Steagul Roşu, iunie 1954 (Anul 9, nr. 431-456)
1954-06-01 / nr. 431
V Pag 5-of 5 T FA O TT T;Rög IT' S-LSÜL-'J! ”?,”EiüiLE^U iJL——uw mma ......... mmSm 150 de ani de la nașterea lui Mihail Glinka — părintele muzicii clasice ruse La 1 iunie se împlinesc 150 de ani de la nașterea genialului compozitor rus, Mihail Ivanovici Glinka. Glinka a înfăptuit o operă măreață prin însemnătatea ei istorică; el a creat o bază temeinică culturii muzicale ruse, însemnătatea lui în muzica rusă este pe bună dreptate comparată cu rolul istoric al lui Pușkin în literatură. Pe Pușkin și Glinka îi apropie adevăratul caracter popular ,al creației, suplețea armonioasă și optimismul sentimentelor. Ei au fost întemeietorii celor mai bune tradiții ale artei clasice ruse, străină de îngrădire națională Glinka a pus la temelia creației sale trăsăturile caracteristice ale muzicii clasice ruse, adevăr și realism, pricepere de a realiza unitatea dintre forma artistică, profunzimea conținutului, îmbinarea măiestriei cu simplitatea și accesibilitatea. Mihail Ivanovici Glinka s-a născut la 1 iunie 1804 în satul Novospassk pe guvernămîntul Smolensk. Dragostea și aptitudinea față de muzică manifestate de timpuriu, și-au pășit mediul favorabil de dezvoltare. El auzea tot timpul în jurul lui cîntecele populare ruse, îndrăgindu-le pentru totdeauna. Mulți ani mai tîrziu, Glinka scria în „însemnările” lui autobiografice: „...poate că aceste cîntece auzite de mine în copilărie, au fost prima cauză pentru care ulterior am început să prelucrez de preferință muzică populară rusă”. In 1818, Glinka a fost trimis intern în pensionul pentru nobili de pe lingă Institutul Central de pedagogie din Petersburg. La pension Glinka și-a continuat studiile muzicale obținînd în scurt timp succese însemnate ca pianist. De la terminarea pensionului și pînă în 1830 Glinka a locuit la Petersburg. Aici, tînărul muzician a făcut cunoștință și s-a împrietenit cu cei mai mari reprezentanți ai literaturii ruse: Pușkin, Griboedov, Jukovski și alții. Contactul cu ei a avut o influență binefăcătoare asupra dezvoltării convepției lui despre lume și asupra genialului său talent creator. Activitatea creatoare a lui Glinka a început în perioada avântului patriotic din 1812 — născut de războiul pentru apărarea patriei împotriva invaziei napoleoniene, de creșterea mișcării de eliberare dinăuntrul țării, care și-a găsit expresia în mișcarea decembriștilor. Glinka a fost personal strîns legat de unii decembriști. Nu există nici o îndoială că el și-a însușit multe din ideile înaintate de libertate ale timpului său, că a fost cuprins de aceleași sentimente patriotice pe care le resimțeau oamenii ruși. Acest lucru îl mărturisește convingător întreaga lui creație, pătrunsă de dragoste profunddă pentru popor. In 1830 Glinka pleacă în străinătate unde stă aproape 4 ani. Glinka, fiind în străinătate s-a gîndit să scrie o onoră națională, întors în patrie în 1834, el caută cu dîrzenie un subiect potrivit, visează la o dramă muzicală populară. In sfârșit subiectul e găsit: compozitorul se decide să proslăvească fapta eroică a țăranului rus Ivan Susanin. In timpul războiului din 1612, Susanîn a dus un detașament din armatele dușmane, care porniseră asupra Moscovei, într-un desiș de pădure fără ieșire. Dușmanii l-au ucis, dar au pierit și ei în pădurea deasă. Fapta eroică a lui Susanin l-a inspirat pe poetul decembrist Kondratii Rîleev la crearea cunoscutei poezii „Ivan Susanin”. Această temă a ales-o și marele compozitor rus. Multe greutăți a trebuit să învingă Glinka pînă ce direcția teatrelor imperiale să aprobe includerea operei în repertoriu. Muzicienii ruși înaintați, cercurile democratice largi, au apreciat caracterul cu adevărat popular al operei lui Glinka. Nimeni