Steagul Roşu, februarie 1970 (Anul 25, nr. 5283-5306)
1970-02-14 / nr. 5294
PAGINA A III-A O PAGINA A III-A O PAGINA A III-A In această primă jumătate a lunii februarie, atenția tuturor colectivelor din unitățile industriale, construcții, transporturi feroviare și auto este concentrată către un eveniment de maximă importanță pentru finișul actualului cincinal: ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAȚILOR, în cadrul cărora — analizîndu-se modul de desfășurare a activității in 1969, rezultatele obținute, deficiențele semnalate, sunt propuse măsuri de maximă și imediată eficiență economică, al căror scop esențial îl constituie ridicarea cât mai sus a ștachetei ce exprimă nivelul activității în general. Pagina a 3-a din ziarul de astăzi își propune să scoată în evidență tocmai principalele aspecte, constatate cu prilejul desfășurării unor asemenea adunări. Valorificarea superioară a resurselor materiale și umane IN CINSTEA CELEI DE-A 37-A ANIVERSĂRI A LUPTELOR CEFERIȘTILOR ȘI PETROLIȘTILOR Aproape fără excepție... Aproape fără excepție, luna ianuarie a fiecărui an ridică obstacole puternice în fața lucrătorilor de la tracțiune. Putem spune că este perioada cind se verifică, cu mijloacele cele mai convingătoare, capacitatea acestor oameni, seriozitatea, dăruirea în muncă. Și fără excepție constatăm deosebite, concretizate în fapte depășiri ale planului de transport, regularitate și siguranță în circulație etc. Asemenea aspecte întîlnim și la Depoul CFR Bacău. Peste 39 la sută este plusul înregistrat în luna ianuarie la tone brute/km echivalente, iar consumul specific de combustibil convențional a fost redus cu 9,83 la sută, ceea ce înseamnă 349 tone și, respectiv, o economie de aproape 100.000 lei, întregim lista aceasta a succeselor cu cele obținute de meseriașii din atelier : planul de reparații a fost îndeplinit integral, s-a redus cu 1,30 la sută timpul de imobilizare a locomotivelor la reparații cu ocazia spălării, lucrările efectuate sunt de bună calitate. Dar, mai presus de orice, se cuvine să apreciem oamenii. Mecanicul de locomotivă G. Roșu, fochistul Gh. Pardașu, lăcătușii Gh. Dumitru și î. Galan, strungarul C. Luncanu, toți ceilalți lucrători, dau strălucirea și prețiozitatea rezultatelor de fiecare si. Eforturi sporite Rafinarii de la Dărmănești, angajați în întrecerea socialistă, și-au conjugat eforturile în vederea realizării unor importante depășiri de plan la o serie de indicatori economici și sortimente. Cinstind cu rezultate pozitive Ziua de 16 Februarie,colectivul de lucrători de aici a obținut, la sfîrșitul lunii ianuarie, o depășire de 1 la sută la valoarea producției globale, de 3,4 la sută la valoarea producției marfă vîndută și încasată și o creștere de 0,6 la sută la productivitatea muncii. Rafinăria Dărmănești raportează că de la începutul anului și pînă în prezent, a înregistrat importante plusuri față de plan la principalele sortimente. Astfel, la benzină s-a realizat un plus de 604 tone, la petrol 329 tone, la motorină 132 tone, la păcură 44 tone, la gaze de rafinărie 109 tone. Promptitudine întreprinderea de transport, ateliere și baza tubulară din Moinești are o deosebită contribuție la bunul mers al activității unităților de foraj și extracție din cadrul GIFET. In aceste zile, cind în județul nostru petroliștii și ceferiștii cinstesc cu cele mai bune realizări memoria luptelor din februarie 1933, la START Moinești se adaugă noi succese celor din luna ianuarie cînd doi dintre principalii indicatori (tone transportate și tone kilometrice) au fost îndepliniți în proporție de 132 și respectiv 125 la sută. în prima decadă a lunii februarie, colectivul întreprinderii a reușit să răspundă cu promptitudine tuturor solicitărilor sondorilor de la foraj și extracție. Vînătorii... nu hibernează De la începutul anului și pînă în prezent — așa, după cum ne comunică președintele Asociației județene a vînătorilor și pescarilor amatori, — cu toate că vînatul principal al terenurilor din județul nostru (iepurele) a fost protejat în vederea înmulțirii lui pentru viitor), s-a intensificat recoltarea