Scînteia, aprilie 1986 (Anul 55, nr. 13563-13588)
1986-04-01 / nr. 13563
PAGINA 2 LISTA OFICIALĂ a obligaţiunilor C.E.C. ieşite ciştigătoare la tragerea la sorţi lunară din 31 martie 1986 Clştigurile întregi revin obligaţiunilor de 200 de léi. în valoarea câştigurilor este cuprinsă şi valoarea nominală a obligaţiunilor ieşite ciştigâtoare. Plata ciştigurllor se efectuează prin sucursalele, filialele şi agenţiile CEC La obligaţiunile C.E.C. din seriile 000001—099999 care au numerele curente cuprinse intre 81—200, Ia confruntarea cu lista oficială primul zero de la serie nu se ia în considerare. Im I. 3« 3 £ § “ 3 := g = '£ «■= *= o o E*= 5 £ “> ■» a r; £ “ Z .£■ 05 1*2“ >'Z ° J_________ 1 42151 119 50 000 4 84854 112 50 000 1 98309 38 50 000 1 65477 133- 50 000 1 34259 175 40 000 1 60000 132 40 000 1 49155 155 40 000 1 11214 98 40 000 1. 99605 168 40 000 1 . 65628 64 30 000 1 96719 31 30 000 1 47755 13 30 000 1 65175 91 30 000 1 94402 174 30 000 1 74406 167 30 000 1 44961 104 20 000 1 65632 82 20 000 1 52256 199 20 000 l 61769 58 20 000 1 70289 97 20 000 1 10404 30 20 000 1 49856 200 20 000 fi UI <U H x>o 100 794 65 10 000 100 , 256 170 5 000 100 ‘ 375 111 0 000 100 157 63 3 000 1 000 52 31 1 000 1 000 30 163 1 000 1 000 '37 105 f 1000 1 900 95 72 1 *. 1 009 I 000 21 27 I 800 1 000 25 103 ! 800 1 000 04 86 ! 800 1 000 09 22 i 800 1 000 15 90 800 1 000 92 124 800 I 090 05 50 800 1 000 39 177 800 1 00U 78 116 800 13 422 TOTAL : 14 020 000 ■ Rezultatele in producţie - măsura calităţii muncii specialiştilor, dar şi a activităţii consiliilor agroindustriale pentru afirmarea răspunderii şi competenţei lor La Plenara Consiliului Naţional al Agriculturii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a subliniat cu deosebită pregnanţă rolul important pe care îl are specialistul agricol, înaltele răspunderi ce revin acestuia ca organizator al producţiei agricole, ca promotor al înfăptuirii revoluţiei tehnico-ştiinţifice în agricultură. In afirmarea acestui rol, în întărirea răspunderii şi competenţei specialistului agricol pentru îndeplinirea sarcinilor mari şi complexe ce îi revin, exigenţe deosebite stau în faţa birourilor de coordonare a activităţii politico-organizatorice de partid din consiliile unice agroindustriale. lată de ce, în cadrul suitei de materiale la această rubrică, am pus in discuţia unor organizatori de partid, preşedinţi de consilii agroindustriale, modul in care se ocupă de buna coordonare şi folosire a specialiştilor. Recoltele — criteriul cel mai precis de apreciere a răspunderii în muncă . Avem in consiliul nostru peste 79 de specialişti : ingineri agronomi, zootehnişti, medici veterinari, mecanizatori, economişti — ne spune Alexandru Pandrea, organizator de partid, preşedinte al consiliului unic agroindustrial Beclean, judeţul Braşov. Sigur, la prima vedere, aş putea spune că munca lor este bună. In rezultatele obţinute de consiliul nostru se regăsesc şi munca, şi priceperea, şi stăruinţa lor. Dar depinde din ce unghi le privim munca, la ce le raportăm activitatea. Dacă ţinem seama că fiecare specialist trebuie să facă totul pentru a-şi demonstra capacitatea şi cunoştinţele prin producţiile şi prin rezultatele pe care le obţine unitatea in care lucrează, atunci nu mai putem să spunem că munca lor este chiar fără cusur. Şi insatisfacţia noastră este determinată de faptul că rezultatele obţinute sunt încă sub posibilităţi, sub nivelul unităţilor fruntaşe din ţară, sub nivelul cerinţelor procesului de dezvoltare a agriculturiinoastre. In comuna Soars, din consiliul nostru agroindustrial, avem două cooperative agricole de producţie. Una la Felmer, care anul trecut a obţinut o producţie de 3 400 kg griu la hectar, iar cealaltă, la Bărcuţ, care a realizat doar 1 600 kg la hectar. Cînd l-am întrebat pe inginerul-şef al cooperativei din Bărcuţ, Mircea Neagoie, cum explică această mare diferenţă de recoltă, a ridicat din umeri: „Natura, pămintul..." — a replicat el. „Dar dumneavoastră ce rol aveţi, tovarăşe inginer ?