Sportul Popular, martie 1958 (Anul 13, nr. 3163-3177)
1958-03-01 / 3163. numărul
Silv]i*Ek * iura şi vânătoarea Constituţia Republicii Populare Române care consfinţeşte cuceririle poporului muncitor din patria noastră, stabileşte că pădurile aparţin statului ca bun comun al întregului ^^Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, prin Departamentul Silvicultură, gospodăreşte toate pădurile ţării, în vederea punerii în valoare a produselor pădurii şi a dezvoltării tuturor funcţiunilor sale. Spre deosebire de trecut, azi gospodărirea pădurilor urmăreşte pe de o parte acoperirea nevoilor permanente de lemn ale economiei naţionale, prin cea mai bună valorificare a producţiei pădurilor, iar pe de altă aste realizarea integrală a celorde funcţiuni pe care trebuie să le îndeplinească pădurile noastre h. dezvoltarea economică a ţării. Prin H CM. 114/1954 privind zonarea funcţională a pădurilor din R.P.R., se manifesta concepţia nouă după care trebuie să se călăuzească folosirea raţională a pădurilor. Potrivit acestei hotărîri, toate pădurile din R.P.R. se împart în două grupe mari, şi anume: grupa I , denumită „grupa pădurilor cu rol de protecţie deosebit“, şi grupa a 11 - a, denumită „grupa pădurilor de protecţie şi producţie“. Pădurile din grupa I se împart în 5 zone din punct de vedere al rolului pe care trebuie să-l îndeplinească: Zona 1 păduri de protecţia apelor, zona a II-a păduri de protecţia solului contra eroziunilor, zona a iii-a păduri de protecţie contra factorilor climaterici dăunători, zona a IV-a păduri de interes social şi zona a V-a păduri monumente ale naturii şi rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice. Pădurile încadrate în zona a V-a, adică pădurile „Monumente ale naturii şi rezervaţii pentru protecţia faunei cinegetice", au ca scop pe de o parte rezervarea pentru cercetări ştiinţifice a unor suprafeţe de păduri, iar pe de altă parte menţinerea într-o anumită stare a unor suprafeţe de pădure pentru protecţia unor specii de vînat a căror existenţă şi înmulţire ar fi periclitată fără aceste păduri, precum şi pentru menţinerea debitului izvoarelor care alimentează instalaţiile salmonicole. Astfel, se prevede că în vederea protecţiei cocoşilor de mesteacăn — specie de vînat ameninţată de dispariţie — se rezervă în locurile de rotire cite o suprafaţă de cca. 300 ha în unităţi amenajistice întregi, iar în locurile de rotire ale cocoşului de munte o porţiune de cca. 100 ha. Se mai rezervă pentru toate păstrăvăriile, indiferent de instituţia care le administrează (M.A.S., M.I.B.C. sau A.G.V.P.S.), cîte o suprafaţă de cca. 100 ha în acele porţiuni de teren în care existenţa pădurii condiţionează debitul izvorului respectiv, premii şi cîte o fîşie de 400-500 m în jurul fiecărei păstrăvării; totodată s-a stabilit şi regimul de gospodărie a acestor păduri, conform căruia păşunatul în pădurile din grupa I este complet interzis. Aşadar, pentru prima dată în istoria gospodăririi silvice de la noi se recunoaşte prin lege că pădurea are un rol protector şi pentru existenţa vînatuluii. Dar, în afară de faptul că unele păduri prin condiţiile lor locale, de sol, relief, expoziţie, vegetaţie arborescentă şi ierbacee, tratament etc. prezintă pentru unele specii de vînat condiţii deosebit de favorabile din punct de vedere ecologic, trebuie să ştim că viaţa — dezvoltarea şi înmuţirea animalelor sălbatice care formează obiectul economiei vînatului — este condiţionată în majoritatea cazurilor