Scînteia, aprilie 1986 (Anul 55, nr. 13563-13588)

1986-04-01 / nr. 13563

PAGINA 2 LISTA OFICIALĂ a obligaţiunilor C.E.C. ieşite ciştigă­­toare la tragerea la sorţi lunară din 31 martie 1986 Clştigurile întregi revin obligaţiu­nilor de 200 de léi. în valoarea câşti­gurilor este cuprinsă şi valoarea no­minală a obligaţiunilor ieşite cişti­­gâtoare. Plata ciştigurllor se efectuează prin sucursalele, filialele şi agenţiile CEC La obligaţiunile C.E.C. din seriile 000001—099999 care au numerele cu­rente cuprinse intre 81—200, Ia con­fruntarea cu lista oficială primul zero de la serie nu se ia în consi­derare. Im I. 3« 3 £ § “ 3 := g = '£ «■= *= o o E*= 5 £ “> ■» a r; £ “ Z .£■ 05 1*2“ >'Z ° J_________ 1 42151 119 50 000 4 84854 112 50 000 1 98309 38 50 000 1 65477 133- 50 000 1 34259 175 40 000 1 60000 132 40 000 1 49155 155 40 000 1 11214 98 40 000 1. 99605 168 40 000 1 . 65628 64 30 000 1 96719 31 30 000 1 47755 13 30 000 1 65175 91 30 000 1 94402 174 30 000 1 74406 167 30 000 1 44961 104 20 000 1 65632 82 20 000 1 52256 199 20 000 l 61769 58 20 000 1 70289 97 20 000 1 10404 30 20 000 1 49856 200 20 000 fi UI <U H x>o 100 794 65 10 000 100 , 256 170 5 000 100 ‘ 375 111 0 000 100 157 63 3 000 1 000 52 31 1 000 1 000 30 163 1 000 1 000 '37 105 f 1000 1 900 95 72 1 *. 1 009 I 000 21 27 I 800 1 000 25 103 ! 800 1 000 04 86 ! 800 1 000 09 22 i 800 1 000 15 90 800 1 000 92 124 800 I 090 05 50 800 1 000 39 177 800 1 00U 78 116 800 13 422 TOTAL : 14 020 000 ■ Rezultatele in producţie - măsura calităţii muncii specialiştilor, dar şi a activităţii consiliilor agroindustriale pentru afirmarea răspunderii şi competenţei lor La Plenara Consiliului Naţional al Agriculturii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a subliniat cu deo­sebită pregnanţă rolul important pe care îl are specialistul agricol, înaltele răspunderi ce revin acestuia ca organizator al producţiei agricole, ca promotor al înfăptuirii revoluţiei tehnico-ştiinţifice în agricultură. In afir­marea acestui rol, în întărirea răspunderii şi competenţei specialistului agricol pentru îndeplinirea sarcinilor m­ari şi complexe ce îi revin, exigenţe deosebite stau în faţa birourilor de coordonare a activităţii politico-organi­­zatorice de partid din consiliile unice agroindustriale. lată de ce, în ca­drul suitei de materiale la această rubrică, am pus in discuţia unor organizatori de partid, preşedinţi de consilii agroindustriale, modul in care se ocupă de buna coordonare şi folosire a specialiştilor. Recoltele — criteriul cel mai precis de apreciere a răspunderii în muncă . Avem in consiliul nostru peste 79 de specialişti : ingineri agronomi, zootehnişti, medici ve­terinari, mecanizatori, economişti — ne spune Alexandru Pandrea, organizator de partid, preşedinte al consiliului unic agroindustrial Beclean, judeţul Braşov. Sigur, la prima vedere, aş putea spune că munca lor este bună. In rezulta­tele obţinute de consiliul nostru se regăsesc şi munca, şi pricepe­rea, şi stăruinţa lor. Dar depinde din ce unghi le privim munca, la ce le raportăm activitatea. Dacă ţinem seama că fiecare specialist trebuie să facă totul pentru a-şi demonstra capacitatea şi cunoştin­ţele prin producţiile şi prin rezul­tatele pe care le obţine unitatea in care lucrează, atunci nu mai putem să spunem că munca lor este chiar fără cusur. Şi insatis­facţia noastră este determinată de faptul că rezultatele obţinute sunt încă sub posibilităţi, sub ni­velul unităţilor fruntaşe din ţară, sub nivelul cerinţelor procesu­­lui de dezvoltare a agriculturii­­noastre. In comuna Soars, din consiliul nostru agroindustrial, a­­vem două cooperative agricole de producţie. Una la Felmer, care anul trecut a obţinut o producţie de 3 400 kg griu la hectar, iar cea­laltă, la Bărcuţ, care a realizat doar 1 600 kg la hectar. Cînd l-am întrebat pe inginerul-şef al coope­rativei din Bărcuţ, Mircea Nea­­goie, cum explică această mare di­ferenţă de recoltă, a ridicat din umeri: „Natura, pămintul..." — a replicat el. „Dar dumneavoastră ce rol aveţi, tovarăşe inginer ?