“ — l-am întrebat. Pentru că vă imaginaţi, desigur, că în aceeaşi comună, pe păminturi alăturate, nu putea fi vorba de nici un fel de condiţii pedoclimatice diferite. Diferenţa de recoltă se datora spiritului de răspundere cu totul scăzut al inginerului nostru, care, indiscutabil, nu şi-a făcut datoria. Iată, deşi lingă grajduri erau peste 20 000 de tone de gunoi adunat de ani şi ani de zile, totuşi pămintul era lipsit de îngrăşăminte. In schimb, inginerului nostru îi plăcea să stea, să dea sfaturi mai, mult în birou. Sigur că ştiam mai de mult că la Bărcuţ lucrurile nu merg bine. Şi vina noastră este că nu am lua măsuri mai din timp. Este drept, a fost criticat, a fost ajutat, am stabilit măsuri, a promis nu o dată că lucrurile se vor schimba. Dar nu s-au schimbat. De aceea, de data aceasta, biroul executiv al consiliului a hotărît să fie destituit din funcţia de inginer-şef al cooperativei. Şi cred că am procedat bine — deşi cam tardiv — pentru că spiritul de răspundere al specialistului se măsoară nu după titlul sau funcţia pe care o are,şi nici după vorbele şi angajamentele pe care şi le ia, ci după fapte, după rezultatele concrete pe care le obţine unitatea In care lucrează in realizarea unor producţii cit mai mari, cel mai sensibil si exact cîntar al înţelegerii profunde a misiunii pe care o are In dezvoltarea agriculturii noastre. Este suficient să fii doar un bun executant? — Eu aş adăuga, pe baza experienţei proprii — intervine Mihai Petrescu, organizator de partid şi preşedinte al consiliului unic agroindustrial Băileşti, judeţul Dolj — că astăzi, in condiţiile actualei dezvoltări a agriculturii româneşti, aplicarea noilor tehnologii de lucru, a noilor metode şi experienţe, a noilor cuceriri ale ştiinţei agricole in vederea obţinerii unor producţii superioare, nu mai este cu putinţă fără manifestarea unui înalt spirit de iniţiativă, de îndrăzneală şi curaj in munca fiecărui specialist. In sprijinul argumentării acestei idei aduc următoarele fapte. Anul trecut, la I.A.S. Băileşti, pe o suprafaţă de 5 500 hectare cu porumb, nu s-a mai folosit forţa de muncă la prăşit. Specialiştii întreprinderii au studiat compoziţia solului şi, in funcţie de aceasta, au stabilit cele mai adecvate substanţe care să fie folosite ca erbicide, precum şi modul de distribuire a îngrăşămintelor chimice. Ei au asigurat astfel o erbicidare perfectă, care nu a mai făcut necesară executarea praşilelor. De aici au rezultat o importantă economie de muncă, o reducere de cheltuieli. Iar producţia realizată a fost de peste 10 000 kg ştiuleţi la hectar. Şi nu este singurul exemplu pozitiv în ce priveşte modul responsabil de acţiune şi iniţiativă de care dau dovadă şi alţi specialişti din unităţile consiliului nostru. Există însă şi situaţii contrastante. Mă întilnesc cu cite un inginer si filă întreabă : ce ziceţi,cînd începem, semănatul ? Sau : ce facem cu băltirile acelea de ne tarlaua... In asemenea situaţii şi în altele similare, nu poţi să nu te întrebi ce fel de specialist e acela care aşteaptă să i se dea, cum se zice, „mură-n gură“ cind să înceapă să are, cind să stringă recolta, cind şi cum să facă o anumită lucrare? De aici rezultă că unii specialişti işi înţeleg munca mai mult ca o treabă administrativă, şi pe aceştia ii şi vezi mai mult prin birouri şi pe uliţele comunei decit pe cîmp. După părerea mea, rolul specialistului nu trebuie să se rezume nici chiar la aceea de a fi un bun, un excelent executant. Ca om care organizează munca şi poartă întreaga răspundere pentru realizarea unor producţii cit mai mari în unitatea în care lucrează, in momentul de fată i se cere mult mai mult. Orice