mistreților și a cerbilor și căprioarelor (acestora din urmă prin selecție). O însemnată cantitate de vînat a fost livrată la export, fiind depășită sarcina pe care asociația și-a asumat-o în acest sens. . De unde se vede că vînătorii... nu hibernează. / ANUL XXV — NR. 5.294 (6.773) SIMBATA 14 FEBRUARIE 1970 4 pagini — 30 bani [UNK] In spatele optimismului -TARAGANAREA LUCRĂRILOR IN RĂSADNIȚE în ziarul nostru de sîmbătă, 7 februarie, semnalam existenta unor grave deficiente în pregătirea recoltei de legume, deficiente care nu numai că duc la diminuarea veniturilor bănești ala cooperativelor, dar lipsesc și consumatorii de acest valoros aliment, în cele ce urmează ne vom ocupa de un alt caz, unde zilele trecute practic lucrările în răsadnițe abia începuseră, deși încă din ianuarie a. c., la analiza rezultatelor economice obținute de către unitățile cooperatiste în anul 1969, se afirmase că acțiunile sunt în grafic, cu excepția unor treburi care se datoresc anumitor greutăți financiare. Este vorba despre cooperativa agricolă de producție Buhoci. Situată la numai cîțiva km de oraș, cooperativa din Buhoci are um important sector legumicol, pentru acest an suprafața prevăzută a se cultiva cu astfel de culturi ajungînd la 40 hectare. Or, din calculele făcute de către specialiști, rezultă că pentru producerea răsadului este nevoie de aproximativ 3,700 m p răsadniță, din care circa 800 m p pentru însămînțat, iar restul pentru repicatul micilor plantule. Pînă în momentul de față, după declarația inginerului Jenică Pascal, specialistul cooperativei, unitatea și-a asigurat întregul necesar de jocuri și rame, numai că acestea nu sînt verificate și reparate în întregime. La ramele noi — 1.500 m p — sticla încă viu este fixată, iar lucrarea se desfășoară într-un ritm foarte lent. Dar nu e numai atît. Pentru amenajarea răsadnițelor conform planului stabilit, unitatea are nevoie de 221 mc pămînt de țelină, 205 m c mraniță, 187 m c nisip. Ce s-a aprovizonat și pregătit pînă acum ? Foarte puțin !? Am zis aprovizionat și pregătit întrucît întreaga cantitate de nisip 51 o bună parte din pămîntul de retină trebuie transportate cu atelajele. Tot acest material — pămînt, mraniță, nisip — se impune a fi dat prin ciur și apoi dezinfectat, operațiuni care de fapt puteau fi executate în parte încă din toamna precedentă. Dar, deși în această perioadă este de e La C.A.P. Buhoci xecutat un volum destul de mare de lucrări, în sectorul de răsadnițe lucrează doar cîtiva cooperatori. La data vizitei noastre nu am găsit la fața locului decit pe Anton Sticlaru, paznic. Acum vremea este frumoasă și nu ne putem dumeri de ce nu se lucrează mai intens ? însămînțatul, ce-i drept, începuse. Dar cum ? Care-i perspectiva semințelor introduse în pămînt dacă răsadnițele respective nu au temperatura necesară ? Aceasta pentru că patul cald nu a fost pregătit în mod corespunzător, fapt ce poate crea surprize în cazul unor nopți cu temperatură scăzută. Amenajarea suprafeței de răsadnițe amintite mai sus, după cum știm, impune în primul rând existența biocombustibilului. Cu trebuie ? Calculele arată cifra de aproximativ 900 tone/ gunoi de grajd. Este de înțeles faptul că fără această cantitate nupoate fi amenajată suprafața propusă. Dar unitatea dispune de biocombustibilul respectiv ? Nu ! Or, din calcule, rezultă că întregul efectiv de animale al cooperativei poate să asigure doar circa 600 tone gunoi , aceasta pentru că nu s-au luat măsuri pentru conservarea gunoiului încă din momentul introducerii animalelor la stabulație, așa după cum de altfel, se indică. Acum se afirmă că deficitul va fi completat luîndu-se gunoi de la cooperatori. Să vedem și acest lucru, dar mai gospodărește era dacă întreaga cantitate se aproviziona din cooperativă, întrucît condiții au existat. Cu toate deficiențele arătate în pregătirea recoltei de legume la Buhoci, brigadierul legumicol C. Dobrin era foarte optimist ! Actualul stadiu de pregătire a recoltei de legume nu trebuie să mulțumească consiliul de conducere, pe președintele cooperativei, C. Munteanu. Măsurile care se impun a fi luate în