Sportul Popular, septembrie 1956 (Anul 11, nr. 2877-2894)

1956-09-01 / nr. 2877

O finală absolvită cu nate bune,dar nimai de concurenţi. La încheierea campionatului republican de paliation G.HA.­ ­ In articolul publicat în numărul anterior al ziarului nostru, consi­deram ca bine inspirată alegerea oraşului Turda, în ce priveşte găzduirea finalei campionatului republican de poliatlon G.M.A. Spunînd aceasta, ne-am referit la cadrul general în care au avut loc întrecerile și în special la starea satisfăcătoare a bazelor sportive folosite cu acest prilej. Dar, despre întrecerile de la Tur­da mai trebuie spuse cîteva lu­cruri. CONCURENȚII: BUNA PREGĂ­TIRE ŞI ÎNSUFLEŢIRE... încă de la prima probă a apă­rut evident faptul că participanţii au fost însufleţiţi de dorinţa de a oferi spectatorilor turdeni prilejul de a fi apreciaţi pentru pregătirea lor multilaterală. Şi dacă în arti­­colul precedent am relevat numai cîteva elemente cu reale perspecti­ve pentru unele discipline, folosim acest prilej pentru a completa lis­ta acestora. Este vorba de Ecate­­rina Alexandrescu (Ploeşti) la gimnastică, Olga Jaba (Timişoa­ra) la greutate, şi Rohrich Die­ter (Timişoara) la 1500 m. Bine îndrumate în activitatea lor spor­tivă aceste tinere Şi talentate ele­mente pot realiza performanţe în măsură să le impună atenţiei foru­rilor noastre de specialitate. _IAR ORGANIZATORII, LIPSA DE INTERES SI DE INIŢIATIVA In acelaşi articol semnalam fap­tul că participanţii s-au bucurat numai în parte de grija comite­tului de organizare și a organelor locale. Din capul locului vrem să precizăm că sub aspect organiza­toric nui poate exista nici o scuză, intrucît de la începutul anului se știa că Turda va fi „teatrul" în­trecerilor finale ale acestui cam­pionat Comitetul alcătuit în sco­pul rezolvării tuturor problemelor legate de finală avea printre al­tele sarcina de a populariza cit mai pe larg acest eveniment spor­tiv şi de a asigura participanţilor, condiţii bune de cazare şi de hra­nă. Ce a făcut în realitate acea­stă comisie?... Propagandistic, „munca“ s-a re­­zumat numai la cîteva afişe răs­­pîndite în unele puncte ale oraşu­lui. In ziua festivităţii de deschi­dere se mai alerga după... stea­guri, iar fanfara n-avea să apa­­ră decit la festivitatea de... încre­dere a întrecerilor. N-a existat un interes corespun­zător nici pentru cazare. Tovară­şul Gh. Bardossy — căruia îi re­­ventea în mod direct misiunea de a rezolva această problemă — „prins" în vîrtejul altor preocu­pări a lăsat s-o rezolve alţii. In această privinţă, alegerea unei şcoli în plină reparaţie ca şi În­ghesuiala în care au trebuit să stea concurenţii nu constitue o „realizare". Să adăugăm la ceasta şi faptul că saltelele, um­plute cu paie ude a făcut aproape imposibilă odihna celor ce trebuiau să se refacă aici, după trecerea unor probe programate la inter­vale relativ scurte şi care, fireşte, cereau un efort destul de mare. In sfîrşit, şi asigurarea hranei a constituit o lacună de ordin or­ganizatoric. Presuput­îndu-se că organizatorii nu ştiau cum trebuie alcătuită şi pregătită hrana pen­tru un lot sportiv, I.E.R.S.-ul a trimis un salariat al său în per­soana tov. Munteanu, un om cu o experienţă îndelungată în acea­stă direcţie, dar ale cărui indi­caţii preţioase au fost în general ignorate. Iată de ce considerăm că directo­rul T.A.P.L. Turda nu s-a achitat conştiincios de îndato­ririle sale, încredinţând rezolvarea acestei probleme unui responsabil de restaurant lipsit de iniţiativă şi ceea ce este mai regretabil, uneori chiar rău­voitor. Intrucît s-ar putea ca oraşului Turda să i se mai ofere prilejul de a găzdui o competiţie sportivă de proporţii mai largi, credem că este de datoria celor care au gre­şit, prin lipsa lor de interes şi de iniţiativă, să facă în viitor totul pentru a şterge impresia proastă pe care au lăsat-o şi anula repu­taţia de gazde neprimitoare pe care şi-au format-o. T. STAMA La şcoala de metalurgie, unde s-a ...asigurat cazarea concu­renţilor la finala campionatului republican de