii din geologie doresc să le adresez felicitări, împreună cu urarea de succese şi mai mari în viitor. (Aplauze prelungite). După cum este cunoscut, Congresul al XII-lea al partidului, elaborind programul pentru noua etapă de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în perioada 1981—1985, a pus în centrul activităţii asigurarea, într-o măsură mai mare, a bazei de energie şi de materii prime din ţară. Dorim să facem eforturi mai mari pentru a pune în valoare noi rezerve de petrol, de gaze, de cărbune, de şisturi şi ape termale, în vederea asigurării cu mijloace proprii a surselor necesare de energie într-un procent mult mai mare decit în prezent. Avem în vedere, dealtfel, ca, pînă la sfîrşitul deceniului 1980, să realizăm o independenţă deplină în ce priveşte asigurarea cu energie. Vom obţine aceasta în primul rind din sursele pe care le-am menţionat, considerate — ca să spun aşa — clasice, şi în al doilea rind prin intensificarea activităţii de cercetare în vederea găsirii de noi surse energetice, despre care s-a vorbit la Congresul al XII-lea şi care sunt cuprinse pe larg in programul adoptat de Congresul partidului ; nu doresc să mă refer acum la acestea. De asemenea, este necesar să facem eforturi mult mai serioase pentru dezvoltarea bazei de minereuri feroase, ţinînd seama de faptul că producţia siderurgică necesită cantităţi foarte mari de minereuri. Se pare că, deşi unele din resurse au conţinuturi ceva mai sărace, dispunem totuşi de posibilităţi destul de serioase pentru a asigura, într-o măsură mult mai mare decât în prezent, siderurgia noastră cu minereuri feroase. Trebuie să dezvoltăm puternic extracţia minereurilor, să asigurăm economia naţională cu minereuri neferoase : cupru, zinc, plumb. De asemenea, trebuie să punem neapărat în valoare şi minereurile de nichel, care sunt deacum identificate — astfel încât să putem acoperi, dacă nu în întregime, cel puţin într-o măsură mult mai mare necesităţile economiei din producţia internă şi să reducem astfel, în mod substanţial, importul. Cunoaşteţi bine că preţurile la minereurile neferoase au crescut puternic, că tendinţa, în viitor, va fi de creştere. In mod deosebit va trebui să ne ocupăm de cercetarea geologică şi de creşterea rezervelor şi a producţiei de aur, argint, platină şi de alte metale rare, pentru care se pare că există încă posibilităţi, mai cu seamă dacă avem în vedere că şi în prezent continuăm să scoatem aur de acolo de unde au scos şi dacii şi romanii acum 2 000 de ani. Nu cred că resursele sau rezervele de asemenea metale preţioase sunt numai cele descoperite în epoca respectivă. Dealtfel, o serie deindicii cer să se acţioneze şi în alte zone, unde aluviunile aduc nisipuri cu conţinut destul de substanţial de aur. Activitatea noastră geologică n-a reuşit încă să ajungă la sursele de unde apele reuşesc să selecteze şi să aducă aceste metale. Sunt zone (Continuare în pag. a IlI-a) „Poporul este părintele meu literar“ Cind o citesc pe Sadoveanu se deşteaptă în mine o întreagă lume. E de ajuns să deschid cartea şi această lume mă fură, vint magnetic care te soarbe proiectindu-te pe alt tărim, poate tărîmul celălalt : un zvon de ape ireale, un murmur de păduri mereie şi adinei, nişte piele sub un cer tulbure sau clar ca visul, o lucire de funigei, ecoul unui corn de luptă sau nuntă, glasurile stinse ale unor oameni pe care nu-i cunosc, dar care sunt precis strămoşii mei. De la aceştia şi vreau să pornesc în mărturisirea mea despre spiritul naţional al operei lui Sadoveanu. Nu ştiu cum se va fi întrupat în vechime cultul strămoşilor, care îl preocupă atîta pe autorul nostru. Cioburile arheologice sunt multe dar mute ; mărturiile etnografice sunt extrem de numeroase, dar adesea dificil de descifrat. Acest cult, despre care aduc dovadă urnele