perioada imediat următoare trebuie să ducă la lichidarea urgentă a rămînerilor în urmă. Experiență și posibilități există, dar pînă în prezent nu se constată suficientă preocupare. Pregătirea răsadului reprezintă un moment hotărîtor în producția de legume, orice întîrziere neputînd fi recuperată. De aceea trebuie executat totul la timpul potrivit. Graficul întocmit privind desfășurarea lucrărilor în răsadnițe să fie respectat pînă în cele mai mici amănunte. Aspect din sala mașinilor F-5 a Fabricii„Letea“ din Bacău. r CiTiȚi ÎN PAGINA A II-A !! Oamenii și legea su Poșta redacției SPORT ‘1 SEMNIFICAȚIA SOCIALA A EXAMENULUI Ancheta noastră ■ Examenul — o verificare a maturității intelectuale și sociale a studenților H Care este rolul profesorului pe care-l pregătim ? H Autoexaminare I Acumulări în facultate — salt calitativ în viață, în această perioadă,la toate institutele de învățămint superior, subiectul „la modă“ este sesiunea de examene. Este o etapă hotărîtoare, de confirmări sau infirmări, o confruntare generală profesor— student, din care, în ultimă instanță, va trebui să profite societatea. Țintem seama de acest considerent major, me-am adresat cîtorva cadre didactice cu întrebarea: „în ce constă semnificația socială a examenului Lect. univ. Stela Ionescu, secretara organizației de partid a Facultății de filologie : „Examen înseamnă, înainte de toate, apreciere. Din acest punct de vedere tema dv. mi se pare interesantă, în sensul că depășește anumite limite, căutînd o semnificație mai adîncă. Este necesar să căutăm ceea ce există dincolo de valoarea imediată a actelor noastre, a comportamentului nostru social, în genere, a modului în care ne îndeplinim nu numai simple îndatoriri cotidiene, dar să simțim și rezultatele de perspectivă. Referindu-mă direct la problema în discuție, cred că este nevoie să se analizeze, situația de către ambii factori implicați, atît profesorul, cit și studentul. Pe de o parte, profesorul trebuie să găsească modalități eficace de cunoaștere a studentului, care să devină altceva decât un simplu contact intelectual, redus la transmiterea de cunoștințe și la verificare, examinare. Cu alte cuvinte, înțelegerea semnificației sociale a examenului implică neapărat capacitatea profesorului de a-i inspira discipolului dincolo de interesul imediat (nota ce dă dreptul la bursă sau obținerea unei diplome) noțiunea de angajare socială. în acest fel cred că examenul iși justifică substanța, rațiunea de a fi, deci numai pentru a stabili maturitatea intelectuală, dar și socială a studentului. Examenul să fie o apreciere cit mai obiectivă. Nu o acumulare masivă, impresionantă, epatantă de cunoștințe, nu o factologie care este, în ultimă instanță, obținută de studenți prin eforturi ale memoriei, ci în ce măsură și cât de reală e posibilitatea studentului de a realiza interpretarea faptelor. Astfel, examenul va deveni memorabil, o sărbătoare, un instantaneu foarte bine premeditat“Asist. univ. Bănica Bădescu, de la catedra de pedagogie : „Deși examenul este un mijloc tradițional de a verifica pe parcurs pregătirea studenților pentru viitoarea profesiune, personal eu nu-1 consider esențial. Pregătirea de a deveni util societății noi o realizăm sistematic prin cursuri, prin seminarii, prin toate activitățile didactice și extradidactice. Referindu-mă la tema anchetei dumneavoastră, mi-amintesc că, adeseori, i-am întrebat pe studenții mei care este rolul profesorului. Răspunsurile au fost aproape aceleași, axate pe rolul profesorului în școală. E adevărat, acesta este principalul lui rol. Am încercat, însă, să te trezesc ideea, și ei au fost de acord, cu mine, că profesorul are un triplu rol: în școală, de propagandist social-cultural și, într-un fel poate prea pretențios formulat, de cercetător științific, de creator. Aș mai vrea să amintesc de o verificare a noastră în această direcție. E vorba de tradiționalele întâlniri cu absolvenții. Aceștia vor arăta cut s-a pregătit institutul pentru viața de profesor, în ce domenii ar trebui să se mai insiste (pe linia conținutului, a pregătirii metodice, pe linia muncii social-culturale etc.)