pînă la Glinka n-a reprezentat într-o operă lupta poporului pentru independență și libertate cu atîta putere realistă și concretizare istorică. Glinka a fost fondatorul clasice ruse. Fiecare partitură muzicii este scrisă cu măiestrie, naturaleță și simplicitate și în același timp cu profundă expresivitate. La începutul anului 1837 ia naștere noua operă Frisian și Ludmila” (după poemul lui Pușkin cu același titlu). Munca la această operă decurs în condițiuni foarte nefavorabile: aristocrații din Petersburg s-au amestecat în mod grosolan în viața personală a compozitorului provocîndu-i griji și neliniște. Ne uimește forța geniului creator al lui Glinka, care a reușit să scrie în această ambbianță o operă plina de inepuizabil optimism și liniște sufletească. Dacă adăugăm că simultan au fost create și altte capodiopetre ea: muzica pentru tragedia „Kneazul Holmski”, „Valsulfantezie”, numeroase romanțe printre care: „Mi-amintesc de clipa minunata”, ,„Zefirul nopții”, „Ciocîrlia”, „Au adormit albăstrelele”, „Cîntec venețian”, atunci devine clar că geniul lui Glinka ajunsese în acești ani la deplina sa înflorire. In opera „Ruslan și Ludmila”, compozitorul dezvoltă motivele de epopee eroică rusă. Este o operă-basm, un basm plin de forță vitejească, care proslăvește fapta eroică, vrăjește prin bogăția personajelor născute de fantezia populară. In opera „Ruslan și Ludmila”, o largă dezvoltare capătă elementul cîntecului rus, care determină rezonanța principală a acestei strălucite opere naționale. Totodată, compozitorul introduce și melodii ale altor popoare — melodii caucaziene, finlandeze, iraniene, arabe. Elementul național rus apare în toată strălucirea și forța sa în scenele vechiului Kiev, în muzica ce caracterizează personajele principale, pe Ruslan și Ludmila. Particularitatea dramaturgiei muzicale a operei „Ruslan și Ludmila” constă în caracterul epic al expunerii, în contrastul frescelor muzicale scrise cu largheță. De aici originalitatea ‘’ormelor și forța dezvoltării simfonice a acestei partituri ce se distinge prin uimitoarea bogăție a culorilor și imaginilor. Varietatea melodiilor, prospețimea și originalitatea armoniei, splendoarea paletei orchestrale, promovează opera „Ruslan și Ludmila” printre marile creații ale artei mondiale. Glinka a creat un nou gen muzical și anume: genul operei epice monumentale. In vara anului 1844, Glinka pleacă a doua oară în străinătate, vizitînd de data aceasta Franța și Spania. După întoarcerea din Spania, Glinka a dus cîtva timp o viață de peregrinări. Iarna anului 1847 a petrecut-o la Smolensk, apoi a plecat la Varșovia. Șederea la Varșovia este legată de unul dintre cele mai importante evenimente din viața creatoare a lui Glinka: aici a creat partitura dansului „Kamarinskaia”. Compozitorul s-a străduit să folosească toată bogăția mijloacelor artei contemporane pentru crearea operelor simfonice, la fel de accesibile cunoscătorilor cât și publicului simplu. O parte importantă a moștenirii creatoare a lui Glinka o constituie cîntecele și romanțele sale. Maré e bogăția sentimentelor și stărilor sufletești exprimate în romanțele compozitorului rus, în ele predomină un element liric, întruchipat în numeroase nuanțe, triste și vesele, duioase, glumețe și dramatice. Cu toată varietatea emoțiilor, în romanțele lui Glinka predomină optimismul, ele sunt viguroase, clare prin imaginile lor muzicale. Glinka a murit la Berlin în anul 1857, atunci cînd în patria lui crescuseră și se promovaseră noi forțe creatoare, care duceau mai departe steagul artei realiste ridicat de el. Toți marii compozitori ruși, în mai mică sau mai mare măsură, au fost discipolii lui Glinka. Toți, la fel cu Glinka au stat pe pozițiile realismului și al caracterului popular în artă. Caracterul popular constituie tocmai cea mai importantă particularitate a muzicii lui Glinka. In tot timpul vieții sale marele compozitor a studiat creația muzicală populară, găsind în ea neîncetat un izvor de înaltă inspirație creatoare. El spus cuvintele remarcabile: „muzica e a creată de popor, iar noi, artiștii aranjăm numai...”