Scînteia, iulie 1988 (Anul 57, nr. 14266-14292)

1988-07-01 / nr. 14266

SANTEIA - vineri 1 iulie 1988 Prin mobilizarea puternica a forţelor de la sate RITM MAXIM LA SECERIŞ, LA EXECUTAREA CELORLALTE LUCRĂRI AGRICOLE IALOMIŢA A început recoltarea griului In judeţul Ialomiţa, In unităţile unde griul a ajuns la maturitate, a început secerişul. Se recoltează de pe parcelele cu sol mai nisipos şi care au favorizat coacerea. Primele care au început secerişul griului ţint cooperativele agricole din Mun­­teni-Buzău şi Sărăţeni, unităţi care au o parte din suprafeţele de griu amplasate în Lunca Ialomiţei. La ora actuală, in toate unităţile agricole se cunosc, după o atentă identificare a stării lanurilor, solele pe care se va intra cu prioritate la strîngerea producţiei. Pentru ca nici o clipă bună de lucru să nu se irosească, se fac încercări şi imediat ce boabele ajung la umiditatea sta­bilită se intră în brazdă. Ariile au fost amenajate in vecinătatea lanu­rilor care ajung mai repede la sta­diul de coacere Experienţa cîştigată la secerişul orzului, cind descărcarea recoltei din buncărele combinelor în mijloacele de transport s-a efectuat din mers, va fi generalizată în toate unităţile. In acest mod, într-o zi fiecare com­bină cîştigă aproape două ore bune de lucru. La bazele de recepţie locurile de descărcare şi depozitare au fost minuţios pregătite, iar pro­gramul pentru preluarea recoltei este de la ora 7 la 21. Descărcarea se realizează cu mijloace mecanice, staţionările neproductive fiind eli­minate. La C.A.P. Munteni-Buzău, unitate care are de strins producţia de grin­da pe 1 120 hectare, se acţionează cu 16 combine organizate în 4 module, in componenţa lor aflîndu-se mijloa­cele pentru transportul recoltei, ma­şinile agricole pentru eliberarea su­prafeţelor, pregătirea terenului şi in­­sămînţarea culturilor duble. Acolo unde griul este căzut se acţionează cu coasele şi secerile, iar treieratul se execută staţionar. Alături de pre­sele de balotat, la eliberarea supra­feţelor sunt folosite şi cele 40 de atelaje în care paiele sunt încărcate direct din brazdă. Inginerul-şef al unităţii, Mihai Popescu, remarca mo­dul in care au funcţionat combi­nele la secerişul orzului, insistind asupra cerinţei ca şi la recoltarea griului reglarea să se facă de 3 ori pe zi, în funcţie de starea lanurilor, pentru ca spicele să fie complet tre­ierate, iar pierderile complet înlă­turate. La C.A.P. Sărăţeni, la unul din punctele de lucru l-am întîlnit pe inginerul-şef al consiliului unic agroindustrial, tovarăşul Ionel Nea­­gu. La această unitate care are de recoltat 600 hectare de griu se acţio­nează cu 8 combine împărţite in două module. Inginerul Ionel Neagu ne-a spus : „Dacă astăzi se recol­tează doar aici, în Lunca Ialomiţei, la Munteni-Buzău şi Sărăţeni, de mîine vom intra în brazdă şi la Căzăneşti, iar sîmbătă şi duminică şi in celelalte unităţi care au griul pe terasă, acolo unde aportul frea­tic este mai mare, iar vegetaţia du­rează mai mult. Prin măsurile adoptate de coman­damentul judeţean pentru agricul-­ tură, şi care sunt urmărite cu exi­genţă de împuterniciţii biroului ju­deţean de partid, de factorii cu răs­punderi concrete la nivelul consili­ilor agroindustriale. în nici o uni­tate din Cîmpia Bărăganului ialo­­miţean recoltarea griului nu va dura mai mult de nouă zile. Mihai VIŞOIU corespondentul „Scînteii" la C.A.P. Acăţari. ..In acest mod —­­aprecia Vasile Almăşan, inginerul­­şef al C.U.A.S.C. — ne-am creat condiţii ca în unităţile cu suprafeţe mici de orz secerişul orzului să-l în­cheiem in 1—2 zile lucrătoare, iar, pe ansamblul C.U.A.S.C., această lu­crare s-o finalizăm în cel mult trei zile“. Dat fiind că in judeţul Mureş vre­mea continuă să fie instabilă, cu deosebită răspundere se acţionează în aceste zile la secerişul orzului şi pentru evitarea oricăror forme de risipă mai ales in