Scînteia, octombrie 1988 (Anul 57, nr. 14344-14369)
1988-10-16 / nr. 14357
PAGINA 4 Time PENTRU PLENARA C. C. AL /S. C. — program revoluţionar de muncă pentru partid, pentru popor O iniţiativă care formează şi consolidează răspunderea de proprietar „Steaua roşie“, Bucureşti. Istoria celor patru decenii de cind această întreprindere se află în proprietate socialistă reproduce condensat istoria întregii noastre industrii, in toate capitolele ei : producţie, dotare, forţă de muncă şi aşa mai departe. Odinioară, fabrică de mică însemnătate, în care se aplicau tehnologii rudimentare pentru a fabrica produse doar cu ceva-ceva peste nivelul artizanal. „Steaua roșie“ a devenit, mai cu seamă în ultimul deceniu, o unitate modernă — hidraulică și mecanică fină — în care 2 500 de oameni muncesc la un nivel de competență despre care vom ști totul invocînd o singură realitate : întreprinderea participă , la programul nuclear. Ne spune Dumitru Ioniţă, secretarul comitetului de partid al întreprinderii : — Sistemul democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, creat şi perfecţionat după cel de-al IX-lea Congres al partidului, a contribuit şi contribuie din plin la amplificarea, la ridicarea pe o nouă treaptă de calitate e înseşi noţiunii de răspundere muncitorească. La ce mă gîndesc ? După Congresul al IX-lea, partidul, secretarul său general, îmbogăţind teoria şi practica construcţiei socialiste, regîndind locul si rolul omului muncii în societate, au scos in prim-planul preocupărilor tripla calitate a acestuia — aceea de proprietar, producător şi beneficiar. Tot ceea ce s-a intîmplat după 1965 în societatea noastră a dus la sporirea răspunderii muncitoreşti — dar, cum spuneam, într-o nouă accepţiune a Însuşi subiectului acestei răspunderi. Răspunderea de proprietar nu mai este resimţită „în general“, ci este o răspundere concretă, a fiecăruia, în fiecare moment. Ultimii 15—20 de ani au fost martorii unei adevărate mutaţii în structurile noastre socialpolitice, ca şi în conştiinţe. Calitatea de proprietar a trecut din domeniul teoretic in acela al practicii — partidul depunînd eforturi poli tico-educative foarte mari pentru a conştientiza în proporţii de masă această realitate. Iar fiecare colectiv muncitoresc găseşte căi şi metode proprii, originale pentru a adunei si fortifica răspunderea de proprietar a fiecărui om al muncii. ...Facem cunoştinţă cu experienţa dobindită, în acest sens, la „Steaua roşie“. Dincolo de ceea ce s-a petrecut aici, aidoma ca in alte întreprinderi, si-a făcut loc o iniţiativă deosebită : în ultimele luni a fost inventariat in totalitate patrimoniul întreprinderii. — Totul a început In octombrie 1987, cind fabrica a intrat in funcţiune la capacitatea proiectată , — aflăm de la inginerul Constantin Brătulescu, directorul întreprinderii. Am judecat aşa : am primit spre gospodărire o parte a avuţiei întregului popor, parte de care răspunde colectivul în întregul său. Dar... nu e prea general ? In fapt, nu răspunde doar consiliul oamenilor muncii, cel care este responsabil în primă şi ultimă instanţă dacă avuţia încredinţată este sau nu este administrată la parametrii maximi ? Sau, si mai exact, nu cumva doar biroul executiv al C.O.M. sau, si mai restrîns, citeva cadre ? Şi atunci, răspunderea de proprietar, care se exercită cînd si cind, într-o adunare — dacă se exercită, şi atunci, de către toţi... — nu are un caracter mai mult sau mai puţin abstract ?... ...întrebări, gînduri, frămîntări ale comuniştilor de la „Steaua roşie“. Din ele s-a născut Iniţiativa despre care vorbim , după inventarierea tuturor mijloacelor fixe din dotare, nominal şi valoric, prin contract între biroul executiv al consiliului oamenilor muncii si fiecare sef de secţie, ele au fost trecute in răspunderea secţiilor. La rindul său, şeful secţiei a încheiat contracte predare-primire cu maiştrii, care, pentru fiecare utilaj, au încheiat contracte cu 1—2—3 muncitori (după numărul schimburilor care deservesc utilajul) : „Subsemnatul, primind accesoriile si utilajele in bună stare, mă oblig să întreţin ACEST BUN AL POPORULUI, CARE LMI ESTE ÎNCREDINŢAT, permanent in stare de funcţionare, uns si curăţat la timp, cu totul de accesorii complet si nedeteriorat, să anunţ şi să iau măsuri pentru remedierea defecţiunilor accidentale stabilind cauza şi responsabilităţile, recepţionindu-i