. In aceste cuvinte sunt exprimate foarte precis părerile compozitorului asupra corelației între arta populară și arta profesioniștilor. El arată pe bună dreptate că un artist adevărat cizelează și perfecționează necontenit imaginile create de fantezia creatoare a poporului. Glinka a fost un geniu atotcuprinzător, care a îmbogățit cele mai diferite genuri ale artei muzicale. El a muncit la fel de rodnic în domeniul muzicii de operă, muzicii simfonice, de cameră și vocale, creînd o bază temeinică pentru dezvoltarea muzicii clasice ruse. In toate începuturile lui creatoare el s-a dovedit un artist cercetător, care-și iubește patria și poporul. In Uniunea Sovietică creația lui Glinka și-a găsit o largă răspândire. Operele marelui compozitor rus fac parte din fondul de aur al moștenirii culturale a popoarelor sovietice. Tradițiile creatoare ale lui Glinka continuă să-și păstreze vitalitatea și pentru creația muzicală contemporană. Operele lui continuă să emoționeze inimile prin înalta lor poezie, adevărul vieții, profundă sinceritate. Și în aceasta constă chezășia nemuririi adevăratei arte. l Pe urma materialelor publicate ★ „ Pentru o mai buna folosire a parcului de locomotie la depoul C. E. R.=Bacău“ Sub acest titlu ziarul „Steagul roșu” nr. 419 din 18 mai a.c. a publicat un articol prin care scotea în evidență numeroase lipsuri ce-și făcuseră loc în activitatea personalului de la depoul C.E.R. Bacău, privind folosirea parcului de locomotive Conducerea depoului de locomotive Bacău, a răspuns redacției la acest articol, arătînd măsurile ce au fost luate pentru înlăturarea lipsurilor. „Colectivul de conducere al depoului — se arată în scrisoarea de răspuns — analizînd critica adusă și constatând că este justă a luat următoarele măsuri: In cadrul școalei de tip C, a personalului de locomotivă (mecanici și fochiști) din depoul Bacău, a fost prelucrat articolul, scoțindu-se în evidență că lipsurile sunt o urmare directă a faptului că nu toți tovarășii au căutat să-și ridice nivelul profesional prin participarea cu regularitate la cursurile școlii de tip C. S-a stabilit ca fiecare mecanic de locomotivă fruntaș al întrecerii socialiste, să tină câte un referat în fața personalului de locomotivă prin care să arate ce metode aplică, pentru a asigura buna întreținere și utilizare a locomotivei. Un astfel de referat a și fost ținut la școala personalului de către mecanicul Leonte Constantin, fruntaș al întrecerii socialiste. S-a hotărît activizarea celor doi tovarăși mecanici instructori, precum și a șefilor de tură externi pentru a face o revizuire atentă a locomotivelor înainte ca acestea să iasă din depou pentru a pleca în cursă. In sectorul industrial al depoului s-a hotărît activizarea șefilor de echipe pentru ca ei să stea tot timpul în mijlocul meseriașilor, să supravegheze felul cum se execută reparațiile la locomotive. Stîni pe lîngă cooperativă Pe lingă cooperativa din comuna Onești, raionul Tg. Ocna, s-au organizat un număr de 4 stîni, cu peste 1.500 oi. La aceste stîni și-au adus oile un număr de 300 țărani muncitori. Conducerea cooperativei a organizat un număr de 4 comitete pentru conducerea stînilor, a numit 16 ciobani și a asigurat totodată suprafața de 350 ha. izlaz pentru pășunatul oilor. In fruntea acțiunii pentru organizarea stînelor de pe lîngă cooperativă s-au situat comuniștii: Ion Dimofte, Neculai Bratu, deputații: Stoica