Scînteia, decembrie 1982 (Anul 51, nr. 12526-12552)
1982-12-01 / nr. 12526
Scinbeia ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LII Nr. 12 526 Miercuri 1 decembrie 1982 6 PAGINI - 50 BANI PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! IN INTIMPINAREA CONFERINŢEI NAŢIONALE A PARTIDULUI ÎNFĂPTUIRI ni Dezvoltarea armonioasă, echilibrată ISTORICE, *• M •• w • • jUndamentale a economiei ţarii, a fiecărui judeţ PARTIDULUI I -temelia afirmării egalităţii depline în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei Acum, cînd ne mai desparte doar o singură lună de sfîrşitul anului, cînd ne aflăm în preajma Conferinţei Naţionale a partidului, toată forţa muncitorească a României socialiste, oamenii muncii români, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi se arată a fi stăpiniţi de un puternic elan creator, de un înalt patos în muncă , de pe întreg cuprinsul ţării, din toate domeniile producţiei materiale sosesc veşti îmbucurătoare ce anunţă rodnice fapte de muncă, strădanii încununate de succes în realizarea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate in întrecerea socialistă. Această puternică efervescenţă in muncă, extinsă la scara întregii economii demonstrează din plin că economia ţării funcţionează ca un organism viguros, armonios, în toate componentele sale, că oamenii muncii şi-au asumat drept finalitate supremă a activităţii — înfăptuirea obiectivelor trasate de Congresul al XII-lea al partidului. Capacitatea economiei noastre de a găsi soluţii şi răspunsuri viabile unor probleme complicate, complexe, generate în bună măsură de consecinţele crizei economice mondiale, ne îndreptăţeşte să evidenţiem, încă o dată, justeţea politicii economice a partidului nostru, caracterul ei profund ştiinţific, capacitatea de a adopta la timp cele mai potrivite soluţii, care ţin seama de cerinţele legilor economice obiective, de posibilităţile şi necesităţile economiei noastre în plină dezvoltare, asigurindu-se valorificarea superioară a resurselor materiale, a potenţialului tehnic şi uman. Se vădeşte mai mult ca oricînd. în acest context economic general, că opţiunea neclintită a partidului nostru pentru industrializarea socialistă a ţării a fost o hotărire bine gindită, singura in măsură să ducă ţara pe drumul progresului şi bunăstării, să asigure economiei puterea reală pentru a soluţiona problemele complexe cu care se confruntă, iar modul de traducere in viaţă a acestei opţiuni s-a dovedit unul pe deplin ratio- /onal. Industrializarea a fost concepută de partid nu ca un proces general, în sine, care să confere ţării doar simpla putere industrială, ci ca o acţiune de largă anvergură, cuprinzînd toate zonele, judeţele şi localităţile patriei, pentru a-i conferi echilibrul temeinic intre toate celulele sale componente. Această concepţie şi-a găsit o strălucită întruchipare in hotărîrile istorice ale Congresului al IX-lea al partidului, care a asigurat elaborarea şi aplicarea unei strategii unitare şi în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi social-culturală armonioasă a tuturor judeţelor, considerată, în mod justificat, singura alternativă pentru înfăptuirea unei depline egalităţi in drepturi a tuturor oamenilor muncii. Indiferent de naţionalitate, pentru creşterea generală a nivelului de trai. De atunci toate momentele importante din viaţa partidului nostru — Congresele al X-lea, al XI-lea şi al XIIlea. Conferinţele naţionale — au fundamentat şi elaborat căi şi soluţii de profundă originalitate pentru înfăptuirea politicii de repartizare raţională a forţelor de producţie. Reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, din anul 1968, a impulsionat considerabil întărirea rolului unităţilor teritoriale de bază — oraşul şi ““ “““““ comuna — a determinat eliminarea unor verigi intermediare şi crearea unui cadru favorabil pentru repartizarea raţională a forţelor de producţie, ceea ce a dus la ridicarea mai rapidă a unor judeţe şi localităţi rămase în urmă. Sintetizind acest vast proces, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia, din