după fiecare reparaţie“. La fel s-a procedat şi pentru seturile de scule, ca şi pentru aparatele de măsură şi control. — Acţiunea noastră — ne relatează în continuare Dumitru Ioniţă — a fost si este însoţită de o susţinută muncă politico-educativă. Mersul ei a fost discutat si analizat in toate adunările generale de partid, in adunările organizaţiilor de masă, in şedinţele de invătămint politico-ideologic. Actul de predareprimire este si un act politic, nu o simplă executare a unei dispoziţii administrative. El are semnificaţia unei adevărate asumări a conştiinţei de proprietar de către fiecare om al muncii, care, şi în felul acesta, resimte direct tripla lui calitate. — Nu a fost uşor, nu a mers totul din — reia Constantin Brătulescu. Au fost si cazuri cînd semnătura celui în cauză s-a dat după discuţii, după insistente. Doar aparent paradoxal — pe noi ne-a bucurat acest lucru, ne-am dat seama că oamenii gîndesc cu seriozitate, că realizează importanta pasului pe care îl fac. In cazul lor, a fost ceva mai greu pentru că nu toţi sunt pregătiţi pentru responsabilitate. Concluzia pe care am tras-o : intensificarea acţiunilor educative menite să ducă la întărirea sentimentului de răspundere al tuturor oamenilor muncii. Intr-o întreprindere răspunderea există cu adevărat numai dacă merge de sus si pină jos, de Ia director pînă la tinărul muncitor angajat alaltăieri. Cum se resimte In viata uzinei această acţiune ? Iată citeva opinii : „S-a schimbat foarte mult optica muncitorului. Acum, marea majoritate aleargă ei după electricieni, după mecanici, ii trag de mine că să vină la maşina lor, să remedieze o defecţiune. A dispărut indiferenta fată de soarta utilajului. Nu există adunare, de orice fel, în care să nu se discute despre starea utilajelor. Acum, omul vine la tine, maistru, si îti cere piese, repere pentru maşină, chiar şi preventiv“. (Maistrul Octavian Marin). „Acum fiecare ştie exact cit valorează maşina care i s-a încredinţat. Se simte proprietar, se simte gospodar. Sculele, uleiurile, altele sunt recuperate, recondiţionate şi refolosite fără să mai fie nevoie şi de alte Îndemnuri. Noii angajaţi sunt conştientizaţi din prima zi că sunt şi proprietari, resimt foarte concret această calitate. Randamentul a crescut spectaculos. In secţia mea am avut cazuri cînd oamenii, din proprie iniţiativă, au plecat în alte secţii să se aprovizioneze din stocurile lor supranormative, să le identifice adică. Răspunderea a crescut, ca să spun așa, văzind cu ochii“. (Maistrul Constantin Chirică). „A crescut mult stabilitatea pe maşini.-- omul se desparte greu acum de maşina lui. O îngrijeşte mult mai bine, se simte proprietar, se simte responsabil , păzeşte ceea ce este al lui. Gîndeşte economic.“ (Maistrul Gheorghe Marin). — Răspunderea de proprietar se educă şi ea — ne spune în încheiere Dumitru Ioniţă. De gradul şi de calitatea acestei răspunderi depind foarte multe lucruri in uzină, dacă nu chiar toate. Educarea oamenilor muncii ca proprietari se află printre priorităţile muncii politice şi suntem conştienţi că răspunderea de proprietar este o formă superioară a răspunderii muncitoreşti. In acest sens acţionăm zi de zi. ceas de ceas. George-Radu CHIROVICI HoymHis Drumurile pasiunii Cu un an şi jumătate in urmă lua fi- inţă la Nicoreşti (comună dinperimetrul judeţului Galaţi , cu oameni harnici, buni gospodari) formaţia corală camerală mixtă „Pastel“ , momentul înfiinţării, ca de altfel şi cel al debutului in public, înlesnit de cadrul generos de afirmare oferit de marea întrecere a muncii şi creaţiei libere Festivalul naţional „Cruţarea României“, aveau să însemne unul dintre evenimentele culturale cu ecouri pe măsură in viaţa spirituală a localităţii. Alcătuită din cadre didactice, formaţia corală de la Nicoreşti este înainte de toate rezultatul materializat al unor mai vechi şi constante preocupări pe această linie ale activiştilor culturali, cadrelor didactice şi, deopotrivă, ale tineretului din comună. Privind lucrurile din acest punct de vedere, formaţia corală camerală mixtă „Pastel“ vine cum nu se poate mai fericit să completeze o gamă deosebit de cuprinzătoare de preocupări artistice, de activităţi culturale şi educative ce se desfăşoară sub patronajul Centrului de activitate culturalartistică şi de creaţie „Ciitarea României“, cu o capacitate de 300—350 de locuri, lăcaş