Sportul Popular, martie 1958 (Anul 13, nr. 3163-3177)

1958-03-01 / 3163. numărul

Sil­v]i*Ek * iura şi vânătoarea Constituţia Republicii Populare Ro­­mâne care consfinţeşte cuceririle po­porului muncitor din patria noastră, stabileşte că pădurile aparţin sta­tului ca bun comun al întregului ^^Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii, prin Departamentul Silvicultu­ră, gospodăreşte toate pădurile ţă­rii, în vederea punerii în valoare a produselor pădurii şi a dezvoltării tuturor funcţiunilor sale. Spre deosebire de trecut, azi gos­podărirea pădurilor urmăreşte pe de o parte acoperirea nevoilor perma­nente de lemn ale economiei naţiona­le, prin cea mai bună valorificare a producţiei pădurilor, iar pe de altă a­ste realizarea integrală a celor­­de funcţiuni pe care trebuie să le îndeplinească pădurile noastre h­. dez­voltarea economică a ţării. Prin H CM. 114/1954 privind zona­rea funcţională a pădurilor din R.P.R., se manifesta concepţia nouă după care trebuie să se călăuzească folosirea ra­ţională a pădurilor. Potrivit acestei hotărîri, toate pădurile din R.P.R. se împart în două grupe mari, şi anume: grupa I , denumită „grupa pădurilor cu rol de protecţie d­eose­­bit“, şi grupa a 11 - a, denumită „grupa pădurilor de protecţie şi producţie“. Pădurile din grupa I se împart în 5 zone din punct de vedere al ro­lului pe care trebuie să-l îndepli­nească: Zona 1 păduri de protecţia apelor, zona a II-a păduri de protec­ţia solului contra eroziunilor, zona a iii-a păduri de protecţie contra factorilor climaterici dăunători, zona a IV-a păduri de interes social şi zona a V-a păduri monumente ale naturii şi rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice. Pădurile încadrate în zona a V-a, adică pădurile „Monumente ale na­turii şi rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice", au ca scop pe de o parte rezervarea pentru cercetări ştiinţifice a unor suprafeţe de pă­duri, iar pe de altă parte menţinerea într-o anumită stare a unor supra­feţe de pădure pentru protecţia unor specii de vînat a căror existenţă şi înmulţire ar fi peri­clitată fără aceste păduri, precum şi pentru menţinerea debitului izvoarelor care alimentează instalaţiile salmo­­nicole. Astfel, se prevede că în vederea protecţiei cocoşilor de mesteacăn — specie de vînat ameninţată de dis­pariţie — se rezervă în locurile de rotire cite o suprafaţă de cca. 300 ha în unităţi amenajistice întregi, iar în locurile de rotire ale cocoşului de munte o porţiune de cca. 100 ha. Se mai rezervă pentru toate păstră­­văriile, indiferent de instituţia care le administrează (M.A.S., M.I.B.C. sau A.G.V.P.S.), cîte o suprafaţă de cca. 100 ha în acele porţiuni de te­ren în care existenţa pădurii con­diţionează debitul izvorului respectiv, premii şi cîte o fîşie de 400-500 m­ în jurul fiecărei păstrăvării; totodată s-a stabilit şi regimul de gospodărie a acestor păduri, conform căruia pă­­şunatul în pădurile din grupa I este complet interzis. Aşada­r, pentru prima dată în isto­ria gospodăririi silvice de la noi se recunoaşte prin lege că pădurea are un rol protector şi pentru existenţa vînatuluii. Dar, în afară de faptul că unele păduri prin condiţiile lor locale, de sol, relief, expoziţie, vegetaţie arbo­rescentă şi ierbacee, tratament etc. prezintă pentru unele specii de vînat condiţii deosebit de favorabile din punct de vedere ecologic, trebuie să ştim că viaţa — dezvoltarea şi în­mu­ţir­ea animalelor sălbatice care formează obiectul economiei vînatu­­lui — este condiţionată în majoritatea