unităţile agricole din consiliile agroindustriale Iernut, Luduş, Sărmaşu, Band, Ungheni şi altele, unde cuvîntul de ordine al specialiştilor şi mecanizatorilor este acela ca, prin buna organizare a muncii în cîmp şi utilizarea fiecărei ore bune de lucru, secerişul să se încheie in cel mai scurt timp. Gheorghe GIURGIU corespondentul „Scînteii” MUREŞ Orzul - cit mai repede la adăpost! Din cauza ploilor care au căzut la scurte intervale, in unităţile agricole din judeţul Mureş secerişul orzului de pe cele 23 782 hectare cultivate a inceput cu o oarecare întirziere. Intrucit vremea continuă să fie in­stabilă, comandamentul judeţean pentru agricultură a luat măsuri deosebite in vederea bunei organi­zări a muncii in cîmp, astfel ca, prin controlul permanent al stării de coa­cere şi de umiditate a lanurilor, să nu se piardă nici o oră bună de lucru. ..Pentru ca secerişul orzului să se încheie in cel mult trei zile lucrătoare — ne spune tovarăşul Şte­fan Tulcer, directorul Trustului S.M.A. Mureş — toate cele 1147 combine din secţiile de mecanizare au fost scoase la capătul lanurilor, astfel ca, la decizia specialiştilor din unităţi, secerişul să se desfăşoare pe un front larg de lucru. Deoarece starea de coacere a lanurilor diferă de la o zonă la alta, un număr de 200 de combine din unităţile din zona de deal au fost transferate în zona de cimpie a judeţului“. O bună organizare a activităţii poate fi intîlnită acum în numeroase unităţi agricole. Intre ele se numără şi cele din consiliul agroindustrial Tirgu Mureş, unde orzul ocupă o suprafaţă de 1 400 hectare. Aici, pri­mii care au intrat în lanurile cu orz au fost mecanizatorii şi cooperatorii de la C.A.P. Mureşeni. „După pri­mele hectare recoltate — aprecia Ilie Cheşa, preşedintele unităţii — estimăm o producţie bună, cel puţin la nivelul planului. Combinerii şi cooperatorii au fost instruiţi de aşa manieră incit nici un bob de orz din actuala recoltă să nu rămînă pe cimp“. Intr-adevăr, aici, miercuri, după ploi, in jurul orei 11, după controlul riguros al stării de umidi­tate a lanurilor, secerişul orzului a fost declanşat pe o parcelă de 20 hectare, în lanuri se aflau şase com­bine, prese de balotat şi tractoare cu remorci. O parte din tractoare transportau orzul recoltat direct pe platforma de uscare de la ferma din Vălureni, iar celelalte efectuau transportul paielor din cimp. în urma combinelor, tractoarele cu discuri pregăteau terenul si adminis­trau ingrășămintele chimice în ve­derea insămintării culturilor duble. Ca urmare, a doua zi, cele 20 hecta­re de pe care s-a strins recolta de orz au fost insămînţate cu culturi duble. Din cite am constatat la faţa locu­lui, aşa se procedează şi în celelalte cooperative agricole din consiliul agroindustrial Tirgu Mureş. ..Cum insă lanurile nu sunt coapte uniform, iar umiditatea diferă de la o zonă la alta, conducerea C.U.A.S.C. a e­­fectuat o redistribuire a celor 66 combine existente pe raza consiliu­lui. Astfel, combinele de la coopera­tiva agricolă Sintana lucrau la Sin­­georgiu de Mureş. Cele de la Pănet şi Berghia — la C.A.P. Nazna, iar combinele de la Găeşti şi Văleni — Intreprinderea agricolă de stat Rimnicu-Vilcea nu face parte din acea categorie de unităţi agricole cunoscute de ani de zile prin po­tenţialul lor ridicat de producţie şi, firesc, prin rezultatele lor bune şi foarte bune. Cu toate acestea, expe­rienţa acestei unităţi agricole este de mare interes, pentru că, aici, co­lectivul de oameni ai muncii, con­ducerea unităţii şi organizaţia de partid a întreprinderii au dat un răspuns pozitiv la o întrebare pe care de multă vreme şi-au pus-o şi cei ce lucrau aici, dar şi organele judeţene de partid şi agricole, şi anume : poate întreprinderea să „crească“ şi să iasă cu fruntea sus din impasul in care se afla numai cu ciţiva ani în urmă ? Întrebarea nu era fără temei dacă ţinem seama de