“ — l-am întrebat. Pentru că vă ima­ginaţi, desigur, că în aceeaşi co­mună, pe păminturi alăturate, nu putea fi vorba de nici un fel de condiţii pedoclimatice diferite. Di­ferenţa de recoltă se datora spi­ritului de răspundere cu totul scă­zut al inginerului nostru, care, in­discutabil, nu şi-a făcut datoria. Iată, deşi lingă grajduri erau peste 20 000 de tone de gunoi adunat de ani şi ani de zile, totuşi pămintul era lipsit de îngrăşăminte. In schimb, inginerului nostru îi plă­cea să stea, să­ dea sfaturi mai, mult în birou. Sigur că ştiam mai de mult că la Bărcuţ lucrurile nu merg bine. Şi vina noastră este că nu am lu­a măsuri mai­ din timp. Este drept, a fost criticat, a fost ajutat, am stabilit măsuri, a promis nu o dată că lucrurile se vor schimba. Dar nu s-au schimbat. De aceea, de data aceasta, biroul executiv al consiliului a hotărît să fie destituit din funcţia de ingi­­ner-şef al cooperativei. Şi cred că am procedat bine — deşi cam tar­div — pentru că spiritul de răs­pundere al specialistului se măsoa­ră nu după titlul sau funcţia pe care o are,­şi nici după vorbele şi angajamentele pe care şi le ia, ci după fapte, după rezultatele con­crete pe care le obţine unitatea In care lucrează in realizarea unor producţii cit mai mari, cel mai sensibil si exact cîntar al în­ţelegerii profunde a misiunii pe care o are In dezvoltarea agricul­turii noastre. Este suficient să fii doar un bun executant? — Eu aş adăuga, pe baza expe­rienţei proprii — intervine Mihai Petrescu, organizator de partid şi preşedinte al consiliului unic agro­industrial Băileşti, judeţul Dolj — că astăzi, in condiţiile actualei dezvoltări a agriculturii româneşti, aplicarea noilor tehnologii de lu­cru, a noilor metode şi experienţe, a noilor cuceriri ale ştiinţei agricole in vederea obţinerii unor produc­ţii superioare, nu mai este cu pu­tinţă fără manifestarea unui­ înalt spirit de iniţiativă, de îndrăzneală şi curaj in munca fiecărui specia­list. In sprijinul argumentării acestei idei aduc următoarele fap­te. Anul trecut, la I.A.S. Băileşti, pe o suprafaţă de 5 500 hectare cu porumb, nu s-a mai folosit forţa de muncă la prăşit. Specialiştii întreprinderii au studiat compo­ziţia solului şi, in funcţie de aceas­ta, au stabilit cele mai adecvate substanţe care să fie folosite ca erbicide, precum şi modul de dis­tribuire a îngrăşămintelor­ chimice. Ei au asigurat astfel o erbicidare perfectă, care nu a mai făcut ne­cesară executarea praşilelor. De aici au rezultat o importantă eco­nomie de muncă, o reducere de cheltuieli. Iar producţia realizată a fost de peste 10 000 kg ştiuleţi la hectar. Şi nu este singurul e­­xemplu pozitiv în ce priveşte mo­dul responsabil de acţiune şi ini­ţiativă de care dau dovadă şi alţi specialişti din unităţile consiliului nostru. Există însă şi situaţii con­trastante. Mă întilnesc cu cite un inginer si filă întreabă : ce ziceţi,­­cînd începem, semănatul ? Sau : ce facem cu băltirile acelea de ne tar­laua... In asemenea situaţii şi în altele similare, nu poţi să nu te în­trebi ce fel de specialist e acela care aşteaptă să i se dea, cum se zice, „mură-n gură“ cind să înceapă să are, cind să stringă recolta, cind şi cum să facă o anumită lucrare? De aici rezultă că unii specialişti işi înţeleg munca mai mult ca o treabă administrativă, şi pe aceş­tia ii şi vezi mai mult prin bi­rouri şi pe uliţele comunei decit pe cîmp. După părerea mea, rolul specialistului nu trebuie să se re­zume nici chiar la aceea de a fi un bun, un excelent executant. Ca om care organizează munca şi poartă întreaga răspundere pentru realizarea unor producţii cit mai mari în unitatea în care lucrează, in momentul de fată i se cere mult mai mult. Orice decizie