decizie pe care o ia in ce priveşte alegerea soiurilor de seminţe, modalităţile concrete de aplicare a tehnologiilor, stabilirea parametrilor calitativi de executare a diferitelor lucrări, in funcţie de proprietăţile fiecărei sole, cer spirit de răspundere şi iniţiativă, îndrăzneală şi curaj, pasiune pentru căutarea şi promovarea a tot ce e nou in ştiinţa agricolă, a experienţelor şi metodelor înaintate. Asta Înseamnă astăzi să fii cu adevărat specialist in agricultură. Cu îngăduinţă şi toleranţă nu creşte porumbul ■— Consider că răspunderea specialistului din agricultură — răspundere pentru organizarea muncii, pentru aplicarea tehnologiilor, a cuceririlor ştiinţei şi punerea cit mai deplină în valoare a potenţialului productiv al pămîntului, intr-un cuvint pentru soarta producţiei — mai presupune ceva foarte important — este de părere Petre Moşu, organizator de partid şi preşedinte al consiliului unic • Alexandru Pandrea : Un sprijin pentru specialiştii din consiliul nostru II constituie faptul că atunci cind in cadrul biroului executiv, in adunările cu activul discutăm planurile de muncă lunare sau programele de lucru ale fiecărei campanii, un loc special 11 ocupă stabilirea sarcinilor concrete ce le revin acestora. Dar trebuie să recunosc că nu am organizat nici o analiză specială în cadrul biroului de coordonare, cu toţi specialiştii din consiliu, consacrată exclusiv contribuţiei acestora la dezvoltarea unui sector sau altul, la reducerea cheltuielilor de producţie şi sporirea eficienţei economice sau ridicarea tuturor unităţilor la nivelul celor fruntaşe. Trebuie s-o facem de acum înainte, in interesul îmbunătăţirii generale a activităţii unităţilor din consiliul nostru, al muncii fiecărui specialist. • Mihai Petrescu : Sigur că trebuie "să-l ajutăm pe specialist în informarea şi cunoaşterea unor realizări ale ştiinţei agricole, a unor experienţe şi metode de muncă ale unităţilor agricole fruntaşe, cu rezultate deosebite. Dar adaptarea şi aplicarea la condiţiile noastre locale a tot ceea ce oferă cercetarea agricolă şi experienţa practică a altora ca noutate, asta trebuie s-o facă numai specialistul. In această privinţă, cred că şi direcţiile agricole judeţene pot face mai mult pentru informarea operativă şi sistematică a specialiştilor asupra celor mai valoroase rezultate şi experienţe existente intr-un domeniu sau altul, la o cultură sau alta, in difeagroindustrial Măgurele, sectorul agricol Ilfov. Este vorba, de spiritul de exigenţă, de intransigenţă faţă de lipsuri, faţă de dezordine şi indisciplină. Avem in consiliul nostru agroindustrial un centru de reparare a tractoarelor. Cu vreo doi ani in urmă, la recepţia unor tractoare înaintea campaniei de primăvară, am constatat şi semnalat inginerului mecanizator nişte mici defecţiuni la partea electrică. „Lăsaţi-le, tovarăşe preşedinte, că merg şi aşa" — mi-a răspuns. Bineînţeles că nu le-am lăsat. A fost însă un prilej să discutăm in biroul de conducere problema întăririi răspunderii specialistului faţă de propria muncă, faţă de respectarea normelor tehnologice stabilite, precum şi pentru instaurarea unei ordini şi discipline desăvârşite, a unei atitudini de intoleranţă faţă de lipsuri in activitatea formaţiilor de lucru pe care le conduce. Şi asta pentru că au mai fost şi alte cazuri cind unii dintre inginerii noştri, deşi au constatat că anumiţi mecanizatori au încălcat la unele lucrări normele de calitate prevăzute in ordinul de lucru, că nu se respectase densitatea plantelor sau că praşilele au fost făcute de mintuială, totuşi ei nu au luat o atitudine fermă, nu au făcut o problemă din aceste neajunsuri, trecindu-le pînă la urmă cu vederea. Or, cu îngăduinţă şi toleranţă nu creşte porumbul. Iată de ce, biroul de coordonare a considerat necesar să dezbată împreună cu specialiştii toate aceste