nou, la Congresul al XII- lea al partidului că prin continuarea politicii de dezvoltare echilibrată a economiei tuturor zonelor ţării se va accelera procesul dispariţiei deosebirilor esenţiale dintre sat şi oraş, dintre activitatea agricolă şi industrială, determinîndu-se omogenizarea crescindă a societăţii noastre, crearea unui fundament trainic pentru afirmarea deplinei egalităţi intre toţi cetăţenii patriei — români, maghiari, germani, sirbi, de alte naţionalităţi, — pentru ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale, a gradului general de civilizaţie al întregului nostru popi. Decretînd prin lege şi urmărind cu hotărire deplina egalitate a tuturor cetăţenilor ţării fără deosebire de naţionalitate, partidul nostru a pornit de la adevărul confirmat de istorie că drepturile şi libertăţile politice sunt cu adevărat viabile, trainice, doar dacă se sprijină pe o bază economică solidă, dacă toţi membrii societăţii au posibilitatea să beneficieze, in egală măsură, de roadele dezvoltării economice a ţării. In afara acestei condiţionări esenţiale, totul ar rămîne vorbă aruncată în vînt, pentru că nu poate exista o reală egalitate fără accesul egal la binefacerile civilizaţiei. In acest scop, a fost orientat marele efort de investiţii cu precădere spre judeţele slab dezvoltate, intre care s-au aflat şi multe dintre cele in care, alături de români, trăiesc si cetăţeni aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare — maghiari, germani şi alte naţionalităţi — ceea ce a declanşat transformări revoluţionare, schimbări structurale in geografia economică a patriei. Astfel, in timp ce ritmul mediu anual de creştere a producţiei industriale a ţării a fost în anii 1971—1980 de 11,2 la sută, in judeţul Bistriţa-Năsăud el s-a ridicat la 18,1 la sută, in Buzău la 17,4 la sută, în Covasna la 16,9 la sută, in Dîmboviţa la 15,3 la sută, in Harghita la 13,8 la sută, in Olt la 19 la sută, in Satu Mare la 13,6 la sută, in Sălaj la 21,1 la sută, in Teleorman la 14,7 la sută, în Tulcea la 14,8 la sută, în Vaslui la 16,4 la sută. Acest mare efort de investiţii al naţiunii a asigurat nu numai crairea puternica baze industriale in aceste judeţe, ci, ______________Ioan ERHAN (Continuare în pag. a II-a) CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ________ROMÂN________ ENERGIA ELECTRICA: sa o gospodărim raţional, să nu o risipim! Noile investiţii realizate cu consumuri energetice cit mai reduse • Ce arată un studiu privind consumul de energie şi combustibili in ţara noastră şi în alte ţâri • Soluţiile proiectării decisive pentru obţinerea de mari economii • Izolaţiile termice optime asigură consumuri energetice minime în exploatarea construcţiilor Este un adevăr de necontestat : an de an, înfăptuim ample programe de investiţii, care implică in acelaşi timp si considerabile consumuri energetice. Cum pot fi ele reduse ? Iată o problemă care se pune astăzi pretutindeni in lume, chiar şi în ţările dezvoltate din punct de vedere industrial. Studii recente efectuate de specialişti din Anglia, Franţa, Statele Unite s.a. relevă că, prin consumul energetic cerut de realizarea diferitelor categorii de construcţii, este cheltuit intre 7 şi 10 la sută din necesarul anual de energie primară al acestor ţări, adică din energia obţinută pe bază de cărbuni, petrol, gaz metan sau din energia nucleară solară, eoliană ş.a. Consumuri mari, apropiate de aceste niveluri, impune şi realizarea noilor obiective industriale, a locuinţelor şi celorlalte lucrări de construcţii din ţara noastră. Aceste consideraţii ne oferă o primă şi importantă concluzie : scăderea accentuată a cheltuielilor de energie, pe de o parte, iar pe de altă parte, utilizarea ei cu maximum de eficienţă reprezintă o sarcină economică prioritară pentru toţi cei care concură la realizarea investiţiilor — proiectanţi, producători de materiale de construcţii, constructori si alţii- O radiografie a cheltuielilor energetice efectuate in construcţii,întocmită de specialişti din Institutul de