de prezenţa pădurilor. Din cele 41 specii de vînat autohton cu păr sau pene ce trăiesc pe teritoriul ţării noastre, 24 specii îşi petrec viaţa în cea mai mare parte în perimetrul pădurilor, 7 în spaţiul agricol, 7 în spaţiul acvatic şi 3 în zona alpină. Aceste relaţii între pădure şi vînat scot în evidenţă însemnătatea pădurilor pentru economia vînatului. De asemenea, reiese limpede rolul important pe care-l are de îndeplinit Vt.A.S. ca organ de stat însărcinat şi cu ocrotirea. Înmulţirea, colonizarea, recoltarea şi valorificarea vînatului şi a peştilor din apele de multe. Ca o consecinţă, întregul aparat silvic luptă ca pe lîngă o gospodărire raţională a pădurilor să realizeze şi o gospodărire cît mai bună a vînatului, ca şi a tuturor ramurilor de producţie legate de pădure. Ca să poată face faţă acestor sarcini, silvicultorii îşi însuşesc mereu cunoştinţe temeinice şi în domeniul biologiei vînatului, al exigenţelor lui faţă de staţiune ,,etc. In grija silvicultorului faţă de pădure trebuie să se reflecte concret, şi permanent grija pentru condiţiile de viaţă, de dezvoltare şi de ocrotire a vînatului. După cum vînatul nu se poate dezvolta în afara pădurii, tot aşa şi aparatul silvic nu trebuie să conceapă obligaţiile şi îndatoririle sale de serviciu fără problemele economiei vînatului. In livrrina acestor consideraţii, sarcini importante revin direcţiilor şi ocoalelor silvice şi în ceea ce priveşte gospodărirea vînatului nu numai în păduri, dar şi a celui ce sălăşluieşte în mediul agricol, acvatic şi alpin, indiferent de modul punerii în valoare a fondurilor de vînătoare respective. Ca să se înţeleagă mai bine imperativul îndatoririlor ce stau în faţa unităţilor silvice, trebuie să menţionăm prevederile Decretului nr. 608 din 26. XII 1957, conform căruia A.G.V.P.S. (Asociaţia Generală a Vînătorilor şi Pescarilor Sportivi) trece sub îndrumarea Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii avînd sarcina de a controla respectarea de către A.G.V.P.S. a normelor tehnice cu privire la economia vînatului. Intr-adevăr, prin această regrupare a organizaţiilor vînătoreşti se profilează o îmbunătăţire esenţială în dezvoltarea sectorului vînătoresc, prin aceea că alături de una din cele mai puternice organizaţii de masă, Uniunea de Cultură Fizică şi Sport, în complexul căreia se desfăşoară o serie de activităţi apropiate prin natura lor de acţiunile vînătoreşti, se vor crea in mod cert, prin intermediul colectivelor sportive, care se constituie în fiecare comună şi din care vor face parte şi vînătorul, noi puncte de sprijin în ceea ce priveşte o mai bună gospodărire a vînatului. In această ordine de idei, Direcţia economiei vînatului, direcţiile şi ocoalele silvice, care răspund de sectorul vînătorii şi pescuitului sportiv în apele de munte, sînt obligate să ia măsuri pentru a crea cît mai bune condiţii pentru înmulţirea, dezvoltarea şi ocrotirea vînatului şi a peştelui în apele de munte pe toate terenurile de vînătoare şi pescuit în apele de munte, indiferent dacă fondurile respective fac parte din gospodăriile vînătoreşti speciale, sînt date în folosinţa A.G.V.P.S. sau şcolilor silvice, sau sînt rămase în administrarea ocoalelor Această muncă de îndrumare şi control tehnic trebuie să îmbrace o formă de colaborare din ce în ce mai prînsă, mai largă şi mai multilaterală. Condiţiile din ţara noastră indică posibilităţi foarte mari de dezvoltare a vînatului şi a pescuitului sportiv; se cere însă din partea