aspecte pentru ca ei să-şi înţeleagă cu toată claritatea răspunderile mari pe care le au faţă de calitatea lucrărilor pe parcursul întregului ciclu de producţie şi, in acelaşi timp, să manifeste o atitudine de intoleranţă faţă de lipsuri si neajunsuri, rite unităţi. Nu de alta, dar ca să nu descoperim noi, după luni şi luni de muncă, de cercetări, de eforturi, ceea ce de fapt in alte unităţi agricole din ţară este cunoscut şi rezolvat de ani de zile. • Petre Moşu : Aşa cum se ştie, secretarul general al partidului a formulat cerinţa ca specialistul să fie, deopotrivă, un bun profesionist şi un bun revoluţionar. Pentru înfăptuirea acestei sarcini consider că trebuie să facem mai mult.« Trebuie să îmbunătăţim munca organizatorică şi politicoeducativă pe care biroul de coordonare, comitetele comunale de partid, organizaţiile de bază o desfăşoară cu specialiştii. Pentru că nu sunt puţine acele cazuri cind tocmai tovarăşul inginer lipseşte de la o adunare de partid, de la o dezbatere a imvăţămîntului politic De motiv că nu ştiu ce treburi „importante“ are. Sau se intimplă ca să „uităm“ să combatem unele manifestări de autor , mulţumire, de îngăduinţă, de superficialitate, tocmai la unii dintre specialişti, îmbunătăţirea activităţii noastre politico-educative pentru statornicirea în munca fiecărui specialist a unui spirit de răspundere cu adevărat revoluţionar, de înaltă exigenţă faţă de îndeplinirea sarcinilor ce-i revin este o datorie a noastră majoră. Este de fapt unul din factorii de care depinde mult ca inactivitatea din agricultură să aibă loc în acest an o cotitură radicală, spre a se obţine, aşa cum ne cere conducerea partidului, o creştere puternică a producţiei la toate carturile, in toate sectoarele. AI. PINTEA TRIBUNA EXPERIENŢEI ORGANIZATORULUI DE PARTID DIN AGRICULTURĂ Cine şi cum îi ajută pe specialişti ? Urbanistică modernă la Piteşti Foto : Agerpre I CASA CU MULŢI COPII | \ semnul răspunderii de bun cetăţean pentru viitorul naţiunii Ideea documentării şi redactării acestei anchete ne-a fost sugerată de vizionarea unui film realizat de cineclubul „Chimistul“ din municipiul Rm. Vilcea. Genericul prezenta o mamă, alături de bărbatul ei, amindoi înconjuraţi de şase copii — doi băieţi şi patru fete. Aparatul de filmat invita apoi pe străzile municipiului, reşedinţă de judeţ, unde lumea mirifică a copilăriei era surprinsă în multe şi elocvente ipostaze. Şi, deodată, stop-cadru asupra unor ochi trişti de bătrină, care tot caută ceva şi nu mai găsesc. Taina acestei scene este „desconspirată" de banda sonoră a magnetofonului, care însoţeşte proiecţia. „Ajunsă la anii senectuţii — auzim din difuzorul aparatului — această bătrină işi caută copiii pe care nu i-a avut niciodată !“. Cineamatorii vîlceni au realizat acest film la iniţiativa comisiei de femei din cadrul combinatului chimic. In general însă, această comisie are preocupări numeroase şi diverse. Bunăoară, de mai mulţi ani a reuşit ca, prin acţiuni specifice, să antreneze întreaga forţă de muncă feminină din această citadelă a industriei chimice la înfăptuirea obiectivelor economice ale colectivului. Totodată, acţiunile educative iniţiate de comisie menţin vii in conştiinţe înaltele comandamente şi virtuţi ale femeii — ca soţie şi mamă — înţelegerea misiunii sacre pe care, dintotdeauna, o are femeia pentru dăinuirea naţiunii, a umanităţii. Preşedinta comisiei de femei din combinat, tovarăşa Elena Cătălinoiu, ne oferă alte exemple. Intr-una din zile, aflăm că laboranta M.A., mamă a doi copii, se află in gravă suferinţă, viaţa eiaţrnind de o urgentă transfuzie de singe. Apelul pe care comisia l-a făcut către femeile din combinat a avut un ecou deosebit. Nu mai puţin de 230 mame şi fete tinere s-au prezentat imediat să doneze singe la spitalul materno-infant, unde tovarăşa şi prietena lor era