cîteva elemente. Pină acum 6—7 ani indicatorii eco­nomici de sinteză arătau o stare deloc de invidiat a acestei unităţi. La nivelul anului 1981, pierderile pe un lucrător se cifrau la peste 15 400 lei, cheltuielile la 1 000 lei producţie­­marfă depăşeau 1 460 lei, iar indi­cele de utilizare a fondurilor fixe indica o pierdere de 200 lei la 1 000 lei fonduri fixe. Toate aceste „rezulta­te“ care de la înfiinţarea unităţii şi până în­ anul 1981 nu au oscilat niciodată în sens pozitiv, s-au soldat finalmente cu pierderi însemnate, cuprinse între 8 şi 16 milioane lei anual. Al doilea element îl constituie si­tuaţia oarecum specială a acestei Întreprinderi agricole de stat, ca şi a altora situate în zone asemănătoa­re, situaţie exprimată printr-o for­mulă spusă mai în glumă, mai in serios, anume că este infinit mai greu să lucrezi aici 1. 000 de hectare de teren decit 20 000 hectare la şes. Şi aceasta deoarece unitatea dispune de terenuri dispersate, fărimiţate în trupuri mici, pe un sol cu un po­tenţial productiv natural scăzut, care din pornire încarcă costul lucrărilor pe tona de produs, indiferent despre ce produs este vorba. Şi, în sfîrşit, dar lucru foarte important, se instau­rase în­ cadrul colectivului de aici o anumită stare de spirit defetistă, de demobilizare în faţa greutăţilor, de neîncredere în forţele proprii. Primul element care motivează Interesul pentru ceea ce s-a făcut aici, pentru experienţa dobîndită in­tr-un timp scurt de această unitate o constituie situarea întreprinderii în rîndul unităţilor agricole de stat fruntaşe, ca urmare a rezultatelor de producţie şi economice constant superioare celor planificate obţinute incepînd din anul 1982. Ciţiva indi­catori sintetici, calculaţi la finele a­­nului 1987, în antiteză cu cei din anul 1981, reliefează pregnant o creştere puternică, a cărei explicaţie vom­ căuta s-o descifrăm pe parcurs. Bunăoară, în anul trecut, fiecare lu­crător a adus întreprinderii un be­neficiu de 5 074 lei, cheltuielile la 1 000 de lei pro­­ducţie-marfă si­­tuindu-se doar la 926 lei, ceea ce a determinat obţi­nerea unui bene­ficiu de circa 50 lei la 1 000 lei fonduri fixe. Me­rită notaţi şi alţi indicatori semnifi­cativi pentru pro­cesul de dezvol­tare şi consolida­re a unităţii. Dacă la începutul cin­cinalului trecut producţia agrico­lă globală a în­treprinderii era doar de 23 mili­oane lei, în anul__________ 1987 aceasta a de­păşit valoarea de 61 milioane lei. în acelaşi interval de timp, producţia­­marfa a sporit de la 18 milioane lei la 52 milioane lei. Tocmai pentru aceste rezultate de producţie, finan­ciare şi economice, recent, colectivul de oameni ai muncii de la I.A.S. Rimnicu-Vilcea a fost distins cu „Ordinul Muncii“ clasa a II-a. Comparaţia acestor realizări cu cele înregistrate cu 6-7 ani în urmă pune in evidenţă limpede faptul că aici s-au petrecut lucruri foarte im­portante. în primul rînd în gîndirea activităţii economice şi de produc­ţie, in organizarea muncii, în pre­gătirea şi creşterea răspunderii oa­menilor. Să ne referim succint la cîteva din elementele care au asigu­rat această transformare, am putea spune, radicală a unităţii în decurs de numai ciţiva ani. Pentru inceput, iată o scurtă fişă organizatorică a întreprinderii. I.A.S. Rimnicu-Vilcea se compune din 11 ferme de producţie, din care două sunt pomicole, iar 9 au­ un caracter mixt. Suprafaţa unităţii este de 4 400 hectare, 25 la sută din aceasta fiind ocupată cu plantaţii pomicole, iar di­ferenţa fiind formată în majoritate din păşuni şi fineţe naturale. Zoo­tehnia — cu cele 1 500 de taurine, din care 600 efectiv matcă, şi 15 000 de ovine — deţine o pondere însemnată, de aproape 50 la sută, din activita­tea productivă a unităţii. Vorbind despre concepţia care a generat îmbunătăţirea întregii acti­vităţi, trebuie pornit de la replica dată mentalităţii după care zootehnia