proiectare pentru construcţii din Bucureşti, evidenţiază cu claritate natura acestor consumuri, ponderea lor şi, implicit, direcţiile de acţiune necesare pentru diminuarea lor. — Concluziile pe marginea acestui studiu ? — Mai multe. Prima : suntem nevoiţi să folosim unele materiale mari consumatoare de energie. Nu avem cum să înlocuim, de pildă, otelul beton sau profilele de otel, deşi aceste materiale sunt energointensive. In atare condiţii, este limpede ce responsabilitate revine proiectanţilor in dimensionarea exactă, cu rigurozitate maximă a oricăror structuri constructive A doua concluzie : necesitatea precizării cheltuielilor energetice pe categorii sau articole de lucrări ca indicator distinct. Insumind cantităţile de energie consumate in industrie si pe șantiere, acest nou indicator are menirea să stabilească un mod unitar de apreciere a consumurilor energetice, fiind comparabil ca nivel de sinteză cu preţul de cost pe articole de deviz. — Această chestiune capătă accente suplimentare in cazul lucrărilor de izolaţii — ne-a precizat tovarăşul Constantin Caruso, director adjunct al Trustului de izolaţii pentru lucrări industriale din Bucureşti. Cînd acţionăm pentru reducerea severă a consumului de energie in construcţii, trebuie să efectuăm o analiză globală a modului in care are loc consumul acesteia. Ceea ce impune, pe de o parte, să avem in vedere energia incorporată in produsul numit construcţie, deci consumul initial de energie, strict legat de producerea materialelor si prefabricatelor, de transportul acestora la santiere si de aplicarea tehnologiilor de execuţie. Pe de altă parte, nu poate fi neglijat nici consumul de energie in perioada de exploatare a investiţiilor, energie destinată încălzirii, iluminatului si funcţionării diferitelor instalaţii in condiţiile unui anumit regim termic determinat de tehnologiile specifice fiecărui obiectiv productiv etc. Numai analizînd in strinsa lor unitate aceste două aspecte se poate aprecia just consumul efectiv de energie implicat de o anumită construcţie. In sprijinul acestei afirmaţii sa apelăm din nou la statistici Referindu-ne numai la constructiile de locuinţe studiile de specialitate indică faptul că 35—40 la sută din necesarul anual de energie primară a ţărilor dezvoltate industrial al ţârilor cu climă temperată şi din nord este alocat consumului de energie in timpul exploatării construcţiilor. Deci, majoritatea covirşitoare şi costisitoa-Ing. Cristian AJMTONESCU (Continuare in pag. a II-a) — Fără îndoială, ponderea cea mai chiar intre diferitele materiale de importantă în cheltuielile energetice construcţie există diferente apreciafăcute pentru realizarea unei con-bile ; unele sint mari consumatoare strucţii, indiferent de destinaţia ei, de energie şi combustibili, cu alte revine materialelor utilizate —nea cuvinte sunt energointensive, confirmat şi ing. Radu Suman, di- Iată un tabel extras dintr-un sturectorul Trustului de construcţii inediu de specialitate elaborat dedustriale si agrozootehnice din Bucu- ÎNCERC si Institutul politehnic din resti. Din acest punct de vedere, Iasi, pe care il consider sugestiv : Natura consumurilor energetice in construcţii - % -Energia incorporată in materialele folosite 68 Consumuri directe de energie pe șantiere 20 Energie înglobată in uzura utilajelor 12 Consum total Unitatea de energie Denumirea materialului de măsură pentru producerea (U.M.) materialului (kg ec/ld.M.) Produse din P.V.C. tonă 3 920-4 230 Plasă rabit tonă 2 390 Bitum tonă 1 750 Sirmă trasă din oțel tonă 1650 Oțel beton tonă 1500 Profile din oțel tonă 1 450 Azbociment ondulat tonă 236 Ciment P 400 tonă 225 Beton B 250 prefabricat mc 205 Beton B 250 monolit mc 119 Vata minerală C 100 mc 170 Polistiren expandat mc 115 Carâmizi și blocuri ceramice pline tonă 113 Ipsos calitatea I tonă 96 Cherestea mc 28 Carton bitumnat mp 2,67 PRODUCTIA FIZICA, REALIZATA INTEGRAL, LA TOATE SORTIMENTELE! Astăzi, in obiectivul anchetei: vagoanele In pagina a ll-a TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe tovarăşii György Aczel, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.S.U., şi Varkonyi Peter, secretar al C.C. al P.M.S.U. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi după-amiază, pe tovarăşii György Aczel, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.M.S.U.. şi Varkonyi Peter, secretar al C.C. al P.M.S.U., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., au efectuat o vizită prietenească in tara noastră. La primire au participat tovarăşii Miu Dobrescu şi Petru Enache, membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai C.C. Ifl P.C.R. A fost de faţă Barity Miklós, ambasadorul R. P. Ungare la Bucureşti. Tovarăşul György Aczel a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. un călduros salut din partea tovarăşului János Kádár, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, şi a Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se transmită tovarăşului János Kádár, Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U. un salut călduros şi cele mai bune urări din partea sa şi a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. In cadrul Întrevederii s-au evidenţiat relaţiile de prietenie şi colaborare dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, dintre România şi Ungaria, relaţii care se dezvoltă pe baza principiilor egalităţii in drepturi, independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului in treburile interne şi avantajului reciproc. S-a exprimat dorinţa pentru promovarea în continuare a relaţiilor de colaborare dintre P.C.R. şi P.M.S.U., pentru dezvoltarea raporturilor de prietenie, bună vecinătate şi colaborare dintre ţările şi popoarele noastre, pentru întărirea conlucrării lor in construirea noii orînduiri. S-a apreciat că amplificarea continuă a relaţiilor româno-ungare este în interesul popoarelor noastre, serveşte cauzei generale a socialismului, păcii, destinderii şi înţelegerii între naţiuni. Au fost abordate, de asemenea, unele probleme internaţionale actuale, evidenţiindu-se dorinţa României şi Ungariei de a întări conlucrarea pe plan extern, pentru a-şi aduce contribuţia la oprirea agravării încordării în lume, la reluarea şi continuarea politicii de destindere, pace şi respect al independenţei naţionale, la soluţionarea, prin mijloace paşnice, a situaţiilor conflictuale din diferite zone ale globului, la adoptarea de măsuri ferme de dezarmare, in primul rind de dezarmare nucleară, la edificarea unui sistem real de securitate si cooperare in Europa şi in Întreaga lume. Primirea s-a desfăşurat intr-o atmosferă caldă, tovărășească. UNITATEA NAŢIONALA-mareaţă operă a poporului român Se împlinesc astăzi 64 de ani de la un eveniment crucial al istoriei noastre — Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, din 1 Decembrie 1918, care a hotărit unirea Transilvaniei cu România, prin aceasta desăvîrşindu-se procesul de formare a statului naţional unitar român. Referindu-se la semnificaţiile acestei istorice înfăptuiri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „Desfăşurarea evenimentelor istorice demonstrează in modul cel mai categoric faptul că unirea nu a fost efectul unei intîmplări, rodul unei simple conjuncturi favorabile sau al înţelegerilor intervenite la masa tratativelor, ci rezultatul luptei hotăritoare a celor mai largi mase ale poporului, un act de profundă dreptate naţională, realizarea unei concordanţe logice intre realitatea obiectivă şi drepturile inalienabile ale poporului, pe de o parte, şi cadrul naţional cerut cu stringenţă de aceste realităţi". Un act de profundă dreptate naţională a fost, într-adevăr, măreţul eveniment de acum 64 de ani. Un act ce a încheiat un îndelungat proces istoric obiectiv, ce-şi avea temelia cu Alexandru PORJEANU ternică in unitatea poporului român pe toată întinderea teritoriului ce-l locuia din vechime. Un act ce a încununat eforturile şi jertfele eroice ale multor generaţii, în cugetul şi inima cărora a ars mereu vie flacăra 64 de ani de la făurirea statului naţional unitar român ideii de unitate, conştiinţa