de cultură unde îşi găsesc găzduire toate formaţiile artistice de amatori existente — o formaţie de dansuri populare tradiţionale, solişti de muzică uşoară, două colective de teatru ş.a., formaţii in componenţa cărora intră oameni ai muncii, ţărani cooperatori din Poiana, Ionăşeşti, Coasta Lupii. Desigur, performanţele înregistrate de tinara formaţie nu sunt intimplătoare — ele poartă cu deosebire amprenta muncii, a dăruirii, a competenţei dirijorului Aurel Moldoveanu, de la Teatrul muzical „N. Leonard“ din Galaţi, pasionat propagator al muzicii corale, lui alăturindu-i-se de la început cei 34 de corişti, la rindu-le interesaţi să se afirme la un nivel cit mai bun. In permanenţă, in plan organizatoric, alături de membrii formaţiei s-a aflat şi continuă de altfel să se afle şi Aurelian Bălan, primarul comunei , sprijinitor a tot ceea ce se întreprinde in planul muncii culturale şi artistice la Nicoreşti. Repertoriul, căruia în orele de repetiţii i se acordă o deosebită atenţie, adecvat posibilităţilor artiştilor amatori, este compus din câtece dedicate partidului şi ţării, muncii pentru inălţarea ei : „Există un partid aci-n Carpaţi“ de Marius Ţeicu, „Viaţa e bunul suprem“ de Radu Paladi, selecţiuni din poemul „Mioriţa“, in prelucrarea şi aranjamentul muzical al compozitorului gălăţean Dimitrie Macarie. Desigur, în portofoliul repertorial al formaţiei figurează şi alte lucrări de gen — accentul căzind pe pagini corale reprezentative din creaţia naţională, clasică şi contemporană. Să mai adăugăm la toate acestea şi faptul că, o dată cu debutul în public, formaţia corală camerală mixtă „Pastel“ şi-a adjudecat un meritat loc pe podiumul laureaţilor Festivalului naţional „Cintarea României“, ediţia a Vl-a. Fireşte, in actuala etapă de masă a ediţiei a Vll-a, ei continuă intens activitatea, dau concerte, îşi sporesc şi înnoiesc repertoriul. Partiturilor mai sus amintite urmează să li se adauge alte trei lucrări din creaţia mai recentă a compozitorilor noştri : „Cintec de ţară“ de Sorin Oancea, „La temelia libertăţii noastre“ de Adrian Nichiteanu, ambii compozitori din Galaţi, precum şi o a doua lucrare semnată de Marius Ţeicu, intitulată „Mama“. Ceea ce s-a reuşit la Nicoreşti in direcţia cultivării, a popularizării muzicii corale se datoreşte desigur şi celor care traduc in fapt artistic aceste preocupări : este vorba de învăţătorii Lică Stoian, Petrică Lazăr, Maşa Preda, Costel Girleanu, Nicoleta Gogotă, Lavinia Mitrofan, Nella Lazăr, Salu Diaconiţă şi alţii. Chiar dacă deocamdată nu se poate vorbi de o tradiţie corală la Nicoreşti, faptele culturcale prezente sunt ele insele in măsură să anticipeze materializarea unui astfel de deziderat. Continuitatea insă fiind şi in acest caz unul dintre factorii hotăritori, de care neapărat se cere ţinut cont. Dumitru SANDU cinema • Hanul dintre dealuri ! SCALA (11 03 72) — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20, FAVORIT (45 31 70) — 9; 11; 13; 15; 17; 19, EXCELSIOR (65 49 45) — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20 • Nelu , UNION (13 49 04) — 9; 11; 13; 15; 17; 19, VOLGA (79 71 26) — 9; 11,30; 14; 16,30; 19, GRIVITA (17 08 56) — 9; 11,30; 14; 16,30; 19 • Novăceştii : LIRA (31 71 71) — 9; 11; 13• ARTA (213186) — 9; 11; 13 • Artista, dolarii şi ardelenii : LIRA — 17; 19, la grădină — 20 • Pruncul, petrolul şi ardelenii : ARTA — 15; 17; 19 • Să-ţi vorbesc despre mine : DRUMUL SĂRII (3123 13) — 15; 17; 19 • In fiecare zi mi-e dor de tine : PACEA (71 30 85) — 9; 11; 13; 15; 17; 19 • Păstrează-mă doar pentru tine ! VIITORUL (10 67 40) — 15; 17; 19 • Gheața verde : LUCEAFĂRUL (15 87 67) — 8,45; 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20 • Școala tinerilor căsătoriți ! STUDIO (59 53 15) — 9; 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20 • Dragonul alb : LUMINA (14 74 16) — 9; 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20 • Program special pentru copii și tineret: DOINA (16 35 38) — 9; 11; 13; 15; 17; 19 • Intercepţia : TIMPURI NOI (15 61 10) — 9; 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20 0 Ultima Intîlnire : GIULEȘTI (17 55 46) — 9; 11; 13; 15; 17; 19 0 Fata fără zestre 1 COTROCENI (49 48 48) — 15; 19 • Misiune specială: GLORIA (47 46 75) — 9; 0; 13; 15; 17; 19 • Johann Strauss, regele neincoronat al valsului : POPULAR (35 15 17) — 15; 17; 19 • Agentul