Alecu, Gh. Slobozeanu și numeroși țărani muncitori cum ar fi: Gh. Hulban, Vasile Munteanu, Ștefan Bucioacă și alții. Țăranii muncitori, care și-au dat oile la stînile organizate de cooperativă, au predat pînă în prezent cantitatea de 600 kg. brînză, ceea ce reprezintă peste 85 la sută din cotele de lapte datorate statului. ROAD Gospodăria agricolă colectivă din comuna Mărgineni, raionul Piatra Neamț, a luat ființă în anul 1950. La început gospodăria avea 5 cai, 4 vaci, 9 căruțe și 214 ha. de pămînt. An de an însă tînăra gospodărie s-a întărit, a crescut. Comuniști ca Andrei Andrei, Ion Gh. Agafiței și asemeni lor alții, au pus umărul pentru ca gospodăria lor să înflorească. colectiviștilor a făcut ca numai Rîvna după un an de muncă în colectiv, gospodăria să cumpere 7 perechi de boi, o pereche de cai, 250 păsări, și scroafe de prăsilă, de rasa Iork. S-au mai scurs apoi un an. Colectiviștii au pus suflet în muncă, reușind să facă noi pași în dezvoltarea gospodăriei lor. Colectiva și-a mai cumpărat 150 de oi și cîțiva stupi de albine. Chiaburii nu stăteau nici ei cu mîna în sîn. Gheorghe Alecu Rotaru, Ioan T. Manole, Vasile I. Acatrinei și ceilalți chiaburi, dădeau zor: „Ziua vă dă colectiva, dar noaptea o să vă ia înapoi tot ce v-a dat”. Vorbele chiaburilor nu i-au înspăimântat pe colectiviști. Puterea faptelor era mai puternică decît zvonul. Cu fiecare zi viața colectiviștilor se înfrumuseța, arăta cum nici nu și-o puteau închipui pe vremea moșierilor și chiaburilor. * Gheorghe T. Scutaru, a semnat printre primii o cerere de a intra în gospodăria colectivă. A înțeles din vorbele comuniștilor că numai așa o poate rupe cu sărăcia, că , vremuri ca acelea cînd era slugă la chiaburul Dumitru D. Todirică nu se vor mai întoarce. Atunci cînd și-a așternut a ELEM UN A păsat semnătura și-a amintit de zilele cînd păștea oile chiaburului, cînd îndura bătăi de la acesta, cînd a fost lipsit și de cele 3 oi pe care le avea. De cum a intrat în gospodărie, Gheorghe T. Scutaru a simțit că începe o altă viață. Și-a dat seama că dacă va munci cu rîvnă își va putea croi un viitor mai bun, își pusese în gînd să-și ridice o casă. Gheorghe T. Scutaru, punea suflet în toate muncile pe care le făcea și răsplata o vedea în aceea că nu peste multă vreme își va putea clădi casa sa. Prin toamna anului 1952, se găsea la Neacșa, cu oile gospodăriei. Atunci, s-a apropiat de el Ion Scutaru și i-a spus : — Tu stat aici și cei de la colectivă îți ridică casă. Noaptea, tîrziu, cînd s-a dus să vadă adevărul celor spuse de Ion Scutaru, Gheorghe a stat în loc și a privit fără să poată să spună ceva. In fața ochilor vedea temelia casei, gospodărește lucrată. Atunci a văzut odată mai mult ce putere au oamenii cînd muncesc uniți. Munca în colectivă, ajutorul primit din partea colectiviștilor l-au ajutat pe Gh. T. Scutaru ca în scurtă vreme să-și ridice o casă frumoasă. Și asemeni lui alți 18 colectiviști cum sînt Ion V. Tofan, Ion I. Cozma, Vasile I. Cocoară, Vasile Gr. Grama și alții și-au ridicat case trainice și frumoase. Nu odată mergînd la ședințele de U. T.M. Gheorghe a zărit-o pe Lenuța.. In gospodărie alerga ca o sfîrlează. Oameni harnici amîndoi, s-au luat. In doi munca a devenit mai spornică. Din partea gospodăriei au primit — așa cum prevede statutul—17 prăjini de pămînt. Pe 4 prăjini Gheorghe T. II IIGOLE Scutaru a pus butași de vie. $i-a mai făcut și un grajd unde-și adăpostește vaca, vițelul și purcelul. Acum își construiește și un coteț pentru păsări. Viața în colectivă i-a adus lui Gheorghe T. Scutaru numai bucuria•. Cu toată grija sunt înconjurați și copiii colectiviștilor. Gospodăria colectivă are o grădiniță sezonieră unde 60 de copii ai membrilor săi si 8 ai țăranilor muncitori se bucură de toată