în mod fatal trebuie să lucreze cu pierderi. Şi aceasta intrucit nu s-au găsit soluţiile pentru a se rezolva problemele legate de hrănirea opti­mă a animalelor, îngrijirea lor co­respunzătoare şi asigurarea stabili­tăţii lucrătorilor în acest sector. S-a pornit de la ideea că furajele pot fi produse cu forţe proprii. Până în 1981 întreprinderea a cheltuit anual sume imense, între 4 şi 5 milioane lei anual, pentru cumpărarea furaje­lor din alte unităţi şi de la produ­cătorii individuali. Această sarcină a fost încredinţată fermelor de pro­ducţie, fiecare avînd datoria să-şi asigure din resurse proprii întreg necesarul de furaje. In acest scop au fost luate măsuri obligatorii de respectat in toate fermele pentru a se produce fin si furaje suculente de pe fiecare metru pătrat de teren. Pe această bază producţia de lapte a crescut continuu. De la 1 400 litri lapte pe o vacă furajată in anul 1981 la 3 500 litri in anul trecut. Pe 5 luni din acest an producţia de lapte a fost de 2 000 litri pe o vacă, e­­xistînd toate condiţiile să se obţină in final o producţie de peste 4 000 litri în acest an. Şi aceasta nu de la vaci din rase de elită, ci din rasa Brună românească. Indicele de na­talitate realizat in­ anul trecut s-a ridicat la 92 la sută. Semnificativ pentru îmbunătăţirea activităţii din zootehnie este rentabilizarea produc­ţiei de lapte. Astfel, în anul trecut hectolitrul de lapte s-a realizat cu 225 lei, ceea ce a însemnat un be­neficiu de 35 lei pe hectolitru. Da­torită creşterii producţiei, in cele 5 luni din acest an hectolitrul de lapte a fost produs doar cu 213 lei. în mod asemănător s-a procedat şi în ce priveşte pomicultura, care re­prezintă a doua ramură ca pondere în activitatea economică a unităţii, în toate fermele s-a trecut la un program riguros de modernizare şi consolidare a plantaţiilor existente, în plus, înfăptuirea măsurilor pri­vind fertilizarea cu mari cantităţi de îngrăşăminte organice, efectuarea tă­ierilor de rodire la timp şi de bună calitate şi a stropirilor ori de câte ori este nevoie a determinat spo­rirea potenţialului productiv al plan­taţiilor. Dovadă, în primii doi ani ai cincinalului actual a fost obţinu­tă o producţie totală de 14 000 tone de fructe, realizîndu-se şi depăşin­­du-se sarcinile de plan pe această perioadă. în raport cu aceste obiective foar­te concrete, bine ordonate, s-a asi­gurat şi un mod specific de organi­zare a muncii. în primul rînd s-a urmărit creşterea răspunderii colec­tive, dar şi individuale pentru reali­zarea exemplară a sarcinilor ce re­vin atît echipei, cit şi fiecărui lu­crător în parte şi apoi crearea unei mobilităţi sporite în folosirea forţei de muncă acolo unde o impun lucră­rile prioritare dintr-un moment sau altul. „In toată această organizare a muncii şi a producţiei — remarca tovarăşul Emil Teodorescu, directo­rul întreprinderii — factorul hotă­­rîtor l-a consti­tuit aplicarea co­rectă a acordului global. Toată su­prafaţa cu pomi şi păşuni, efecti­vul de taurine şi turmele de oi au fost repartizate pe formaţii de lucru care au an­gajat un acord global realizarea producţiilor pla­nificate. în felul acesta retribuirea lucrătorilor din cadrul echipei nu se face în func­ţie de realizările pe ansamblul fer­mei, ci de rezul­tatele concrete de producţie şi eco­nomice ale fiecărei formaţii de muncă. Şi aceasta deoarece echipele au plan nu numai de producţie, ci şi de cheltuieli, lor defalcîndu-li-se şi cheltuielile cu care trebuie să ob­ţină indiferent despre ce produs este vorba. Dacă echipa depăşeşte volu­mul cheltuielilor prevăzute, chiar dacă a depăşit şi producţia, se aplică un procent de penalizare corespun­zător. Aşa am înţeles noi să fie an­trenaţi toţi oamenii muncii din uni­tate la mecanismul de autoconducere şi autofinanţare“. întreprinderea agricolă de stat Rimnicu Vilcea este una din acele Unităţi în care s-a