pe care o ia in ce priveşte alegerea soiurilor de seminţe, modalităţile concrete de aplicare a tehnologiilor, stabi­lirea parametrilor calitativi de executare a diferitelor lucrări, in funcţie de proprietăţile fiecărei sole, cer spirit de răspundere şi iniţiativă, îndrăzneală şi curaj, pasiune pentru căutarea şi promo­varea a tot ce e nou in ştiinţa agricolă, a experienţelor şi meto­delor înaintate. Asta Înseamnă astăzi să fii cu adevărat specialist in agricultură. Cu îngăduinţă şi toleranţă nu creşte porumbul ■— Consider că răspunderea spe­cialistului din agricultură — răs­pundere pentru organizarea mun­cii, pentru aplicarea tehnologiilor, a cuceririlor ştiinţei şi punerea cit mai deplină în valoare a poten­ţialului productiv al pămîntului, intr-un cuvint pentru soarta producţiei — mai presupune ceva foarte important — este de părere Petre Moşu, organizator de partid şi preşedinte al consiliului unic • Alexandru Pandrea : Un spri­jin pentru specialiştii din consi­liul nostru II constituie faptul că atunci cind in cadrul biroului executiv, in adunările cu activul discutăm planurile de muncă lu­nare sau programele de lucru ale fiecărei campanii, un loc special 11 ocupă stabilirea sarcinilor con­crete ce le revin acestora. Dar tre­buie să recunosc că nu am orga­nizat nici o analiză specială în­ ca­drul biroului de coordonare, cu toţi specialiştii din consiliu, con­sacrată exclusiv contribuţiei aces­tora la dezvoltarea unui sector sau altul, la reducerea cheltuielilor de producţie şi sporirea eficienţei economice sau ridicarea tuturor unităţilor la nivelul celor fruntaşe. Trebuie s-o facem de acum înain­te, in interesul îmbunătăţirii ge­nerale a activităţii unităţilor din consiliul nostru, al muncii fiecărui specialist. • Mihai Petrescu : Sigur că trebuie "să-l ajutăm pe specialist în informarea şi cunoaşterea unor realizări ale ştiinţei agricole, a unor experienţe şi metode de muncă ale unităţilor agricole fruntaşe, cu rezultate deosebite. Dar adaptarea şi aplicarea la condiţiile noastre locale a tot ceea ce oferă cerce­tarea agricolă şi experienţa prac­tică a altora ca noutate, asta tre­buie s-o facă numai specialistul. In această privinţă, cred că şi direcţiile agricole judeţene pot face mai mult pentru in­formarea operativă şi sistematică a specialiştilor asupra cel­or mai valoroase rezultate şi experienţe existente intr-un domeniu sau al­tul, la o cultură sau alta, in dife­agroindustrial Măgurele, sectorul agricol Ilfov. Este vorba, de spiri­tul de exigenţă, de intransigenţă faţă de lipsuri, faţă de dezordine şi indisciplină. Avem in consiliul nostru agroindustrial un centru de reparare a tractoarelor. Cu vreo doi ani in urmă, la recepţia unor tractoare înaintea campaniei de primăvară, am constatat şi semna­lat inginerului mecanizator nişte mici defecţiuni la partea electrică. „Lăsaţi-le, tovarăşe preşedinte, că merg şi aşa" — mi-a răspuns. Bineînţeles că nu le-am lăsat. A fost însă un prilej să discutăm in biroul de conducere problema întăririi răspunderii specialistului faţă de propria muncă, faţă de respectarea normelor tehnologice stabilite, precum şi pentru instau­rarea unei ordini şi discipline de­săvârşite, a unei atitudini de in­toleranţă faţă de lipsuri in acti­vitatea­­ formaţiilor de lucru pe care le conduce. Şi asta pentru că au mai fost şi alte cazuri cind unii dintre inginerii noştri, deşi au constatat că anumiţi mecanizatori au încălcat la unele lucrări nor­mele de calitate prevăzute in ordi­nul de lucru, că nu se respectase densitatea plantelor sau că praşi­­lele au fost făcute de mintuială, totuşi ei nu au luat o atitudine fermă, nu au făcut o problemă din aceste neajunsuri, trecindu-le pînă la urmă cu vederea. Or, cu îngăduinţă şi toleranţă nu creşte porumbul. Iată de ce, biroul de coordonare a considerat necesar să dezbată împreună cu specialiştii toate aceste aspecte pentru ca