grea. Iată-i pe copii îmbrăcați în șorțulețe albastre luînd masa. Cafeaua cu lapte are un gust ce te ademenește, astfel că copiii, mînuind bucățile de pîine îi dau zor cu mincarea. Cu greu sînt opriți copiii de a nu o zbughi afară după masa de dimineață. Ei merg însă în clasă unde desfășoară programul artistic cîntînd cintece, jucînd sau spunînd poezii. Maria Pozdercâ are numai 4 arii. Ea a primit azi rolul de „educatoare” și pentru aceasta are mult de furcă pînă-i aranjează pe cei mai mici. Eleonora Grama, de 5 ani, conduce corul celor mici. Copiii colectiviștilor primesc astăzi o educație sănătoasă. Pînă nu de mult Petrică Stanciu și Stoian Valeria, veneau la grădinița sezonieră nepieptănați sau cu unghiile netăiate. Puterea colectivului s-a dovedit și aici. Petrică Stanciu și Stoian Valeria vin astăzi la grădiniță curați și îngrijiți Pentru a asigura o cît mai bună desfășurare a muncii în grădinița sezonieră, directoarea grădiniței, Gligheria Ursu, ca și educatoarea Elena Corfu nu precupețesc nici un efort. ★ Amurgul a învăluit Mărginenii, CTIV Peste liniștea ce s-a așternut răzbat doar zgomotele ce se afad la colectivă. Vreo 30 de colectiviști au măcinat pentru a doua oară în acest an Vreo 4.000 kg. de grîu. Sacii sunt cântăriți zvîrliți în căruțele colectiviștilor. Ion și Pozderca și Dumitru Agafiței ajută pe colectivista Elena I. Cozma să-și încarce cele 201 kg făină. Erau ani cînd muncind la chiaburul Stefan Acati:~. I. Cozman-s via urmă. ie tjint, în casă, * In acci> an colectivi:. Ci -incase de asemenea cu toată tîrfia. Ei au grăbit muncile de însămînțări, iar ai cumi lucrează la întreținerea culturilor. Printre colectiviștii harnici se numără Ion Gh. Agafiței, care cu trei brațe muncă are realizate 494 zile — muncă, Gheorghe P. Andrei, 441 zilemuncă și Ion. Gh. Ginga, care are singur 112 zile-munca. Consiliul de conducere al gospodăriei în frunte cu președintele acesteia, Gh. Gh. Todirică, muncește pentru ca gospodăria să înflorească neîncetat. In curtea colectivei, pot fi văzuți dulgherii care cioplesc lemn pentru construcția noilor grajduri; anul acesta a mai fost construit un padoc pentru 750 de păsări, iar zilele trecute colectiviștii au terminat de lucrat o fîntînă. Colectiviștii din Mărgineni se bucură de munca și realizările lor și știu că de felul cum muncesc ei acum depinde roduberal pe care îl vor culege, făcliidu le viața și mai frumoasă. x C, CALMAN, f Nr. "431 k9W —........ 1 " SPORT Flamura roșie Bacău—Metalul Brăila 3-1 (1-0) Intîlnirea dintre Flamura roșie Bacău și Metalul Brăila a fost așteptată cu justificat interes, deoarece rezultatul întîlnirii era deosebit de important pentru ambele echipe. Pe de o parte Flamura roșie avea nevoie de cele 2 puncte pentru a se menține în plutonul fruntaș, iar Metalul Brăila pentru a-și îmbunătăți situația în clasament (înainte de etapa de duelifice se găsea de locul 12) Flamura roșie a reușit să obțină victoria la un scor concludent: 3—1. Această victorie este pe deplin meritată. Echipa locală a jucat mai bine și a insistat mai mult asupra trasului la poartă. Apărarea deși s-a lăsat uneori surprinsă de jocul înaintării adverse, a jucat organizat și cu hotărîre, reușind să împiedice cu regularitate finalitatea acțiunilor înaintării brăilene. Din apărare, singurul care a lăsat o impresie proastă este Pop care nu numai că nu a știut cum să degajeze mingea, dar a intrat de fiecare dată periculos la adversar. înaintarea Flamurăroșii Bacău cu excepția lui Kelemen și Lemnrău a căutat în fiecare acțiune poarta. (De altfel raportul de lovituri la poartă i-a fost favorabil: 21:14). Ca o parte pozitivă trebuie subliniat faptul că înaintarea și-a îmbunătățit simțitor precizia șuturilor la poartă (din cele 21 de lovituri numai 5 au