Steaua Roşie, martie 1953 (Anul 2, nr. 52-59)
1953-03-04 / nr. 52
PR OLEJA^ OT» TOATE TARILE UNITI VAJ Amil II. Nr. 52 ! Miercuri, 4 Martie 1953. I 4 pagini 20 bani 4 ani de măreţe realizări în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii Se împlinesc 4 ani de când a apărut „Rezoluţia şedinţei plenare a C.C. al PMR din 3—5 Martie 1949 asupra sarcinilor partidului in lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii" Acest document istoric isvorît din învăţătura lui Lenin şi Stalin, din uriaşa experienţa a P.C.U.S., este şi în prezent tot atât de actual ca şi acum 4 ani, cu atât mai mult, cu cât i se mai adaugă şi experienţa acumulată de partidul nostru în acest răstimp, întărirea necontenită a alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare este condiţia fundamentală a consolidării puterii populare. La baza regimului nostru democrat-popular sta alianţa de nezdruncinat a clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, alianţă ce se cimentează pe zi ce trece, în care rolul de hegemon îi aparţine clasei muncitoare şi potrivit căreia, sub îndrumarea partidului, poporul muncitor conduce el însuşi treburile obşteşti, aşa cum dictează interesele sale. întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare este chezăşia îndeplinirii în 4 ani a planului cincinal. chezăşia întăririi capacităţii de apărare a patriei, a independenţei şi suveranităţii naţionale, a construirii socialismului şi a apărării păcii ameninţată de imperialismul americano-englez. Regimul democrat-popular dă un ajutor deosebit şi multilateral ţăranilor muncitori care vor să-şi muncească pământul întovărăşiţi cu tractoarele SMT- ului, în scopul ridicării nivelului lor de viaţă şi a scoaterii lor de sub exploatarea chiaburească. Ţăranii muncitori întovărăşiţi din Reghin au obţinut spre exemplu, anul trecut o recoltă cu 400—500 kg. grâu la hectar mai mare decât cei din formaţiunea micii producţii. Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 Martie 1949 arată că, oricât sprijin ar acorda partidul şi guvernul gospodăriilor mici şi mijlocii în scopul ridicării productivităţii muncii lor, nu există alt drum de scăpare a ţărănimii muncitoare de mizerie, exploatare şi întuneric, decât unirea de bună voie a gospodăriilor mici şi mijlocii în mari gospodarii agricole colective. Rezoluţia Plenarei din 3—5 Martie 1949 arată că ţărănimea muncitoare va putea fi atrasă în majoritatea ei pe calea gospodăriei agricole colective numai atunci când ea va fi convinsă prin fapte de avantajele şi superioritatea muncii în comun, şi că această cale este în interesul şi spre binele ei. Cele 107 gospodării agricole colective din Regiunea Autonomă Maghiară, dovedesc în mod grăitor superioritatea lor faţă de gospodăriile din formaţiunea micii producţii. . Organizaţiile de bază din G.A.C. în majoritatea lor îşi îndeplinesc cu cinste rolul de conducător politic în gospodării. Ele luptă pentru dezvoltarea organizatorico-economică a gospodăriilor colective, a noii atitudini faţă de muncă, faţă de proprietatea obştească asupra mijloacelor de producţie, ceea ce contribuie la ridicarea continuă a nivelului material şi cultural al colectiviştilor. In gospodăria agricolă colectivă din Mugeni, raionul Odorhei, de pildă, folosind metodele de muncă sovietice şi aplicând întocmai agrominimul, colectiviştii au obţinut în vara anului trecut o recoltă de peste 3.000 kg. grâu la hectar. Dezvoltarea multilaterală a gospodăriilor agricole colective constitue chezăşia ridicării necontenite a bunei stări a membrilor lor. Colectiviştii din comuna Racoşul de Sus, au realizat numai prin prelucrarea laptelui provenit de la 500 de oi un venit de peste 200.000 lei. Bucurându-se din plin de ajutorul statului şi folosind posibilităţile locale, colectiviştii înalţă tot mai multe construcţii ca: grajduri, saivane, remize, ateliere de fierărie şi tâmplarie, magazii, pătule pentru porumb şi altele. In gospodăriile agricole colective se cimentează tot mai puternic prietenia între ţăranii muncitori români şi cei ai minorităţilor naţionale. In cadrul căminelor culturale, colectiviştii români, maghiari şi saşi din Baton şi altele, îşi joacă jocurile şi îşi cântă cântecele împreună. Viaţa fericită pe care şi-o făureşte ţărănimea muncitoare confirmă pe de-a’ntregul justeţea liniei politice a partidului nostru trasată de Rezoluţia Plenarei din 3—5 Martie 1949. In vreme ce în ţările capitaliste ţărănimea pauperizată şi jefuită până la ultima vlagă duce o viaţă de mizerie, ţărănimea muncitoare din