cazurilor de prezenţa pădurilor. Din cele 41­ specii de vînat autoh­ton cu păr sau pene ce trăiesc pe teritoriul ţării noastre, 24 specii îşi petrec viaţa în cea m­ai mare parte în perimetrul pădurilor, 7 în spaţiul a­­gricol­, 7 în spaţiul acvatic şi 3 în zona alpină. Aceste relaţii între pădure şi vî­nat scot în evidenţă însemnătatea pădurilor pentru economia vînatului. De asemenea, reie­se limpede rolul important pe care-l are de îndeplinit Vt.A.S. ca organ de stat însărcinat şi cu ocrotirea. Înmulţirea, coloniza­rea, recoltarea şi valorificarea vîna­tului şi a peştilor din apele de multe. Ca o consecinţă, întregul aparat silvic luptă ca pe lîngă o gospodă­rire raţională a pădurilor să reali­zeze şi o gospodărire cît mai bună a vînatului, ca şi a tuturor ramurilor de producţie legate de pădure. Ca să poată face faţă acestor sar­cini, silvicultorii îşi însuşesc mereu cunoştinţe temeinice şi în domeniul biologiei vînatului, al exigenţelor lui faţă de staţiune ,,etc. In grija silvi­cultorului faţă de pădure trebuie să se reflecte concret, şi permanent grija pentru condiţiile de viaţă, de dezvol­tare şi de ocrotire a vînatului. După cum vînatul nu se poate dezvolta în afara pădurii, tot aşa şi aparatul sil­vic nu trebuie să conceapă obligaţiile şi îndatoririle sale de serviciu fără problemele economiei vînatului. In livrrina acestor consideraţii, sar­cini importante revin direcţiilor şi ocoalelor silvice şi în ceea ce pri­veşte gospodărirea vînatului nu nu­mai în păduri, dar şi a celui ce sălăşluieşte în mediul agricol, acva­tic şi alpin, indiferent de modul pu­nerii în valoare a fondurilor de vî­­nătoare respective. Ca să se înţeleagă mai bine im­perativul îndatoririlor ce stau în faţa unităţilor silvice, trebuie să menţio­năm prevederile Decretului nr. 608 din 26. XII 1957, conform căruia A.G.V.P.S. (Asociaţia Generală a Vî­­nătorilor şi Pescarilor Sportivi) trece sub îndrumarea Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii avînd sarcina de a controla respectarea de către A.G.V.P.S. a normelor tehnice cu pri­vire la economia vînatului. Intr-adevăr, prin această regrupare a organizaţiilor vînătoreşti se profi­lează o îmbunătăţire esenţială în dezvoltarea sectorului vînătoresc, prin aceea că alături de una din cele mai puternice organizaţii de masă, Uniu­nea de Cultură Fizică şi Sport, în complexul căreia se desfăşoară o serie de activităţi apropiate prin natura lor de acţiunile vînătoreşti, se vor crea in mod cert, prin intermediul colecti­velor sportive, care se­­ constituie în fiecare comună şi din care vor face parte şi vînătorul, noi puncte de spri­jin în ceea ce priveşte o mai bună gospodărire a vînatului. In această ordine de idei, Direcţia economiei vînatului, direcţiile şi o­­coalele silvice, care răspund de sec­torul vînătorii şi pescuitului sportiv în apele de munte, sînt obligate să ia măsuri pentru a crea cît mai bune condiţii pentru înmulţirea, dezvoltarea şi ocrotirea vînatului şi a peştelui în apele de munte pe toate terenurile de vînătoare şi pescuit în apele de munte, indiferent dacă fondurile res­pective fac parte din gospodăriile vî­nătoreşti speciale, sînt date în folo­sinţa A.G.V.P.S. sau şcolilor silvice, sau sînt rămase în administrarea o­­coalelor Această muncă de îndrumare şi control tehnic trebuie să îmbrace o formă de colaborare din ce în ce mai p­rînsă, mai largă şi mai multilate­rală. Condiţiile din ţara noastră indică posibilităţi foarte mari de dezvoltare a vînatului şi a pescuitului sportiv; se cere însă din