ei să-şi înţeleagă cu toată claritatea răspunderile mari pe care le au faţă de calitatea lucrărilor pe par­cursul întregului ciclu de produc­ţie şi, in acelaşi timp, să mani­feste o atitudine de intoleranţă faţă de lipsuri si neajunsuri, rite unităţi. Nu de alta, dar ca să nu descoperim noi, după luni şi luni de muncă, de cercetări, de eforturi, ceea ce de fapt in alte unităţi agricole din ţară este cu­noscut şi rezolvat­­ de ani de zile. • Petre Moşu : Aşa cum se ştie, secretarul general al partidului a formulat cerinţa ca specialistul să fie, deopotrivă, un bun profesio­nist şi un bun revoluţionar. Pen­tru înfăptuirea acestei sarcini con­sider că trebuie să facem mai mult.« Trebuie să îmbunătăţim munca organizatorică şi politico­­educativă pe care biroul de coor­donare, comitetele comunale de partid, organizaţiile de bază o des­făşoară cu specialiştii. Pentru că nu sunt puţine acele cazuri cind tocmai tovarăşul inginer lipseşte de la o adunare de partid, de la o dezbatere a im­văţămîntului po­litic De motiv că nu ştiu ce tre­buri „importante“ are. Sau se intimplă ca să „uităm“ să com­batem unele manifestări de autor , mulţumire, de îngăduinţă, de su­perficialitate, tocmai la­­ unii din­tre specialişti, îmbunătăţirea acti­vităţii noastre politico-educative pentru statornicirea în munca fie­cărui specialist a unui spirit de răspundere cu adevărat revoluţio­nar, de înaltă exigenţă faţă de în­deplinirea sarcinilor ce-i revin este o datorie a noastră majoră. Este de fapt unul din factorii de care depinde mult ca in­activita­tea din agricultură să aibă loc în acest an o cotitură radicală, spre a se obţine, aşa cum ne cere con­ducerea partidului, o creştere pu­ternică­ a producţiei la toate car­turile, in toate sectoarele. AI. PINTEA TRIBUNA EXPERIENŢEI ORGANIZATORULUI DE PARTID DIN AGRICULTURĂ Cine şi cum îi ajută pe specialişti ? Urbanistică modernă la Piteşti Foto : Agerpre I CASA CU MULŢI COPII | \ semnul răspunderii de bun cetăţean pentru viitorul naţiunii­­ Ideea documentării şi redactării acestei anchete ne-a fost sugerată de vizionarea unui film realizat de cineclubul „Chimistul“ din muni­cipiul Rm. Vilcea. Genericul pre­zenta o mamă, alături de bărbatul ei, amindoi înconjuraţi de şase copii — doi băieţi şi patru fete. Aparatul de filmat invita apoi pe străzile municipiului, reşedinţă de judeţ, unde lumea mirifică a copi­lăriei era surprinsă în multe şi elocvente ipostaze. Şi, deodată, stop-cadru asupra unor ochi trişti de bătrină, care tot caută ceva şi nu mai găsesc. Taina acestei scene este „desconspirată" de banda so­noră a magnetofonului, care înso­ţeşte proiecţia. „Ajunsă la anii se­nectuţii — auzim din difuzorul aparatului — această bătrină işi caută copiii pe care nu i-a avut niciodată !“. Cineamatorii vîlceni au realizat acest film la iniţiativa comisiei de femei din cadrul combinatului chi­mic. In general însă, această comi­sie are preocupări numeroase şi di­verse. Bunăoară, de mai mulţi ani a reuşit ca, prin acţiuni specifice, să antreneze întreaga forţă de muncă feminină din această cita­delă a industriei chimice la înfăp­tuirea obiectivelor economice ale colectivului. Totodată, acţiunile educative iniţiate de comisie men­ţin vii in conştiinţe înaltele co­mandamente şi virtuţi ale femeii — ca soţie şi mamă — înţelegerea misiunii sacre pe care, dintotdeau­­na, o are femeia pentru dăinuirea naţiunii, a umanităţii. Preşedinta comisiei de femei din combinat, tovarăşa Elena Cătăli­­noiu, ne oferă alte exemple. In­­tr-una din zile, aflăm că laboranta M.A., mamă a doi copii, se află in gravă suferinţă, viaţa ei­aţ­r­­nind de o urgentă transfuzie de singe. Apelul pe care comisia l-a făcut către femeile din combinat a avut un ecou deosebit. Nu mai puţin de 230 mame şi fete tinere s-au prezentat imediat să doneze singe la spitalul materno-infant­, unde tovarăşa şi prietena lor era internată. Iar