internată. Iar rezultatul a fost că, prin acest gest de solidaritate umană, M.A. a fost nu numai salvată, ci şi ajutată să-şi păstreze condiţiile biofiziologice, pentru a mai putea da naştere şi altor copii. Asemenea comisiei de femei de la Combinatul chimic, şi alte comisii din unităţile economice si instituţiile municipiului Rm. Vilcea isi întregesc activitatea specifică prin iniţiative şi acţiuni interesante intr-un domeniu căruia partidul, întreaga noastră societate ii acordă o maximă atenţie şi grijă — şi anume, acela al contribuţiei la creşterea natalităţii, la îmbunătăţirea indicilor demografici. ...Cooperativa meşteşugărească „Sîrguinţa“ este şi ea o unitate unde lucrează un număr mare de femei. La noi lucrează 826 de cooperatoare, din care 751 sunt căsătorite, 680 dintre ele au unul sau mai mulţi copii, aşa incit cooperativa noastră „are“ în prezent 1 050 de fetiţe şi băieţi... Toată această „expunere“ de date este făcută de tovarăşa Ioana Rădulescu, vicepreşedintă a cooperativei, dintr-o răsuflare. — Dar pe municipiu cunoaşteţi asemenea statistici ? întrebarea n-a fost întîmplătoare, avind in vedere că tot Ioana Rădulescu este şi preşedintă Comitetului municipal al femeilor. — Din păcate, nu stăm prea bine. Cu 15,9 naşteri la mia de locuitori, cite s-au Înregistrat anul trecut, nu ne putem lăuda in nici un caz. Dar, comparind cu situaţiile din anii precedenţi, se poate observa o evoluţie pozitivă. Pentru a întări munca de educaţie pro-natalistă, romitetul municipal al femeilor a stabilit forme şi direcţii variate de acţiune. — Până la acţiunile de perspectivă, vă propunem să insistaţi, totuşi, asupra a ceea ce organizaţia municipală a femeilor întreprinde acum. — In Rimnicu Vilcea funcţionează de mai mulţi ani, şi cu bune rezultate, cite un club .„Femina" aproape pe lungi fiecare din cele peste 40 de comisii ale femeilor. Aici, în aceste cluburi, sfc desfăşoară o largă paletă de acţiuni : simpozioane, schimburi de experienţă, expuneri, mese rotunde, chiar unele cursuri de pregătire pentru viaţă a tinerelor mame. — Ce reprezintă in fapt cursurile de pregătire pentru viaţă ? — Noi n-am dat un model, un etalon cu limite stricte de încadrare, ci am lăsat cale liberă Iniţiativei fiecărei comisii de femei. De exemplu, la întreprinderea de apă şi întreprinderea de textile ţesute — unde personalul muncitor, predominant feminin, este foarte tînăr — cursurile sunt, de fapt, nişte dezbateri pe probleme specifice tinerelor muncitoare, cum ar fi : alegerea tovarăşului de viaţă, obligaţiile şi răspunderile derivate din actul căsătoriei şi aşa mai departe. In cazul altor unităţi, mai vechi, cursurile urmăresc să pună in dezbatere probleme privind consecinţele neglijenţei in apărarea sănătăţii femeii trăinicia familiei cu mai mulţi copii, ce trebuie să se ştie pentru prevenirea sterilităţii etc. — toate fiind susţinute de prezentarea unor filme sau diapozitive, de organizarea unor standuri şi expoziţii de carte, ce abordează teme din domeniul respectiv, şi altele. O iniţiativă pe cit de interesantă, pe atît de eficientă, a luat-o comisia de femei din cadrul direcţiei sanitare, organizind cursuri de iniţiere a mamelor aflate la prima naştere, in ceea ce priveşte îngrijirea copilului. — Alte acţiuni şi preocupări ale comitetului municipal al femeilor ? — Gînduri şi intenţii avem multe. Dorim, bunăoară, să organizăm un club „Femina“ şi la nivelul comitetului municipal, dar pentru aceasta avem nevoie de un spaţiu adecvat. De asemenea, am hotărît ca una dintre serele consiliului popular municipal s-o luăm noi in intreţinere şi să asigurăm florile. Care flori ? Fireşte, acelea ce trebuie să ajungă la maternitate, lingă patul mamelor şi al noilor născuţi. Am luat la intimplare numai două din ideile care ne preocupă şi prin care vrem să contribuim la înfăptuirea obiectivului