poliatlon G.M.A., saltelele au fost umplute cu paie ude ■— Grăbește-te să nu scăpăm probele ! — Ţie-ţi convine că n-ai prea dor­mit, dar vezi că eu trebuie mai intîi să mă usuc­­. . Pină cind? O clipă stadionul a­ amuţit; apoi, aplauzele au răsunat spontan, zgo­motos. Pasionantul „duel“ dintre cele două mari favorite ale probei (săritura în lungime din cadrul campionatelor republicane de atle­tism), Ana Şerban şi Ingeborg Knobloch, luase sfârşit dar Învin­gătoare ieşise o a... treia atletă: Gabriela Bellu! Poate că în momentul în care a imb­rodat tricoul de campioană, a­­colo, pe podium, o clipă gîndul ei s-a îndreptat către oraşul în care a copilărit şi unde a făcut primii paşi în atletism. Brăila, oraşul de pe malul bătrînului fluviu. De aici s-­au ridicat multe elemente de valoare, astăzi fruntaşe ale spor­tului feminin din ţara noastră, ca Maria Albuleţ-Pogorevici, cam­pioană republicană la şah, Zamfi­­riţa şi Gabriela Bellu, prima, com­ponentă a lotului republican de baschet iar sora ei, proaspătă cam­pioană, Georgeta Mogoş, Letiţia Bardaş... Acum însă, sportul femi­nin a fost neglijat. Un număr tot mai mic de tinere practică sportul, In campionatul orăşenesc de volei au fost înscrise doar.. 2 echipe (Energia T.U.G. şi Progresul). In întreprinderi în care muncesc sute si sute de tinere (Fabrica de Con­fecţii, Uzinele Metalurgice Pro­gresul şi altele) sportul nu şi-a făcut mulţi prieteni. Şi totuşi nu se poate afirma că nu se face sport. Arătam doar că în campionatul oraşului au fost înscrise două echipe de volei. U­­neori se mai joacă şi handbal! Dar multe jucătoare care figurează în echipele de volei, joacă în acelaşi timp şi._ handbal (Constanţa Dia­­conescu, S. Malinovschi şi Maria Ciutacu — colectivele sportive E­­­­ergia T.U.G. şi Progresul). Lipsa de iniţiativă şi înţelegere a colectivelor sportive se reflectă şi în munca şcolilor sportive de tineret (atletism şi ciclism) în care sunt angrenate foarte puţine tinere. La ciclism, de exemplu, nu este în­scrisă nici­ o fată. Comisiile raionale pe ramură de sport privesc şi ele nepăsătoare situaţia sportului feminin în ora­şul Brăila. Pînă cind? N. Costin, corespondent SPORTUL POPULAR­­ Pag- 2-a Nr. 2877 ,Ciclo­plim băieţii” Nu de puţine ori am semna­lat, in coloanele noastre, că la startul probelor cicliste pentru categoriile a III-a, neclasificaţi, semicurse şi juniori, lotul parti­cipanţilor este îngrijorător de redus faţă de numărul total de biciclete pe care il posedă sec­ţiile de ciclism ale asociaţiilor­ ­. colectivelor sportive. Cum se poate una ca astă? se va întreba, cu legitimă mirare, cetăţeanul neavizat. Mai ales că zilnic, ii este dat să vadă pe străzile oraşului tineri pe bi­ciclete — multe dintre ele noi, nouţe — purtând prinsă de ca­dru tăbliţa cu numărul de con­curs al ciclistului respectiv. Şi, cu toate acestea, la star­tul probelor nu se prezintă, de cele mai mu­te ori, nici jumă­tate din aceşti posesori de bici­clete, aparţinînd colectivelor şi asociaţiilor. Dacă, cetăţeanul surprins de cele afirmate de noi, s-ar duce intr-o duminică dimineaţă spre Snagov, spre ştrandul Mihăi­­leşti — Argeş, spre Comana, ori spre orice alt punct turistic din împrejurimile Capitalei, ar rămîne surprins văzînd nu­mărul mare de tineri pe ase­menea biciclete. Aceştia, neso­cotind rostul pentru care li s-a încredinţat bicicleta, preferă să se plimbe in zilele de concurs, să facă cicloturism... particular. Şi, intre timp, bieţii antrenori fac tot felul de prelucrări in şe­dinţele săptămînale (la care plimbăreţii, bineînţeles, absen­tează strategic). Sau, dacă vin, anunţă că participă, dar, fireş­te, nu se prezintă la concurs, căci au altceva mai plăcut şi comod de făcut, decit să gonea­scă pe arşiţă in cadrul întrece­rilor. Antrenorii, exasperaţi, le trimit convocări prin alţi cicliş­ti, uneori adrese, destul de dras­tice, chemîndu-i la ordine Dar, pas de pune mina pe aceşti plimbăreţi. Unii din ei, trec pe la sediul secţiei de ciclism, in­vocă diferite motive şi promit că se vor ţine de treabă. Pro­misiunile