straniu: MUNCA (21 50 97) — 15; 17; 19 0 Locuri In Inimă : FEROVIAR (50 51 40) — 9; 11; 13; 15; 17; 19, la grădină — 20 Librăria „Mihai Eminescu" din municipiul Rîmnicu Vîlcea Foto : S. Cristian Insoţită de acorduri nostalgice de chitară — o voce limpede şi vibrantă închină un imn muntelui, măreţiei lui seculare, puterii lui de a înfrunta timpul, veghind, din înălţimi, fruntariile ţării... Un moment artistic de sublim al retrăirii prin cîntec, realizat cu mijloace simple, dar şi cu credinţă, un moment ce este, fireşte, încununat cu aplauze furtunoase. O fată se desprinde apoi din grupul interpreţilor pentru a da glas baladei „Mistreţul cu colţi de argint“ de Ştefan Augustin Doinaş. „Nu a înţeles, nu a vibrat suficient !“ comentează, la sfirşit, o voce din auditoriu. Aprecierea — cu procesele ei de identificare şi distanţare — se referea la un grup de amatori şi se făcea între „confraţi“. Atît cei care urcaseră pe scenă, cit şi cei din sală (poziţii interşanjabile de la un moment la altul), aparţineau unor cercuri de turism din ţară afiliate Biroului de turism pentru tineret, cărora li se crease posibilitatea de a se întilni şi confrunta la o manifestare a B.T.T. de la Cimpulung Moldovenesc. Pasiunea lor extraprofesională fundamentală, ca să zicem aşa, care îi apropiase şi care îi reunea în timpul liber nu era una artistică. Actualizînd dimensiunea de „homo viator“ a fiinţei (care coexistă atit de profund şi intim cu toate celelalte caracteristici definitorii pentru prezenţa omului in lume), ei ascultau, ca de un prim impuls, nu de chemarea artei, ci de dorinţa de mişcare, de plăcerea de a taie cu pasul pămîntul ţării — mod de a cunoaşte, explora şi contempla frumuseţile naturii, dar şi fericit prilej de autocumoaştere, autodefinire morală, îmbogăţire sufletească — prin Înfruntarea unei greutăţi legate de rezistenţa fizică pe care o implică ascensiunea, capriciile vremii, dileme de orientare optimă, ca şi prin bucuria drumeţiei şi împărtăşirii ei cu un grup de prieteni. Contactul cu tinerii de care aminteam, şi mulţi alţii, veniţi din toată ţara şi aflaţi într-o frumoasă manifestare competitivă desfăşurată la Cimpulung Moldovenesc sub denumirea „Lira Carpatină“ şi culminînd apoi, in final, cu simpozionul: „Imagine — comunicare — educaţie“ ne-a relevat cit de puternică, bogată, variată, complexă este azi, la noi, componenta cultivată şi dimensiunea spirituală a călătoriei. După momentele de marş, ascensiune, după cele de destindere şi veselie, după ritmurile dansului modern, aceşti pasionaţi simt nevoia unui alt „orizont“, prelungirea, adîncirea relaţiei cu natura printr-o retrăire spirituală. Memoria lor tîmără şi proaspătă reactualizează în ambianţa peisajelor descoperite, (stimulând resursele lor de transfigurare) frumuseţea unor poezii clasice şi moderne, a unor balade străvechi. Aceeaşi necesitate stimulează şi vocaţia creaţiei artistice. Lingă focul de tabără se improvizează şi se structurează prin creaţie colectivă şi judecată colectivă , scenete satirizind lipsa unor comportamente turistice, atitudini trădînd ignorarea unor cerinţe ale civilizaţiei. Şi mai frecvent abordată este coarda inspiraţiei lirice. In preajma crestelor semeţe şi căderilor de apă vijelioase sau a poienilor primitoare se nasc pasteluri încărcate de emoţii, vibrante poeme narind peripeţiile călătoriei, rintece folk. In lumina soarelui de dimineaţă sau in verticalitatea razelor de la amiază, ochiul fixează pe peliculă obiective la care fotografii profesionişti ajung cu greu, imagini unice prin frumuseţe, prin puterea lor de a se institui în adevărate simboluri naturale şi plastice ale aspiraţiilor tinerilor. O pasiune înnăscută, dar mai ales o pasiune cultivată cu grijă şi dăruire în anii noştri. Căci Biroul de Turism pentru Tineret, organism al C.C. al U.T.C., nu s-a limitat niciodată, la aspecte legate doar de organizare (cazare, masă, transport). Pe măsura acumulării de experienţă şi a maturizării sale (anul acesta a împlinit două decenii), B.T.T. şi-a asumat cu deosebire, prim secţia sa de propagandă, misiunea de a contribui din ce in ce mai eficace la educaţia patriotică, revoluţionară a tineretului, ,la formarea lui in spiritul unor trăsături morale exemplare, ca şi la stimularea creativităţii acestuia — prin iniţiative culturale de referinţă, desfăşurate in ambianţa Costineştiului, a