rezultatul a fost că, prin acest gest de solidaritate umană, M.A. a fost nu numai sal­vată, ci şi ajutată să-şi păstreze condiţiile biofiziologice, pentru a mai putea da naştere şi altor copii. Asemenea comisiei de femei de la Combinatul chimic, şi alte co­misii din unităţile economice si instituţiile municipiului Rm. Vilcea isi întregesc activitatea specifică prin iniţiative şi acţiuni intere­sante intr-un domeniu căruia partidul, întreaga noastră societa­te ii acordă o maximă atenţie şi grijă — şi anume, acela al con­tribuţiei la creşterea natalităţii, la îmbunătăţirea indicilor demogra­fici. ...Cooperativa meşteşugărească „Sîrguinţa“ este şi ea o unitate unde lucrează un număr mare de femei.­­ La noi lucrează 826 de co­operatoare, din care 751 sunt căsă­torite, 680 dintre ele au unul sau mai mulţi copii, aşa incit coopera­tiva noastră „are“ în prezent 1 050 de fetiţe şi băieţi... Toată această „expunere“ de date este făcută de tovarăşa Ioana Ră­­dulescu, vicepreşedintă a coopera­tivei, dintr-o răsuflare. — Dar pe municipiu cunoaşteţi asemenea statistici ? întrebarea n-a fost întîmplătoa­­re, avind in vedere că tot Ioana Rădulescu este şi preşedintă Co­mitetului municipal al femeilor. — Din păcate, nu stăm prea bine. Cu 15,9 naşteri la mia de locuitori, cite s-au Înregistrat anul trecut, nu ne putem lăuda in nici un c­az. Dar, comparind cu situaţiile din anii precedenţi, se poate observa o evoluţie pozitivă. Pentru a întări m­unca de educaţie pro-natalistă, romitetul municipal al femeilor a stabilit forme şi direcţii variate de acţiune. — Până la acţiunile de perspec­tivă, vă propunem să insistaţi, to­tuşi, asupra a ceea ce organizaţia municipală a femeilor întreprinde acum. — In Rimnicu Vilcea funcţio­nează de mai mulţi ani, şi cu bune rezultate, cite un club .„Femina" aproape pe lungi fiecare din cele peste 40 de comisii ale femeilor. Aici, în aceste cluburi, sfc desfă­şoară o largă paletă de acţiuni : simpozioane, schimburi de expe­rienţă, expuneri, mese rotunde, chiar unele cursuri de pregătire pentru viaţă a tinerelor mame. — Ce reprezintă in fapt cursu­rile de pregătire pentru viaţă ? — Noi n-am dat un model, un etalon cu limite stricte de înca­drare, ci am lăsat cale liberă Ini­ţiativei fiecărei comisii de femei. De exemplu, la întreprinderea de apă şi întreprinderea de textile ţe­sute — unde personalul muncitor, predominant feminin, este foarte tînăr — cursurile sunt, de fapt, nişte dezbateri pe probleme speci­fice tinerelor muncitoare, cum ar fi : alegerea tovarăşului de viaţă, obligaţiile şi răspunderile derivate din actul căsătoriei şi aşa mai de­parte. In cazul altor unităţi, mai vechi, cursurile urmăresc să pună in dezbatere probleme privind con­secinţele neglijenţei in apărarea sănătăţii femeii trăinicia familiei cu mai mulţi copii, ce trebuie să se ştie pentru prevenirea sterilităţii etc. — toate fiind susţinute de pre­zentarea unor filme sau diapozi­tive, de­ organizarea unor standuri şi expoziţii de carte, ce abordează teme din domeniul respectiv, şi altele. O iniţiativă pe cit de interesantă, pe atît de eficientă, a luat-o co­misia de femei din cadrul direc­ţiei sanitare, organizind cursuri de iniţiere a mamelor aflate la prima naştere, in ceea ce priveşte îngri­jirea copilului. — Alte acţiuni şi preocupări ale comitetului municipal al femeilor ? — Gînduri şi intenţii avem mul­te. Dorim, bunăoară, să organizăm un club „Femina“ şi la nivelul co­mitetului municipal, dar pentru a­­ceasta avem nevoie de un spaţiu adecvat. De asemenea, am hotărît ca una dintre serele consiliului popular municipal s-o luăm noi in intreţinere şi să asigurăm florile. Care flori ? Fireşte, acelea ce tre­buie să ajungă la maternitate, lin­gă patul mamelor şi al noilor năs­cuţi. Am luat la intimplare numai două din ideile care ne preocupă şi prin care vrem să contribuim la înfăptuirea obiectivului