rămîn, fireşte, simple promisiuni. Aşa au făcut V. Covanciuc (Voinţa), T. Visarion (Energia), N. Cutai (Progresul F.B.) şi mulţi culţi începători ca ei, care ate­ază materialul colectivului sau asociaţiei mai mult pentru plimbări, partici­­pînd la curse doar de cîteva ori pe an Din păcate, insă, şi o serie de alergători mai „răsăriţi“, ca­­tadixesc foarte rar să „onoreze“ startul probelor cu prezenţa lor De pildă: B. Rosenberg (Vo­inţa), I. Spanţoveanu, I. Ber­­becea şi Dan Ţone (Ştiinţa), D. Doncu şi El. Niţă (Ener­gia), Ion Baciu (Flamura ro­şie), Dan Marin (Recolta) şi alţii şi alţii (ne-ar trebui prea mult spaţiu pentru a înregistra numele tuturor), deţin de multe luni biciclete de fond şi nu au participat decât la două cii cel mult trei probe. Despre nivelul comportării acestora, mai bine să nu vorbim! Ce este de făcut? Să răspundem noi, când un exemplu sugestiv. Iată, condu­cerea secţiei de ciclism a colec­tivului­ sportiv Locomotiva P.T.T.,­­desigur sătulă de pre­lucrări, adrese şi tot soiul de convocări), pe unde prinde vreun asemenea plimbăreţ din cadrul secţiei respective şi ia bicicleta, fără nici un alt co­mentariu, prevenindu-l că, dacă în termen de cîteva zile, nu de­pune la magazie echipamentul şi restul de materiale ce-l mai arc­­asupra lui, va suporta rigo­rile legilor in vigoare. La fel s-a procedat şi la Locomotiva Gri­viţii Roşie.. Ce ar fi dacă şi celelalte sec­ţii cicliste ar proceda la fel. Cu siguranţă că ar dispare „plimbăreţii ”şi ar creşte in acelaşi timp numărul partici­panţilor la concursuri. EMIL IENCEC COMUNICAT Comisia centrală de ciclism a­­nuunţă că înscrierile pentru cam­pionatul de mare fond al R.P.R. se primesc, pe bază de tabele în­tocmite de asociaţii, în care se va preciza numele participanţi­lor (ciclişti, antrenori şi conducă­­tori), pînă în ziua de 3 septem­brie a. c., dată după care nu se mai primesc înscrieri sub nici un motiv. Aceste tabele se vor de­pune la Inspecţia de Ciclism, di­n C.C.F.S. Bucureşti, strada Vasile Conta nr. 16, Et. VI. După prima ediţie a Spartachiadei de varăDesfăşurarea primei ediţii a Spartachiadei de vară a Tineretului a marcat o eta­­pă încununată de succes pe dru­mul dezvoltării activităţii spor­tive de masă din ţara noastră. Principalul obiectiv al acestei competiţii—atragerea spre practi­carea diferitelor discipline spor­tive a unui număr cit mai mare de tineri şi tinere, de la oraşe şi sate — a fost în general a­­ttins. Fără a uza de cifre sta­tis­­­­tice, putem afirma că la primele­­ întreceri ale Spartachiadei s-a­­ prezentat un număr de concurenţi care depăşeşte cu mult cifra par­ticipanţilor la competiţiile de masă desfăşurate în anii trecuţi. Aceasta constituie fireşte, un real cîştig a! mişcării noastre sportive. Trebuie amintit tot­o­­­­dată că marele interes pe care i l-a stîrnit organizarea Sparta­chiadei s-a oglindit şi în faptul­­ că în toate regiunile ţării s-au­­­­ întreprins valoroase acţiuni de­­ îmbogăţire a numărului bazelor I sportive şi de atragere a tinere­­­­tului spre practicarea sportului.­­ Sunt demne de relevat, în această privinţă, realizările tineretului din , regiunea Baia Mare, unde au­­ fost amenajate în vederea Spar-­­ tachiadei 225 noi baze sportive; în R.A.M. numărul bazelor a crescut cu încă 79, în regiunea Oradea — cu 71 ş.a. In scopul popularizării Sparta­chiadei, în multe regiuni echipele sportive orăşeneşti s-au deplasat în comune şi sate susţinînd în­treceri demonstrative, dînd tot­odată ajutor practic pregătirii concursurilor locale. Succesul cu care s-a încheiat prima ediţie a Spartachiadei de vară a tineretului nu corespunde însă sub toate aspectele posibili­tăţilor existente în ţara noastră şi cerinţelor dezvoltării şi întă­ririi mişcării noastre sportive. Cu excepţia unor întreceri disputate în cadrul finalelor de la Bucu­reşti, majoritatea întrecerilor des­făşurate în etapele preliminare au purtat amprenta unei pregătiri superficiale, situîndu-se la un ni­vel tehnic foarte scăzut Fireşte, unor sportivi începători nu li