partea organelor sil­vice, a organelor A.G.V.P.S., a vî­­nătorilor şi pescarilor sportivi, ca să se gîndească­ la vînat nu numai în sezonul de recoltare a vînatului, ci permanent, pe linia creării de condiţii pentru o hrană mai îmbelşugată, li­nişte mai ales în timpul împerecherii, luptă necruţătoare Împotriva braco­nierilor şi a răpitoarelor. Totodată, organele A.G.V.P.S. şi toţi vînătorii şi pescarii sportivi tre­buie să colaboreze sincer, să sprijine organele M.A.S. în aducerea la în­deplinire a sarcinilor trasate de par­tid şi guvern, nu numai în ceea ce priveşte vinătoarea şi pescuitul spor­tiv, dar şi în ceea ce priveşte pă­durile, una din bogăţiile de seamă ale ţării noastre, de C. I. POPESCU adjunct al ministrului Agriculturi şi Silviculturii In ajutorul organelor sportive nou alese O nouă problemă lămurită : sistemul de încasare a cotizaţiilor Evoluţia rapidă a reorganizării miş­cării sportive a provocat întîrzieri în deplina elucidare a unor probleme, printre care cea mai importantă era aceea a cotizaţiilor membrilor U.C.F.S. O întîrziere în tipărirea imprimatelor necesare numărului atît de mare de membri ai noii organizaţii a făcut ca abia recent, cu ocazia consfătuirii cu vicepreşedinţii comitetelor regionale de organizare a U.C.F.S., să se poată pune la punct şi această chestiune. O dată cu toate celelalte probleme în care existaseră nelămuriri. In fapt, este vorba de felul In care se va percepe cotizaţia lunară de membru al U.C.F.S., în sumă de mi­nimum 1 leu (pentru elevi 0(50 lei). Cotizaţia se va încasa în cadrul co­lectivului sportiv pentru fiecare sumă aplicindu-se pe carnetul de membru timbre speciale de valoare corespun­zătoare. De asemenea, colectivele spor-­­­tive vor percepe şi taxa de inscriere in valoare de 2 lei, pe baza unui tabelă nominal. Menţionăm că membrii co-’ lectivelor sportive din învăţămîntul­­ superior nu plătesc taxă de înscriere.’ Peste puţin timp colectivele spor-1 tive vor primi de la comitetele raio-1 naT (orăşeneşti) de organizare ale: 1 .C.I­.S. carne­tete provizorii de mem-­ brii în U.C.F.S., timbrele precum şi* toate instrucţiunile privitoare la ma-tj nipula ea imprimatelor şi a fondurilor.] Ceea ce este bine să precizăm de pej acum este faptul că o dată cu în-’ minarea carnetelor provizorii,­­colecti-­ vele sportive vor incasa nu numai­­ taxa de inseriere ci şi cotizaţia, ulte-i pind­ cu luna ianuarie 1953, 1 ■%. Problema fiind lămurită pe deplin,, consiliile colectivelor sportive au da-j toria de a porni cu toată energia la] muncă pe do­uă direcţii principale: pe­ de o parte *încasarea taxelor de itt-1 scriere şi a cotizaţiilor de la toţi mem-­ brii înscrişi pină acum, astfel1 ca în cît mai scurtă vreme fiecare membru să^ intre în posesia carnetului, iar, pe de­ altă parte, înscrierea in ritm susţinut*­a noi membri in U.CJ'.S. . ' I A 'eas'ă acţiune este mai puţin sim-’ pFi decît pare la prima vedere şi ea­ trebuie privită cu toată seriozitatea' nu mimai ca o oarecare operaţie finan­ciară, nu ca o însemnată acţiune poli-j tuă. Obligaţia statutară a fiecărui, membru de n-şi achita la zi cotizaţia' are o dublă semnificaţie. In primul rim* -firle, linirea­­acestei elementare în­datoriri statutare constituie un mod de -* r -, manifestare a ataşamentului membrilor U.C.F.S. faţă de organizaţia lor. Şi apoi să nu uităm că în conformitate cu noile instrucţiuni taxele de­ inscri­ere in întregime şi cotizaţiile in pro­porţie de 95 la sută rămin la dispo­ziţia colectivelor sportive, in contul lor. Fireşte că un număr