major : sensibilizarea femeilor, înţelegerea de către acestea a menirii lor so­ciale, a marilor speranţe ce se pun în ele pentru păstrarea con­tinuă a tinereţii poporului român. Ion STANCU­! corespondentul „Scînteii* FAŢĂ IN FAŢĂ CU CALITATEA DE MAMĂ Acţiuni educative specifice, iniţiate de comisiile de femei din Rîmnicu Vîlcea SCÎNTEIA — marţi 7 aprilie 1981 Cititorii noştri - corespondenţii noştri Pedagogia faptei muncitoreşti Biografiile multor oameni ai muncii sint adevărate oglinzi in care se regăsesc pagini din cronica transformărilor pe care se cunosc toate meleagurile patriei, a izbin­­zilor dobîndite sub încercata condu­cere a partidului, de la a cărui fău­rire sărbătorim in această primăva­ră împlinirea a 65 de ani. Un ase­menea om este si maistrul Ion Gre­­cu de la Combinatul chimic din Craiova. Acum, ca întotdeauna, el se dovedeşte un neobosit meseriaş, un îndrumător atent al colectivu­lui pe care il­ conduce, format din 24 de tineri muncitori din cadrul atelierului special sculărie. încă din anii uceniciei — ne poves­teşte el adesea — i-au atras teh­nica, noutăţile în domeniul mese­riei, iar această pasiune caută să o transmită şi celor tineri. Colec­tivul pe care îl conduce şi-a adus contribuţia la asimilarea unui mare număr de piese specifice unor uti­­laje din industria chimică : pompe de înaltă presiune, palete de tur­bine pentru fabrica de amoniac, rotori pentru fabrica de acetilenă, componente ale maşinilor de cusut saci, dispozitive de turbionare pentru noile linii de la fabrica de acetilenă. Alături de acest inimos maistru şi pedagog se afirmă o nouă gene­raţie de buni meseriaşi, oameni cu care colectivul secţiei 3—6 de la combinatul nostru se mindreşte pe drept cuvint : strungarii Marin Bechet şi Vasile Murgu, frezorii Alexandru Băran, Tom­a Stoica si Marin Ionescu, sculerii-matriţeri Ion Dinu si Stefan Marcu, precum si multi alţii, care în preajma ani­versării partidului nostru înscriu in cronica întrecerii noi fapte mun­citoreşti. Petre BI.OIU mecanic de loco­moti­vă,ar­t.­: Combinatul chimic din Craiova Asimilări de produse noi Fabrica de utilaj complex din Ploieşti este bine cunoscută în tară prin produsele pe care le rea­lizează : utilaje tehnologice, com­pensatori de diverse tipuri, insta­laţii de apa grea, construcţii pen­tru forajul marin, rezervoare de presiune s.a. Datorită prestigiului dobindit, acestui colectiv i s-a în­credinţat sarcina ca, începind din acest an, să producă în colaborare cu întreprinderea ..1 Mai“ utilaj petrolier pentru export. Trecerea de la producţia de uti­laj tehnologic la cea de subansam­ble pentru utilaj petrolier a impus reorganizarea muncii, crearea de noi fluxuri tehnologice, perfection­­area calificării si policalificarea muncitorilor — Dină acum fiind deja livrate peste 1 000 de tone din noile produse. Colectivul de mun­citori, ingineri si tehnicieni de la această întreprindere este hotărît să intîmpine cea de-a 65-a aniver­sare a partidului nostru comunist cu realizări cit mai prestigioase. Ion MIREA proiectant, Ploieşti Economisim metalul, energia electrică şi combustibilul Chemările adresate de către conducerea partidului privind gos­podărirea mai judicioasă a meta­lului şi economisirea r­esurselor energetice şi de materii prime au găsit un larg ecou şi în rîndul co­lectivului de oameni ai muncii de la întreprinderea de reparaţii auto „Griviţa" Bucureşti (I.R.A.) Prin autodotare şi autoutilare, ne-am realizat bancuri şi standuri de probă, maşini şi scule necesare re­­condiţionării pieselor uzate pentru toate motoarele şi cutiile de viteză ale autocamioanelor din dotarea întreprinderilor şi trimise nouă pentru reparaţii. La finele anului 1985 am ajuns la circa 240 tipuri de repere recondiţionate, realizînd o producţie fizică de 258,6 milioa­ne lei, urmînd ca, în cinstea ani­versării a 65 de ani de la făurirea partidului, să dobindim