“. Conf. univ. dr. Nicolae Lupu, decanul Facultății de istorrie-geografie : „Aspectul social trebuie să ne preocupe în cel mai înalt grad. Noi trebuie să dăm cetățeni întregi, conștienți de datoria lor la locul de muncă. Ce am realizat ? După experiența de cinci ani a facultății noastre, am ajuns la concluzia că studenții noștri se prezintă din ce în ce mai bine pregătiți la examene, cunosc, deci, sarcinile și rosturile lor. In această privință lucrările scrise, răspunsurile bine fundamentate la oral, sînt elocvente, iar cele afirmate de mine mai înainte se confirmă. Munca depusă în institut atît de profesori, cit și de studenți, poate fi urmărită în rezultatele foarte bune ale absolvenților noștri, în prezent cadre didactice excelent cotate. Aș cita numele foștilor studenți ca Mihai Asaftei (Filipești), Angela Dobrescu (Luizi-Călugăra), Alecu Crete (Sascut), Lucia Ivan (Costișa, jud. Neamț), Sergiu Niculiță (Gugești, jud. Vrancea) și mulți alții“. Asist. univ. Ion Ciobanu, de la catedra de științe sociale, președintele Consiliului U.R.S. al Institutului pedagogic Bacău : „După opinia mea, examenul, fie de an sau de diplomă, este o trecere în revistă a cunoștințelor necesare pentru pregătirea in viață a unui om. Spun aceasta, pentru că examenul nu presupune numai o constatare a anumitor cunoștințe la un anumit obiect, ci este o verificare mai complexă, o verificare în care studenții dovedesc că timp de un semestru sau timp de un an, au făcut acumulările necesare spre a face saltul calitativ pentru viață. E adevărat că marea majoritate a studenților institutului nostru se pregătesc conștiincios. Dar mai există și excepții, niște rebuturi de care trebuie să se simtă cu toții vinovați , și colegii lor, și profesorii și Asociația studențească, în primul rînd însă, trebuie să se simtă vinovați ei înșiși, pentru că pierderea unui examen, și-mi continui ideea amintită mai înainte, înseamnă că, nu s-a acumulat suficient. Este nevoie, deci, de o nouă acumulare pentru a se putea face saltul. ★ în cele ce urmează vom încerca să desprindem cîteva concluzii reieșite din intervențiile cadrelor didactice ale institutului băcăuan care au răspuns la ancheta noastră: 1) Valoarea examenului trebuie văzută dincolo de susținerea lui. 2) Examenul își justifică noțiunea de a fi numai dacă reușește să stabilească atît maturitatea intelectuală cit și maturitatea socială a studentului. 3) Prin intermediul examenului se verifică cunoștințele acumulate de studenți pentru a putea face saltul calitativ în viață. 4) Actualii studenți sunt viitori cetățeni, conștienți de datoria lor la locul de muncă. 5) La realizarea omului folositor societății concură toate activitățile didactice și extradidactice. 6) Foarte utile se dovedesc întilnirile cu foștii studenți, în verificarea metodelor pe care le întrebuințează colectivul didactic al institutului. 7) Profesorul are un triplu rol: în școală, de propagandist social-cultural, de creator. 8) Semnificația socială a examenului trebuie foarte bine înțeleasă de ambii factori implicați (profesor—student). Organizațiile de partid. Asociațiile studențești au un rol major în dinamizarea acestui proces. Constantin LUPU Planul de activități - oglindă (in) fidelă a muncii Instrument de lucru indispensabil în desfășurarea muncii culturale, planul de activități al fiecărui cămin reprezintă în mare parte echivalentul hîrtiei de calc pe care proiectantul a trasat din câteva linii precise profilul noului edificiu, a cărui înălțare propriuzisă, fără această operație preliminară, ar fi imposibilă. Un astfel de proiect pe baza căruia se desfășoară o muncă ce reclamă efort susținut, talent și pasiune, nu poate fi, exclusiv, opera unei singure persoane. La întregirea ei armonioasă sînt chemați să-și dea concursul toți cei care cunosc specificul muncii culturale, punînd stavilă astfel schematismului și șablonismului. Nu-i mai puțin adevărat, însă că cea mai mare parte a acestei duble sarcini - întocmirea planului și punerea lui in practică — revine directorului de cămin. In momentul cînd zilele cele mai convenabile sînt scrise cu majuscule, în dreptul lor fiind trecute seri de calcul, medalioane literare, conferințe etc. — prin mintea promotorului acțiunilor culturale se derulează se cvartte ale viitoarelor activități, munca imaginată devenind, într-un fel, realitate. Pe un astfel de catalizator al vieții culturale, care are în permanentă perspectiva concretă a muncii sale, întrebările : „Ce-ai făcut la începutul lunii în curs?