înţeles şi s-a a­­plicat în mod corespunzător reco­mandarea şi indicaţiile date de atîtea ori de conducerea partidului, perso­nal de secretarul general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a se asigura dezvoltarea unor acti­vităţi care să constituie surse de ve­nituri pe tot parcursul anului. Aceas­ta este de natură să permită atît fi­nanţarea în bună parte a activităţii productive din venituri proprii, indi­ferent de perioada de valorificare a producţiei agricole, cit şi ocuparea permanentă, pe tot parcursul anului, a forţei de muncă din unitate. S-ar putea spune că, fie şi pentru modul în care au realizat această cerinţă, experienţa acestei unităţi prezintă un real interes. Astfel, în toate fer­mele întreprinderii au fost dezvolta­te diferite activităţi industriale care valorifică în primul rînd resursele locale, valoarea producţiei indus­triale totalizînd în anul 1987 peste 20 milioane lei. Aceasta a permis unităţii să apeleze cit mai puţin la credite şi avansuri băneşti, iar în vîrfurile de campanie forţa de mun­că să fie utilizată la activităţile din agricultură. De altfel, prin creşterea puternică, a producţiilor agricole şi reducerea substanţială a cheltuielilor de pro­ducţie, dar şi datorită dezvoltării ac­tivităţilor industriale, unitatea a izbutit ca să-şi găsească echilibrul economic. Dovadă, in ultimii 5 ani, I.A.S. Rimnicu Vîlcea a obţinut be­neficii insumînd peste 20 milioane lei, cel mai mare beneficiu realizîn­du-se în anul trecut — peste 6,2 mi­lioane lei, faţă de 4 milioane lei cit a fost planificat. Tot în anul 1987 producţia-marfă agricolă a fost de­păşită cu 15 milioane lei, în timp ce cheltuielile totale au fost reduse cu 8,2 milioane lei. Dacă lucrurile la care ne-am refe­rit sunt privite sau judecate exclusiv după nivelul producţiilor obţinute şi după faptul că întreprinderea se află pe locul doi şi nu pe locul I în ca­drul întrecerii socialiste dintre uni­tăţile agricole de stat cu profil ase­mănător, s-ar putea spune că nu sunt motive de deplină satisfacţie. Şi, in­tr-adevăr, aceasta şi este starea de spirit ce caracterizează activitatea colectivului de aici, ceea ce-i foarte important. Dar esenţial rămine fap­tul că în ultimii ani de zile la I.A.S. Rimnicu Vîlcea s-a făcut o demon­straţie practică, foarte convingătoare de ceea ce se poate realiza, că au fost lăsate în urmă şi date uitării mentalităţi şi practici ineficiente, demobilizatoare, că s-a întronat un spirit nou de muncă, de exigenţă şi răspundere revoluţionară, ceea ce dă perspective şi mai frumoase acestei unităţi agricole de stat. Aurel PAPACIUC I.A.S. RÎBANICU VÎLCEA Cum a fost rentabilizată o unitate care, nu cu mult timp în urmă, înregistra pierderi TELEORMAN Cu grijă deosebită pentru evitarea risipei Griul e bun de secerat şi in Cîm­pia Teleormanului. La ora 11:30, pe o sală a cooperativei agricole de producţie Islaz, cele şase combine, grupate două cite două pe o brazdă, lucrau de zor. Inginerul-şef al uni­tăţii, Marin Sitearu, verifica în urma combinelor dacă mai râmîn spice netăiate sau boabe în paie. „Aici avem cultivat­oriu din soiul Flamura 80, care s-a copt mai repe­de. Intrucit gradul de maturitate al lanurilor este diferit de la o supra­faţă la alta, prin încercări repetate, am declanşat din plin secerişul a­­colo unde umiditatea boabelor din spice a scăzut la nivelul normal“. Remarcăm aici grija pentru buna organizare a muncii, pentru realiza­rea unor viteze sporite de lucru. Practic, după fiecare combină, mem­brii cooperatori verifică dacă au ră­mas spice, pentru a le strînge cu se­cerile. Pe porţiunile unde lanurile sunt căzute, combinele, reglate co­respunzător, acţionează nu pe lun­gimea parcelei respective, ci oblic faţă de poziţia spicelor. în felul a­­cesta se urmăreşte practic elimina­rea oricăror pierderi de recoltă. In fiecare unitate, trăgindu-se în­văţăminte