ţările de democraţie populară, urmând pilda măreaţă a ţărănimii colhoznice, se înrolează în lupta pentru socialism, rupând cu starea de înapoiere şi exploatare în care s’a sbătut veacuri dearândul. Călăuziţi de hotăririle plenarei din 3—5 Martie 1949, ţăranii muncitori duc o luptă necruţătoare împotriva chiaburimii care turbează de furie atunci când vede că ţăranii muncitori nu mai sunt nevoiţi să le muncească pe o plată de nimic. însuşirea şi aplicarea consec- ventă în viaţă a Rezoluţiei din 3—5 Martie este o garanţie a înlăturării lipsurilor din activitatea noastră de zi cu zi, a 1 eludării definitive a urmărilor activităţii contrarevoluţionare a lui V. Luca,Pauker şi Georgescu. Organizaţiile de partid, staturile populare şi organizaţiile de massă trebue să-şi pună în faţă ca una dintre sar- cînile lor centrale însuşirea cat mai temeinică a Rezoluţiei Plenarei din 3—5 Martie, ea fiind o călăuză tuturor acelora care luptă pentru transformarea socialistă a agriculturii. „Munca pentru transformarea soeiatista a agriculturii, arată to- varăşul Gh. Gheorghiu-Dej a devenit o sarcină centrală a partidului, de realizarea căreia " depinde triumful, definitiv al o- rânduirii socialiste în țara noas- tră". m INTERIORUL ZIARULUI: Pe drumul transformării socialiste a agriculturii (pag. 2-a) Să organizăm temeinic acţiunea de autoimpunere pe anul 1953 (pag. 2-a). împăciuitorism şi birocratism la sfatul popular raional Topliţa (pag. 3-a). Aspecte din munca culturală în mediul rural (pag. 3-a). Măsuri tehnico-organizatorice la fabrica de textile „Gheorghe Doja” (pag. 3-a). Pentru îndeplinirea Cincinalului în 4 ani Muncitorii cer reexaminarea normelor învechite Muncitorii şi tehnicienii din cadrul fabricii de mobile „Simo Géza” din, Tg.-Mureş au introdus o serie de inovaţii şi raţionalizări. Ei caută necontenit să-şi ridice nivelul tehnic-profesional. Numeroşi muncitori ca Rucz Ioan, Szász Sándor, Dangiu Alexandru, Fekete Ibolya şi alţii îşi depăşesc cu uşurinţă normele cu câte 75—130, ba chiar şi cu câte 150 la sută. Se înţelege că pentru aceşti muncitori normele învechite constituie o piedică serioasă. De aceea ei au cerut reexaminarea acestor norme învechite şi înlocuirea lor cu norme noi, mai juste, care să corespundă condiţiilor noi create în această fabrică. Cerând reexaminarea normelor învechite, muncitorul Hankoczi Rudolf, care-şi depăşeşte norma în continuu cu 50—100 la sută, a spus următoarele: „Munca la fabrica noastră este în prezent cu mult mai bine organizată decât înainte cu câţiva ani. Mulţi dintre muncitori şi-au ridicat nivelul profesional, unii la cursuri speciale, iar alţii prin aplicarea metodelor stahanoviştilor sovietici şi a iniţiativelor stahanoviştilor noştri. In fabrica noastră sunt mulţi care au obţinut zilnic depăşiri de câte 50—70 la sută ale normelor. Cu toate acestea normele au rămas vreme îndelungată neschimbate. Aceste norme sunt învechite, ele nu mai corespund tehnicii noi şi organizării noi a muncii, ele nu constituie un stimulent pentru ridicarea productivităţii muncii şi pentru calificarea profesională a muncitorilor. Normele învechite sunt stavile în lupta pentru reducerea preţului de cost, pentru ridicarea nivelului de trai al muncitorilor.” Părerea tovarăşului Hankoczi Rudolf şi a celorlalţi tovarăşi ai săi care s-au alăturat cererii acestuia privind reexaminarea normelor, este pe deplin justificată. La fabrica „Simo Geza” sunt sectoare întregi în care normele sunt depăşite sistematic cu câte 50—60 la sută, întregul colectiv al fabricii „Simo Geza” a dezbătut temeinic problema normelor şi a cerut conducerii fabricii să se reexamineze urgent normele şi să se introducă norme tehnice noi, ştiinţifice, corespunzătoare noilor condiţii din această fabrică minunată. intâinrea deputatului Kovács Gyirgy cu alegătorii Scriitorul Kovács György, deputat in Marea Adunare Naţională a avut la 28 Februarie 1953 o întâlnire cu alegătorii din circumscripţia electorală Covasna — raionul Tg. Secuiesc. La întâlnire au participat peste 400 de oameni ai muncii. Deputatul Kovács György a prelucrat alegătorilor Bugetul de stat al RPR pe anul 1953. El a vorbit apoi despre sarcinile ţărănimii muncitoare cu privire la executarea la timp şi întocmai a obligaţiilor către stat, subliniind că mulţi ţărani muncitori din Covasna, cum ar fi de pildă Olasz Domokos, Popica Iordache, Ungureanu Dumitru, Csutak Károly şi alţii au dat cel mai frumos exemplu în ce priveşte plata punctuală a impozitelor către stat. Chiaburii — duşmani de moarte ai poporului