cu cenuşi funerare din neoliticul carpato-danubianopontic, dar şi piramidele Egiptului antic, dar şi templele din India şi China veche, va fi fost bogat şi va fi făcut să dăinuie lumile de demult printr-o ascunsă coerenţă ca transcende a generaţiilor şi care răzbeşte pînă la noi. Lumile vechi se întorceau înapoi în timp pentru a se legitima, ele descindeau în prezent dintr-un trecut al întemeierii care stătea sub semnul unui strămoş, uneori mitic, cel care ctitorise familia, clanul, neamul, ginta. In viziunea celor vechi, lumile nu sunt apariţii spontane, ele se trag din cite cineva sau „se trăgănează“, cum spune cronicarul nostru, aşa cum Eneas, el însuşi erou fabulos, a tras şi întemeiat neamul său latin din flăcările războiului Troiei. Strămoşul definea deci pentru un neam un criteriu de identitate, de unitate şi de nobleţe, iar legătura cu el — cu pâmîntul şi cerul strămoşilor — se menţinea ritualic şi permanent. In cazul nostru, al românilor, îl avem şi pe Sadoveanu pentru lămurirea acestui rit fundamental. La el cultul strămoşilor este mai înainte de orice sentiment. Sadoveanu face din sentimentul continuităţii şi dăinuirii pe acelaşi pămînt a aceluiaşi popor o coordonată esenţială a operei. Cind Sadoveanu mărturiseşte că poporul Eseu de Paul ANGHEL ’ este părintele său literar, „că trecutul pulsează în mine ca un singe al celor dispăruţi“ — trebuie să-l credem, fiindcă avem întărirea covirşitoare a operei. Orice povestire a lui Sadoveanu, fără excepţie, e o excursie in trecut, o pogorîre, uneori pină la începuturile lumii. Orice povestire a lui Sadoveanu, fără excepţie, e o iniţiere în secretul devenirii şi stabilităţii lumii. Prin ce este stabilă lumea ? Prin vechime, ne spune Sadoveanu, iar cuvintul dă chiar titlul unei cărţi. O vechime indeterminată şi indeterminabilă, măsurată prin sintagme precum odată, odinioară, depărtată vreme, cîndva, de demult : „Intr-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul Ancuţei. Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme, demult, în anul cinci au căzut de Sintilii ploi năpraznice şi spuneau oamenii c-ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar nişte paseri cum nu s-a mai pomenit s-au învolburat pe furtună, vîslind spre răsărit“. Ca argument suprem al vechimii sunt invocate nu evenimente istorice, cronologia istorică, ci o cronologie mitică — in cazul citat balaurul, elementul din mitologia geto-dacică, „le dragon dace“ despre care a glosat recent un mare etnolog, sau cronologia firii, deci evenimentele din ordinea naturală, aceleaşi de la facerea lumii, etern mişcătoare ca şi firea. Toate cele ce ţin de ordinea naturală sau de ordinea mitică sunt documente imprescriptibile pentru Sadoveanu, implicit arhaitatea peisajului. Citez, la întimplare, din „Ţara de dincolo de negură“: „Prin asemenea noroaie, ciomiile şi mlaştini, care nu s-au, schimbat de pe vremea lui Boerebista, am ajuns în pădurile cele mari de la Brăieşti“. Burebista e ortografiat ca în Getica lui Iordanes, unde e numit şi Buruista. Vom spune că lumea lui Sadoveanu se pierde in nedefinitul temporal sau în etern. Ea trăieşte in primul rind o dramă naturală, drama firii, mereu reactualizată de anotimpuri, de naştere, nuntă şi moarte. Din acest punct de vedere, ne spune Sadoveanu, noi, cei de azi, suntem identici cu strămoşii noştri, simţim la fel, chiar dacă vieţuim diferit. Suntem identici şi prin altceva, prin cronologia istorică, prin unitatea trecutului cu prezentul şi cu viitorul. Românii, ne arată Sadoveanu, trăiesc secol de secol aceeaşi dramă, mereu reactualizată, legată de apărarea păminturilor lor şi de nişte rele aşezări pe care neîncetat vor să le curme. Cind nu le pot curma, ei lasă moştenire urmaşilor procesele neîncheiate pentru dreptate (Continuare in pag. a IV-a)