organelor silvice, a organelor A.G.V.P.S., a vînătorilor şi pescarilor sportivi, ca să se gîndească la vînat nu numai în sezonul de recoltare a vînatului, ci permanent, pe linia creării de condiţii pentru o hrană mai îmbelşugată, linişte mai ales în timpul împerecherii, luptă necruţătoare Împotriva braconierilor şi a răpitoarelor. Totodată, organele A.G.V.P.S. şi toţi vînătorii şi pescarii sportivi trebuie să colaboreze sincer, să sprijine organele M.A.S. în aducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de partid şi guvern, nu numai în ceea ce priveşte vinătoarea şi pescuitul sportiv, dar şi în ceea ce priveşte pădurile, una din bogăţiile de seamă ale ţării noastre, de C. I. POPESCU adjunct al ministrului Agriculturi şi Silviculturii In ajutorul organelor sportive nou alese O nouă problemă lămurită : sistemul de încasare a cotizaţiilor Evoluţia rapidă a reorganizării mişcării sportive a provocat întîrzieri în deplina elucidare a unor probleme, printre care cea mai importantă era aceea a cotizaţiilor membrilor U.C.F.S. O întîrziere în tipărirea imprimatelor necesare numărului atît de mare de membri ai noii organizaţii a făcut ca abia recent, cu ocazia consfătuirii cu vicepreşedinţii comitetelor regionale de organizare a U.C.F.S., să se poată pune la punct şi această chestiune. O dată cu toate celelalte probleme în care existaseră nelămuriri. In fapt, este vorba de felul In care se va percepe cotizaţia lunară de membru al U.C.F.S., în sumă de minimum 1 leu (pentru elevi 0(50 lei). Cotizaţia se va încasa în cadrul colectivului sportiv pentru fiecare sumă aplicindu-se pe carnetul de membru timbre speciale de valoare corespunzătoare. De asemenea, colectivele spor-tive vor percepe şi taxa de inscriere in valoare de 2 lei, pe baza unui tabelă nominal. Menţionăm că membrii co-’ lectivelor sportive din învăţămîntul superior nu plătesc taxă de înscriere.’ Peste puţin timp colectivele spor-1 tive vor primi de la comitetele raio-1 naT (orăşeneşti) de organizare ale: 1 .C.I.S. carnetete provizorii de mem- brii în U.C.F.S., timbrele precum şi* toate instrucţiunile privitoare la ma-tj nipula ea imprimatelor şi a fondurilor.] Ceea ce este bine să precizăm de pej acum este faptul că o dată cu în-’ minarea carnetelor provizorii,colecti- vele sportive vor incasa nu numai taxa de inseriere ci şi cotizaţia, ulte-i pind cu luna ianuarie 1953, 1 ■%. Problema fiind lămurită pe deplin,, consiliile colectivelor sportive au da-j toria de a porni cu toată energia la] muncă pe două direcţii principale: pe de o parte *încasarea taxelor de itt-1 scriere şi a cotizaţiilor de la toţi mem- brii înscrişi pină acum, astfel1 ca în cît mai scurtă vreme fiecare membru să^ intre în posesia carnetului, iar, pe de altă parte, înscrierea in ritm susţinut*a noi membri in U.CJ'.S. . ' I A 'eas'ă acţiune este mai puţin sim-’ pFi decît pare la prima vedere şi ea trebuie privită cu toată seriozitatea' nu mimai ca o oarecare operaţie financiară, nu ca o însemnată acţiune poli-j tuă. Obligaţia statutară a fiecărui, membru de n-şi achita la zi cotizaţia' are o dublă semnificaţie. In primul rim* -firle, linireaacestei elementare îndatoriri statutare constituie un mod de -* r -, manifestare a ataşamentului membrilor U.C.F.S. faţă de organizaţia lor. Şi apoi să nu uităm că în conformitate cu noile instrucţiuni taxele de inscriere in întregime şi cotizaţiile in proporţie de 95 la sută rămin la dispoziţia colectivelor sportive, in contul lor. Fireşte