Pîrîului Rece, a Izvorului Mureşului etc. „Exigenţele educative, subliniate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Tezele din aprilie, configurează răspunderi sporite pentru toţi factorii ce contribuie la modelarea tineretului, inclusiv cei chemaţi să contribuie la petrecerea nut mai folositoare a timpului liber. Iar cifra de 5,2 milioane de tineri angrenaţi anual în activităţile noastre pune şi mai acut problema calităţii mijloacelor educative, diversificării şi eficienţei sporite a canalelor de influenţare a tinerilor" — arăta Aurel Borşan, vicepreşedinte al B.T.T. O manifestare recentă, deopotrivă originală în premisele ei, bogată şi complexă în structura ei, organizată de Biroul de turism pentru tineret, a pus, în evidenţă reuşitele în domeniul educaţiei şi, totodată, a pus în discuţie, dintr-un unghi pe rit de interesant pe atit de fertil, căile potenţării acestui demers prin activitatea de turism. Tema ei : optima valorificare a potenţialului informativ şi mai ales educativ al artelor vizuale in activitatea de propagandă turistică şi, îndeosebi, in cea de modelare nu numai a unui comportament (strict) turistic civilizat, ci cu mult mai mult : cea a formării unor deprinderi, ca şi a unor nevoi şi necesităţi superioare, a conştientizării unui mod superior de raportare la realitate ; cultivat, profund, sensibil, creator, apt a se răsfrînge asupra Întregii existenţe a omului. Manifestarea de care vorbeam (a cărei structură complexă este, ea însăşi, elocventă prin felul in care a Îmbinat oferta educativă cu testarea cerinţelor şi trebuinţelor spirituale ale tinerilor) a durat o lună şi s-a desfăşurat in întreg judeţul Suceava. In vechea cetate de scaun ce a cunoscut o dezvoltare atît de impresionantă, la Rădăuţi, la Gura Humorului, la Cimpulung Moldovenesc au fost vernisate mai multe expoziţii de grafică, afiş, fotografie, proiecţii de film. Printre expozanţi, absolvenţi ai I.A.T.C. — clasa operatorie, sau artişti amatori recent afirmaţi in arta fotografiei (Dan Berlogea, O. Datculescu, Sorin Văduva, Nicolae Coşniceru), tineri plasticieni (Ion Atanasiu, Pantea Rareş, Alina Roşea, C. Popovici), studenţi de la I.A.P. „Nicolae Grigorescu“, atraşi de afişul pe teme politice, patriotice sau pe teme de turism, artă etc. Acţiunea a culminat, în orele simpozionului „Imagine — comunicare — educaţie“ (ediţia a II-a) de la Cimpulung Moldovenesc. Incepînd cu 30 septembrie, holul şi sala polivalentă a modernului complex turistic de aici au găzduit, alături de Salonul de grafică satirică (itinerar de la Costineşti), de o expoziţie de afişe turistice, de două expoziţii foto individuale şi numeroase simeze grăitoare pentru strădaniile şi reuşitele cercurilor foto ale unor cluburi de turism, precum : „Alimont“ din Slatina, „Milcov“ — Vrancea, „Oaşul“ — Satu Mare, „Floare de colţ“ — Bistriţa, „Cetăţuia“ — Cluj-Napoca, „Năvodari“ — Constanţa etc. De un deosebit interes s-au bucurat proiecţiile de diapozitive, prezentările de diason, diaporame realizate de respectivele cercuri din Suceava, Sibiu, Vîlcea, Galaţi, Tîrgovişte, de „Bucur“ din Capitală, de „Călimani“ — din Tg. Mureş, „Prometeu“ — Curtea de Argeş, „Luceafărul“ — Botoşani, „Creasta cocoşului“ — Baia Mare, „Petrodava“ — Neamţ, „Nemira“ — Bacău şi altele. In fiecare seară, această imagine a preocupărilor tinerilor noştri se întregea cu sugestiile programului cultural artistic „Lira carpatină“ susţinut de membrii aceloraşi cercuri (acţiune ce ar putea fi considerată şi ca de sine stătătoare), ce includeau şi numeroase propuneri de creaţie originală. Unele dintre acestea erau competitive cu ofertele profesioniştilor (expoziţia lui Cristian Lascu — de pildă). Altele, nu puţine, trădau insuficientă selectare şi obiectivare artistică. Imperfecţiuni revelatoare însă, tocmai pentru generoase tensiuni, pentru frumuseţea aspiraţiei şi impactului dintre muncitorul oţelar din Tirgovişte, elevul din Bistriţa-Năsăud sau Constanţa, Inginerul din Drobeta-Turnu Severin etc. cu arta. Căci ele exprimau, cum aşa de inimos arată pictorul Ion Sălişteanu, profesor la I.A.P. „Nicolae Grigorescu“, o dată cu tendinţa de autoexprimare, setea de integralitate, dorinţa de unitate a fiinţei. Tot cu acest prilej au fost proiectate mai multe filme documentare realizate de artişti profesionişti in vederea propagandei turistice (în sens larg, adică