Steaua Roşie, aprilie 1954 (Anul 3, nr. 163-170)
1954-04-03 / nr. 163
3 aprilie 1954 În lupta pentru un trai mai bun La numai cîţiva kilometri de bătrînul orăşel secuiesc Sf.Gheorghe, pe partea dreaptă a Oltului, se aşterne comuna Ghidfalău. încă prin anul 1950 ţăranii muncitori din această comună au hotărît să pornească pe drumul unei vieţi mai bune, mai fericite, pe drumul gospodăriei agricole colective. Lupta lor, împotriva vechilor concepţii şi a apucăturilor din bătrîni, împotriva chiaburilor care le puneau piedici, n-a fost uşoară, dar au învins pentru că ea era închinată unei cauze drepte, unui viitor luminos. Acum cu toţii se bucură de rezultatele muncii lor neobosite. Succesele pe care le obţin aceşti colectivişti îi îndreptăţeşte pe ţăranii muncitori din comunele şi satele din împrejurimi să spună: „Gospodăria din Ghidfalău s-a ridicat printre gospodăriile agricole colective fruntaşe din raionul nostru...“. ★ De îndată ce treci Oltul, drumul ce şerpuieşte în faţa localului Sfatului popular duce pînă la o poartă frumoasă. Pe inscripţia de deasupra porţii scrie în limbile romînă şi maghiară, cu litere mari roşii, de ţi-e mai mare dragul să citeşti: „Gospodăria Agricolă Colectivă „Steaua Roşie“. Ne aflăm în curtea gospodăriei. Aici nici o clipă nu trece în zadar. Toţi trebăluiesc ca nişte furnici. Scopul tuturora este să facă gospodăria lor tot mai frumoasă, mai bogată. Construcţiile noi, impunătoare ale acestei gospodării sunt de o frumuseţe rară. Iţi vine greu să te desparţi de magazia cu etaj în care se pot depozita peste 70 vagoane de cereale, de grajdul care poate găzdui peste 100 de cai, şi de multe altele. La atelierele de curelărie, fierărie, rotărie şi lăcătuşerie, pe terenul unde sunt aşezate furajele, peste tot domneşte ordinea, curăţenia. Fiecare sculă, unealtă agricolă este pusă la locul ei. Pe întinsele tarlale ale gospodăriei, în ateliere, în celelalte ramuri ajutătoare, peste tot se desfăşoară o muncă însufleţită. Pretutindeni comuniştii dau exemplu, sînt mereu în frunte. Munca rodnică din gospodăria agricolă colectivă dusă pentru dezvoltarea ei multilaterală, pentru ridicarea stării materiale şi culturale a celor ce muncesc, este strîns legată de activitatea pe care o desfăşoară comuniştii, încă la primele lecţii avute în cadrul învăţămîntului de partid, participanţii au discutat larg cum anume să mărească suprafaţa de teren pentru cultivarea legumelor şi zarzavaturilor. Discuţia lor şi-a găsit un larg ecou în rîndurile colectiviştilor, de aceea, adunarea generală a hotărît ca în anul acesta să se cultive plante legumicole pe 21 ha. cu 12 ha. mai mult decît anul trecut, urmînd ca acest teren să fie irigat. Din iniţiativa membrilor de partid colectiviştii au plantat anul acesta 1.600 de pomi fructiferi, meri şi pruni. La propunerea comuniştilor se va mai construi un grajd cu o capacitate de peste 100 de vite. In adunările de partid s-au analizat cauzele producţiei scăzute de lapte. Unii spuneau că nu mai e de făcut nimic în această privinţă, că doar în grajd e destul de curat, mulsul vacilor se face în cruce, raţia de fîn şi paie li se dă vacilor în mod regulat, etc. Alţii însă, şi mai ales cei din brigada zootehnică, care au urmat cu regularitate la cercul agro-zootehnic, au arătat însă că vacile nu sînt îndeajuns de bine furajate. Aşa au ajuns colectiviştii la concluzia să însămînţeze pe 70 ha. plante furajere, dintre care 35 cu trifoi, iar restul cu lucerna. ★ Anul acesta colectiviştii din Ghidfalău şi-au început activitatea cu şi mai mult elan decît anul trecut. Pe zi ce trece ei sînt tot mai însufleţiţi în muncă şi luptă cu hotărîre să obţină recolte mai bune, mai sporite. De aceea, la îndemnul organizaţiei de bază, ei au hotărît să-şi organizeze cît mai bine munca pe brigăzi şi echipe şi să desfăşoare pe larg întrecerea socialistă. Agitatorii organizaţiei de bază nu lipsesc nici din brigăzi, nici din echipe. Ştefan Vass, Vama Berdo, Francisc Dobri şi alţii, pe lingă faptul că d un exenplu personal în muncă, vorbesc colectiviştilor