“, „Ce vei face pînă la sfîrșitul ei?“ nu-l vor surprinde. Mai mult, el îți va vorbi în amănunt despre ce-a fost ieri, sau despre ce va fi mîine în viața culturală a comunei, confruntând, în permanență, realizările concrete cu planul, aducîndu-i unele modificări constructiv, convins fiind că această oglindă a evenimentelor din viața culturală a satelor nu este um îngust pat al lui Procust pe care inițiativa este prinsă în chingi. Din păcate însă, la multe din căminele culturale din județ, lucrurile nu se desfășoară în sensul celor de mai sus, în comuna Dealu Morii, planul de activități, tributar schematismului, pare im lucru făcut ca să fie. „Autorul“ lui, Neculai Glod, directorul căminului, l-a „elaborat“ numai pentru a putea prezenta unui eventual curios venit în control, ceva care să semenea plan. E de prisos să spunem că un asemenea instrument de lucra fără anexele lunare indispensabile, superficial în concepție, este de la bun început o literă moartă, căreia dacă-i mai alăturăm și scepticismul manifest al celui care l-a conceput: „Ori cu planuri anexe ori fără, activitatea culturală ar fi fost aceeași t (adică „la pămînt“ n.n.) — obținem imaginea unei munci făcute în silă, fără convingere. Uneori luăm cunoștință și de planuri puse la punct. La Vulturești, oglinda muncii culturale din comună nu trădează pentru început hiatusul dintre vorbă și faptă, întrebă-l însă pe directorul de cămin, Ion Chicuș, ce evenimente culturale au avut loc în cursul săptămînii trecute, ce anume și-a propus să organizeze în zilele următoare, și vei constata că nu prea are ce povești. S-a întâmplat aici că pînă la traducerea în faptă, planul s-a dezumflat ca un balon înțepat de ac. O cerință principală a planului de activități rămîne și ancorarea lui în actual, orientarea, adecvată în funcție de evenimentele calendaristice cele mai recente, oglindirea acestora în manifestările culturale imediate. Deși mai vie decit în alte localități, viața culturală a comunei Coțofănești nu are în persoana directorului de cămin, Mihai Apostu, pe omul care să simtă pulsul evenimentelor, Ion ROȘU (Continuare in pagina a Il-a) Prin căminele culturale din judet Am fost printre primii vizitatori ai noului oraș Leinefelde, a cărui apariție pe harta Republicii Democrate Germane a fost marcată recent. La 7 octombrie 1969, comuna Leinefelde din circumscripția Erfurt a devenit oraș. Dacă vreun vizitator străin dorește să știe de ce s-a întîmplat așa, primarul noului oraș îi pune în față planul de dezvoltare industrială a regiunii. Leinefelde s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, devenind centrul de greutate al indusriei textile din regiune. Marea filatură de bumbac și alte cîteva întreprinderi industriale asigură astăzi locuri de muncă tinerilor din Leinefelde ai căror părinți și bunici, în vremea tinereții lor, plecau „să-și găsească fericirea în depărtări“. Noul oraș are astăzi 6.000 de locuitori. Statisticile pe care ni le-a citat primarul Kawohl apreciază că în 1975 numărul lor se va ridica la 12.500. Primarul începe să se preocupe de pe acum de mărirea numărului de locuri la creșe și grădinițe. Minări de „înaintarea în grad“ a Leinefelde-ului, locuitorii lui au început de citva timp o serie de construcții, care vor fi terminate pînă la sfîrșitul acestui an: locuințe, școli, creșe și grădinițe, un bazin de înot, un stadion, un club, iar clădirile asupra cărora și-a pus pecetea vremea urmează să se înfrumusețeze, îmbrăcînd veșminte sclipitoare de faianță. Proaspeții orășeni participă cu entuziasm la elaborarea proiectelor de dezvoltare și pun totodată umărul la edificarea Leinefelde-ului. Sabine HERRMAN (Continuare în pagina a IV-a!