din campania orzului, au fost stabilite pe oameni şi maşini, pe zile şi ore norme precise de muncă, astfel incit întreaga produc­ţie să fie strinsă şi depozitată in cel mai scurt timp. La cooperativa agri­colă de producţie „Cetatea“, Turnu Măgurele, am asistat, la ferma nr. 4, la momentul declanşării sece­rişului pe o primă sală de 20 hec­tare. Inginerul-şef al unităţii, Ion Sprincenatu, după ce a verificat din nou umiditatea boabelor, a dat avi­zul mecanizatorilor să intre cu com­binele in lan. Se recomandă viteză de înaintare mică, înălţime de tăiere la 5—7 cm şi reglări ori de cite ori situaţia impune. Şi in unităţile din consiliul unic agroindustrial Slobozia Mîndra aveam să ne convingem că mecanizatorii, specialiştii şi cooperatorii sunt mo­bilizaţi pentru a stringe in cele mai bune condiţii plinea ţării. La cooperativa agricolă de producţie Uda-Clocociov, pe o solă de 65 hec­tare, situată în Lunca Oltului, după mai multe încercări, după-amiază, la ora 16, în prezenţa noastră, a ingi­­nerului-şef al consiliului agroindus­trial, Alexandru Deliu, şi a direc­torului S.M.A. Slobozia Mîndra, Du­mitru Toader, după verificarea umi­dităţii boabelor, se hotărăşte intrarea în lanuri a celor 13 combine. „Prac­tic, ne spune directorul S.M.A., în fiecare unitate au fost identificate suprafeţele unde cu prioritate se de­clanşează secerişul griului. Deoarece gradul de coacere al spicelor diferă de la o unitate la alta, am iniţiat şi pentru această primă etapă a sece­rişului acţiuni de întrajutorare cu forţe mecanice. Desigur, secerişul griului în uni­tăţile agricole din judeţul Teleorman este abia la început. Pentru extin­derea şi generalizarea acestei impor­tante acţiuni — declanşată până în prezent şi în unele cooperative agri­cole de producţie din consiliile Pu­­rani, Nanov, Piatra — se impune ur­mărirea permanentă, pretutindeni, a stării lanurilor şi utilizarea la capa­citate a mijloacelor mecanice din prima oră, din prima zi bune de lucru. Stan STEFAN corespondentul „Scînteiii* PAGINA 3 Aspect de muncă la întreprinderea de rulmenţi din Alexandria Foto : E. Dichiseanu ÎN ENERGETICA-PRODUCŢIE LA NIVELUL PLANULUI­­ Obiectiv prioritar: efectuarea la termen a reparaţiilor la centralele electrice Funcţionarea corespunzătoare a sistemului energetic naţional, reali­zarea producţiei de energie electrică şi termică la nivelul planului şi al programelor stabilite pentru fiecare centrală electrică, acoperirea inte­grală a necesităţilor de consum productiv ale unităţilor economice şi ale populaţiei reprezintă sarcini de maximă importanţă care stau in faţa colectivelor de energeticieni. In acest sens, un loc prioritar îl ocupă acti­vitatea de modernizare şi reparaţii ale diferitelor capacităţi energetice. Realizarea integrală a acestor lucrări, respectarea termenelor de execuţie stabilite condiţionează in bună parte menţinerea in funcţiune a unui nu­măr cit mai mare de grupuri energetice şi, implicit, creşterea gradului de disponibilitate al centralelor electrice. In sondajul de azi ne referim la modul de desfăşurare a lucrărilor de reparaţii la termocentralele Bucureşti-Sud şi Mintia-Deva. LA TERMOCENTRALA BUCUREŞTI-SUD Răspundere şi competenţă în execuţia lucrărilor Centrala electrică şi de termoficare Bucureşti-Sud este una din unităţile energetice cu tradiţie din Capitală. Aici se află instalate grupuri care funcţionează pe bază de hidrocar­buri. Prin buna întreţinere şi ex­­­ploatare la parametri a agregatelor, colectivul termocentralei şi-a reali­zat sarcinile de plan la zi, reuşind totodată să se încadreze in normele de consum. Acum, eforturile sunt concentrate la efectuarea lucrărilor de reparaţii planificate. „ Pentru desfăşurarea corespunză­toare a reparaţiilor capitale şi curen­te am efectuat o analiză concretă cu întregul activ de partid de la termo­centrală, cu toţi factorii implicaţi in