din echipele lor despre rolul aplicării metodelor avansate în agricultură, cum ar fi de exemplu îngropatul gunoiului sub brazdă, alesul cartofilor de sămînţă de acelaşi soi şi putere de încolţire, despre importanţa plantării cartofilor în cuiburi dispuse în patrat. Ţinînd seama de faptul că brigăzilor şi echipelor le este repartizat atît inventarul agricol cît şi pămîntul şi că fiecare brigadă şi echipă are planul ei de muncă, agitatorii desfăşoară o largă activitate politică în rîndul colectiviştilor, pentru ca ei să îngrijească inventarul, să muncească bine pămîntul, arătîndu-le totodată care le sînt şi sarcinile de plan. Organizarea muncii pe brigăzi şi echipe întîmpină însă aici şi unele greutăţi. Mai sînt unii colectivişti care manifestă o atitudine înapoiată în această problemă. Agitatorii însă combat aceste atitudini, arătîndu-le că dacă munca nu este bine organizată şi dacă colectiviştii nu au sarcini concrete, există şi acea posibilitate potrivit căreia unii, muncind mai puţin se bucură de aceleaşi foloase ca şi acel care lucrează mai mult şi mai bine. De la începutul campaniei însămînţărilor din primăvara aceasta, întrecerea socialistă între colectivişti a luat avînt. Brigada I-a se întrece cu a 111-a, gospodăria se află în întrecere cu cea din Ilieni. Antrenaţi în această bătălie colectiviştii din Ghidfalău au însămînţat pînă la 28 martie 50 ha. cu grîu, 11 ha. cu ovăz şi 3 ha. cu mac. Lucrările continuă cu succes. Colectiviştii se întrec mereu, însă fruntaşii nu sînt cunoscuţi. întrecerea nu este analizată. Drapelele de brigadă şi echipă fruntaşă stau neclintite la sediul gospodăriei. Voinţa colectiviştilor din Ghidrilău e puternică, îndrăzneaţă. Ei nu se mulţumesc cu rezultatele pe care le obţin, ci vor tot mai multe şi mai bune, vor să smulgă naturii tot ce poate da. CIMPIANU V. STEAUA1 ROȘIE Pentru noi succese în desfăşurarea concursuri cultural In regiunea noastră concursul, împărţit pe faze, continuă să se desfăşoare. De cîteva zile s-a încheiat faza pe centre de comune. încă de la începutul concursului numai din cele 99 de cămine culturale ale raionului Tg.-Mureş s-au înscris 122 echipe de teatru, 118 echipe de dansuri, 32 de coruri, 13 orchestre populare, numeroşi solişti şi altele. Acolo unde sfaturile populare comunale şi directorii căminelor culturale au sprijinit această acţiune,rezultatele nu au întîrziat să se arate. Satele aparţinătoare comunei Căluşeri s-au prezentat de exemplu la concurs la un nivel ridicat. In satul Icland corpul didactic împreună cu secretarul organizaţiei de bază au antrenat în această muncă şi membrii întovărăşirii agricole precum şi ţăranii muncitori din sat. Ţăranca muncitoare Rozalia Nagy în vîstă de 75 ani a jucat în rînd cu tineretul în echipa de dansuri populare. Apreciată a fost de către spectatori și echipa de dansuri populare formată din romi. Concursul a reușit să antreneze în munca culturală comune întregi unde pînă acum aceasta lăsa de dorit. Astfel e cazul comunei Band, unde cu ocazia concursului s-a organizat un cor cu 65 de persoane, 4 echipe de dansuri populare, etc. In multe comune din raionul Reghin ajutorul dat de către organizaţiile de bază P.M.R. şi U.T.M., precum şi de sfatul popular reiese din munca echipelor artistice, în care se oglindesc sarcinile politice şi economice care stau în faţa ţărănimii muncitoare în această perioadă. Comunele Ideciul de Sus, Iernuţeni, Petelea, Brîncoveneşti şi altele au dat dovadă de o pregătire temeinică a programelor. Nu tot astfel a fost înţeleasă însă importanţa concursului de către sfaturile populare comunale din Ideciul de Jos, Chiherul, Fărăgău, Hodac, Gurghiu şi altele. Lipsa de interes manifestată de unele sfaturi populare comunale a avut urmări proaste. Din cele 72 de unităţi culturale care au fost programate pentru concurs abia sau prezentat vreo 30. Aceasta este desigur şi o lipsă a secţiei culturale raionale care nu a îndrumat pe conducătorii echipelor artistice, pe dirijori şi pe membrii echipelor să studieze în mod regulat publicaţiile