major : sensibilizarea femeilor, înţelegerea de către acestea a menirii lor sociale, a marilor speranţe ce se pun în ele pentru păstrarea continuă a tinereţii poporului român. Ion STANCU! corespondentul „Scînteii* FAŢĂ IN FAŢĂ CU CALITATEA DE MAMĂ Acţiuni educative specifice, iniţiate de comisiile de femei din Rîmnicu Vîlcea SCÎNTEIA — marţi 7 aprilie 1981 Cititorii noştri - corespondenţii noştri Pedagogia faptei muncitoreşti Biografiile multor oameni ai muncii sint adevărate oglinzi in care se regăsesc pagini din cronica transformărilor pe care se cunosc toate meleagurile patriei, a izbinzilor dobîndite sub încercata conducere a partidului, de la a cărui făurire sărbătorim in această primăvară împlinirea a 65 de ani. Un asemenea om este si maistrul Ion Grecu de la Combinatul chimic din Craiova. Acum, ca întotdeauna, el se dovedeşte un neobosit meseriaş, un îndrumător atent al colectivului pe care il conduce, format din 24 de tineri muncitori din cadrul atelierului special sculărie. încă din anii uceniciei — ne povesteşte el adesea — i-au atras tehnica, noutăţile în domeniul meseriei, iar această pasiune caută să o transmită şi celor tineri. Colectivul pe care îl conduce şi-a adus contribuţia la asimilarea unui mare număr de piese specifice unor utilaje din industria chimică : pompe de înaltă presiune, palete de turbine pentru fabrica de amoniac, rotori pentru fabrica de acetilenă, componente ale maşinilor de cusut saci, dispozitive de turbionare pentru noile linii de la fabrica de acetilenă. Alături de acest inimos maistru şi pedagog se afirmă o nouă generaţie de buni meseriaşi, oameni cu care colectivul secţiei 3—6 de la combinatul nostru se mindreşte pe drept cuvint : strungarii Marin Bechet şi Vasile Murgu, frezorii Alexandru Băran, Toma Stoica si Marin Ionescu, sculerii-matriţeri Ion Dinu si Stefan Marcu, precum si multi alţii, care în preajma aniversării partidului nostru înscriu in cronica întrecerii noi fapte muncitoreşti. Petre BI.OIU mecanic de locomotivă,art.: Combinatul chimic din Craiova Asimilări de produse noi Fabrica de utilaj complex din Ploieşti este bine cunoscută în tară prin produsele pe care le realizează : utilaje tehnologice, compensatori de diverse tipuri, instalaţii de apa grea, construcţii pentru forajul marin, rezervoare de presiune s.a. Datorită prestigiului dobindit, acestui colectiv i s-a încredinţat sarcina ca, începind din acest an, să producă în colaborare cu întreprinderea ..1 Mai“ utilaj petrolier pentru export. Trecerea de la producţia de utilaj tehnologic la cea de subansamble pentru utilaj petrolier a impus reorganizarea muncii, crearea de noi fluxuri tehnologice, perfectionarea calificării si policalificarea muncitorilor — Dină acum fiind deja livrate peste 1 000 de tone din noile produse. Colectivul de muncitori, ingineri si tehnicieni de la această întreprindere este hotărît să intîmpine cea de-a 65-a aniversare a partidului nostru comunist cu realizări cit mai prestigioase. Ion MIREA proiectant, Ploieşti Economisim metalul, energia electrică şi combustibilul Chemările adresate de către conducerea partidului privind gospodărirea mai judicioasă a metalului şi economisirea resurselor energetice şi de materii prime au găsit un larg ecou şi în rîndul colectivului de oameni ai muncii de la întreprinderea de reparaţii auto „Griviţa" Bucureşti (I.R.A.) Prin autodotare şi autoutilare, ne-am realizat bancuri şi standuri de probă, maşini şi scule necesare recondiţionării pieselor uzate pentru toate motoarele şi cutiile de viteză ale autocamioanelor din dotarea întreprinderilor şi trimise nouă pentru reparaţii. La finele anului 1985 am ajuns la circa 240 tipuri de repere recondiţionate, realizînd o producţie fizică de 258,6 milioane lei, urmînd ca, în cinstea aniversării a 65 de ani de la făurirea partidului, să