că un număr cît mai mare de membri cu cotizaţia la zi ridică mult şi posibilităţile financiare ale colectivului sportiv. Acestea fiind premizele, concluzia nu poate fi decît una singură: colectivele sportive să pornească de îndată la îndeplinirea acestor importante sarcini, folosind toate mijloacele de propagandă şi agitaţie ce le stau la dispoziţie, în scopul interesată maselor de membri în achitarea la zi a cotizaţiilor şi pentru atragerea a noi membri în U.C.F.S. De citeva zile, afişe mari şi viu , colorate, impinziseră atelierele fabricii „înfrăţirea“ din Oradea. Sirena , tocmai suna încetarea, lucrului. In faţa atelierului mecanic, doi tineri s-au oprit să privească un afiş. După ce au văzut despre ce-i vorba s-au îndreptat spre sala de festivităţi. Un bătrinei, care nici nu se dezbrăcase incă de sa- I ropetă, privi şi el afişul, îşi puse ocheilarii pe nas şi începu să citească : „In ziua de... la ora... are loc şedinţa ’ de alegeri a noului colectiv sportiv, I urmată de un straşnic ... botez. Fiecare invitat are şanse să devină... , nânaşul noului născut. Ne onorează cu prezenta si tovarăşul Kusmani de la U.C.F.R.“ . Bătrinelul mai privi o dată pe sub ’ ochelari, dar tot nu înţelese prea mare I lucru. * Se auzi strigat dinspre hala ciocanei ior pneumatice de cineva. — Ianos baci, ia stai o ţiră. Nu , cumva meri acasă ? . — Ba că dară unde să mă duc, la nuntă . — Ei, cine o zis de nuntă / Dară i la botez, meri, nu ? — Eşti bolind, ori şugueşti cu mie? ’ — Ba nu şuguesc, Ianoş baci. Azi ii botezul colectivului nostru spor■ tiv. Ar fi păcat să lipseşti tocmai : dumneata cel mai vechi sportiv al fabricii. Ş-apoi mai ştii ? Poate fi , chiar nănaş. , Sala frumos pavoazaţii, era ticsită , de lume. Şedinţa de alegeri abia intrinuse Tineri şi vârstnici, işi spuneau aici cuvintul, despre activitatea depusă de membrii vechiului colectiv. Urma acum... botezul. Ianoş baci, fostul căpitan al echipei de fotbal, in urmă cu mai bine de 30 de ani, ceru şi el cuvintul . După cite observ, cele citeva nume date pină acum „pruncului“ n-au fost acceptate. Şi ar fi păcat să rămină nebotezat, săracul. Uite, mă ofer şi eu să-i fiu nănaş. Ce ar fi tovarăşi dacă i-om da numele de Stăruinţa ? Acesta era numele echipei cind jucam şi eu fotbal, înseamnă că e deja o tradiţie. Odinioară, echipa noastră avea un renume: a ciştigat şi multe untiliri internaţionale. Uite, am aici la mine ultima: fanion ciştigat. Şi cred că... Sala izbucni in aplauze. In unanimitate cei prezenţi au fost de acord cu nânaşul. Şi „pruncuţ“ a fost botezat. L-au înfăşat apoi in tot felul de angajamente, i-au urat viaţă lungă şi s-au apucat să-l crească. Se dezvolta de nu-l mai cunoşteai de la o zi la alta După părerile unanimente sportivilor era un „copil minune". Ţi-era mai mare dragul să-l vezi cum face sport. Primii paşi i-a făcut la Spartachiadă. Ce-i drept era cam sărăcuţ şi nu prea avea îmbrăcăminte, dar nu s-a prins niciodată de acest lucru. Intr-o zi i-a venit o idee ce ar fi să confecţioneze nişte insigni pe care să le difuzeze muncitorilor iar cu banii adunaţi să-şi facă rost de ceva echipament . Avea spirit organizatoric şi o perseverenţă... Nici că s-ar fi putut găsi un nume împotrivă pentru el. Dar o veche zicală spune: „Nu aduce anul ce aduce ceasul". Cind se simţea mai bine, deodată poc ! O lovitură de măciucă, pardon, de hîrtie il lovi in moalele capului. Aceasta a avut darul să-l desfiinţeze de-a binelea. Era o adresă de la U.C.F.S. în care