Direcţiei Generale a Aşezămintelor Culturale, articolele apărute în ziare şi reviste legate de munca culturală, sau acelea care cuprind materiale de îndrumare artistică. Pentru ca fazele viitoare ale concursului să reuşească cît mai bine, se cere tuturor activiştilor pe tărîmul cultural să participe printr-o muncă stăruitoare şi plină de iniţiativă la înlăturarea lipsurilor care mai dăinuiesc. Este necesar să se treacă de îndată la îmbunătăţirea sistematică şi rapidă a calităţii programelor artistice ale echipelor culturale. Secţia culturală a Sfatului popular al regiunii trebuie să atragă în pregătirea fazei viitoare a concursului pe oamenii de artă profesionişti, dirijori de coruri, regizori de teatru, care prin sfaturile lor pot da echipelor un ajutor foarte preţios. Asigurarea unui nivel artistic ridicat cere ca secţiunile culturale raionale să organizeze consfătuiri urmate de lecţii practice cu dirijorii de cor, instructorii de teatru şi dansuri. Numai astfel se va putea asigura buna reuşită a concursului, ridicarea nivelului artistic şi politic al activităţii artistice din sînul căminelor culturale şi colţurilor roşii din gospodăriile agricole colective, repurtarea de noi victorii pe frontul revoluţiei culturale ce se desfăşoară în ţara noastră. 1 3 Foileton Deservire „civilizată . . .** Marţi, 30 martie, în faţa magazinului de încălţăminte „OCL — produse industriale", unitatea nr. 21 Tg.-Mureş. Au sosit pantofi pentru copii. Se aşteaptă deschiderea magazinului,care cu mare greutate a avut loc la orele 16,30 în loc de orele 16, pentru că... recepţionarea a durat foarte mult. Cumpărătorii în sfîrşit întră în magazin şi începe vînzarea. Cele trei vînzătoare, Irina Nagy, Rozalia Bartha şi Elisabeta Portik s-au strîns toate la un loc, servind numai pantofi pentru copii. Dar, ca prin minune, apare şi o altă „vînzătoare", care nu figurează pe statul de plată, numită Maria Kocsis, după cite se pare „specializată" în deservirea prietenilor. In realitate ea lucrează la secţia de cadre a „O.C.L. produse industriale". „Ce doreşti Gabikum?"— îl întreabă ea pe cetăţeanul cu loden gri, care se apropie de ea. „Doresc o pereche de pantofi cu talpă de piele" ■— spuse acesta la rîndul său. „Bine dragă, am să ţi-i ascund, apoi, cînd dispare lumea de-aici, vii după ei". Nu trece mult şi apare un alt individ înalt, spătos... frumos. Pe semne iar o cunoştinţă de a tov. Maria Kocsis. Aceasta se apropie încet, îi şopteşte ceva, la ureche şi iată că „vînzătoarea" ia o cutie de pe raft, pe care scrie numele individului şi cutia dispare în magazie. „Tovarăşe vînzătoare! mie numi dai o pereche de pantofi cu talpă de cauciuc?" — i se adresează Mihai Moldovan, care se grăbea să prindă trenul spre Deva, de unde era. „Dragă, eu nu sînt vînzătoare, numai ajut tovarăşele...Dar de ce vă grăbiţi, că pantofi sînt destui" — îi spuse Maria Kocsis, care între timp îşi ascunsese în servietă o pereche de pantofi pentru copii, neaşteptînd ca să fie servită ca alţi cumpărători. Moldovan mai stătu puţin şi aşteptă sperînd că doar se va îndura vreo vînzătoare să-l servească şi pe el. Văzînd că nu vine nici una din ele, se adresă iarăşi tovarăşei Kocsis, spunînd: „Nu-mi dai o pereche de pantofi, tovarăşă vinzătoare?" — „Eu nu sînt vînzătoare, numai ajut tovarăşele... Mai aşteptaţi". „Dar pierd trenul, tovarăşe vînzătoare". „Nu-i nimic, că pantofi găsiţi cît îi lumea la noi". Moldovan pierzîndu-şi răbdarea, cere condica de reclamaţii, în locul căreia, toate vînzătoarele adunîndu-se în jurul lui, l-au ocărit mai întîi, iar apoi au hotărît să-l servească cu pantofi cu talpă de cauciuc. Intervenii eu, cerînd condica de reclamaţii, care mi se dăduse numai după intervenţia unui inspector de la O.C.L. Mă uit, răsfoiesc filă cu filă, doar cîteva observaţii. Oare aşa de civilizat servesc aceste vînzătoare?