realizarea­ acestor lucrări — preci­zează Marin Tudoran, secretarul co­­mitetu­li de partid. Cu acest prilej s-au stabilit o serie de măsuri orga­nizatorice care vizează în primul rînd creşterea răspunderii fiecărui om al muncii din unitatea noastră. Firesc, atenţia principală a fost a­­cordată reparaţiei capitale de la grupul nr. 5 de 125 MW, care a în­­ceput la 18 aprilie şi se va finaliza pină la 16 iulie a.c. — Dacă avem în vedere data la care ne aflăm, am putea spune că a mai rămas puţin timp pină la ter­menul de repunere în funcţiune a agregatului... — Toate lucrările de la turbină şi de la cazan se află în graficele de execuţie stabilite. Menţinîndu-se ac­tualul ritm de lucru, ne vom încadra în perioada planificată pentru repa­raţii. Un volum important de lucrări trebuie executat la cazan. Aici, a­­flăm de­ la maistrul Ion Oprea, se lucrează în schimburi — 24 ore din 24 — cu un efectiv de 150 muncitori din cadrul Antreprizei montaj repa­raţii centrale termice Oltenia. Cele mai pretenţioase operaţii sunt cele de sudură în argon la serpentinele de la supraîncălzitoarele 3 şi 2 b, care în bună parte hotărăsc durata reparaţiei. Pină la această dată, din circa 4 000 de­­suduri prevăzute a fi realizate au fost executate aproape 3 500. După stadiul actual al lucră­rilor şi ţinînd seama de ritmul în­registrat, mentorii apreciază că la 5 iulie vor putea începe probele la ca­zan. Putea fi redusă durata repara­ţiei ? Răspunsul ar fi putut fi afir­mativ dacă de la început se lucra în ritmul actual. Perioadele de stagna­re din primele săptămini cind au în­ceput reparaţiile, determinate de lipsuri în organizare, cu greu pot fi recuperate. Subliniem acest fapt in­trucit nu numai aici, dar şi la alte reparaţii există mari diferenţe de ritm în executarea lucrărilor pe par­cursul duratei planificate. Discrepan­ţe nedorite, care determină prelungi­rea nejustificată a reparaţiilor, timp în care importante capacităţi ener­getice rămin imobilizate, iar in unele cazuri duc la „derogări“ de la cali­tate, îndeosebi în partea finală, cind ritmul se intensifică. Concomitent cu lucrările de la ca­zan se­ efectuează reparaţiile la turbină. Ele sunt executate de echi­pa specializată a termocentralei. „ Avem o experienţă bogată in domeniul reparaţiilor­­ de turbine, menţionează ing. Gavrilă Şofran, di­rectorul termocentralei. De-a lungul anilor s-au format echipe cu oameni cu o competenţă profesională deose­bită. Şi la această reparaţie ei do­vedesc seriozitate şi răspundere, în­­cadrîndu-se în graficele planificate şi executînd lucrări de calitate. S-au deschis corpurile de joasă, medie şi înaltă presiune ale turbinei şi au fost efectuate intervenţiile necesare : ve­rificarea rotorilor şi echilibrarea lor pe standurile din dotarea noastră, revizia tuturor subansamblelor şi a instalaţiilor auxiliare. în prezent, e­­forturile sunt concentrate la sistemul de reglaj, lucrări realizate de maiş­trii Tudor Fleancu, Tudor Pătraşcu şi Costică Găzdoiu. Sistemele şi or­ganele de reglaj hidraulic au o mare importanţă in funcţionarea la para­metri a turbinei. — Şi totuşi, prin ce se particula­rizează reparaţiile efectuate ? — Greutăţi am întîmpinat perma­nent. Ne-am străduit şi chiar am reuşit să avem la termen furniturile şi subansamblele necesare repara­ţiilor. Multe dintre acestea, după opinia muncitorilor noştri, care au o îndelungată experienţă, sunt de un nivel calitativ ridicat, ceea ce în­seamnă că grupurile energetice vor putea funcţiona la parametri supe­riori. Totuşi, trebuie spus că în unele cazuri ne-am creat singuri probleme, in sensul că nu am reuşit să asigu­răm o judicioasă planificare a repa­raţiilor astfel incit să nu fim puşi în situaţia de a ne dispersa forţele la mai multe obiective. Aşadar, reparaţiile în curs de rea­lizare la termocentrala Bucureşti- Sud se încadrează în grafice. Iar a­­ceasta datorită