apartenenţei la acelaşi popor. De aceea, cinci sub cupola sălii Unirii au răsunat istoricele cuvinte ale Rezoluţiei de la Alba lulia : „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania şi Banat... adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba lulia In ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dinşii cu România, s-a împlinit o legitate a istoriei, a triumfat o cauză dreaptă. Justeţea şi legitimitatea luptei românilor pentru unitate naţională au fost recunoscute şi consfinţite prin tratatele internaţionale încheiate ulterior. Istoricul act al Unirii, justeţea şi legitimitatea lui şi-au aflat puternice argumente in atitudinea faţă de unire a unor personalităţi progresiste, a oamenilor muncii aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare care au intîmpinat acest eveniment ca pe un act istoric drept şi necesar, văzînd în el, totodată, perspectiva lichidării opresiunii sociale şi naţionale de care erau deopotrivă interesaţi toţi cei ce munceau pe pămîntul românesc, fără deosebire de naţionalitate, înfrăţiţi prin secole de muncă şi luptă comună împotriva asupririi şi exploatării, aşa cum o atestă atâtea memorabile momente ale istoriei. Participanţii la acea mare adunare au avut conştiinţa limpede că sunt părtaşi la ’■ î eveniment de răscruce al istoriei noastre. „Cu cit se vor strecura, mersul vremii veacurile, scria Vasile Goldiş, autorul documentelor politice fundamentale ale Unirii, raportul principal al Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia, cu atit nmi luminos va pătrunde in conştiinţa naţiunii române înfăptuirea de la Alba lulia — şi ca monument al cei mai mari zile din viaţa ei, dar şi izvor un veci nesecat de înţeleaptă îndrumare pe calea desăvirşirii şi astfel a fericirii şi măririi tale“. Astăzi, la 64 de ani de la marea Înfăptuire a înaintaşilor noştri, putem spune cu deplin temei că intr-adevăr „mersul vremii" aureolează tot mai strălucitor acest eveniment capital din istoria naţiunii noastre, că actul Unirii de la 1918 a intrat in straturile cele mai profunde ale conştiinţei, ale insăşi fiinţei poporului nostru, acolo de unde absolut nimeni nu poate şi nu va putea niciodată a-1 clinti sau înlocui. Pentru că in zbuciumata noastră istorie, făcută dintr-un şir întreg de împliniri, ce au venit toate insă după grele încordări, lupte şi jertfe, unitatea naţională a fost unul dintre, bunurile cele mai de preţ, dindu-ne tăria să biruim vitregiile vremurilor. „Izvor de înţeleaptă îndrumare" s-a dovedit tezaurul de gîndire şi acţiune politică pe care-l reprezintă momentul istoric din toamna anului 1918 pentru întregul curs al perioadei interbelice. „Spiritul de la Alba lulia“, esenţa profund democratică a acestuia au fost constant evocate şi invocate de forţele progresiste, patriotice, revoluţionare ale poporului român, in frunte cu comuniştii, pentru apărarea drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru a întregi libertatea naţională prin cea socială, pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a patriei. „Izvor de înţeleaptă îndrumare" a rămas Alba lulia pentru întregul popor in anii negri ai dominaţiei fasciste, cînd trupul ţării a fost sfîrtecat, cind Transilvania de nord a fost smulsă României printr-un odios dictat. Ca pe o comoară sfintă, ca pe un perpetuu indemn la acţiune au păstrat oamenii muncii din ţara noastră memoria actului de la Alba lulia, înfăptuirea de atunci, conştiinţa justeţei şi legitimităţii acesteia sporindu-le forţa morală şi politică de a depăşi cea mai grea perioadă (Continuare in pag. a V-a) Spiritul actualităţii, al epocii socialiste - izvorul permanent al creaţiei literare din patria noastră — In ultimul timp au apărut şi l-a bucurat de un interes aparte o suită de romane social-politice, ce par să răspundă mai bine cerinţei fireşti a cititorului de a cunoaşte multilateral epoca pe care o străbatem. Vi rugăm să ne vorbiţi despre relaţia cititor — Speri in momentul actual ! — Faptul că cititorul de azi dă prioritate romanului nu ţine de vreo modă, căci modele