muncitor caută însă prin toate caile să se eschiveze de la obligaţiile lor, să saboteze. Astfel chiaburii Péter Ernest, Olteanu Staicu şi alţii vru-şi achita impozitele către stat, unii dintre ei datorând chiar peste 10.000 de loi, încă din anul 1949. Tovarăşul Kovács György a vorbit apoi despre sarcinile comune ale deputaţilor şi alegătorilor de a lupta împreună cu eforturi înzecite pentru înfăptuirea bugetului. El a criticat aspru comitetul executiv a! sfatului popular comunal, care neluând în seamă sarcinile deosebit de importante ce-i revin pentru pregătirea în bune condiţiuni a campaniei agricole de primăvară, încă până în prezent n’a distribuit planurile de cultura, iar pe de alta parte, nu dă dovadă de suficientă vigilenţă faţă de chiaburi şi faţă de uneltele acestora. Tovaraşul Kovács György a subliniat deasemenea importanţa luptei împotriva falsei teorii a unităţii naţionale dintre exploatatori şi exploataţi, teorie antirevoluţionară susţinută de chiaburi şi de cozile lor de topor. In cursul discuţiilor, tovarăşul Rácz Sándor, secretar al comitetului executiv al sfatului popular comunal, a chemat în numele ţărănimii muncitoare din comuna, la întrecere patriotică comuna Zăbala, pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţiuni a campaniei agricole de primăvară. Decernare© Steagului Roşu de Producţie la IFET Tg.Secuiesc Duminică, 1 Martie 1953 s-a desfăşurat la Tg. Secuiesc festivitatea decernării Steagului Roşu de Producţie de întreprindere fruntaşă pe ţară întreprinderii Forestiere pentru Exploatare şi Transport (IFET) Tg. Secuiesc. La festivitate au participat tov. Haber Ivanie, ministru adjunct la Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei, tov. Hodişan Gheorghe, preşedinte al Comitetului Central al sindicatelor din ramura lemnforestier, tov. Concinski Alexandru, director general la Direcţiunea Generală a lemnului, tov. Szász Mihai, secretar al Comitetului regional de partid al Regiunii Autonome Maghiare, tov. Barabás Alexandru, preşedintele Consiliului regional sindical, etc. Au fost prezenţi deasemeni membri ai colectivelor de conducere, stahanovişti şi fruntaşi în producţie din întreprinderile forestiere din Piatra-Neamţ, Reghin, Topliţa, Piteşti, Oraşul Slatin, Câmpulung Moldovenesc, etc. cât şi numeroşi invitaţi. Darea de seamă asupra activităţii pe semestrul II al anului 1952, o perioadă pe care întreprinderea a câştigat Steagul Roşu de Producţie — a fost prezentată in limba maghiara de tov. Nemes Ştefan, directorul IFET-ului, iar în limba română de tov. Hanko Ştefan, tehnicianşef. Planul producţiei globale al sectorului de exploatare din cadrul fostului IPEIL (în prezent IFET), a fost îndeplinit în proporţie de 184%. A fost îndeplinit şi depăşit şi planul pe sortimente. Ajutorul tehnicienilor sovietici s-a resimţit puternic în activitatea întreprinderii forestiere din Tg. Secuiesc. Aplicarea metodelor sovietice a contribuit la ridicarea continuă a productivităţii muncii. In cursul semestrului II al anului 1952 productivitatea muncii în cadrul IFET-ului a crescut cu 16% faţă de sarcinile prevăzute în plan şi cu 27% faţă de cea obţinută în anul 1951. Preţul de cost al producţiei globale a fost redus cu 6,01% faţă de aceeaşi perioadă a anului 1951. S’au evidenţiat în special brigada de doborît buşteni răşinoase, în frunte cu tov. Kopacz Iosif, brigada de corhănit lemne de foc, condusă de Vulpoi Nicolae, brigada de încărcat vagoane CFF, a lui Kiss Francisc, etc. In vederea reducerii eforturilor fizice ale muncitorilor şi pentru ridicarea productivităţii muncii au fost introduse o serie de mecanizări. După darea de seamă, tov. ministru-adjunct Haber a predat Steagul Roşu de Producţie muncitorilor IFET-ului Tg. Secuiesc, după care a înmânat insigne celor mai buni stahanovişti din cadrul IFET-urilor din toată ţara, printre care figurează şi Argăşeanu Ioan şi Kerekes Francisc de la IFET Tg. Secuiesc. Luând cuvântul, un însemnat număr de muncitori, fruntaşi în producţie, stahanovişti şi membri ai colectivelor de conducere ale întreprinderilor din diferite colţuri ale ţării şi-au luat numeroase angajamente privind lupta pentru îndeplinirea în 4 ani a cincinalului. Printre angajamentele colectivului IFET Tg. Secuiesc figurează îndeplinirea planului pe semestrul I al anului 1953 joi 5 luni şi jumătate pe toate sortimentele şi la toate fazele, reducerea preţului de cost al producţiei globale cu 1 % faţă de anul 1952, construirea a 4 mari barăci pentru cazarea muncitorilor, extinderea muncii în brigăzi, etc.