— mă gîndii eu. Dar după cum am aflat, condica e cam goală, pentru că atunci cînd ea e cerută, Irina Nagy, gestionara, Rozalia Bartha şi Elisabeta Portik vînzătoare, se iau cu gura de reclamant în aşa fel, încît îi trece pofta să mai facă observaţii. Un alt cetăţean văzînd că Moldovan a fost servit cu pantofi cu talpă de cauciuc şi care auzise cînd Maria Kocsis spunea că pantofi sînt pînă-i lumea întrebă: „Mie nu-mi daţi o pereche de pantofi cu talpă de cauciuc nr. 42?" „Nu avem decît numerele 38 şi 39". — „Dar atunci de ce mă faci să aştept aici?" — „Eu numai... „le ajut" pe tovarășele". VASIUL. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de călătorie In scopul îmbunătăţirii condiţiilor de călătorie în trenuri, cu data de 1 aprilie 1964 Ministerul Căilor Ferate a dispus următoarele măsuri: Trenurile rapide nr. 11-12, 31-32 şi 61-62 vor fi compuse numai din vagoane de clasa l-a şi l-a şi vagon restaurant. Călătoria cu trenurile accelerate nr. 101-102, 201-202, 301-302, 401- 402, 503-504, 601-602 va fi permisă numai în limita locurilor disponibile, pe bază de tichet pentru rezervarea locului. La restul trenurilor accelerate biletele și suplimentele se pot emite numai la distanţe mari. Astfel la trenul accelerat nr. 310-406 care circulă de la Tg.-Mureş—Bucureşti,, cu plecarea din Tg.-Mureş la orele 20,35, staţia Tg.-Mureş va putea emite bilete numai pentru staţia Deda şi mai departe. Staţia Reghin va putea emite pentru staţia Gheorgheni şi mai departe. Staţia Deda va putea emite pentru staţia Ciceu şi mai departe. Staţia Topliţa pentru Tuşnad-Băi şi mai departe. Staţia Gheorgheni şi Izvorul Mureş pentru staţia Sf.Gheorghe şi mai departe. Staţia Ciceu pentru staţia Oraşul Stalin şi mai departe. Staţia Miercurea-Ciuc pentru staţia Timişul de Sus şi mai departe. Staţia Tuşnad-Băi pentru Staţia Azuga şi mai departe. Staţia Sf.Gheorghe pentru staţia Breaza şi mai departe. Staţia Prejmer pentru staţia Băicoi şi mai departe. Staţia Oraşul Stalin pentru staţia Buda şi mai departe. La trenul accelerat nr. 405-309 care circulă între Bucureşti—Tg.-Mureş şi soseşte la Tg.-Mureş la orele 4:41, Oraşul Stalin va putea emite bilete pentru staţia Ciceu şi mai departe. Staţia Prejmer pentru staţia Izvorul Olt şi mai departe. Staţia Sf.Gheorghe pentru staţia Gheorgheni şi mai departe. Staţia Tuşnad-Băi pentru staţia Topliţa şi mai departe. Staţiile Miercurea-Ciuc, Izvorul Olt, Izvorul Mureş şi Ciceu pentru staţia Deda şi mai departe. Staţiile Gheorgheni şi Topliţa pentru staţia Reghin şi mai departe. Călătorii care vor fi găsiţi în aceste trenuri fără bilet şi supliment vor fi penalizaţi conform dispoziţiunilor tarifare şi pe lîngă aceasta vor fi coborîţi din tren în prima staţie. La trenurile accelerate nr. 313 şi 314 care circulă între Tg.-Mureş— Bucureşti cu plecarea din Tg.-Mureş la orele 12,10, respectiv soseşte la Tg.-Mureş la orele 17,50, vinderea biletelor se face deocamdată fără nici o restricţie. In acelaşi timp se reglementează urcarea şi coborîrea călătorilor la toate trenurile în circulaţie. Astfel, urcarea călătorilor este permisă numai la uşa din urmă a vagoanelor, iar coborîrea numai la uşa din faţă a vagonului în direcţia mersului, aşa cum se procedează la tramvaie şi autobuze. Se reglementează de asemenea intrările şi ieşirile din staţiile cu trafic mai mare, circulaţia făcîndu-se numai în sens unic. In staţia Tg.-Mureş Intrarea pe peron este permisă numai din sala de aşteptare, în baza biletului de tren sau a biletului de peron. Contravenienţii vor plăti o amendă de 5 lei. Ieşirea din staţie se va putea face numai prin poarta de ieşire. Călătorii pot lua în vagoane-clasă numai atîtea colete, cîte se pot aşeza deasupra locului pe care îl ocupă, cel mult 30 kg. Se interzice transportarea în vagoane-clasă a animalelor vii şi a coletelor care ar deranja pe ceilalţi călători. La trenuri rapide nu se pot lua în vagon-clasă damigene, saci şi lăzi. Aşezarea bagajelor pe culoare şi în locurile unde ar incomoda circulaţia călătorilor este interzisă la toate trenurile. Pentru evitarea aglomeraţiei la casele de bilete din staţia Tg. Mureş, publicul călător este invitat să-şi cumpere biletul la Biroul oficial de voiaj din Tg.-Mureş, Piaţa Eroilor Sovietici nr. 35,