se pot cere performanţe de valoare. Totuşi, la finale mai ales s-a ob­servat că în­ timp ce unii sportivi au obţinut rezultate promiţătoare (A. Harghel—13,01 m. la arunca­rea greutăţii juniori; Aneliese Drotlef — 10,8sec. la 80 m. plat; A. Drăgan — 6,32 m. la săritura în lungime etc.), mulţi finalişti au vădit lipsuri tehnice elementar­­e. Or, era de aşteptat. Ca cel pu­­ţin la finalele competiţiei să-i vedem întrecindu-se pe cei mai reprezentativi sportivi neclasifi­­caţi ai regiunilor. Ce a determi­nat această slabă comportare a finaliştilor? In primul rînd, mun­ca defectuoasă — în ceea ce pri­veşte pregătirea tehnică — ce se desfăşoară în cadrul colectivelor. De altfel, superficialitatea pregă­tirii tehnice şi organizatorice din colective s-a manifestat chiar de la începutul competiţiei. Deşi des­făşurarea primei etape a Sparta­chiadei prevede un termen de cîteva săptămini, majoritatea co­lectivelor au tărăgănat pregătii­rile, ajungînd in situaţia să or­ganizeze întrecerile în­­ ultimele zile ale termenului respectiv. In felul acesta, în ritmul unei munci în asalt, desigur că nu se puteau obţine rezultate bune. Iată doar cîteva exemple care ilustrează cele arătate mai sus: în cadrul etapei interraionale desfăşurate la Tecuci, în ziua de 29 iulie, s-au înregistrat unele rezultate tehnice sub mediocre, iar la o serie de probe atletice concurenţii s,au abandonat. Dintre sutele de tineri şi tinere de la uzinele „Janos Herbak“ Cluj, pînă în ziua de 19 mai participaseră la întrecerile Spartachiadei doar... 22 concu­renţi. Un alt aspect negativ care s-a manifestat în cadrul finalelor II constituia goana după succese prin folosirea unor mijloace necorecte. In loturile regiunilor Galaţi, Constanţa şi Timişoara au fost in­cluşi — contrar prevederilor re­gulamentului competiţiei — îno­tători cu clasificare; în echipa de handbal a oraşului­ Bucureşti a fost introdusă o jucătoare clasi­ficată, iar formaţia de volei a regiunii Suceava s-a prezentat, de asemenea, cu un jucător cla­sificat Cîteva regiuni (Baia Mare etc.) n-au prezentat la finale e­­chipele de­­oină cîştigătoare ale fazei regionale — cum era firesc ci... adevărate selecţionate. Asemenea fapte nu aduc decit prejudicii mişcării sportive de masă, ele fiind socotite drept în­cercări de a obţine o glorie fără merite. Desigur că aceste incorectitu­dini au fost sezisate la timp de comisia centrală de organizare a Spartachiadei, care a aplicat sancţiunile cuvenite celor în cau­ză. Acum, la încheierea primei e­­diţii a Spartachiadei, se poate întări concluzia că tineretul din ţara noastră manifesta un inte­res crescînd faţă de activitatea sportivă. De aceea, organelor în drept le revine sarcina de a-şi spori eforturile în direcţia unei mai bune organizări a activităţii sportive de masă. Se cere ca, în primul rînd colectivele şi cer­curile sportive să asigure o con­tinuitate în activitatea maselor de sportivi, să le creeze condiţiile necesare pentru ridicarea nivelu­lui lor tehnic prin antrenamente regulate şi metodice. Din rîndu­­rile sutelor de mii de tineri şi tinere care au participat la pri­ma ediţie a Spartachiadei de vară mişcarea noastră sportivă aşteaptă o nouă promoţie de sportivi fruntaşi. Faptele pozitive ca şi consta­tările negative remarcate cu pri­lejul acestei competiţii constituie învăţăminte demne de reţinut in vederea viitoarelor ediţii ale Spar­tachiadei. Este necesară, în pri­mul rînd, desfăşurarea unei şi mai sistematice acţiuni de popu­larizare în masă a competiţiei, făcută din timp şi sub forme variate, sugestive, atenta îndru­mare a colectivelor sportive şi sprijinirea acestora prin tehnici­eni de specialitate; antrenarea maselor largi în participarea la întreceri, dar mai ales, pregăti­rea acestora pentru a obţine re­zultate tehnice bune. Strădania pentru a oferi tinere­­­tului condiţii optime de a lua parte la competiţiile de masă co­respunde cu îndeplinirea unor nă­­zuinţi ce au acelaşi ţel: un ti­neret puternic, sănătos, gata pen­tru muncă şi apărarea patriei. *PETRE DAVID

Next