trecut pe deasupra sau pe lângă poartă). Partida a început foarte promițător. Timp de aproape 20 minute s-a jucat rapid, fazele succedîndu-se de la o poartă la alta și terminîndu-se cu șuturi pe cît de puternice, pe atît de periculoase. In minutul 22 se deschide scorul. Gram driblează cîțiva jucători și de pe linia de 16 m. trage foarte puternic, prin surprindere, î—0. Meciul devine mai animat, jucătorii echipei oaspe fac eforturi să egaleze. Poarta apărată de Gavrilescu este asaltată de întreaga înaintare adversă care găsește însă în apărare un adversar care reușește să-i anibileze acțiunile . La reluare lovitura de începere o are echipa oaspe, dar mingea iată deîndată în posesia jucătorilor echipei Flamura roșie care inițiază din primele minute un atac periculos la capătul căruia Kelemen singur în fața porții trimite în brațele portarului. Un minut mai tîrziu Leucă centrează însă Kelemen și Lemnrău nu sunt în posturile lor, astfel că se ratează o nouă ocazie de gol. In minutul 50 același Kelemen ratează o altă ocazie clară. Scorul este modificat în minutul 61: Leucă face o cursă pe extremă, centrează lui Kelemen care trimite în fața porții, iar Gram reia puternic în poartă de la aproximativ 6 m. 2—0. In minutul 80 echipa locală ridică din nou scorul: la o centrare executată de Bonațiu de pe linia de fund, Gram trage puternic și înscrie: 3—0. Echipa oaspe înscrie singurul gol în minutul 87 prin Cojo3 caru dintr-o lovitură de la 11 m. Arbitrajul a fost asigurat de torte Vasiliu Mihai (Iași) care a condus cu greșeli. In tot timpul celor 90 minute de joc cele două formații au folosit următoarele loturi : Flamura roșie, Gavrilescu, Pop, Căpățînă, Savin, Părărescu, Niculescu, Kelemen, Lemnrău, Gram, Bonațiu, Leucă, (Melnic). Metalul Brăila: Simionu, Marin, Stoica, Iacob N., Dumitrescu, Dogan, Economu, Dragomir, Cojocaru, Iacob, C., Traian (Petrescu). Flamura roșie Buhuși—Metalul Ploești 1-2(14) Intîlnirea dintre formațiile Flamura roșie Buhuși și Metalul Ploești prezenta o deosebită importanță pentru ambele echipe. Atît gazdele cît și oaspeții aveau nevoie de cele două puncte pentru a ocupa un loc cît mai bun în clasament și a scăpa astfel de zona periculoasă. Nici unul dintre cei peste 1000 spectatori prezenți duminică pe stadionul din Buhuși nu și-ar fi putut închipui că după consumarea celor 90 de minute de joc echipa locală va părăsi învinsă terenul, deoarece gazdele au prestat un joc rapid și au dominat majoritatea timpului. In ciuda acestui fapt rezultatul nu nedreptățește echipa din Buhuși deoarece înaintarea acesteia nu a știut să-și creeze poziții clare de șut și a greșit îngrămădiri jocul pe centru; apărarea nu a marcat cu severitate adversarul, ceea ce i-a permis acestuia să contraatace periculos. Pînă în minutul 28 fazele succedat de la o poarta la alta sau cu repeziciune, ambele apărări fiind puse la grea încercare. Scorul este deschis în minutul 20 de Flamura roșie Buhuși. La un contraatac al textilierilor Biltzi reia din voie mingea venită de la Covaci. Oaspeții nu descurajează și atacă periculos poarta apărată de Gheorghiu. Cu toate acestea, egalarea nu survine dintr-un astfel de contraatac. In minutul 26 Metalul ■ Ploești înscrie golul egalizator prin Stancilovici Ion dintr-o lovitură de colt. Prima repriză se termină cu un rezultat de egalitate. La reluare oaspeții intră hotărîți să mențină scorul, înaintarea echipei locale găsește un adversar care se apără organizat și cu calm. In același timp înaintarea echipei oaspe (deși net a jucat decît în trei oameni, cei doi interi jucînd retrași) inițiază contraatacuri deși sporadice totuși periculoase. La un astfel de contraatac Vîlvoi (Metalul Ploești) trage puternic, mingea lovește bara, revine în teren, iar Stancilovici