ritmului de lucru­ în­registrat de constructori şi montori în ultima perioadă. Ceea ce consti­tuie, fără îndoială, un fapt pozitiv. In acelaşi timp insă, nu se poate ocoli adevărul, recunoscut de altfel de către interlocutori, că lucrările puteau fi realizate într-o perioadă mai scurtă, fără să fie afectat în vreun fel calitatea lor. Fireşte, cu condiţia ca de la inceput să se fi manifestat acelaşi spirit organizato­ric. Am insistat asupra acestui aspect convinşi fiind că, aici, la termocen­trala Bucureşti-Sud, au fost desprin­se toate învăţămintele care se impun şi, la viitoarele reparaţii, constructo­rii şi mentorii vor acţiona cu mai multă hotărire, mai bine organizaţi, într-o strinsă conlucrare pentru scurtarea cu­ mai mult posibil a du­ratelor lucrărilor de reparaţii. Ion LAZAR LA TERMOCENTRALA ■ I­­n . fr. ........ MINTIA-DEVA Garanţii pentru funcţionarea la parametrii proiectaţi Energeticienii şi constructorii de la termocentrala Mintia-Deva acor­dă o atenţie deosebită bunei între­ţineri şi funcţionări a instalaţiilor din dotare. In acest scop, pentru anul în curs s-a prevăzut să se exe­cute la cinci grupuri energetice cîte o reparaţie curentă şi cite o revizie tehnică. In acelaşi timp, la grupul energetic nr. 1 s-a prevăzut o re­paraţie capitală, care impune con­centrarea unor importante forţe umane şi materiale. Ce lucrări s-au efectuat pină în prezent ? Care este eficienţa lor ? Directorul întreprinderii electrocen­­trale Deva, dr. ing. Florea Bereş, sublinia că, pină in prezent,­ s-au efectuat două reparaţii curente la grupurile energetice nr. 4 şi 5 şi două revizii tehnice la grupurile nr. 1 şi 3. Manifestîndu-se toată grija pentru executarea lucrărilor la ter­menele prevăzute şi la un bun nivel calitativ, după reparaţiile efectuate la grupurile 4 şi 5 puterea dispo­nibilă a crescut cu 40—50 MW pe fiecare grup energetic în parte, in funcţie de calitatea cărbunelui fo­losit. In aceste zile se acţionează intens la reparaţia capitală a grupului ener­getic nr. 1, unde lucrează brigăzile conduse de maiştrii Gheorghe An­gh­ei, Sigismund Clara, Viorel Adam, Mircea Marc, Vasile Aurel, precum şi alte formaţii de la beneficiar. Pentru buna desfăşurare a întregii activităţi de reparaţii s-au luat mă­suri din timp în vederea stabilirii precise a lucrărilor ce sunt de exe­cutat, precum şi pentru asigurarea contractelor şi aprovizionarea teh­­nico-materială corespunzătoare. Con­ducerea termocentralei, împreună cu cele ale unităţilor colaboratoare au organizat judicios activitatea pe baza unor grafice de lucru bine co­relate. Astfel, antrepriza „Energo­­montaj“ execută lucrările de înlocui­re a conductelor de aburi şi alte sisteme sub presiune , antrepriza de construcţii, reparaţii-montaj uzine electrice efectuează lucrările de re­paraţii la turbine şi la alte agregate; antrepriza „Energoconstrucţia“ a început, de pe acum, lucrările de descopertare a acoperişului de la sala de cazane ; recent, antrepriza de lu­crări şi reparaţii termice şi înzidiri şi întreprinderea „Energoreparaţii“ Bucureşti — principalul furnizor de piese de schimb — au definitivat, de comun acord, măsurile care să asi­gure respectarea şi chiar scurtarea termenelor din graficele de execuţie. Desigur, funcţionarea la parametri ridicaţi a tuturor grupurilor energe­tice este strins condiţionată de buna aprovizionare cu cărbune a cazane­­lor. In acest scop se pune un deose­bit accent pe eliminarea rămînerilor în urmă la unele lucrări ce se exe­cută în gospodăria de cărbune. Tot­odată, se acţionează pentru creşte­rea stocului de cărbune. Măsurile stabilite, hotărîrea cu care acţio­nează fiecare formaţie de lucru, fie­care om în parte dau garanţia că şi în viitor de la termocentrala Min­tia-Deva se vor livra în sistemul e­­nergetic naţional importante can­tităţi de energie electrică. Sabin CERBU corespondentul „Scînteii*

Next