inglobînd şi producţii ce actualizează memoria pământului românesc, a arhivelor, sau care şi-au propus fixarea unor străvechi obiceiuri, ori care „descriu“ viaţa unor rezervaţii naturale etc.). Preocupările consacrate îmbunătăţirii demersurilor educative prin fructificarea artelor vizuale s-au putut sprijini atît pe realităţile aduse „sub privire“, cit şi pe roadele unui test de sociologie a artei avind ca punct de pornire toate manifestările artistice ale lunii. Preţuind datele culese de-a lungul lunii septembrie de activiştii U.T.C. suceveni, de la un lot de 326 de subiecţi, muncitori, elevi ai liceelor industriale şi teoretice, tineri intelectuali, Constantin Schifirneţ, de la Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, a prezentat un tablou sugestiv al aprecierilor tematice, stilistice, făcute de tineri, al diversităţii de interese şi preferinţe ce generează opţiunile lor ca şi a propunerilor pe care le-au făcut. Puşi în situaţia să îşi exprime deschis opiniile, tinerii au făcut numeroase propuneri de o mare concreteţe, a căror finalizare va duce, fără îndoială, la reuşite şi mai mari. Concluzia fundamentală desprinsă însă din simpozionul „Imagine — comunicare — educaţie“ a fost aceea că paralel cu însuşirea unor aspecte de tehnică şi măiestrie foto etc. esenţială râmine amplificarea şi adîncirea continuă a suprafeţei da contact a acestor iubitori ai meleagurilor ţării şi realităţilor ei contemporane, cu valorile culturii — ca o sursă sigură de elevată emoţie, dar şi de spirit critic, bun gust etc. Un contact ce nu vizează doar artele vizuale, ci şi pe cele ale cuvîntului, şi muzica, şi filmul, şi teatrul etc. „Din călătorii înveţi mai mult decât din cărţi“ — iată o afirmaţia adesea citată. Ea aparţinea unei personalităţi a literaturii româneşti care recepta natura intens, prin filtrele generoase ale dragostei de poezie, roman, muzică, pictură etc. Este receptarea către care trebuie să tindăorice iubitor de drumeţie. Natalia STANCU TIMPUL LIBER-UN TIMP AL CULTURII Pentru pregătirea multilaterală a tinerilor Intre avantajele rezultînd din dotarea institutelor agronomice, acum mai bine de zece ani, cu staţiuni didactico-experimentale proprii, unul foarte important este actuala posibilitate de acţiune a facultăţilor în desfăşurarea instruirii studenţilor. Mai vechile praguri şi încorsetări organizatorice, derivate din folosirea, ca bază de practică, a unor unităţi de producţie agricolă prea puţin diferenţiate şi cu greu dispuse experimentului pe care il presupune instruirea studenţilor, au fost in mare măsură date la o parte prin Înseşi multitudinea şi complexitatea lucrărilor din actualele ferme didactice, prin creşterea răspunderii proprii a studenţilor şi a profesorilor îndrumători. S-a ajuns astăzi la un sistem de instruire a studenţilor agronomi în unităţi proprii, cu o înzestrare ştiinţifico-tehnică avansată şi de mare diversitate tematică, unităţi ce cuprind ferme agricole, horticole, zootehnice şi veterinare ca tot atîtea laboratoare unde operaţiile complexe de producţie, de cercetare, de învăţare se complinesc şi se esenţializează după cerinţele de unitate şi de sinteză ale activităţii universitare. Pentru că, să nu uităm, segmentarea eforturilor de pregătire universitară era principalul şi cel mai frecvent derivat al formulei instruirii de altădată. Localizarea perioadelor de ------------------------- practică un raport, adeseori, de criterii exterioare invâţămintului producea o ruptură in procesul pregătirii universitare, motiv pentru care modulele de instruire erau situate cînd la începutul, cînd la sfîrşitul semestrelor, întrucît îndeosebi prin această translaţie se încerca refacerea unităţii pierdute, chiar dacă prin fiecare asemenea demers ruptura se adîncea necontenit. Studenţii reveneau şi plecau de pe teren intr-un du-te-vino obositor, cu întregul potenţial de muncă şi de gîndire novatoare, specific tînărului specialist informare, supus eroziunii necontenite de pe urma căreia nu numai că se consuma întotdeauna mai mult decit se producea, dar şi iniţiativele reale se vedeau obligate să cedeze teren simulărilor de tot felul. Libertatea de acţiune în organizarea şi desfăşurarea practicii studenţilor, specifică astăzi facultăţilor cu profil agronomic, reiese pregnant in evidenţă şi la Staţiunea didacticoexperimentală de la Belciugatele, aparţinind