noi şi în­semnate realizări în această direcţie. O atenţie deosebită acordăm re­ducerii consumurilor de energie şi combustibil. Prin măsurile ferme luate de conducerea întreprinderii şi comisia energetică (montarea li­­mitatoarelor de mers în gol la toate maşinile care au o comandă electrica, scoaterea din funcţiune a unui compresor din cele două ale sistemului pneumatic de la atelie­rul de tratament termic ş.a.), consumul planificat de energie pentru anul 1985 a fost redus cu 18 la sută, iar in perioada expirată din acest an, cu 20 la sută. De asemenea, utilizînd mai raţional gazul metan la centrala termică proprie, cuptoarele de tratament şi forjă am realizat o economie de peste 5 la sută faţă de cotele re­partizate. Preocupări temeinice avem şi pentru valorificarea resurselor se­cundare de energie. Prin montarea pe acoperişul halelor a 400 mp de panouri solare am asigurat în pe­rioada aprilie—septembrie o canti­tate de 15 000 t apă menajeră pe zi, necesară cantinei şi vestiarelor, economisind circa 30 tone combus­tibil convenţional, iar prin monta­rea recuperatoarelor de căldură la toate cuptoarele de tratament termic şi forjă încălzim apa nece­sară pentru trebuinţele menajere şi pentru alte utilităţi. Ing. Valeriu ARGASEALă responsabil energetic la I.R.A. „Griviţa" - Bucureşti Practici inadmisibile Ca turişti sau cercetători ai acestui cuprinzător ecosistem natu­ral, care este pădurea — sursă de viaţă, de sănătate şi de bogăţie naţională — nu putem să nu ob­servăm meritoriile eforturi care se fac pentru protejarea si întinerirea naturii. As dori să semnalez însă unele atitudini negative. Astfel, recoltarea rășinii — ma­terie primă a industriei chimice — nu se realizează numai în parche­tele de exploatare si în cele ce ur­mează a fi destinate acestui scon in următorii 1—2 ani. Depăşindu-se asemenea surse rational si ecolo­gic stabilite, se atacă adesea si restul pădurii, prin cioplirea tulpi­nii, pentru ca aceasta să producă răşină. Mii si mii de arbori falnici sunt astfel mutilaţi, sortiti degene­rării. Cit priveşte lemnul de celuloză, este cunoscut faptul că — tocmai pentru a se salva suprafeţe mari de pădure — acesta nu mai pro­­vine din parchete exploatabile. Cantităţile necesare din acest sor­timent lemnos se asigură din ,,tăie­rile de igienizare", a căror stabi­lire revine pădurarilor. Adesea insă, aceştia renunţă să scoată fag si mesteacăn de la multi kilometri din adincul codrului. Si atunci se taie, cit mai aproape de drum, ar­bori vigurosi. Alt aspect observat se referă la tăierea de ramuri de mesteacăn, pentru mături de nuiele. Ştiut fiind că din 4 in 4 ani ramurile se regenerează, această tăiere n-ar prejudicia soarta mesteacănului dacă s-ar face rațional, cit mai aproape de virful ramurii, la ni­velul nuielelor utile. Astfel proce­dau vechii rudari. Astăzi, din co­moditate, prea adesea se taie ra­mura aproape de trunchi: o dată căzută, se culeg nuielele. Iar restul de crengi rămin să putrezească. Inspectoratele şi ocoalele silvice au datoria, mereu actuală, de a preveni impactul negativ al unor asemenea practici, pentru a păstra pădurii măreţia şi funcţionalitatea ei socială. Ioan I DOBRESCU Cîmpulung, judeţul Argeș ________________ _____ VĂ INFORMĂM DESPRE: Pădurile acestui an V-aţi gindit de ce, simbolic, cînd se întemeiază o familie, se sădeşte un arbore ? Pentru statornicie şi durabilitate. De ce la nunţi se joa­că bradul ? Ca o ştafetă a tinere­ţii perpetue. Atitea simboluri se leagă de pă­dure, atitea datini şi obiceiuri care te duc cu gindul la temeinicie, la trăinicie. Acum, mai mult ca oricînd, ocro­tirea pădurii a devenit un obiectiv economico-social, dar si spiritual­­afectiv. Asta si explică de ce s-a simtit nevoia ca obiectivele econo­mice ale silviculturii să fie redi­­mensionate si amplificate in con­textul cadrului institutional si ju­­ridic apărut ca urmare a