sint trecătoare si dispar tot atit de repede cum apar. Cititorul a dorit si a manifestat interes dintotdeauna fată de romanul care abordează si analizează o anumită societate, structura sa politică, relaţiile sociale existente. Este vorba nu de romanul social-politic In general, ci de creaţii care caută Intr-adevăr adevărul social punînd firesc Întrebări si formulindu-le in unele cazuri, răspunsurile. Climatul de creaţie din ultimii 17 ani a făcut posibilă apariţia unor asemenea romane in paginile cărora scriitorii nu au avut nevoie sa acomodeze realităţile descrise de ei cu adevăruri anteformulate, ci au avut reala posibilitate să pornească de la analiza realităţii date şi să ajungă aproape de formularea unor adevăruri sau să le exprime întocmai, unele dintre aceste adevăruri puţind să nu fie ascultate cu plăcere oricind de orice ureche. Pe scurt : nu este vorba de o modă a romanului, ci de o reală cerinţă socială pentru a cărei realizare s-a creat climatul literar politic necesar, posibilitatea ca scriitorul să gindească neîngrădit. Noi toţi, scriitori şi cititori, suntem azi beneficiarii unui act politic revoluţionar aparţinind secretarului general al partidului: desfiinţarea cenzurii, act prin care creatorilor de literatură li s-a încredinţat o mare şi nobilă răspundere faţă de adevărul acestui timp faţă de cititori, faţă de popor. Desigur, după o anumită vârstă omul nu mai poate citi tot ce apare ; inerent scapă atenţiei şi lucrări foarte valoroase. Aşa se face că n-am ajuns să parcurg încă unele romane excelente remarcate ca atare de presa cotidiană sau literară. Recitesc insă adeseori cârti care stau aproape de inima mea Pe lingă „Cei doi dir, dreptul Tebei“ a lui D . Popescu revăd de asemenea „Vinătoarea regală“ și „împăratul norilor“, romane a căror tălmăcire In limba maghiară imi aparţine. D. R. Popescu vorbeşte astfel despre realităţile din trecut care se prelungesc şi in zilele noastre incit oferă cititorului posibilitatea de a se examina permanent din punct de vedere etic şi patriotic. Recitesc „Mama mi-a urat somn uşor", de Sütő András, carte pe care o consider cea mai bună şi, pe bună dreptate, cea mai populară creaţie a literaturii maghiare din România de după eliberare. Consider la fel de actual romanul istoric „Rug şi flacără“ al lui Eugen Uricariu, ca şi „Fetele tăcerii" şi, in genere, creaţia pătrunsă de responsabilitate civică a lui Augustin Buzura. îmi place si, in consecinţă, recitesc cu plăcere ultimul roman al lui Bálint Tibor si aştept cu interes opinia criticii si a publicului cititor după apariţia cârtii „Kő hui az apadé kútba" a lui Szilágyi István in traducere românească, o frescă socială a Începutului de secol. Este neîndoielnic că o condiţie fundamentală a naşterii romanului socialpolitic este interesul scriitorului faţă de actualitatea socială din epoca sa. Interes care trebuie sâ se întilnească cu dorinţele publicului cititor altminteri căutările, frămintârile scriitorului sint zadarnice, iar produsele muncii sale — romanul sau nuvela — sint fără sens. Este tot atit de adevărat că întîlnirea aceasta dintre interesele scriitorului şi cititorului ar rămine fără obiect dacă n-ar exista condiţii obiective care să asigure drumul spre tipar, spre cititorul cârtii, drum care, la noi in România, este asigurat oricărei creaţii autentica, care are ceva de spus. Actualitatea este o temă frecventă a dezbaterilor literare. Aţi vrea sâ ne spuneţi ce reprezintă in accepţia dv. acest concept? — Unul din străluciţii mei profesori mi-a călăuzit paşii printr-o expoziţie încă in primul treu an de studii universitare. In timp ce analiza pinzele ne-a demonstrat că amatorul de artă caută, in diferite creaţii, propria sa imagine. Aidoma ca in pictură, in roman sau poezie, pe scena ori in muzică omul caută propriile probleme, gindurile sale Dacă nu reuşeşte să se descopere pe sine in creaţia artistica atunci omul se mulţumeşte să arunce doar o privire asupra imaginii şi păşeşte indiferent mai departe, in(Continuare in pag. a V-a) Convorbire cu FODOR Sándor