Institutului agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti. Beneficiind de circa 3 600 hectare, S.D.E. Belciugatele este unul dintre cei mai mari furnizori de săminţă selecţionată, superioară genetic, motiv pentru care a şi primit titlul de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Fermele culturilor de cimp şi horticole, complexele integrate zootehnico-veterinare, cu aproape toate rasele din ţară, platformele de furaje, silozurile, atelierul de întreţinere şi reparaţii ale maşinilor agricole, sălile de studiu, un cămin şi o cantină modernă — toate împreună oferă condiţiile necesare ca studenţii să rămână aici pe toată perioada de instruire şi, sub conducerea permanentă a cadrelor didactice, să îmbine munca productivă, învăţătura şi cercetarea ştiinţifică într-o sinteză de ţinută universitară. Valorificînd aceste premise materiale, universitarii agronomi „bucureşteni au adoptat, an de an, măsuri organizatorice pentru ca practic?, studenţilor să întrunească atribute superioare. Profesorul universitar doctor inginer Ion Dinu, prorector al Institutului agronomic „N. Bălcescu“, ne-a vorbit in acest context despre străduinţele actuale depuse In sensul lărgirii bazei tematice a lucrărilor practice efectuate de studenţi, astfel incit, in noul an de invătămint 1988—1989, programele de practică să acopere integral aria lucrărilor fiecărui profil. Ca atare, programele de practică au fost mai bine diferenţiate, mai bine complinite pe ani şi pe grupe, cu norme riguros stabilite pentru fiecare lucrare în parte, astfel incit fiecare oră de practică să stimuleze deopotrivă activitatea de instruire, studiul şi cercetarea ştiinţifică la faţa locului. In acest scop, îndrumarea cadrelor didactice are caracter permanent şi este astfel structurată incit studenţii să-şi poată evalua activitatea zilnică implicit sub raportul eficacităţii economice. Însuşi sistemul de verificare la faţa locului a cunoştinţelor are acum un caracter mai riguros, fiind conceput, ca moment de sinteză al întregii pregătiri universitare. De altminteri, asemenea caracteristici ies repede in evidenţă de cum ajungi pe terenurile staţiunii. Astfel, ziua recentei noastre anchete a coincis cu prima zi a perioadei de practică pentru 125 de studenţi din anul al II-lea, zootehnie, grupele 4 201—4 205. După mai puţin de patru ore de la sosirea lor in staţiune, studenţii erau organizaţi pe echipe, repartizaţi in cinci sectoare de lucru (cabaline, porcine, păsări, ovine si taurine) şi fiecare ştia ce are de făcut (inclusiv norma zilnică) pină in ultima zi a programului cu o durată de trei săptămini, împreună cu ei, cadrele didactice Îndrumătoare, şef de lucrări dr. Alexandru Ştefânescu, asistent univ. dr. Maria Paraschivescu şi şef de lucrări inginer Nicolaa Stăncioiu, adaptau pentru perioada următoare obiectivele programelor de practică la condiţiile concrete din staţiune, stabileau o seamă de subiecte prevăzute să fie aprofundate prin dezbateri la faţa locului, intr-o viziune, pe cit posibil, interdisciplinară şi aptă a fi dezvoltată in viitoarele lucrări de cercetare ştiinţifică. Cadrele didactice prezente la faţa locului ne-au vorbit amănunţit despre preocuparea ca fiecare nouă perioadă de practică să nu repete, pe cit posibil, lucrările din cele prece- dente, ci să faciliteze sporul necesar de cunoaştere şi de indeminare, pe baza căruia cursurile viitoare să poată fi aprofundate cu cel mai inait folos, iar proiectele de an să cîştiga In funcţionalitate printr-o mai strînsă legătură cu lucrările efectuate da studenti în fermele didactice. Dimensiunea anticipativi este şi ea prezentă in organizarea fiecărei operaţii sau lucrări actuale, fie că aceasta se desfăşoară pe terenurile experimentale sau în sălile de dezbatere, ca un moment preliminar ori de sinteză al activităţii practice propriu-zise. Şi este firească această preocupare a universitarilor din moment ce fiecare actual student-practicant va fi chemat să aplice creator cuceririle agrotehnicii pină spre deceniul al patrulea din secolul următor. Să reţinem deci că raportată fiind la momentul de faţă, formula de practică a studenţilor agronomi înfăţişează o seamă de însuşiri remarcabile, cu răsfrîngeri favorabile asupra pregătirii lor universitare. Mai mul, ea întruneşte un caracter mult mai riguros, sistematic, fără improvizaţiile ori formalismele