dobindim noi şi însemnate realizări în această direcţie. O atenţie deosebită acordăm reducerii consumurilor de energie şi combustibil. Prin măsurile ferme luate de conducerea întreprinderii şi comisia energetică (montarea limitatoarelor de mers în gol la toate maşinile care au o comandă electrica, scoaterea din funcţiune a unui compresor din cele două ale sistemului pneumatic de la atelierul de tratament termic ş.a.), consumul planificat de energie pentru anul 1985 a fost redus cu 18 la sută, iar in perioada expirată din acest an, cu 20 la sută. De asemenea, utilizînd mai raţional gazul metan la centrala termică proprie, cuptoarele de tratament şi forjă am realizat o economie de peste 5 la sută faţă de cotele repartizate. Preocupări temeinice avem şi pentru valorificarea resurselor secundare de energie. Prin montarea pe acoperişul halelor a 400 mp de panouri solare am asigurat în perioada aprilie—septembrie o cantitate de 15 000 t apă menajeră pe zi, necesară cantinei şi vestiarelor, economisind circa 30 tone combustibil convenţional, iar prin montarea recuperatoarelor de căldură la toate cuptoarele de tratament termic şi forjă încălzim apa necesară pentru trebuinţele menajere şi pentru alte utilităţi. Ing. Valeriu ARGASEALă responsabil energetic la I.R.A. „Griviţa" - Bucureşti Practici inadmisibile Ca turişti sau cercetători ai acestui cuprinzător ecosistem natural, care este pădurea — sursă de viaţă, de sănătate şi de bogăţie naţională — nu putem să nu observăm meritoriile eforturi care se fac pentru protejarea si întinerirea naturii. As dori să semnalez însă unele atitudini negative. Astfel, recoltarea rășinii — materie primă a industriei chimice — nu se realizează numai în parchetele de exploatare si în cele ce urmează a fi destinate acestui scon in următorii 1—2 ani. Depăşindu-se asemenea surse rational si ecologic stabilite, se atacă adesea si restul pădurii, prin cioplirea tulpinii, pentru ca aceasta să producă răşină. Mii si mii de arbori falnici sunt astfel mutilaţi, sortiti degenerării. Cit priveşte lemnul de celuloză, este cunoscut faptul că — tocmai pentru a se salva suprafeţe mari de pădure — acesta nu mai provine din parchete exploatabile. Cantităţile necesare din acest sortiment lemnos se asigură din ,,tăierile de igienizare", a căror stabilire revine pădurarilor. Adesea insă, aceştia renunţă să scoată fag si mesteacăn de la multi kilometri din adincul codrului. Si atunci se taie, cit mai aproape de drum, arbori vigurosi. Alt aspect observat se referă la tăierea de ramuri de mesteacăn, pentru mături de nuiele. Ştiut fiind că din 4 in 4 ani ramurile se regenerează, această tăiere n-ar prejudicia soarta mesteacănului dacă s-ar face rațional, cit mai aproape de virful ramurii, la nivelul nuielelor utile. Astfel procedau vechii rudari. Astăzi, din comoditate, prea adesea se taie ramura aproape de trunchi: o dată căzută, se culeg nuielele. Iar restul de crengi rămin să putrezească. Inspectoratele şi ocoalele silvice au datoria, mereu actuală, de a preveni impactul negativ al unor asemenea practici, pentru a păstra pădurii măreţia şi funcţionalitatea ei socială. Ioan I DOBRESCU Cîmpulung, judeţul Argeș ________________ _____ VĂ INFORMĂM DESPRE: Pădurile acestui an V-aţi gindit de ce, simbolic, cînd se întemeiază o familie, se sădeşte un arbore ? Pentru statornicie şi durabilitate. De ce la nunţi se joacă bradul ? Ca o ştafetă a tinereţii perpetue. Atitea simboluri se leagă de pădure, atitea datini şi obiceiuri care te duc cu gindul la temeinicie, la trăinicie. Acum, mai mult ca oricînd, ocrotirea pădurii a devenit un obiectiv economico-social, dar si spiritualafectiv. Asta si explică de ce s-a simtit nevoia ca obiectivele economice ale silviculturii să fie redimensionate si amplificate in contextul cadrului institutional si juridic apărut ca urmare