înfiinţării Ministerului Silviculturii, cu patru ani in urmă. In acest cadru se în­făptuieşte gospodărirea unitară a pădurilor si păşunilor din zona mon­tană si din perimetrul forestier al celorlalte zone. De altfel, coordona­tele dezvoltării de lungă durată a silviculturii au fost definite in „Pro­gramul national pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976—2010“, aprobat prin Legea nr. 2 din 1976, elaborat din iniţiativa şi sub îndrumarea nemijlocită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Program care statuează o serie de măsuri, prin­tre care menţinerea suprafeţei ac­tuale a fondului forestier, limita­rea tăierilor, îmbunătăţirea tehno­logiilor de recoltare a masei lem­noase, refacerea arboretelor slab productive cu specii mai valoroase, împădurirea tuturor suprafeţelor libere şi protecţia pădurilor împo­triva dăunătorilor. Pentru a avea o imagine clară asupra concretizării acestor măsuri, ne-am adresat inspectorului gene­ral inginer Viorel Hampu, de la Ministerul Silviculturii. Practic, pornind de la Programul naţional, ce s-a întreprins şi ce se între­prinde pentru buna gospodărire a fondului forestier ? — Subliniez că, din iniţiativa se­cretarului general al partidului începînd cu acest an se exploa­tează pentru producţia industrială mai puţin cu 1,4 milioane metri cubi lemn din pădurile mature, vo­lumul de tăiere limitîndu-se la 20 500 000 metri cubi. In acest sens, s-a trecut la folosirea în circuitul industrial a tuturor re­surselor secundare rezultate din exploatarea si prelucrarea lemnu­lui. In ce privește tăierile, se vor aplica tehnologii de recoltare cu perioadă lungă de regenerare (15— 30 ani). Practic, arborii maturi se vor extrage treptat din porţiunile destinate exploatării, evitindu-se dezgolirea solului de porţiuni fără seminţis viabil, asigurindu-se astfel permanenţa pădurii şi rolul ei de protector al mediului înconjurător. — Există şi zone unde nu se vor opera tăieri in păduri mature ? — Fireşte. Este vorba de pădu­rile de protecţie de interes deose­bit, iar in zonele cu un procent redus de împădurire, din Câm­pia Română şi Dobrogea, din judeţele Galaţi, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Buzău, Prahova, Giur­giu, Dîmboviţa, Teleorman, Ar­geş, Olt, Dolj, Mehedinţi, Tul­­cea, Constanţa şi sectorul agricol Ilfov, tăierile se vor limita nu­mai la igienizare şi îngrijire. Trebuie să precizez în acest con­text că s-a trecut la o mai intensă conservare a celor cu bază de stejar, salcîm şi tei. In momentul de faţă a început plantarea tuturor golurilor nejus­tificate din fondul forestier si a unor terenuri excesiv degradate, inapte pentru agricultură. In aceas­tă campanie de primăvară se pre­vede să se realizeze circa 92 la sută din sarcina anuală de împădurire. Noile păduri prevăzute pe o supra­faţă totală de 49 400 hectare, din care 33 100 ha create prin reîmpă­­duriri şi 16 300 ha pe cale naturală, sunt alcătuite din specii autohtone valoroase — foioase şi răşinoase — in care ponderea fagului şi stejaru­lui reprezintă peste 50 la sută din total. Date fiind cerinţele crescînde ale Industriei de mobilă, factorii de răspundere ai ministerului au pus accent, cum era şi firesc, ne­ex­tinderea paltinului, frasinului, ci­reşului şi nucului. Materialul fo­losit pentru plantat provine, în cea mai mare parte din seminţe şi butaşi selecţionaţi, cu însuşiri productive superioare. Iată dlar că sunt create condiţii ca şi gospodărirea pădurilor, după cum ne asigura interlocutorul nos­tru, să înregistreze un salt calita­tiv, dată fiind baza materială co­respunzătoare, o bogată experienţă silvică şi o serie de rezultate nota­bile in ce priveşte cercetarea ştiin­ţifică. Desigur, o contribuţie impor­tantă o pot avea cetăţenii ţării, ti­neretul prin­ participarea la plan­tarea de puieţi în cadrul „Lunii pădurii“. Marta CUIBUS ___________________________

Next