de odinioară. însuşi conţinutul practicii este mai bogat, mai dens, iar îndrumarea ■studenţilor se efectuează intr-un sistem de adinei interferenţe intre munca productivă, cercetare şi pregătire de nivel universitar. Ceea ce nu inseamnă că nu mai este loc de mai bine Cum aminteam, studenţii vin şi rămin la practică in staţiune o perioadă de trei săptămini. In tot acest răstimp, studiul teoretic trebuie să dubleze necontenit activitatea productivă, intrucit barierele, frecvente in trecut între una şi alta nu sunt de natură să sporească pregătirea universitară de calitate şi de amplă perspectivă. O asemenea cerinţă este unanim recunoscută, dar o bibliotecă prevăzută cu mai mulţi ani în urmă să fie amenajată aici, in staţiunea didactică experimentală de la Belciugatele, nu funcţionează nici astăzi. Pe de altă parte, nici tehnicile viitorului nu-şi află întotdeauna aici locul ce li se cuvine in pregătirea studenţilor. E a-devărat că universitarii agronomi din Bucureşti, ca de altfel şi cei din întreaga ţară, depun eforturi susţinute pentru ca procesul de învăţămint să-şi afle cit mai multe puncte de sprijin în tehnicile nucleare, in microscopia elec- _______________ ironică, in pedologia ameliorativă. In noile cuceriri ale geneticii, ale statisticii biologice ş.a.m.d. Din anul trecut, in planurile de invătămint au fost introduse şi cursuri de programare. Sensul modernizării este clar, dar ritmul ei poate fi mult sporit şi un pas important in această direcţie ar putea fi făcut chiar aici, la S.D.E. Belciugatele, unde introducerea mijloacelor modemne de calcul ar putea avea efecte remarcabile. „Noi facem mult aici împreună cu studenţii, experienţe şi analiza cuprinzătoare, cu un grad sporit de inedit şi cu eficienţă remarcabilă, dar rezultatele obţinute in fiecare caz in parte incă nu pot fi prelucrate la nivelul necesităţii — ne-a spus ing. Stelian Neacşu, directorul tehnic al staţiunii. Dacă, de pildă, ar trebui să efectuăm o analiză economică modernă a unităţii noastre pe mai mulţi ani, ar fi foarte greu tocmai pentru că prelucrarea datelor cotidiene nu dispune incă aici de o bază modernă de calcul, deşi însuşirea staţiunii noastre de unitate-etalon de invăţămint, de cercetare şi de producţie o reclamă insistent“. Intr-un mod asemănător se pune şi problema participării studenţilor la mica şi marea mecanizare. Practica la S.D.E. Belciugatele îngăduie in bună măsură acest lucru, datorită dotărilor tehnice existente aici, dar, pe ansamblul instruirii tuturor studenţilor agronomi din Bucureşti şi din întreaga ţară, o bună parte din programele de activitate productivă încă se mai desfăşoară la stadiul specific liceelor agroindustriale. Ceea ce contravine nu numai cunoştinţelor însuşite la cursurile specifice de mecanizare, ci şi inseşi ţinutei moderne, prospective a tuturor disciplinelor universitare. Un motiv mai mult ca acţiunile de modernizare, de îmbunătăţire a muncii universitare să aibă un obiectiv nu doar un aspect ori altul, o latură sau alta, ci ansamblul întregii activităţi din invăţămintul superior. Caracterul sistematic al acestuia. Înalta lui valoare socială fac imperios necesare asemenea atribute. Mihai IORDANESCU Practica în producţie a studenţilor - sinteză a activităţii universitare tv 11.30 Lumea copiilor . Telefilmoteca de ghiozdan (color). „Kis şi două ghiozdane“. Producţie a studiourilor sovietice. Premieră TV. Episodul 2 12.30 Viaţa satului (color) 13.00 Telex 13.05 Album duminical (color) 15.00 închiderea programului 19.00 Telejurnal 19.20 Cvitarea României (color) . Omagiul ţării conducătorului iubit. Emisiune realizată in colaborare cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi cu Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Iaşi 20.20 Film artistic (color): „Duminica cu ploaie“. Producţie a studiourilor sovietice. Premieră TV 21,40 Sub cupola circului (color) 21,50 Telejurnal 22,00 închiderea programului LUNII 17 OCTOMBRIE 20,06 Telejurnal 20,25 Ştiinţa pentru toţi (color) 0 Lumea cristalelor 20,55 Localităţile ţării In strategia dezvoltării economico-sociale (color) 0 Privind din prezent viitorul 21,10 Tezaur folcloric (color) 21,35 Promoţii de tineri cu înalte cunoştinţe revoluţionare, cu un larg orizont cultural-ştiinţific (color). Reportaj 21,50 Telejurnal 22,00 închiderea programului SCINT ElA — duminică 16 octombrie 1988