cît mai mare de membri cu cotizaţia la zi ridică mult şi posibilităţile financiare ale co­lectivului sportiv. Acestea fiind premizele, concluzia nu poate fi decît una singură: colectivele sportive să pornească de îndată la în­deplinirea acestor importante sarcini, folosind toate mijloacele de propagan­dă şi agitaţie ce le stau la dispoziţie, în scopul interesată maselor de membri în achitarea la zi a cotizaţiilor şi pen­tru atragerea a noi membri în U.C.F.S. ­ De citeva zile, afişe mari şi viu , colorate, impinziseră atelierele fa­­­­bricii „înfrăţirea“ din Oradea. Sirena , tocmai suna încetarea, lucrului. In faţa­­ atelierului mecanic, doi tineri s-au o­­prit să privească un afiş. După ce au­­ văzut despre ce-i vorba s-au îndreptat­­ spre sala de festivităţi. Un băt­rinei,­­ care nici nu se dezbrăcase incă de sa- I ropetă, privi şi el afişul, îşi puse oche­­i­larii pe nas şi începu să citească :­­ „In ziua de... la ora... are loc şedinţa ’ de alegeri a noului colectiv sportiv, I urmată de un straşnic ... botez. Fie­­­­care invitat are şanse să devină... , nânaşul noului născut. Ne onorează cu prezenta si tovarăşul Kusmani de la­­ U.C.F.R.“ . Bătrinelul mai privi o dată pe sub ’ ochelari, dar tot nu înţelese prea mare I lucru. * Se auzi strigat dinspre hala ciocane­­i ior pneumatice de cineva. — Ianos baci, ia stai o ţiră. Nu , cumva meri acasă ? . — Ba că dară unde să mă duc, la­­ nuntă . — Ei, cine o zis de nuntă / Dară i la botez, meri, nu ? — Eşti bolind, ori şugueşti cu mi­e? ’ — Ba nu şuguesc, Ianoş baci. Azi ii botezul colectivului nostru spor­­­■ tiv. Ar fi păcat să lipseşti tocmai : dumneata cel mai vechi sportiv al­­ fabricii. Ş-apoi mai ştii ? Poate­­ fi , chiar nănaş. , Sala frumos pavoazaţii, era ticsită , de lume. Şedinţa de alegeri abia in­­t­rinuse Tineri şi vârstnici, işi spu­neau aici cuvintul, desp­re activitatea depusă de membrii vechiului colectiv. Urma acum... botezul. Ianoş baci, fostul căpitan al echipei de fotbal, in urmă cu mai bine de 30 de ani, ceru şi el cuvintul . După cite observ, cele citeva nume date pină acum „pruncului“ n-au fost acceptate. Şi ar fi păcat să rămină nebotezat, săracul. Uite, mă ofer şi eu să-i fiu nănaş. Ce ar fi tovarăşi dacă i-om da numele de Stăruinţa ? Acesta era numele e­­chipei cind jucam şi eu fotbal, în­seamnă că e deja o tradiţie. Odinioa­ră, echipa noastră avea un renume: a ciştigat şi multe until­iri interna­ţionale. Uite, am aici la mine ultima: fanion ciştigat. Şi cred că... Sala izbucni in aplauze. In unani­mitate cei prezenţi au fost de acord cu nânaşul. Şi „pruncuţ“ a fost bo­tezat. L-au înfăşat apoi in tot felul de angajamente, i-au urat viaţă lungă şi s-au apucat să-l crească. Se dezvolta de nu-l mai cunoşteai de la o zi la alta După părerile unanime­nte sportivilor era un „copil minune". Ţi-era mai mare dragul să-l vezi cum face sport. Primii paşi i-a făcut la Spartachiadă. Ce-i drept era cam­ sărăcuţ şi nu prea avea îmbrăcă­minte, dar nu s-a prins niciodată de acest lucru. Intr-o zi i-a venit o idee ce ar­ fi să confecţioneze nişte insigni pe care să le difuzeze muncitorilor iar cu banii adunaţi să-şi facă rost de ceva echipament . Avea spirit or­ganizatoric şi o perseverenţă... Nici că s-ar fi putut găsi un nume îm­potrivă pentru el. Dar o veche zicală spune: „Nu aduce anul ce aduce cea­sul". Cind se simţea mai bine, de­odată poc ! O lovitură de măciucă, pardon, de hîrtie il lovi in moalele capului. Aceasta a avut darul să-l desfiinţeze de-a binelea. Era o adresă de la U.C.F.S. în care