atent introduce mingea în plasă , 2—1 pentru Metalul Ploești. Din minutul 62, cînd ploeștenii au luat conducerea, jucătorii echipei Flamura roșie joacă nervos, nu se regăsesc, din care cauză dominarea lor categorică nu poate aduce modificarea scorului. Intîlnirea a fost condusă de Constantin Orhei (Cîmpulung Moldovenesc). Cele două formații au folosit următorii jucători: Flamura roșie Buhuși, Gheorghiu, Cojocaru, Biltz II, Vaida, Popescu (Filip), Dănoiu, Covaci, Biltz I, Neacșu, Filip (Buculei), Diaconescu, Metalul Ploești, Brînzan, Turdela, Stanciu, Cheresteș, Burtea, Stoenescu, Toniță (Chirilă), Stancilovici, Vilivoi, Popa, Gîrlea. Locomotiva Iași—Dinamo Bacău 44 (0-0) (De la trimisul nostru) Pe stadionul „23 August” din Iași s-a desfășurat duminică întâlnirea de fotbal dintre echipele de categoria B. Locomootiva Iași — Dinamo Bacău, terminată cu scorul de 4—1 (0-0) în favoarea ieșenilor. Acest rezultat destul de sever nu oglindește însă în mod just raportul de forțe de pe teren. După o repriză, egală, în care dinamoviștii au jucat în apărare inițiind contraatacuri destul de reușite, în repriza secundă dinamoviștii încep jocul destul de tare, hotărîți să înscrie. Acest lucru insă nu le reușește, căci ieșenii în minutul 47, în plină dominare a dinamoviștilor, inițiază un contraatac pe aripa dreaptă de unde, printr-o pasă oblică mingea ajunge la Leonte, care reia puternic pe lingă Birăiescu. Marcarea primului gol face ca jocul să devină și mai îndîrjit. Și după ce în minutul 65 Crețea ratează o bună ocazie de egalare, tot el cu două minute mai tîrziu trece de apărătorii ieșeni și trage plasat, făcînd zadarnică intervenția lui Streașină. După egalare, la o ciocnire cu unul din jucătorii ieșeni, Crețea deși lovit este eliminat din joc de arbitru, care nu urmărise atent faza. Scoaterea lui Crețea dă curaj localnicilor care inițiază atacuri în special pe aripa stingă, unde Zota, ca niciodată, a fost ușor de trecut. Ca urmare, în minutele 73, 75 și 82, Filip și Constantin de doua ori înscriu, pecetluind scorul final de 4—1 în favoarea echipei locale. Meciul de duminică a scos în evidență multe părți negative ale echipei dinamoviste. Principala o constituie însă nervozitatea ,de care dau dovadă jucătorii dinamoviști atunci cînd au de susținut meciuri „cheie”. Așa se explică de ce atît înaintarea cît și apărarea, au făcut greșeli mari,înaintarea a dovedit lipsă de coeziune, ezitări și imprecizie în trasul la poartă, Panaite, Crețea, Radu Tudor și chiar Zoltán,, au ratat numeroase ocazii de a înscrie, înaintarea ieșenilor, a știut să profite cu succes de toate greșelile apărării imediate și în special ale lui Ioța și Birăescu. De altfel, în urma greșelilor comise de aceștia doi, s-au și marcat ultimele 3 goluri. In minutele 73, 75 și 82 Zoța a intrat nedecis și în același timp nervos la înaintașii adverși, iar Birăescu a ieșit inoportun din poartă, permițând adversarilor să înscrie. Antrenorul dinamoviștilor, Florian Ambru, trebuie să tragă învățămintele necesare în urma acestei runci. Celelalte rezultate Locomotiva Constanța — Știința Iași 2—0 (0-0) Dinamo Bîrlad — Flamura roșie Burdujeni 2—2 (2-1) Progresul Focșani — Dinamo Galați 1—1 (0-1) CLASAMENTUL 1. Locomotiva Constanța 11 7 3 1 19 : 6=17 2. Locomotiva Iași 10 6 2 2 25 : 10=11 3. Dinamo Bacău 10 6 2 2 16 : 8=14 4. Flamura roșie Bo^da 10 6 2 2 16 : 11=14 5. Dinamo Galați 10 4 4 2 11 : 10=12 6. Dinamo Bîrlad 10 3 4 2 15 : 16=10 7. Metalul Ploești 10 5 0 5 12 : 14=10 8. Flamura roșie Buhuși 10 3 2 5 14 : 16= 8 9. Flamura roșie Burdujeni 10 1 6 3 10 : 13= 8 10. Știința Iași 10 1 6 3 11 : 18= 8 11. Locomotiva Pașcani 10 3 2 5 12 : 20= 8 12. Metalul Brăila 11 1 .4 6 12 : 18= 6 13. Progresul Focșani 10 0 3 7 7 : 20— 3. 's r i t l