scria negru pe alb: „Botezul se anulează. Numele de JStăruinţa“ va fi dat... unchiului său, clubulteritorialAu urmat intervenţii rugăminţi, degeaba/ Inima celor de la U.C.F.S. n-a putut fi inmuiată De atunci a trecut ceva vreme. Ciobul teritorial, ne scrie corespondentul nostru voluntar Paul Nedeianu, n-a fost înfiinţat şi nici nu se ştie cind va fi posibil acest lucru. Poate peste o lună, poate peste un an... Important este că oamenii s-au asigurat de un nume frumos. Cum s-ar spune au făcut rost de o potcoavă... In faţa unei asemenea situaţii punem tovarăşilor de la U.C.F.S. Oradea întrebarea (fiţi liniştiţi — nu face parte din concursul „Şti’ sport"): Spuneţi-ne doar o singură fiinţă sau on ' fti'cra "care să rtţi tină nume şi luaţi premiul cel mare. Dară nu ştiţi, atunci daţi „pruncului v-'-ete înapoi. V. GODESCU Foileton UN NUME... BUCLUCAŞ In toată tara, numeroase competiţii (Urmare din pag. I) de sportivii de la Şc. profesională, la volei de cei de la Metalul-uzină, iar la şah învingători au fost desemnaţi Ion Căipraşu şi Lucia Racoveanu, elevi ai Şc. profesionala. (Vie Trandafir — coresp.) ORASTIE — Colectivul sportiv Recolta S.M.T. Orăştie a organizat o competiţie sportivă la şah, tenis de masă şi popice. In afară de sportivii de la S.M.T. au mai luat parte şi reprezentanţi ai colectivelor Recolta SALT, Alba Iulia şi Miercurea. Au cîştigat: Recolta S.M.T. Orăştie la toate disciplinele. (Gh. Balogh — coresp.) SIGHIŞOARA — In raionul nostru au avut loc în ultimele săptămîni numeroase competiţii sportive organizate în cinstea alegerilor de la 2 martie. Cea mai importantă dintra acestea. Cupa „2 Martie “ la volei a revenit reprezentativei colectivului Victoria. (I. Turján - coresp.) Sarmas, pe valea „Deşi In Buşteni soarele încălzea primii ghiocei, de cum am ajuns la refugiul Coştilai iarna se face simţită. Zăpada, puţină faţă de anii trecuţi acoperă în întregime săriturile văii Coştila“. Cel care ne povestea era unul dintre alpinista unei echipe care in cinstea zilei de 2 Martie a parcurs valea Coştilei din munţii Bucegi. Echipa era alcătuită din bobinatorii Ion Oancea şi Dumitru Enoiu de la cooperativa „Electro-Bobinatul" şi din mecanicii Ion Ionescu şi Paul Fozekoş de la cooperativa „Lupta pentru pace", însoţiţi de antrenorul Mircea Bogdan. De pe platforma refugiului, echipa, cu colţarii la picioare, începe escaladarea, încet, pe măsură ce înclinaţia pantei creşte, este nevoită să folosească toate procedeele de ascensiune datorită şi durităţii mari a zăpezii, dar şi faptului că mijlocul văii era acoperit de un strat de zăpadă grişatd, îngheţată, favorabilă declanşării avalanşelor. Din cauza pericolului nu se poate urca prin această zăpadă şi este nevoie ca alpinista să urmeze marginile laterale ale văii. Cerul este înnorat şi temperatura sub 0 grade. Ascensiunea decurge normal pină la „săritoarea mare", care este descoperită pe o distanţă de 10ei. Căţărarea se face insă tot cu colţari deoarece stinca şi perniţele de iarbă sint acoperite cu gheaţă. Echipa trece de Brina Mare a Coştilei şi apoi iese in platoul Bucegilor. Nici nu trec 10 minute şi, in platou rafale pidernice de vini incep să spulbere zăpada îngheţată, transportînd-o dintr-un loc intr-altul. Pe măsură ce alpiniştii se apropiau de cabana Babele, viscolul se înteţea. După 40 minute de luptă cu forţele naturii, au reuşt să ajungă la cabană unde au fost primiţi cu prietenie. Trecuseră peste 6 ore de mers şi un popas de 30 minute era binevenit.