scria negru pe alb: „Botezul se anulează. Numele de JStăruinţa“ va fi dat... unchiului său, clubul­­teritorialAu urmat in­tervenţii rugăminţi, degeaba/ Inima celor de la U.C.F.S. n-a putut fi in­­muiată De atunci a trecut ceva vreme. Cio­bul teritorial, ne scrie corespondentul nostru voluntar Paul Nedeianu, n-a fost înfiinţat şi nici nu se ştie cind va fi posibil acest lucru. Poate peste o lună, poate peste un an... Important este că oamenii s-au asigurat de un nume frumos. Cum s-ar spune au fă­cut rost de o potcoavă... In faţa unei asemenea sit­uaţ­ii pu­nem tovarăşilor de la U.C.F.S. Ora­dea întrebarea (fiţi liniştiţi — nu face parte din concursul „Şti’ sport"): Spuneţi-ne doar o singură fiinţă sau on ' fti'cra "care să rtţi tină nume şi luaţi premiul cel mare. Dară nu ştiţi, atunci daţi „pruncului v-'-ete îna­poi. V. GODESCU Foileton UN NUME... BUCLUCAŞ ­ In toată tara, numeroase competiţii (Urmare din pag. I) de sportivii de la Şc. profesională, la volei de cei de la Metalul-uzină, iar la şah învingători au fost de­semnaţi Ion Căipraşu şi Lucia Ra­­coveanu, elevi ai Şc. profesionala. (Vie Trandafir — coresp.) ORASTIE — Colectivul sportiv Re­colta S.M.T. Orăştie a organizat o competiţie sportivă la şah, tenis de masă şi popice. In afară de sporti­vii de la S.M.T. au mai luat parte şi reprezentanţi ai colectivelor Re­colta SALT, Alba Iulia şi Miercu­rea. Au cîştigat: Recolta S.M.T. O­­răştie la toate disciplinele. (Gh. Ba­logh — coresp.) SIGHIŞOARA — In raionul nos­tru au avut loc în ultimele săptă­­mîni numeroase competiţii sportive organizate în cinstea alegerilor de la 2 martie. Cea mai importantă dintra acestea. Cupa „2 Martie “ la volei a revenit reprezentativei colectivul­ui Victoria. (I. Turján - coresp.) Sarmas, pe valea „Deşi In Buşteni soarele încălzea pri­mii ghiocei, de cum am ajuns la refugiul Coştilai iarna se face simţită. Zăpada, puţină faţă de anii trecuţi acoperă în întregime săriturile văii Coştila“. Cel care ne povestea era unul dintre al­pinista unei echipe care in cinstea zilei de 2 Martie a parcurs valea Coştilei din munţii Bucegi. Echipa era alcătuită din bobinatorii Ion Oancea şi Dumitru Enoiu de la cooperativa „Electro-Bobinatul" şi din mecanicii Ion Ionescu şi Paul Fozekoş de la cooperativa „Lupta pentru pace", înso­ţiţi de antrenorul Mircea Bogdan. De pe platforma refugiului, echipa, cu colţarii la picioare, începe escala­darea, încet, pe măsură ce înclinaţia pantei creşte, este nevoită să folosească toate procedeele de ascensiune datorită şi durităţii mari a zăpezii, dar şi fap­tului că mijlocul văii era acoperit de un strat de zăpadă grişatd, îngheţa­tă, favorabilă declanşării avalanşelor. Din cauza pericolului nu se poate ur­ca prin această zăpadă şi este nevoie ca alpinista să urmeze marginile laterale ale văii. Cerul este înnorat şi temperatura sub 0 grade. Ascensiunea decurge normal pină la „săritoarea mare", care este descoperită pe o distanţă de 10­ei. Căţărarea se face insă tot cu colţari deoarece stinca şi perniţele de iarbă sint acoperite cu gheaţă. Echipa trece de Brina Mare a Coştilei şi apoi iese in platoul Bucegilor. Nici nu trec 10 minute şi, in platou rafale pidernice de vini incep să spulbere zăpada în­gheţată, transportînd-o dintr-un loc in­tr-altul. Pe măsură ce alpiniştii se apropiau de cabana Babele, viscolul se înteţea. După 40 minute de luptă cu forţele naturii, au reuşt să ajungă la cabană unde au fost primiţi cu prietenie. Trecuseră peste 6 ore de mers şi un popas de 30 minute era bi­nevenit.

Next