a înfiinţării Ministerului Silviculturii, cu patru ani in urmă. In acest cadru se înfăptuieşte gospodărirea unitară a pădurilor si păşunilor din zona montană si din perimetrul forestier al celorlalte zone. De altfel, coordonatele dezvoltării de lungă durată a silviculturii au fost definite in „Programul national pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976—2010“, aprobat prin Legea nr. 2 din 1976, elaborat din iniţiativa şi sub îndrumarea nemijlocită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Program care statuează o serie de măsuri, printre care menţinerea suprafeţei actuale a fondului forestier, limitarea tăierilor, îmbunătăţirea tehnologiilor de recoltare a masei lemnoase, refacerea arboretelor slab productive cu specii mai valoroase, împădurirea tuturor suprafeţelor libere şi protecţia pădurilor împotriva dăunătorilor. Pentru a avea o imagine clară asupra concretizării acestor măsuri, ne-am adresat inspectorului general inginer Viorel Hampu, de la Ministerul Silviculturii. Practic, pornind de la Programul naţional, ce s-a întreprins şi ce se întreprinde pentru buna gospodărire a fondului forestier ? — Subliniez că, din iniţiativa secretarului general al partidului începînd cu acest an se exploatează pentru producţia industrială mai puţin cu 1,4 milioane metri cubi lemn din pădurile mature, volumul de tăiere limitîndu-se la 20 500 000 metri cubi. In acest sens, s-a trecut la folosirea în circuitul industrial a tuturor resurselor secundare rezultate din exploatarea si prelucrarea lemnului. In ce privește tăierile, se vor aplica tehnologii de recoltare cu perioadă lungă de regenerare (15— 30 ani). Practic, arborii maturi se vor extrage treptat din porţiunile destinate exploatării, evitindu-se dezgolirea solului de porţiuni fără seminţis viabil, asigurindu-se astfel permanenţa pădurii şi rolul ei de protector al mediului înconjurător. — Există şi zone unde nu se vor opera tăieri in păduri mature ? — Fireşte. Este vorba de pădurile de protecţie de interes deosebit, iar in zonele cu un procent redus de împădurire, din Câmpia Română şi Dobrogea, din judeţele Galaţi, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Buzău, Prahova, Giurgiu, Dîmboviţa, Teleorman, Argeş, Olt, Dolj, Mehedinţi, Tulcea, Constanţa şi sectorul agricol Ilfov, tăierile se vor limita numai la igienizare şi îngrijire. Trebuie să precizez în acest context că s-a trecut la o mai intensă conservare a celor cu bază de stejar, salcîm şi tei. In momentul de faţă a început plantarea tuturor golurilor nejustificate din fondul forestier si a unor terenuri excesiv degradate, inapte pentru agricultură. In această campanie de primăvară se prevede să se realizeze circa 92 la sută din sarcina anuală de împădurire. Noile păduri prevăzute pe o suprafaţă totală de 49 400 hectare, din care 33 100 ha create prin reîmpăduriri şi 16 300 ha pe cale naturală, sunt alcătuite din specii autohtone valoroase — foioase şi răşinoase — in care ponderea fagului şi stejarului reprezintă peste 50 la sută din total. Date fiind cerinţele crescînde ale Industriei de mobilă, factorii de răspundere ai ministerului au pus accent, cum era şi firesc, neextinderea paltinului, frasinului, cireşului şi nucului. Materialul folosit pentru plantat provine, în cea mai mare parte din seminţe şi butaşi selecţionaţi, cu însuşiri productive superioare. Iată dlar că sunt create condiţii ca şi gospodărirea pădurilor, după cum ne asigura interlocutorul nostru, să înregistreze un salt calitativ, dată fiind baza materială corespunzătoare, o bogată experienţă silvică şi o serie de rezultate notabile in ce priveşte cercetarea ştiinţifică. Desigur, o contribuţie importantă o pot avea cetăţenii ţării, tineretul prin participarea la plantarea de puieţi în cadrul „Lunii pădurii“. Marta CUIBUS ___________________________