Semănătorul, 1901-1902 (Anul 1, nr. 1-40)
1902-10-27 / nr. 31
.inul 1. Vol. II.— No. 31, 27 Octombre 1902 SÃMANATORUL Kedarția ș In Stradi REVISTA LITERARĂ SĂPTĂMÎNALĂ A II UN AM EMIS : 10 Lei pe ani UN JOC PRIMEJDIOS ....Vedeam că mî-e o figură cunoscută — și nu știam de unde. Mă tot munciam eu cu gîndul, dar degeaba, — nu-î dam de căpătăm. A doua zi dimineața, cum eșiam de la oțel, îl văd că vine ’nspre mine rîzînd: — Nu mă mai cunoașteți.... Petrică de la Domnu Moisescu... î A, da... Și-i strîng mîna, c’o bucurie, parcă m’aș fi ’ntîlnit cu cine știe ce prieten bun. Era bărbierul meu. Acum hm aduceam bine-aminte de figura asta, pe care o văzusem de-atîtea ori în oglindă atentiv aplecată asupra capului meu, pe cînd foarfecile ’mi clănțăninh stăruitor pe la ceafă. — Da ce vint te-a adus pe-aici ? — Uite, norocul cînd e să-tî vie.......Am cîstimat zece mii de lei la loterie, și ce mi-am zis ? Decit să-i vii într’o negustorie și să-i pierd — vezi D-taum merg lucrurile în ziua de azi — și pe lingă pagubă să-mi mai fac și inimă rea, hai mai bine ș’ol trăi și eu o lună, două, trei, cît s’o putea, și pe urmă — ol lua iar foarfecile și briciul, că meșteșugu-i brățară de aur.... Da un palavragiu, domnule, cum n’am mai pomenit. Mi-a spus pe unde-a fost : cum era să-l înșele ’n tren niște pungași cari jucau «uite popa, nu e popa», cum a cîștigat o mie de franci la Monte-Carlo, și a doua zi a plecat, ca un om cu minte. în vremea asta se scoboară și nevastă-mea. 1-1 prezint : D-nu